C.P.

C.P.

Cu ocazia celei de-a 10-a ediţii a Zilei europene a informării despre antibiotice, Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC) a publicat recent cele mai recente date cu privire la rezistenţa la antibiotice pe teritoriul Uniunii Europene (UE), însoţite de îndrumări legate de prevenirea şi controlul enterobacteriilor rezistente la carbapaneme.
În 2016, rezistenţa combinată la antibiotice din clase diferite a Escherichia coli şi a bacteriilor din genul Acinetobacter a continuat să se intesifice. Această situaţie constituie o mare preocupare dat fiind faptul că pentru pacienţii infectaţi cu aceste bacterii multirezistente ''există opţiuni de tratament foarte limitate''.
''Pe fondul creşterii rezistenţei chiar şi la antibiotice de primă linie avem în faţă un viitor înspăimântător în care intervenţia chirurgicală de rutină, naşterea, pneumonia şi chiar infecţiile dermatologice pot pune din nou viaţa în pericol'', a declarat Vytenis Andriukaitis, comisar european pentru Sănătate şi Siguranţă Alimentară într-un comunicat emis de ECDC.
''Pentru a ne păstra capacitatea de a trata în mod eficient infecţiile în cazul oamenilor şi animalelor, avem nevoie de a depăşi diferenţele dintre statele membre UE astfel încât fiecare să devină cel mai important actor'', a adăugat Andriukaitis.
''Acesta este obiectivul-cheie al planului ''O singură sănătate'' (One Health) împotriva RAM (Rezistenţa la Antimicrobiene) adoptat în luna iunie a acestui an. Acesta se concentrează pe zonele care susţin şi adaugă valoare acţiunilor statelor membre pentru a oferi răspunsuri inovative, eficiente şi sustenabile la RAM. Doar lucrând împreună la nivel european şi internaţional, colaborând şi cooperând în toate sectoarele relevante putem controla şi schimba tendinţa RAM'', a mai spus comisarul european.
În ceea ce priveşte Escherichia coli, rezistenţa combinată, sub forma rezistenţei la fluorochinolone, cefalosporine de generaţia a treia şi aminoglicozide, a sporit semnificativ între anii 2013 şi 2016. Mai mult, în 2016, un procent mare de izolaţi de specii de Acinetobacter, cu rezistenţă combinată la carbapaneme, aminoglicozide şi fluorochinolone, au fost raportate în sudul şi sud-estul Europei, dar şi în ţările baltice, se precizează în comunicat.
Cu toate acestea, aceeaşi sursă menţionează că se întrevede posibilitatea de a schimba tendinţele, eforturile pe termen lung ducând, în ritm lent, la rezultate pozitive. În acest sens, ECDC indică faptul că, potrivit celor mai recente date ale sale, situaţia generală privind rezistenţa bacteriei Klebsiella pneumoniae pare să se fi stabilizat în Europa, chiar dacă acest lucru este posibil să nu se fi observat la nivel naţional, unele state asistând la o creştere a cazurilor de rezistenţă combinată.
În plus, conform ECDC, procentul cazurilor de Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA) a scăzut între anii 2013 şi 2016. Cu toate acestea, MRSA rămâne o problemă, 10 din 30 de ţări raportând încă un procent ridicat.
''Chiar dacă începem să vedem unele progrese, trebuie să rămânem vigilenţi şi să lucrăm şi mai intens pentru reducerea nivelurilor de rezistenţă la antibiotice. Există în continuare creşteri semnificative (a cazurilor de) rezistenţă combinată pentru Escherichia coli şi specii de Acinetobacter pe teritoriul Europei, iar această situaţie este deosebit de îngrijorătoare deoarece pentru pacienţii infectaţi cu aceste bacterii multirezistente există opţiuni de tratament foarte limitate'', a declarat director ECDC, Andrea Ammon. ''Utilizarea cu prudenţă a antibioticelor, prevenirea exhaustivă a infecţiilor şi strategiile de control care vizează toate sectoarele de asistenţă medicală sunt fundamentale. De aceea, astăzi, ECDC lansează şi un ghid cu privire la enterobacteriile rezistente la carbapaneme'', a adăugat aceasta.
