C.P.

C.P.

Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România (APAH-RO) a participat recent, la summit-ul „Eliminarea hepatitei C în România”, organizat în Parlamentul European de Hepatitis B and C Public Policy Association.
Marinela Debu, preşedinte APAH-RO şi vicepreşedinte ELPA, a prezentat problemele cu care se confruntă pacienţii români şi a accentuat necesitatea implicării tuturor factorilor decizionali pentru a putea atinge obiectivul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii – eliminarea hepatitelor virale până în anul 2030.
„APAH-RO militează pentru drepturile pacienţilor cu afecţiuni hepatice încă din anul 2009 şi, mai concret, pentru o Strategie Naţională privind Hepatitele. În tot acest timp am încercat să atragem atenţia autorităţilor naţionale şi internaţionale, companiilor din domeniul farmaceutic, mass media şi cetăţenilor că hepatita este o boală infecţioasă cu impact public şi multiple consecinţe sociale şi economice. De aceea, sistemul de sănătate românesc are nevoie de un plan integrat care să acopere etape cruciale precum prevenţia şi screening-ul, diagnosticarea, tratamentul şi monitorizarea pacienţilor aşa cum susţine şi strategia OMS privind hepatitele virale”, a arătat Marinela Debu, preşedintele APAH-RO.
Preşedintele APAH-RO a făcut referire la faptul că OMS vorbeşte despre eliminarea hepatitelor virale, pănă în anul 2030, menţionând că este important să existe o viziune realistă asupra situaţiei din România – răspândire preponderent rurală, acces greoi la servicii medicale, multe persoane neasigurate etc.
Corina Silvia Pop, Secretar de Stat în cadrul Ministerului Sănătăţii, a subliniat în cadrul prezentării sale faptul că urmează să apară o Strategie Naţională privind hepatitele B, C şi D. În plus, reprezentanta Ministerului a vorbit despre demararea unui program de screening, în două faze, pentru hepatitele B, C şi D – formare & conştientizare publică, respectiv serviciile concrete de depistare.

Paşi importanţi în identificarea soluţiilor pentru hepatitele virale

APAH-RO consideră că se fac paşi importanţi în ceea ce priveşte identificarea de soluţii pentru hepatitele virale şi îşi exprimă încrederea că, în acord cu recomandările OMS, planurile autorităţilor vor implica şi o colaborare activă cu reprezentanţii asociaţiilor de pacienţi.
,,România a evoluat în ultimii ani dar mai sunt încă multe lucruri de rezolvat. Pe de o parte, există pacienţi care au acces la terapia cu interferon free, pe de altă parte, lipseşte vaccinul pentru hepatita B, inclus în schema obligatorie de vaccinare, sistemul de diagnosticare este greoi, iar accesul la tratament este încă condiţionat de criterii ce ţin de stadiul bolii. De asemenea, referindu-ne strict la hepatita C, trebuie să menţionez punctele pe care le-am transmis CNAS privind contractele cost-volum-rezultat. În primul rând, implementarea unui sistem cu mai mulţi câştigători, apoi semnarea unor contracte pe termen lung şi, foarte important, iniţierea negocierilor pentru noile contracte, în timp util”, a adăugat Marinela Debu.
Euro Hepatitis Care Index arată că, în România, principalele probleme în abordarea hepatitelor virale vizează:
- lipsa măsurilor sistematice de depistare a persoanelor infectate
- lipsa finanţărilor pentru testare fără a fi nevoie de trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist
- lipsa unui registru al cancerului hepatocelular (HCC)
- lipsa unui corp de asistenţi medicali specializaţi în managementul hepatitelor virale
- lipsa unui sistem naţional şi eficient de monitorizare a hepatitelor virale
Conform estimărilor specialiştilor, peste 800.000 de români sunt infectaţi cu virusul hepatitei B, în timp ce aproximativ 600.000 suferă de hepatită C.

Date genetice prelevate de la rămăşiţe aparţinând a şapte persoane care au trăit în urmă cu câteva secole în provincia KwaZulu-Natal din Africa oferă o nouă şi interesantă dovadă potrivit căreia specia noastră, Homo sapiens, ar fi mai 'vârstnică' decât se credea până acum, informează Reuters.
