M.C.M.

M.C.M.


România se situează pe ultimul loc în UE din punct de vedere al sumelor cheltuite pe cap de locuitor pentru alocaţii destinate familiei şi copiilor, cu o sumă de 91 de euro în 2014, arată datele publicate recent de Oficiul european de statistică (Eurostat).
La nivelul UE, media cheltuielilor pentru alocaţii destinate familiei şi copiilor era de 651 de euro pe cap de locuitor în 2014.
Cheltuieli mai mari de 1.000 de euro pe cap de locuitor se înregistrau în Luxemburg (3.090 euro), Danemarca (1.668 euro), Suedia (1.368 euro), Finlanda (1.212 euro), Germania (1.132 euro), Austria şi Irlanda (1.060 euro). La polul opus cheltuieli mai mici de 200 de euro pe cap de locuitor se înregistrau în România (91 de euro), Bulgaria (112 euro), Lituania (135 de euro), Letonia (154 de euro), Croaţia (155 de euro), Polonia (166 de euro), Grecia (182 de euro) şi Portugalia (195 de euro).
În total, statele membre ale Uniunii Europene au cheltuit în 2014 peste 330 miliarde de euro sub formă de alocaţii pentru familie şi copii, dintre care 1,8 miliarde euro au fost cheltuiţi în România. La nivelul UE, alocaţiile pentru familie şi copii au reprezentat 8,6% din totalul prestaţiilor sociale, acest tip de alocaţii fiind devansate doar de alocaţiile pentru persoanele în vârstă (45,9% din totalul prestaţiilor sociale) şi alocaţiile pentru îngrijirea sănătăţii şi dizabilităţi (36,5%).
În rândul ţărilor membre UE, există trei state în care ponderea alocaţiilor pentru familii şi copii este aproape sau mai mare de 12% din totalul prestaţiilor sociale, respectiv Luxemburg (15,6%), Irlanda (13,1%) şi Ungaria (11,9%). La polul opus se situează Portugalia, Grecia şi Olanda unde ponderea alocaţiilor pentru familii şi copii în totalul prestaţiilor sociale era mai mică de 5%.
În România, alocaţiile pentru familii reprezintă 8,3% în totalul prestaţiilor sociale, adică peste media din zona euro (7,98%) şi în apropiere de media din UE (8,55%), fiind mai mare decât în ţări precum Polonia, Slovenia, Franţa, Belgia, Italia sau Spania.

Consiliul guvernatorilor Băncii Asiatice pentru Investiţii în Infrastructură (AIIB) a aprobat recent cererile pentru ca şapte noi state, inclusiv România, să se alăture acestei instituţii înfiinţate de China, astfel că numărul total al membrilor AIIB a ajuns la 77, transmite Reuters.
Cele şapte ţări ale căror candidaturi au fost aprobate sunt: România, Bahrein, Bolivia, Chile, Cipru, Grecia şi Samoa.
"Extinderea zonelor din care provin statele ale AIIB către Africa, Europa, America de Sud şi Asia arată nivelul angajamentului global al misiunii băncii şi ilustrează progresele înregistrate din momentul în care 20 de state au semnat memorandumul iniţial de înfiinţare a AIIB, cu mai puţin de trei ani în urmă", a declarat preşedintele AIIB, Jin Liqun.
Cu un capital autorizat de 100 de miliarde de dolari, Asian Infrastructure Investment Bank (AIIB) intenţionează să stimuleze investiţiile în infrastructurile de transport, energie şi telecomunicaţii din Asia.
AIIB este văzută drept un rival pentru Banca Mondială şi Banca Asiatică de Dezvoltare (ADB), instituţii financiare dominate de către statele occidentale.