Zsuzsanna Jakab, director regional pentru Europa în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), a declarat că rezistenţa la antimicrobiene continuă să se răspândească în regiunea europeană a OMS deoarece ''microbii rezistenţi nu cunosc graniţe''.
''Prevenirea şi controlul în mod eficient a infecţiilor reprezintă una dintre ele mai puternice arme în vederea soluţionării acestei ameninţări la nivel mondial'', a adăugat Jakab precizând că în acest an cu ocazia Săptămânii mondiale de informare despre antibiotice, OMS face apel la lucrătorii din domeniul medical din Regiunea Europeană în vederea prevenirii răspândirii rezistenţei la antimicrobiene în peisajul sistemului sanitar prin igienizarea corespunzătoare a mâinilor'', a mai spus directorul OMS.
Cazuri de rezistenţă la carbapaneme, o clasă importantă de antibiotice de ultimă linie, continuă să fie raportate cu preponderenţă de state care se confruntă cu niveluri ridicate de bacterii multirezistente. În aceste ţări, opţiunile de tratament pentru pacienţii infectaţi cu enterobacterii rezistente la carbapaneme sunt de multe ori limitate la terapii combinate şi antibiotice mai vechi, precum colistina. Însă creşterea rezistenţei la colistină reprezintă un semnal de alarmă că opţiunile devin din ce în ce mai limitate. Procentul de rezistenţă variază pe teritoriul Europei, fiind în general mai ridicat în sudul şi sud-estul Europei în comparaţie cu nordul continentului.
''Ziua europeană a informării despre antibiotice'' este o iniţiativă sanitară la nivel european coordonată de ECDC, care oferă o platformă şi suport pentru campanii naţionale cu privire la utilizarea cu prudenţă a antibioticelor.
În fiecare an, Ziua europeană a informării despre antibiotice este marcată de campanii naţionale desfăşurate în săptămâna care cuprinde ziua de 18 noiembrie.
Utilizarea cu prudenţă presupune folosirea antibioticelor doar când acestea sunt efectiv necesare, în dozaj corect, la intervale corecte şi pe o durată corectă.
Anul acesta, data de 18 noiembrie a marcat cea de-a zecea ediţie a Zilei europene a informării despre antibiotice.

Verbina, cunoscută la noi cu numele de "spornic" sau "veronica", numită "iarbă sacră" de către persani, egipteni şi romani, tratează o serie de afecţiuni printre care răcelile şi gripa caracteristice anotimpului rece.
Verbena officinalis este o plantă din familia Verbenaceae, ordinul Lamiales. Poate fi întâlnită pretutindeni, pe toate continentele, în zonele cu climă subtropicală şi temperată. Verbina creşte prin locurile virane şi în preajma aşezămintelor omeneşti, pe unde pământul este îngrăşat cu gunoaie.
Este iubitoare de lumină, îi plac atât locurile umede, cât şi cele uscate, fiind întâlnită de la zonele joase de câmpie până la 1500 de metri altitudine. Creşte până la un metru înălţime. În pământ, dezvoltă o rădăcină puternică, în care toamna îşi depozitează substanţele de rezervă, rădăcina din care în fiecare an planta răsare din nou.
De la verbină se culege partea aeriană, adică tulpina cu tot cu frunze şi flori, care se recoltează prin tăiere. Se culege în iulie-august, când este înflorită şi când are maximul calităţilor terapeutice.
O plantă cu vechi tradiţii, fiind utilizată de peste 5000 de ani, o găsim ca plantă de leac la vechii azteci şi la daci, la druizi şi la chinezi, la vracii din arhipelagurile din Pacific şi la medicii din Roma sau Grecia antică, la pieile roşii din America de Nord şi la persani sau la egipteni. Medicina populară, recomandă, mai ales, băile complete cu un extract de verbină considerate un remediu excelent în tratarea insomniei, a anxietăţii, a oboselii fizice, a durerilor de cap, a oboselii psihice. Planta întăreşte sistemul nervos, are efect calmant, alină durerea, reduce tensiunea psihică şi diferitele tulburări de tip depresiv, dar şi previne astfel de tulburări.