Oamenii de ştiinţă au anunţat, recent, că au secvenţionat genomurile a şapte indivizi, printre care se numără rămăşiţele unui băiat, care au trăit ca vânători-culegători în zona golfului Ballito, în urmă cu aproximativ 2.000 de ani. În urma analizei, ei au putut estima că separarea liniei de evoluţie dintre Homo sapiens şi grupurile omului primitiv s-a petrecut în urmă cu 260.000 — 350.000 de ani în urmă.
Până recent exista credinţa predominantă potrivită căreia specia Homo sapiens a apărut cu circa 200.000 de ani urmă.
Cercetarea recentă şi fosilele descoperite în Maroc — eveniment anunţat în luna iunie — indică o origine mult mai veche.
Homo sapiens a apărut în peisajul african după milioane de ani de evoluţie umană care a cuprins o separare de linia de evoluţie, petrecută acum 600.000 — 700.000 de ani şi care a condus la formarea oamenilor de Neanderthal, o specie dispărută. Perioada dintre acea separare şi până la apariţia speciei noastre a avut o importanţă deosebită.
''În această perioadă este posibil să se fi petrecut unele modificări genetice care ne-au făcut să fim ceea suntem astăzi, diferiţi de, spre exemplu, oamenii de Neanderthal'', a declarat geneticianul Mattias Jakobsson de la Universitatea Uppsala din Suedia, coresponsabil în cadrul cercetării publicate în jurnalul ''Science''.
''Reconstrucţia istoriei îndepărtate a apariţiei omului în Africa prinde din ce în ce mai mult formă odată cu coroborarea noilor informaţii obţinute în urma datării fosilelor găsite recent, precum cele din Maroc, a datelor arheologice provenind din Epoca de Piatră şi a ADN-ului uman, relevându-se astfel perioade interesante din trecutul nostru evoluţionar'', a adăugat Marlize Lombard, profesoară de arheologie la Universitatea din Johannesburg, coresponsabilă în cadrul studiului.
Descoperirile realizate în Maroc, anunţate în luna iunie de alţi oameni de ştiinţă, au constat în cranii fosile, oase de membre şi dinţi, cu o vechime de circa 300.000 de ani. Ulterior s-a dovedit că acestea aparţin unor indivizi din specia Homo sapiens.
''Datarea acelor fosile, la 300.000 de ani, coincide cu noua noastră estimare privind apariţia Homo sapiens. Acestea înfăţişează o combinaţie de trăsături moderne şi străvechi, ce ar putea indica o fază de tranziţie'', a adăugat Lombard cu privire la rămăşiţele găsite în Maroc.
Cercetătorii au concluzionat că un craniu parţial de acum 260.000 de ani, găsit în Florisbad, Africa de Sud, aparţine de asemenea unui reprezentant al speciei Homo sapiens.
Există un larg consens în rândul oamenilor de ştiinţă potrivit căruia Homo sapiens îşi are originile în Africa. Însă, descoperirile recente au indicat că specia noastră nu a apărut într-o singură regiune, cum ar fi în estul Africii, ci în zone multiple — aşa-numita origine pan-africană, mult mai complexă, ce pare a fi susţinută de noile cercetări genetice, mai notează sursa citată.

Un studiu realizat de cercetătorii din Canada sprijină teoria potrivit căreia meteoriţii care au căzut în mările calde de pe Terra au adus cu ei elementele esenţiale pentru apariţia primelor forme de viaţă pe planeta noastră, informează AFP.
Noul studiu are la bază "cercetări exhaustive şi calcule" astrofizice, geologice, chimice şi biologice, potrivit cercetătorilor de la Universitatea McMaster din oraşul canadian Hamilton, a căror cercetare a fost publicată luni în Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America (PNAS).
Potenţialul apariţiei vieţii în acele "mici mări calde" a fost evocat de biologul britanic Charles Darwin, părintele teoriei evoluţiei speciilor, într-o scrisoare din 1871.