''Like-urile'' primite la postările publicate pe reţelele de socializare nu îi fac pe oameni să aibă o părere mai bună despre propria persoană şi nici să se simtă mai bine dacă sunt trişti, potrivit rezultatelor preliminare ale unui studiu efectuat recent, informează Science Daily.
Descoperirile studiului realizat la scară mică au fost prezentate miercuri la conferinţa anuală a British Psychological Society din Brighton de Martin Graff din cadrul Universităţii din South Wales.
Pentru această cercetare, 340 de participanţi recrutaţi prin intermediul Twitter şi Facebook au completat chestionare individuale. În plus, acestora li s-a solicitat să declare în ce măsură erau sau nu erau de acord cu 25 de afirmaţii privind impactul aprecierilor din media de socializare, precum ''Atenţia pe care o primesc din social media mă face să mă simt bine'' sau ''Consider că cineva este popular pe baza numărului de 'like-uri' pe care le primeşte''.
Analiza a demonstrat că participanţii care au declarat că ar face orice pentru a primi mai multe aprecieri (prin rugăminţi sau contra cost) erau mai predispuşi să aibă un nivel redus al stimei de sine şi să fie mai puţin încrezători.
Acelaşi lucru a fost observat şi în cazul celor care au recunoscut că au şters mesajele publicate orientându-se după numărul de aprecieri primite sau au ales o poză de profil ghidându-se după acelaşi considerent.
Rezultatele studiului arată, de asemenea, că ''like-urile'' primite nu îi fac pe oameni să aibă o părere mai bună despre propria persoană să nici nu îi fac să se simtă mai bine când sunt deprimaţi, mai arată sursa citată.
''Proliferarea utilizării reţelelor de socializare a condus la îngrijorări legate de efectele acesteia asupra sănătăţii noastre mentale. Deşi acesta este un studiu realizat la scară relativ mică, rezultatele indică faptul că modurile în care interacţionăm cu social media poate afecta ceea ce simţim şi nu întotdeauna într-un mod pozitiv'', a declarat Graff.

Elefanţii de Sumatra, Elephas maximus sumatranus, specie endemică aceste insule indoneziene, se confruntă cu un declin accelerat, în prezent în mediul natural trăind între 2.400 şi 2.800 de exemplare, fapt care-i plasează pe lista animalelor în pericol critic de dispariţie, conform organizaţiei World Wildlife Fund (WWF).
Nişte uriaşi blânzi şi adorabili, elefanţii de Sumatra pot ajunge până la 2,75 metri înălţime la greabăn şi pot cântări până la 5 tone. Aceste animale trăiesc în pădurile tropicale umede din Sumatra şi contribuie la menţinerea unui ecosistem sănătos pentru că se hrănesc cu o varietate mare de plante cărora le împrăştie apoi seminţele. Ei împart habitatul cu alte câteva specii ameninţate, precum rinocerul de Sumatra, tigrul şi urangutanul.
Principala ameninţare pentru elefantul de Sumatra este legată de pierderea habitatului din cauza defrişărilor în scopuri agricole, în special legate de producţia nesustenabilă de ulei de palmier. Uleiul de palmier este folosit în compoziţia a aproximativ 50% dintre produsele de pe rafturile supermarketurilor şi cu toate acestea trece neobservat, fiind doar unul dintre ingredientele ce se regăsesc în majoritatea alimentelor procesate.
Spre exemplu, americanii consumă cea mai mare cantitate de ulei de palmier atunci când mănâncă tăiţei instant. Aceşti tăiţei ieftini şi uşor de preparat sunt prăjiţi în ulei de palmier pentru a deveni crocanţi şi uscaţi. Multe produse pe bază de tăiţei instant conţin până la 20% ulei de palmier din greutatea totală. Din păcate, susţine WWF, multe dintre produsele pe bază de tăiţei instant nu sunt certificate pentru folosirea de ulei de palmier obţinut din recolte sustenabile.
O altă ameninţare cu care se confruntă elefanţii de Sumatra este braconajul. Aceste animale au colţii mai mici decât elefanţii africani, dar cu toate acestea îi tentează pe braconieri.
În cursul anului 2012 catalogarea elefantului de Sumatra a fost schimbată din "specie ameninţată" în "specie în pericol critic de dispariţie", după ce populaţia a scăzut la jumătate într-o singură generaţie — un declin pus în special pe seama pierderii habitatului. În Sumatra s-a produs cele mai agresive defrişări din habitatul elefanţilor asiatici, efectul direct fiind dispariţia elefanţilor din multe regiuni. Astfel, aproximativ două treimi din suprafaţa de pădure tropicală a insulei a fost defrişată în ultimii 25 de ani, şi aproape 70% din habitatul elefanţilor de Sumatra a fost pierdut într-o singură generaţie. În provincia Riau din Sumatra, defrişările excesive au dus la pierderea a 80% din populaţia de elefanţi în ultimii 25 de ani.
Din cauza defrişărilor rapide din Sumatra, elefanţii ajung din ce în ce mai des să intre în contact cu oamenii, apropiindu-se de aşezări în căutare de hrană. Astfel animalele ajung să distrugă culturi şi chiar să dărâme case şi adăposturi şi uneori chiar să rănească sau chiar să ucidă oameni. Familiile afectate de astfel de incidente se răzbună şi otrăvesc sau împuşcă elefanţii, iar spirala violenţei nu se va sfârşi decât după dispariţia completă a acestei specii endemice, mai avertizează WWF.