Specialiştii medicinii naturiste recomandă produsele de verbină, infuzie, pulbere, tinctură, în tratarea afecţiunilor aparatului digestiv, sistemului circulator. S-a constatat, însă, că jumătate din bolile pe care verbina le tratează sunt legate de sistemul nervos şi de psihic, domeniu în care verbina are proprietăţi cu adevărat miraculoase. Tratamentul cu tinctura de verbină are efecte tonice psihice puternice, îndepărtând stările de tristeţe fără motiv aparent, favorizând apariţia calmului, ajutând la refacerea psihica rapidă.
Ceaiul preparat din verbina bine uscată şi mărunţită tratează insomniile, hipertensiunea arterială, durerile de stomac, stările de nervozitate, oboseala fizică şi psihică. Infuzia este eficientă în cazul migrenelor care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasă, verbina având proprietăţi sedative certe, înlăturând pe moment durerea, diminuând excitabilitatea şi favorizând relaxarea.
Verbina calmează durerile cauzate de reumatism şi lumbago, întăreşte sistemul imunitar, scade febra şi inflamaţia gâtului. Stimulează apetitul alimentar la persoanele care au pierdut mult în greutate din cauza unei boli.
Verbina poate calma indigestia, balonările, flatulenţa şi stimulează funcţia hepatică având şi un uşor efect laxativ dar eficient. Ea este eficientă şi în cazul simptomelor de greaţă sau de vomă, dar folosită în exces, efectul poate fi invers, ea poate provoca voma.
Potrivit neurologilor de la Universitatea din Hong Kong, verbina este printre foarte puţinele remedii cu acţiune neuroprotectoare. Această plantă împiedică degradarea celulelor sistemului nervos odată cu vârsta, acţionând favorabil mai ales asupra creierului şi asupra măduvei spinării. Studiile arată ca extractul de verbină stopează acţiunea unor substanţe toxice din organism care atacă celulele nervoase, împiedicând astfel apariţia unor boli cum ar fi Alzheimerul, potrivit www.mdidea.com. Astfel, au fost confirmate rezultatele obţinute în practică în tratarea cu verbina a tulburărilor de memorie şi de raţionament, a labilităţii psihice, a altor tulburări neurologice care apar la cei în vârstă.
Verbina este considerată printre cele mai puternice remedii contra durerilor de sâni şi de ovare, contra stărilor de nervozitate, contra durerilor de cap specifice sindromului premenstrual, portrivit www.globalherbalsupplies.com.
Verbina fiind o plantă calmantă, relaxantă şi cicatrizantă este indicată pentru tratarea pielii crăpate şi degerate şi a iritaţiilor acesteia.
Verbina este contraindicată femeilor însărcinate, deoarece provoacă adesea contracţii uterine.

O nouă planetă a fost adăugată pe lista încă restrânsă a celor mai bune candidate pentru căutarea unor semne de viaţă dincolo de sistemul nostru solar, a anunţat recent Observatorul European de Sud (ESO), care are sediul în Garching bei München, Germania, informează AFP.
Această mică planetă numită Ross 128b a fost descoperită pe orbita unei stele din constelaţia Virgo, la ''doar'' 11 ani-lumină în afara Sistemului Solar (un an-lumină echivalează cu 9.460 de miliarde de kilometri).
"Ross 128b este foarte aproape, ceea ce ne va permite să o vedem cu ajutorul unui telescop precum E-ELT (European Extremely Large Telescope) aflat în construcţie pentru anul 2025", a declarat pentru sursa citată Xavier Bonfils, astronom în cadrul centrului de cercetare francez CNRS la Observatorul pentru Ştiinţa Universului din Grenoble.