"Dar dacă am putea să concepem că într-o mică mare caldă, în prezenţa a tot felul de săruri de amoniac şi acid fosforic, a luminii, căldurii, electricităţii etc., un compus proteic s-a format pe cale chimică, pregătit să suporte schimbări încă şi mai complexe", scria celebrul savant britanic în acel text.
De atunci, oamenii de ştiinţă opun această ipoteză aceleia potrivit căreia apariţia vieţii pe Terra se datorează puţurilor hidrotermale de pe fundurile oceanelor.
Noul studiu sugerează că prima teorie are un grad mai mare de probabilitate, deoarece un ciclu de tip "perioadă secetoasă — perioadă umedă" a fost necesar pentru a permite conectarea blocurilor moleculare de bază şi formarea unor molecule autoreplicante de acid ribonucleic (ARN).
Aceste molecule de ARN constituie primul cod genetic al vieţii terestre, apărând înainte de celebrul ADN, potrivit cercetătorilor canadieni.
"Pentru a înţelege originea vieţii, trebuie să înţelegem Terra de acum câteva miliarde de ani", a declarat Thomas Henning, cercetător la Institutul Max Planck din Germania.
"Aşa cum arată studiul nostru, astronomia a furnizat o parte crucială a răspunsului. Datele despre modul în care Sistemul Solar s-a format au consecinţe directe asupra originii vieţii de pe Terra", a afirmat acelaşi om de ştiinţă, citat recent de AFP.
În urmă cu 3,7 miliarde de ani — 4,5 miliarde de ani, planeta noastră era bombardată de meteoriţi cu un ritm de 8-11 ori mai mare decât în prezent. Atmosfera de atunci era "dominată de gaze vulcanice şi solul era rar, întrucât continentele abia se ridicau de pe fundul oceanului mondial", potrivit acestui studiu.
La un moment dat, ingredientele necesare formării unor polimeri de RNA au ajuns la concentraţii suficiente în lacuri şi s-au conectat între ele, în timp ce nivelul apei fluctua în funcţie de ritmul precipitaţiilor, evaporărilor şi scurgerilor.
Acele forme primitive de viaţă au evoluat până la dezvoltarea ADN-ului, considerat "prea complex pentru a fi primul element de viaţă ce a apărut pe Terra", potrivit explicaţiilor oferite de Ralph Pudritz, cercetător la Universitatea McMaster. "Viaţa a trebuit să înceapă prin altceva, iar acel altceva a fost ARN-ul", a adăugat el.

Acordarea de îngrijiri medicale pacienţilor cu accidente vasculare cerebrale este o misiune riguroasă şi, în acelaşi timp, complicată, afirmă lt. col. dr. Dragoş Nedelescu, medic specialist Recuperare Medicină Fizică şi Balneologie în cadrul Spitalului Militar Central Carol Davila.
Potrivit acestuia, AVC-ul este o boală care determină costuri semnificative la nivel uman şi material, atât pentru pacient şi familia lui, cât şi pentru societate.
''Pornind de la costurile umane, este important de ştiut că AVC-ul este în topul cauzelor de deces şi dizabilitate. Anual, se produc în lume aproape 16 milioane de AVC-uri iniţiale (ne-recidive), care cauzează un total de 5,7 milioane de decese. Din pacienţii care au suferit un AVC, 15 — 30% rămân cu cel puţin o dizabilitate permanentă. Este foarte important ca reabilitarea după un accident vascular cerebral să se producă precoce. Conceptul actual impune ca reabilitarea să înceapă în ziua în care s-a produs accidentul vascular. În ceea ce priveşte intensitatea şi durata recuperării medicale, în prezent, tendinţa este de a fi crescute. Totuşi, momentul optim de debut al recuperării este incert. Susţinătorii terapiei precoce citează dovezi ale neuroimagisticii funcţionale şi studii pe animale care definesc perioada preinfarct ca momentul crucial de debut al recuperării. Iniţierea precoce a recuperării este o componentă cheie a îngrijirilor medicale, dar nu există un consens în definirea 'terapiei precoce'. Studiile care compară iniţierea 'precoce' şi 'tardivă' a recuperării au raportat ameliorarea prognosticului dacă terapia este începută în primele 20 — 30 de zile. Multe dintre complicaţiile imediate ale AVC — TVP, leziunile cutanate, apariţia contracturilor, constipaţia şi pneumonia de stază — sunt legate de imobilizare. Astfel, mobilizarea pacientului este o componentă fundamentală a recuperării precoce'', explică medicul.