Oamenii de ştiinţă au fabricat cărămizi din "pământ marţian" artificial, anticipând ziua în care oamenii vor începe construcţia de colonii pe planeta roşie, potrivit unui studiu publicat recent în revista Scientific Reports.
O echipă de ingineri a Universităţii California, din San Diego, şi-a procurat o cantitate de pământ conceput de NASA care imită proprietăţile solului marţian. Ambiţia ei declarată este de a fabrica cărămizi de origine exclusiv marţiană pentru viitoarele construcţii de pe planeta roşie.
"Cei care vor merge pe Marte sunt incredibil de curajoşi, adevăraţi pionieri, şi ar fi o onoare pentru mine să fiu fabricantul lor de cărămizi", a explicat Yu Qiao, din cadrul Universităţii California, autorul studiului.
Practic, cercetătorii au constatat că este suficient ca aceste blocuri de pământ roşiatic să fie presate puternic pentru a produce aceste cărămizi. Nimic altceva nu trebuie făcut, nici măcar ca acestea să fie tratate termic.
În stare presată, "solul marţian" devine dur ca o stâncă şi chiar mai rezistent decât betonul armat. Prin acest procedeu, cercetătorii au putut fabrica sute de cărămizi circulare de 3 milimetri grosime.
Adevăratul sol marţian ar putea fi astfel comprimat strat cu strat pentru a ridica un zid sau pentru a fabrica cărămizi mai groase, a sugerat Yu Qiao.
Alţi cercetători au imaginat construcţia de centrale nucleare pe Marte pentru a "găti" cărămizile sau transportul de pe Pământ a unor mari cantităţi de polimer, un "liant" destinat fabricării lor.
Rămâne evident de văzut dacă solul marţian veritabil va reacţiona ca solul artificial recreat de NASA, a mai spus Yu Qiao. Practic, numai testele la faţa locului vor putea valida această tehnică.
În 2012, robotul Curiosity al NASA a prelevat pentru prima dată eşantioane de nisip şi pulbere de pe planeta Marte, analizând, la faţa locului, compoziţia solului marţian, notează AFP.