Detectată de spectograful HARPS, instalat pe telescopul ESO de 3,6 metri din Chile, planeta orbitează în jurul unei stele pitice (Ross 128) în 9,9 zile.
Potrivit cercetătorilor, Ross 128b ar putea găzdui forme de viaţă, planeta având dimensiuni similare cu cele ale Pământului — un multiplu de 1,35 — iar ''temperatura de la suprafaţa sa ar putea fi apropiată de cea de pe Terra'', deci ar putea fi compatibilă cu prezenţa apei în stare lichidă, indispensabilă pentru viaţă aşa cum o cunoaştem.
În plus, această nouă planetă orbitează în jurul unei stele "calme", atmosfera ei putând să fi rezistat vânturilor şi erupţiilor stelare.
Echipa lui Xavier Bonfils aşteaptă cu nerăbdare punerea în funcţiune a telescopului E-ELT al ESO, aflat în construcţie în Chile, care va permite studierea cu mai multă precizie a planetei Ross 128b şi aflarea răspunsului la întrebarea dacă aceasta posedă sau nu o atmosferă şi dacă densitatea acesteia este suficientă pentru a proteja planeta de steaua sa (în special de razele X emise de ea).
Ross 128b reprezintă exo-Terra temperată cea mai apropiată de noi după Proxima B a cărei descoperire a fost primită cu mare interes în august 2016. Planeta ar orbita în jurul stelei Proxima Centauri (cea mai apropiată stea de Sistemul Solar) în interiorul zonei "locuibile" care permite prezenţa apei lichide.
Datorită apropierii sale, Proxima B ar putea fi prima exoplanetă care să poată fi vizitată de o sondă spaţială, dacă oamenii vor reuşi să dezvolte tehnologia necesară.
Proxima Centauri face parte din sistemul Alpha Centauri, cel mai apropiat sistem stelar de Sistemul Solar, aflat la o distanţă de aproximativ 4,2 ani-lumină de sistemul nostru solar.
Câteva mii de alte exoplanete au fost descoperite până în prezent, însă doar circa 50 dintre acestea sunt considerate potenţial locuibile.

Un instrument de prognoză dezvăluie care oraşe vor fi afectate pe măsură ce diferite porţiuni ale suprafeţelor îngheţate se topesc, conform cercetătorilor.
Instrumentul analizează mişcarea de rotaţie a Pământului şi efectele gravitaţiei pentru a prezice modul în care apa va fi ''redistribuită'' la nivel global.
''Acesta oferă, pentru fiecare oraş, o imagine ce indică care gheţar, pătură de gheaţă (şi) calotă glaciară au o importanţă deosebită'', au declarat oamenii de ştiinţă.
Instrumentul a fost realizat de cercetători de la laboratorul NASA Jet Propulsion Laboratory din California.
Descoperirea a fost publicată în jurnalul ''Science Advances''.
"Pe măsură ce oraşele şi ţările încearcă să construiască planuri pentru atenuarea inundaţiilor, ele trebuie să privească circa 100 de ani în viitor şi doresc să evalueze riscurile într-un mod similar cu cel al companiilor de asigurare", a notat cercetător-şef dr. Erik Ivins.
Iar acest nou instrument le oferă o cale prin care pot afla care suprafaţă îngheţată reprezintă cel mai mare pericol.
Potrivit BBC, instrumentul sugerează că în Londra nivelul apei ar putea fi afectat în mod semnificativ de schimbările survenite în zona de nord-vest a calotei glaciare a Groenlandei. Pentru New York, cea mai mare îngrijorare o reprezintă porţiunile nordice şi estice a întinderii de gheaţă.
Un alt om de ştiinţă, dr. Eric Larour, a declarat că trei procese importante au influenţat ''amprenta nivelului mării'', modelul de schimbare a nivelului apei la nivel mondial. Primul dintre acestea este gravitaţia. ''Aceste (întinderi de gheaţă) sunt mase uriaşe care exercită o atracţie asupra oceanului'', a explicat Larour. ''Când gheaţa scade, acea atracţie se diminuează, iar marea se va îndepărta de acea masă'', a adăugat el.