El spune că, potrivit statisticilor, în România se înregistrează anual o medie de 300 de cazuri la 100.000 de locuitori, cu mult peste media europeană de 200 de cazuri. De asemenea, ţara noastră se află între statele europene cu cea mai ridicată frecvenţă a accidentului vascular cerebral.
''AVC-ul reprezintă a treia cauză de mortalitate în Romania, după cancer şi bolile cardiovasculare. Impactul bolilor cerebro-vasculare este de aşteptat să crească în deceniile următoare, ca urmare a schimbărilor structurii demografice'', arată dr. Nedelescu.
Pentru reabilitarea precoce post-AVC este nevoie de o echipă multidisciplinară, evidenţiază el.
''Reabilitarea precoce presupune un set complex de procese, bazate pe participarea mai multor discipline menite să amelioreze calitatea vieţii persoanelor cu afecţiuni cerebro-vasculare. Aproape toţi pacienţii cu AVC vor avea nevoie de asistenţa unei echipe specializate alcătuită din medici de recuperare, asistente, terapeuţi (kinetoterapeuţi, fizioterapeuţi, maseuri), asistenţi sociali, logopezi şi psihologi. Această echipă multidisciplinară va analiza particularităţile situaţiei pentru fiecare caz în parte şi va identifica obiectivele reabilitării şi le vor concretiza numai de comun acord cu pacientul. De asemenea, în acest proces, în unele cazuri, sunt implicate (instruite) familiile sau persoanele care au în grijă aceşti pacienţi. Recuperarea neurologică iniţiată precoce, încă din faza acută a bolii, se poate efectua numai dacă starea clinică a pacientului permite acest lucru, fiind un proces activ care îl solicită. Astfel, la pacienţii inconştienţi, cu patologie cardio-vasculară decompensată, infecţii active şi edem cerebral, etc. se va temporiza iniţierea procesului de recuperare neurologică. Recuperarea se începe în spitalele de acuţi, urmând să fie continuată în unităţi specializate de reabilitare. În practică, transferul se face după 14 — 21 zile, în funcţie de starea pacientului'', indică medicul specialist.
Conform acestuia, recuperarea neurologică practicată de o echipă multidisciplinară specializată, aşa cum relevă studiul "Stroke Unit Trialists Collaboration", a demonstrat ameliorarea supravieţuirii şi a prognosticului funcţional pentru pacienţii trataţi într-un serviciu special dedicat AVC-ului şi existenţa de beneficii funcţionale pe termen lung.
''S-a demonstrat că recuperarea continuă în primul an după AVC reduce riscul de deteriorare funcţională şi îmbunătăţeşte activităţile vieţii curente. Pe termen lung, recuperarea a inclus ergoterapia, fizioterapia şi supravegherea medicală multidisciplinară. În ţările occidentale, prognosticul accidentului vascular cerebral s-a îmbunătăţit foarte mult în ultimul deceniu, dar nu numai datorită tratamentului acut şi reabilitării precoce, ci şi prevenţiei. AVC severe sunt mult mai rare decât erau acum 10 — 20 de ani; prevenţia este mult mai bună: tratamentul hipertensiunii, al diabetului, alimentaţia, toate s-au îmbunătăţit. Formele severe de ateroscleroză şi AVC sunt în scădere, ceea ce face ca prognosticul să fie statistic mai bun în prezent. De altfel, este şi acesta un motiv pentru care mortalitatea a scăzut semnificativ în ultimii 20 de ani. În concluzie, deşi pe termen scurt recuperarea neurologică precoce presupune cheltuieli financiare crescute, prin durata de spitalizare lungă şi servicii medicale multidisciplinare de performanţă, s-a dovedit că pe termen mediu şi lung aceste cheltuieli se amortizează prin scăderea nevoii de asistenţă medicală a acestor pacienţi şi prin reintegrarea lor familială, socială şi chiar profesională, în unele cazuri'', conchide lt. col. dr. Dragoş Nedelescu.