Coada-calului (Equisetum arvense L.) este o plantă erbacee, perenă, ce face parte din familia Equisetaceae, ordinul Equisetales. Este originară din regiunile arctice şi temperate ale emisferei nordice din Europa, inclusiv Marea Britanie, America Latină şi Asia. Există 25 de specii cunoscute doar în Marea Britanie.
Planta este o descendentă a unui grup dominant de plante terestre din era Paleozoică (aproximativ cu 350 de milioane de ani în urmă), care creşteau la fel de înalte precum copacii în perioada carboniferă a timpurilor preistorice, iar membrii acestei familii au dat naştere la multe dintre depozitele de cărbune.
Numele de coada-calului, adesea folosit pentru întregul grup, a apărut datorită aspectului său care într-o oarecare măsură seamănă cu coada unui cal.
Preferă solul uscat sau umed. Planta are un sistem radicular profund şi penetrant şi poate fi invazivă. Are tulpini separate, sterile şi fertile, cu tulpini purtătoare de spori. Tulpinile fertile sunt produse la începutul primăverii şi sunt nonfotosintetice, în timp ce tulpinile sterile verzi, de 20 până la 80 de cm, încep să crească, după ce tulpinile fertile s-au ofilit şi persistă în timpul verii şi până la primul îngheţ de toamnă. Tulpinile sunt cilindrice, simple sau cu ramificaţii. Suprafeţele tulpinilor sunt acoperite cu siliciu.
Coada calului este bogată în acid silicic (între 3-16%), conţine mai mulţi alcaloizi (inclusiv nicotină) şi diverse minerale. Printre substanţele active importante, se numără şi vitaminele B1 şi C, flavonoidele, acizii (linoleic, oleic, stearic, malic, oxalic), sărurile de potasiu.
Deoarece a fost recomandată de către medicul roman Galen, ultimul mare medic al Antichităţii, mai multe culturi au folosit coada-calului ca remediu popular pentru afecţiunile rinichilor şi a vezicii urinare, pentru artrită, pentru ulceraţii hemoragice şi pentru tuberculoză. Chinezii folosesc planta pentru tratarea febrei şi ca remediu pentru inflamaţiile oculare, cum ar fi conjunctivita şi afecţiunile de corneene, dizenteria, gripa, umflăturile şi hemoroizii.
Fitoterapeuţii din mai multe ţări apreciază că, datorită compoziţiei sale chimice, planta poate fi indicată atât intern, cât şi extern, în tratamentul a cel puţin 130 de afecţiuni.
Coada calului este una dintre cele mai diuretice specii dintre toate plantele. Aceasta înseamnă că are o mare capacitate de a elimina apa din corp, conducând la o creştere a urinării cu până la 30% mai mult decât este în nod obişnuit. Această capacitate a plantei face ca numele său ştiinţific Equisetum arvense să apară, în general, în compoziţia majorităţii produselor care sunt indicate pentru reducere greutăţii. Această proprietate se datorează acţiunii mai multor componente, dintre care este de menţionat potasiu, dar şi calciul, magneziul, acidul ascorbic şi acidul cafeic.
Coada-calului este o plantă astringentă şi are o acţiune diuretică fiind eficientă în acumularea de apă în pericard sau pleură. Poate fi folosită pentru a reduce inflamaţia sau sângerarea gingiilor, în cazul ulcerelor şi a cistitei, pentru tratarea infecţiilor, pentru oprirea hemoragiilor, dar şi în ulceraţii chistice. Este considerat un remediu specific în cazurile de inflamaţie sau de mărire benignă a prostatei şi este, de asemenea, este utilizat pentru a accelera eliminarea pietrelor de rinichi.
Tonifierea şi acţiunea astringentă o fac valoroasă în tratamentul incontinenţei la copii, dificultăţi în urinare, hidropizie, gută, durere la urinare. Coada-calului, infuzie sau ceai, promovează expulzarea fluidelor prin sistemul urinar. Efectul astringent şi antihemoragic explică utilitatea plantei în sângerarea bucală, din nas şi vagin, utilizarea acesteia pentru a controla diareea, dizenteria şi sângerarea din intestin, precum şi pentru rănile cu vindecare lentă. Scade sângerarea, ajută la coagularea sângelui oprind astfel hemoragiile (interne şi externe). Un decoct aplicat extern va opri sângerarea rănilor şi va grăbi vindecarea.
Datorită conţinutului său de siliciu, această plantă este recomandată atunci când organismul este nevoit să repare ţesuturile osoase. Silicul ajută la fixarea calciului, astfel încât organismul să poată stoca mai multă cantitate de acest mineral şi, apoi, să îl folosească pentru a repara oasele, colagenul şi alte ţesuturi ale corpului. Prin urmare, coada-calului poate fi utilă pentru cei care se confruntă cu osteoporoza şi artrita.
Ceaiul din plantă este, de asemenea, recomandat în afecţiuni precum anemie şi debilitate generală. Acesta a fost utilizat, din vechime, pentru a trata leziuni pulmonare profunde, precum tuberculoza sau emfizemul pulmonar.
Un remediu homeopatic se face din planta proaspătă. Ajută la accelerarea reparaţiei ţesutului conjunctiv deteriorat, îmbunătăţind rezistenţa şi elasticitatea acestuia. Planta are acţiuni antihemoragice, antiseptice, astringente, carminative, diaforetice, diuretice, hemostatice.
Ca diuretic este deosebit de potrivit şi pentru stresul metabolic sau hormonal din perioada menopauzei. Se consideră că acţiunea diuretică se datorează parţial flavonoidelor şi saponinelor. Dimineaţa, pe stomacul gol, cu oră înainte de micul dejun, o ceaşcă de ceai de coada-calului ajută împotriva transpiraţiei picioarelor. Cercetările recente din Rusia au demonstrat că aparent coada calului este eficientă în eliminarea acumulărilor de plumb în organism.