În mod similar acestei ''influenţe de împingere şi atracţie'' a gheţii, pământul de sub o pătură de gheaţă care se topeşte, ce fusese anterior comprimat de greutatea gheţii, se extinde vertical.
Cel din urmă factor implică rotaţia planetei noastre. ''Pe măsură ce (Pământul) se roteşte, acesta se clatină, iar odată cu schimbarea maselor de la suprafaţa sa, această mişcare suferă modificări. ''Şi acest lucru, la rândul său, redistribuie apa pe Pământ'', a adăugat expertul.
Analizând fiecare dintre aceşti factori, oamenii de ştiinţă au reuşit să realizeze acest instrument de prognoză specific unui oraş.
''Putem calcula sensibilitatea exactă — pentru un anumit oraş — a unui nivel al mării raportat la fiecare masă de gheaţă din lume'', a declarat dr. Larour pentru BBC News.

Producătorii europeni vor avea anul viitor un buget de 179 de milioane de euro pentru a promova produsele agricole în interiorul şi în exteriorul UE, dar şi pentru a continua să găsească noi pieţe, se arată într-un comunicat publicat recent de Comisia Europeană.
Bugetul adoptat de Comisia Europeană va cofinanţa campaniile promoţionale care se adresează în special pieţelor cu potenţial ridicat de creştere, în particular China, Japonia, Asia de Sud-Est, Mexic, Columbia şi Canada.
Această orientare este în linie cu campania lansată la începutul anului de Phil Hogan, comisarul pentru agricultură şi dezvoltare rurală, menită să găsească noi pieţe de desfacere şi să sprijine consumul produselor din UE pe plan global.
În interiorul UE, campania se va concentra pe cofinanţarea programelor destinate să-i informeze pe consumatori în legătură cu diversele scheme şi etichete de calitate în UE: organică, Indicaţie Geografică Protejată (PGI), Denumire de origine Protejată (PDO), Specialitate tradiţională garantată (TSG). În plus, un buget special va fi alocat pentru promovarea consumului de fructe şi legume pentru a-i încuraja pe cetăţenii europeni să adopte obiceiuri alimentare sănătoase dar şi pentru a-i sprijini pe producătorii europeni de fructe şi legume.

Punerea în aplicare a normelor fiscale ale Uniunii Europene s-ar îmbunătăţi dacă plăţile de la bugetul UE s-ar baza pe respectarea limitelor de împrumut în loc de ameninţarea lipsită de conţinut a sancţiunilor, susţine Consiliul Fiscal European (FEB), transmite Reuters.
Înfiinţat la finele lui 2015, Consiliul Fiscal European este un organism consultativ pe lângă Comisia Europeană care va evalua implementarea normelor bugetare stabilite în Pactul de Stabilitate şi Creştere şi va sugera o poziţie comună în domeniul fiscal.
"Credibilitatea şi eficacitatea normelor fiscale depinde şi de executarea lor. Prevederile existente cu privire la sancţiuni în Pactul de Stabilitate şi Creştere s-au dovedit a fi imposibil de pus în practică. O alternativă promiţătoare la sancţiuni este să fie utilizată mai eficient relaţia de condiţionalitate cu bugetul UE", a apreciat miercuri Consiliul Fiscal European în primul său raport.
În conformitate cu abordarea propusă de Consiliul Fiscal European, o ţară ar fi eligibilă pentru fonduri de la UE dacă respectă politicile convenite sau realizează anumite rezultate. În caz contrar, fondurile de la UE ar putea fi suspendate.
Însă, această abordare ar putea fi luată în considerare numai pentru următorul ciclu bugetar UE, care începe în 2021.
Consiliul Fiscal European a apreciat că ideea legării accesului la fondurile UE de respectarea normelor UE ar ajuta şi în discuţiile cu privire la viitorul finanţelor UE, care implică ideea unui buget comun pentru zona euro.