O treime dintre notificările pe care le primim pe telefonul mobil ne afectează starea de spirit, este concluzia unei echipe de cercetători de la Universitatea Trent din Nottingham, Marea Britanie, care a analizat efectele alertelor digitale pe un grup de 50 de participanţi, timp de cinci săptămâni, informează recent The Telegraph.
Dintre cele peste jumătate de milion de notificări analizate, 32% le-au provocat emoţii negative utilizatorilor care au devenit ostili, supăraţi, nervoşi, speriaţi sau ruşinaţi.
Alertele de sistem, cele care nu au legătură cu interacţiunea umană, cum ar fi update-uri generale ale telefonului sau anunţurile de disponibilitate ale unei reţele wi-fi, au influenţat negativ dispoziţia utilizatorilor, spun cercetătorii.
De asemenea, notificările legate de locul de muncă au avut un impact negativ asupra stării de spirit, în special când soseau mai multe deodată.
Pe de altă parte, utilizatorii se bucurau la primirea mesajelor de la prieteni care le creau sentimentul conectării la un grup social.
''Alertele digitale ne întrerup mereu activităţile, solicitându-ne atenţia'', spune cercetătorul Eiman Kanjo.
''Rolul notificărilor este de a spori confortul vieţii de zi cu zi, de aceea trebuie să înţelegem impactul pe care folosirea lor obsesivă îl are asupra stării noastre de bine'', a adăugat acesta.
''Cu siguranţă, notificările îi fac pe oameni mai fericiţi, dar atunci când primesc multe alerte care au legătură cu locul de muncă sau cu update-uri ale sistemului se produce efectul invers'', a subliniat cercetătorul.
Ca parte din studiu, cercetătorii au dezvoltat o aplicaţie, NotiMind, cu ajutorul căreia au colectat date despre alertele digitale primite pe telefon precum şi despre efectele produse de acestea, potrivit informaţiilor furnizate chiar de utilizatori.
Cercetătorii spun că, în viitor, va fi posibil să anticipăm starea de spirit a utilizatorilor de telefoane pe baza mesajelor primite. Notificările ar putea fi personalizate, astfel încât cei care nu sunt într-o dispoziţie foarte bună să primească mai puţine notificări de sistem şi mai multe notificări din parte aplicaţiilor de entertainment pentru a le ridica moralul.
Cercetătoarea Daria Kuss, psiholog la Centrul pentru cercetarea jocurilor video de la Universitatea Trent din Nottingham, a adăugat: ''Deşi alertele sunt importante pentru utilizatorii de telefoane inteligente, numărul aplicaţiilor care vor să ne atragă atenţia a crescut în ultimii ani.''
Oamenii răspund repede, aproape instantaneu la notificări, ceea ce le transformă într-un factor perturbator. ''Descoperirile noastre ar putea deschide drumul unor noi cercetări referitoare la conştientizarea emoţiilor în comunicarea mobilă şi pe reţelele de socializare.''
Cercetarea a apărut în publicaţia ''IEEE Access''.

Programul de cooperare româno-turkmen în domeniul educaţiei pentru perioada 2017-2022 va prevede acordarea de 30 de burse în reciprocitate, promovarea cooperării în domeniul învăţământului superior şi al învăţământului profesional şi tehnic, precum şi posibilitatea deschiderii unor lectorate de limbă şi literatură română în Turkmenistan, respectiv limbă turkmenă în România, informează recent un comunicat de presă al MEN.
Ministrul Educaţiei Naţionale, Liviu-Marian Pop, s-a întâlnit de curând , cu omologul său din Turkmenistan, Purli Agamyradov, în contextul aniversării a 25 de ani de relaţii bilaterale între România şi Turkmenistan.