Mexicul a fost în 2016, după Siria, ţara unde au avut loc cel mai mare număr de asasinate, în special din cauza cartelurilor drogurilor, a anunţat recent la Londra, Institutul Internaţional de Studii Strategice (IISS), potrivit AFP.
"Omuciderile intenţionate în 2016 în Mexic au făcut 23.000 de victime", a anunţat Antonio Sampaio, expert IISS, în timp ce în Siria, ţară unde războiul civil face ravagii de şase ani, s-au înregistrat 60.000 de asasinate.
"Se întâmplă foarte rar ca violenţa criminală să atingă nivelul unui conflict armat. Însă este ceea ce se întâmplă în triunghiul de nord al Americii Centrale (Honduras, Guatemala şi Salvador, cu 16.000 de omucideri) şi în special în Mexic", a adăugat el.
Deşi în cele trei ţări din America Centrală a fost înregistrată o reducere a numărului de crime, nu este cazul şi în Mexic, care a cunoscut o înmulţire cu 11% a asasinatelor între 2015 şi 2016.
Conform IISS, aceste violenţe au apărut în urma deciziei din decembrie 2006 a preşedintelui mexican Felipe Calderon de a declara război traficului de droguri. "Conflictul care a urmat a adus dezastru în Mexic: 105.000 persoane au fost ucise între această dată (decembrie 2006) şi noiembrie 2012", a afirmat Sampaio.
Înmulţirea violenţelor între 2015 şi 2016 s-a datorat unei curse a înarmării între carteluri, "obiectivul acestor bande criminale fiind de a-şi afirma autonomia asupra unor teritorii urbane cu activităţi ilicite precum traficul de cocaină, producţia de heroină şi, în fiecare zi tot mai mult, de laboratoare de droguri sintetice", a explicat el.
În opinia sa, aceasta se adaugă la un context "de slăbiciune instituţională şi de corupţie răspândită care a infestat statul mexican".

Femei traficate în Marea Britanie din ţări ca România şi Slovacia sunt exploatate sexual şi forţate să contracteze căsătorii fictive de bande infracţionale din Europa de Est, dezvăluie o anchetă a BBC despre situaţia din Scoţia.
Multe dintre femeile traficate sunt forţate să contracteze căsătorii fictive cu bărbaţi, majoritatea din Pakistan, care vor să ceară rezidenţă în Marea Britanie.
Femeile, care sunt cetăţene ale Uniunii Europene, sunt atrase în Marea Britanie cu promisiuni mincinoase.
După cum explică Angelika Molnar, care conduce unitatea Europol de combatere a traficului de persoane, victimele sunt încurajate să părăsească sărăcia din ţări ca România şi Slovacia cu perspectiva unei slujbe bine plătite în Scoţia.
"De-abia la sosire li se spune că nu există locuri de muncă disponibile şi trebuie să se căsătorească cu bărbaţi pakistanezi'', a declarat Angelika Molnar.
Potenţialii soţi sunt interesaţi să rămână în Scoţia, însă au nevoie să fie căsătoriţi cu un cetăţean din Uniunea Europeană pentru a putea solicita permis de rezidenţă, a explicat ea.
''După căsătorie, femeile sunt ţinute sub control de traficanţi şi exploatate ca servitoare de către soţi, dar şi violate şi exploatate sexual de conaţionali ai traficanţilor'', a adăugat Angelika Molnar.
Potrivit reprezentantei Europol, traficul de persoane este în prezent a doua cea mai profitabilă activitate de acest fel, după cel cu droguri, exploatarea pentru muncă şi sexuală fiind cele mai frecvente scopuri ale acestui trafic în Scoţia.
La rândul său, Jim Laird, fost şef în cadrul organizaţiei caritabile Migrant Help, a declarat pentru BBC că există ''o legătură clară'' între bande infracţionale din Europa de Est şi crima organizată din Glasgow.