Numărul înmatriculărilor de autoturisme noi a ajuns, în octombrie, la nivelul de 88.805 unităţi, în primele zece luni, în creştere cu aproape 17% faţă de aceeaşi perioadă din anul precedent, reiese din statistica Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV).
Pe de altă parte, înmatriculările de maşini second hand continuă să fie la un nivel foarte înalt, ajungând la 426.029 exemplare, din ianuarie şi până în octombrie, în creştere cu aproape 70% comparativ cu primele zece luni din 2016.
Potrivit sursei citate, la nivelul lunii octombrie 2017, înmatriculările de autoturisme noi s-au situat la 10.036 de unităţi, mai multe cu 26,22% faţă de intervalul similar din anul precedent. În funcţie de numărul unităţilor noi înmatriculate, cele mai multe solicitări au vizat mărcile: Dacia — cu 2.868 de unităţi (creştere de 12,56% faţă de octombrie 2016), Skoda (958 unităţi, +13,24%), Volkswagen (890 de unităţi, +32,64%), Renault (764 de unităţi, +34,98%) şi Ford (701 unităţi, +83,81%). Cea mai redusă frecvenţă a înmatriculărilor de autoturisme noi s-a consemnat la: Subaru (cinci unităţi), Ford-CNG-Technik, Maserati şi SsangYong (câte trei exemplare) şi Mercedes-AMG (o unitate).
Tot la nivelul lunii octombrie, au fost înmatriculate în România 47.605 autoturisme rulate, ceea ce reprezintă un salt de 70,30% în comparaţie cu octombrie 2016, când se înregistrau 27.954 de exemplare.
În perioada ianuarie — octombrie 2017, pe primele trei locuri la numărul înmatriculărilor de "rulate" se află: Volkswagen, cu 111.636 exemplare (+56,41% faţă de perioada ianuarie — octombrie 2016), Opel (53.334, +30,54%) şi Ford (42.278 unităţi, +50,08%).
Pe de altă parte, datele DRPCIV arată că, în octombrie, au fost înmatriculate în România 13.729 de vehicule noi, ceea ce reprezintă o creştere de 23,86% faţă de octombrie 2016.
Conform datelor DRPCIV, parcul auto naţional din România s-a majorat, în 2016, cu 6,21% faţă de anul anterior, depăşind 7 milioane de vehicule, din care peste 1,25 de milioane erau înmatriculate în Bucureşti.
Astfel, din cele 1,253 milioane de maşini înregistrate în Bucureşti (circa 18% din total), puţin peste un milion de exemplare reprezentau autoturisme. În Capitală, majoritatea vehiculelor se încadrau, la finele anului trecut, în categoria de vechime 6-10 ani (346.594 unităţi), urmate de cele mai vechi de 11-15 ani (301.648 unităţi) şi de cele cu peste 20 de ani uzură (195.666 unităţi).
Numărul autovehiculelor noi (0-2 ani vechime) se situa în Bucureşti, la sfârşitul anului 2016, la 134.322 de unităţi, iar 104.068 dintre acestea făceau parte din categoria 'Autoturisme'.
La nivel naţional, din totalul celor 7.010.608 vehicule care circulau pe drumurile naţionale la finele anului trecut, 5,47 de milioane (78%) erau autoturisme, în creştere cu peste 6%, comparativ cu sfârşitul anului 2015, când au fost înregistrate 5,15 milioane de exemplare.
La finele lui 2016, pe drumurile din România circulau 3,036 milioane de vehicule cu motorizare diesel (din care 2,119 milioane de autoturisme), în timp ce 3,586 milioane de maşini aveau motoare pe benzină, din care 3,339 milioane erau autoturisme.

Vânzările de autoturisme Dacia au înregistrat în octombrie un avans de 20,3% în Europa (UE plus ţările EFTA), iar cota de piaţă a constructorului de automobile s-a majorat de la 2,6% la 2,9%, conform statisticilor Asociaţiei Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA) publicate recent.