Cei doi miniştri au subliniat calitatea dialogului bilateral în domeniul educaţiei, exprimându-şi speranţa că această vizită va contribui la îmbunătăţirea cooperării în beneficiul celor două sisteme de învăţământ. În cadrul întâlnirii a avut loc şi un schimb de informaţii cu privire la cele mai recente măsuri adoptate în cadrul reformelor din domeniul educaţiei din cele două ţări şi au fost discutate obiectivele şi oportunităţile cooperării în perioada următoare.
"Doresc să vă asigur de întregul nostru sprijin pentru continuarea bunei colaborări, atât prin extinderea proiectelor existente, cât şi prin valorificarea unor noi oportunităţi de cooperare în domeniul educaţiei", a declarat ministrul Educaţiei Naţionale, Liviu Marian Pop, citat în comunicat.
În vizita întreprinsă în România în intervalul 1-3 octombrie, ministrul turkmen al Educaţiei a fost însoţit de rectorul Universităţii Internaţionale pentru ştiinţe Umaniste şi Dezvoltare, Esen Aydogdyev, şi de rectorul Universităţii Turkmene de Agricultură 'S. A. Nyyazov', Dovletgeldi Myradov. Delegaţia s-a întâlnit şi cu reprezentanţii Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, ai Universităţii Politehnica din Bucureşti şi ai Universităţii de ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.

Nalba de pădure (Malva silvestris) este o plantă perenă, bianuală ce aparţine familiei Malvaceae, din genul Malva. Este originară din Europa, Asia, nordul Africii şi creşte pe terenuri necultivate, pe fâneţe, pe lângă drumuri, pe lângă garduri, pe lângă locuinţe, pe marginea pădurilor etc.
În România există mai multe specii purtând acest nume. Planta este cunoscută sub denumirile populare: bănuţei, colacei, coşul popii, nalba calului cea măruntă, nalba de câmp, nalbă mică, nalbă sălbatică, negrai, vărsat.
Este o plantă ierboasă, cu tulpina dreaptă, ramificată şi acoperită cu peri, ce creşte până la înălţimea de 1,5 m. Are rădăcina pivotantă, cărnoasă şi de culoare deschisă. Frunzele, dispuse alternativ, sunt lung peţiolate, palmat-lobate cu 5-7 lobi, cu marginea inegal dinţată şi acoperite cu peri.
Florile sunt mari, regulate, hermafrodite, pentamere, de culoare roz-violacee şi cu vinişoare violete, grupate câte 2-3 la baza frunzelor. Planta înfloreşte din luna iunie până în septembrie. Fructele au forma unor turtiţe micuţe şi conţin seminţele.
Întreaga plantă este comestibilă. În medicina naturistă sunt întrebuinţate frunzele recoltate înainte de înflorire şi florile recoltate în timpul înfloririi. Ambele produse trebuie uscate, la umbră în locuri bine aerisite, în straturi subţiri.
Frunzele conţin mucilagii, ulei volatil, glucide, fibre iar florile: flavonoide, mucilagii, ulei volatil, saponozide, taninuri, acid cafeic, acid cumaric, acid clorogenic, acizi graşi, glucidice, vitamine (A, B, C, E), calciu, magneziu, zinc, seleniu, potasiu, potrivit site-ului permaculture.co.uk.
Nalba de pădure a fost folosită din vremuri îndepărtate şi în bucătărie. Frunzele şi florile tinere au un gust plăcut şi se puneau în salate sau în mâncare. Din frunzele de nalbă se mai fac şi astăzi în unele părţi ale lumii chifteluţe vegetariene. În orient, în special în Maroc sau Israel, sunt consumate în reţete alături de orez sau pur şi simplu călite în unt drept garnitură. Seminţele sunt comestibile şi conţin 20% proteine şi 15% grăsimi vegetale, ceea ce le face foarte nutritive. În schimb, în ţările occidentale, partea cea mai populară a nalbelor este rădăcina, folosită în timpuri străvechi pentru curăţarea danturii.