Guvernul elveţian a anunţat recent că va limita timp de un an accesul resortisanţilor români şi bulgari pe piaţa muncii, invocând o "clauză de salvgardare" inclusă în acordurile convenite cu Uniunea Europeană, transmite AFP.
Elveţia nu este una dintre ţările membre ale UE, dar a încheiat totuşi unele acorduri bilaterale cu Bruxellesul.
Potrivit autorităţilor de la Berna, Acordul UE — Elveţia privind Libera Circulaţie a Persoanelor conţine o clauză de salvgardare care permite Elveţiei să reintroducă, în mod unilateral, până în 2019 un plafon cu privire la numărul de noi permise de şedere eliberate pentru cetăţenii bulgari şi români atunci când numărul de noi permise eliberate timp de un an este mai mare cu peste 10% faţă de media din precedenţii trei ani.
În 2016, imigraţia netă din România şi Bulgaria a atins 3.300 de persoane.
În aceste condiţii, guvernul elveţian a decis miercuri să limiteze la 996 numărul de noi permise de şedere de tip 'B' (durată de şedere între 1 şi 5 ani), care vor fi eliberate pentru muncitorii români şi bulgari în următoarele 12 luni.
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) precizează că partea elveţiană a arătat că măsura nu singularizează România, ea fiind aplicată de Elveţia în 2012 pentru statele membre nou intrate în UE şi în 2013 pentru celelalte state membre UE.

Prestigiosul Norland College, unde este formată elita bonelor britanice, recurge acum la specialişti din domeniul informaţiilor militare pentru a le pregăti pe super-bone să facă faţă oricărei ameninţări, precum riscul de răpire, relatează AFP.
Situată la Bath, în vestul Angliei, instituţia asigură de 125 de ani o formare de înalt nivel în îngrijirea copiilor.
Bonele care absolvă această instituţie sunt dorite în toată lumea, una dintre ele fiind angajată de prinţul William şi ducesa de Cambridge pentru a se ocupa cu normă întreagă de fiul lor George.
În plus faţă de cursurile clasice ca psihologie, alimentaţie sau primul ajutor, procesul de educaţie de trei ani prevede acum şi o formare în materie de securitate, asigurată de foşti membri ai serviciilor secrete britanice.
Ideea, explică instituţia într-un comunicat, este de a le sensibiliza pe bone la situaţiile potenţial periculoase pe care le pot întâlni, în special în mediile înstărite în care riscul de răpire este mai important.
"Formarea noastră vizează să le asigurăm studenţilor noştri cunoştinţele şi aptitudinile de care au nevoie pentru a se ocupa de copii în lumea modernă", a subliniat Janet Rose, directoarea instituţiei.
În programă au fost incluse astfel lecţii de conduită pentru a ieşi rapid dintr-o situaţie delicată, dar şi de securitate cibernetică, pentru a evita o utilizare a reţelelor sociale care ar putea trăda comportamente de rutină, fapt cu privire la care avertizează toţi experţii în securitate.
Această formare vizează să le asigure bonelor "o bază pentru a anticipa şi a se pregăti de schimbări potenţial ameninţătoare în mediul lor", a spus Paul Gibson, fost şef al antiterorismului britanic.
În ultimii ani Norland College a completat deja formarea bonelor sale cu cursuri de autoapărare, notează AFP.

Pagina 135 din 181