Înmatriculările de autoturisme Dacia în Europa s-au cifrat luna trecută la 35.209 unităţi, în creştere faţă de octombrie 2016 (29.267 vehicule). EFTA (Asociaţia Europeană a Liberului Schimb) este alcătuită în prezent din patru state: Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia.
Grupurile franceze Renault şi PSA Peugeot Citroen au raportat în octombrie creşteri ale vânzărilor de 17,6% şi, respectiv, 74%. Grupurile germane Volkswagen şi Daimler au înregistrat luna trecută un avans al livrărilor de 4,7% şi, respectiv, 6,3%, în timp ce vânzările companiei americane Ford au crescut cu 5,8%.
În martie, PSA Peugeot Citroen a achiziţionat Opel şi brandul său britanic Vauxhall, iar de la 1 august 2017 înmatriculările Opel şi Vauxhall sunt incluse în grupul PSA.
În primele zece luni din acest an, livrările de autoturisme Dacia au înregistrat o creştere de 11,3% în Europa, iar cota de piaţă a constructorului de automobile s-a majorat de la 2,8% la 3%. Înmatriculările de autoturisme Dacia în Europa s-au cifrat la 391.896 de unităţi, în creştere faţă de perioada similară din 2016 (352.204 vehicule).
Grupurile franceze Renault şi PSA Peugeot Citroen au raportat un avans al vânzărilor de 7,7% şi, respectiv, 20,6%, în timp ce compania americană Ford a înregistrat un declin de 0,1%, iar grupurile germane Volkswagen şi Daimler au avut creşteri de 2,4% şi 6,6%, în perioada ianuarie — octombrie 2017.
Compania Dacia a fost preluată de Renault în anul 1999. Relansată în 2004 cu modelul Logan, Dacia a devenit un jucător de notorietate pe piaţa auto europeană.

Hrănirea planetei în anul 2050 graţie unei producţii agricole 100% bio nu se va putea face fără o majorare importată a suprafeţei cultivate sau o modificare a regimului alimentar al fiinţelor umane, arată un studiu publicat în revista Nature Communications.
Cercetătorii au ajuns la aceste concluzii pe baza unui model conform căruia, în 2050, populaţia planetei va fi despre nouă milioane de fiinţe umane precum şi pe necesitatea creşterii cu 50% a producţiei agricole pentru a hrăni planeta la acea dată.
Potrivit studiului, având în vedere că agricultura bio are randamente mai mici decât agricultura tradiţională, pentru a atinge obiectivul de hrăni planeta fără a modifica comportamentul alimentar anual va fi nevoie ca suprafeţele cultivate să crească de la 16% până la 33%, iar în acelaşi timp despăduririle să crească de la 8% la 15%. În pofida impactului pozitiv pentru mediu al agriculturii bio, în special faptul că nu utilizează pesticide, cercetătorii apreciază că această soluţie nu este un viabilă.
În consecinţă, cercetătorii au trecut în revistă alte scenarii, care merg de la o conversie parţială la o conversie totală însoţită de anumite modificări ale regimului alimentar, în special un regim alimentar cu mai puţină carne.
"Conversia la agricultura bio ar putea avea potenţialul de a răspunde la cererea alimentară mondială şi a o face într-o manieră durabilă, însă numai dacă risipa alimentară şi producţia de carne vor fi diminuate", concluzionează articolul din revista Nature Communications.
Potrivit cercetătorilor, obţinerea tuturor produselor agricole într-o manieră bio şi fără a majora suprafeţele cultivabile devine o opţiune viabilă numai prin reducerea cu 50% a risipei alimentare şi în acelaşi timp prin suprimarea totală a culturilor destinate hranei animalelor. Rezultatul: un şeptel mai mic şi reducerea de la 38% la 11% a ponderii reprezentate de proteinele animale în totalitatea proteinelor consumate de om.
Fără a se pronunţa în favoarea unui anumit scenariu, studiu estimează că o punere în practică parţială şi combinată ar permite un viitor alimentar mai durabil.
Însă unii cercetători au primit cu scepticism modelele prezentate în acest studiu deoarece conţin multe supoziţii care ar putea sau nu să se adeverească, comentează Les Firbank, cercetător în agricultură la Universitatea din Leeds.
"Cu aceste strategii, hrănirea fiinţelor umane ar fi diferită faţă de cea din prezent, cu foarte puţină carne şi o creştere importantă a consumului de legume" subliniază Martine Barons, de la Universitatea din Warwick. "Cum va fi gestionată această schimbare?" se întreabă Martine Barons, evocând în special normele culturale şi sociale care vor trebui rescrise.

Persoanele care consumă în mod regulat o varietate de fructe cu coajă lemnoasă, precum nucile, ar avea un risc mai mic de apariţie a afecţiunilor cardiovasculare în comparaţie cu cele care mănâncă rar sau niciodată astfel de alimente, potrivit unui studiu publicat recent în jurnalul ''American College of Cardiology'', informează AFP.
În cadrul studiului, cercetătorii au examinat dosarele medicale, stilul de viaţă şi obiceiurile alimentare a peste 210.000 de lucrători din domeniul sanitar care nu fuseseră diagnosticaţi cu cancer, boli de inimă şi care nu suferiseră un accident vascular cerebral.
Pe parcursul unei perioade de monitorizare care a durat 20 de ani, peste 14.000 dintre aceştia au dezvoltat o patologie cardiovasculară, dintre care 8.390 o boală coronariană şi 5.910 un accident vascular cerebral (AVC).
Spre deosebire de participanţii la studiu care mâncau rareori sau niciodată fructe cu coajă lemnoasă, cei care consumau o porţie de 28 de grame de cel puţin cinci ori pe săptămână prezentau un risc cu 14% mai mic de boli cardiovasculare şi aveau o probabilitate cu 20% mai redusă de a dezvolta o boală coronariană, a conchis studiul.
''Consumul unei varietăţi de fructe cu coaja lemnoasă, cel puţin de câteva ori pe săptămână, este benefic pentru prevenirea bolilor cardiovasculare'', a subliniat Shilpa Bhupathiraju, nutriţionistă în cadrul Facultăţii de Sănătate Publică din cadrul Universităţii Harvard University (Massachusetts), autoarea principală a cercetării.
Însă, a atras atenţia aceasta, nu este indicat un consum în exces deoarece aceste fructe sunt dense din punct de vedere caloric.
Consumul regulat al acestor alimente este asociat cu o reducere a bolilor cardiace, a diabetului zaharat şi a hipertensiunii arteriale, spun autorii analizei.
Majoritatea studiilor anterioare s-au concentrat mai degrabă pe cantitatea sau frecvenţa consumului acestor alimente decât pe identificarea tipurilor de fructe pentru a determina care dintre ele oferă cele mai mari beneficii.
Acest studiu recent a analizat diferite categorii de fructe cu coajă lemnoasă şi sugerează că persoanele care mănâncă nuci cel puţin o dată pe săptămână îşi reduc riscul cardiovascular cu 19%, iar pe cel de boli coronariene cu 21% comparativ cu cei care nu consumă niciodată astfel de alimente.
Consumul a două porţii de arahide pe săptămână este asociat cu o reducere cu 13% a riscului de boli cardiovasculare şi cu 15% a posibilităţii apariţiei unor boli coronariene.
Două sau mai multe porţii săptămânale de fructe cu coajă lemnoasă precum migdalele, fisticul şi nucile cajou ar reduce riscul bolilor cardiovascular cu 15% şi cu 23% pe cel de boală coronariană.
Studiul nu a identificat nicio legătură între consumul de fructe cu coajă lemnoasă şi riscul de accident vascular cerebral, însă acest risc este mai mic în cazul persoanelor care mănâncă cantităţi mari de arahide şi nuci, precizează sursa citată.

Pagina 57 din 85