Nalba de pădure este o plantă medicinală la fel de eficientă ca nalba-mare (Althaea officinalis). De-a lungul istoriei europene a fost folosită în tratamentele naturiste datorită conţinutului bogat în mucilagii vegetale, emolienţi naturali cu acţiune de calmare a mucoaselor inflamate. Ingredientele active ce se găsesc în frunze şi în flori au o mulţime de aplicaţii în fitoterapie. Se folosesc ca expectorant, calmant al tractului digestiv şi a căilor urinare, hidratant şi laxativ.
Datorită proprietăţilor emoliente, nalba de pădure este un bun remediu împotriva faringitei, bronşitei, tusei şi răguşelii. De asemenea, cazurile de inflamaţii ale mucoasei gastrice sau intestinale pot fi tratate cu ajutorul infuziei obţinută din frunzele şi florile acestei plante. În tratarea unor eczeme şi iritaţii ale pielii, precum furunculele, pot fi adăugate în apa de baie frunze şi flori de nalbă, acestea având un efect benefic, potrivit potrivit site-ului remediu.ro.
Extern, se pot aplica comprese cu ceai de nalbă pe răni, erupţii cutanate, afecţiuni ale ochilor.
Ceaiul din plantă are acţiune emolientă, având efecte în tratarea afecţiuni bronhopulmonare, hemoroizi, colite, afecţiuni ale căilor respiratorii, fiind cicatrizant în cazul ulcerului stomacal. O infuzie concentrată are efecte antihemoragice, antiinflamatoare şi calmante.
Substanţa asemănătoare muscusului, din flori, are capacitatea de a proteja cavitatea bucală şi gâtul, potrivit potrivit site-ului i-medic.ro
Nalba de pădure este ingredient în numeroase produse cosmetice naturiste, folosite pentru tratarea a numeroase afecţiuni ale pielii: dermatoze, iritaţii ale pielii, eczeme, răni, inflamaţii, ţesuturi tumefiate, ulceraţii şi răni la nivelul pielii care se vindecă greu, umflături ale picioarelor şi ale mâinilor, potrivit site-ului biaplant.ro.

Tatuajele pot provoca infecţii chiar şi la 15 ani de la realizarea lor, au avertizat medicii după ce o femeie din Australia a fost internată cu ganglioni limfatici măriţi, informează recent The Telegraph.
Pacienta din Australia, în vârstă de 30 de ani, a observat mai multe umflături dureroase la subraţ şi a crezut că suferă de cancer.
Însă, după ce medicii din cadrul Spitalului Regal Prinţul Alfred din Sydney au îndepărtat ţesutul, au descoperit că acesta nu era dăunător.
Ca urmare, specialiştii au concluzionat că umflăturile au fost cauzate de o reacţie a corpului la tatuajul pe care femeia îl făcuse în urmă cu 15 ani şi au îndemnat personalul medical să ceară pacienţilor care suferă de limfom informaţii cu privire la existenţa tatuajelor.
Medicii cunosc de ceva vreme faptul că tuşul utilizat în cadrul tatuajelor se transmite în corp către ganglionii limfatici — cu rol în îndepărtarea toxinelor din organism — aceştia putându-şi schimba culoarea după nuanţa tatuajului. În plus, un studiu a demonstrat recent faptul că acest efect se poate manifesta chiar şi la mai bine de un deceniu după ce o persoană se tatuează.
Cercetarea, efectuată recent în cadrul European Synchrotron Radiation Facility (ESRF), a descoperit că nanoparticulele nocive de dioxid de titan prezente în tuşul utilizat la tatuaje pot călători prin corp şi se pot localiza în ganglionii limfatici unde pot cauza probleme de sănătate.
''Când o persoană doreşte să îşi facă un tatuaj, în general este foarte atentă la alegerea salonului pentru a fi sigură că sunt folosite ace sterile, care nu au fost folosite anterior. Nimeni nu verifică compoziţia chimică a culorilor, însă studiul nostru demonstrează că poate ar fi cazul să facă acest lucru'', a spus Hiram Castillo, unul dintre autorii cercetării, om de ştiinţă în cadrul ESRF.
Există şi alte studii care au analizat impactul nociv al tuşului utilizat la tatuaje, ce poate conţine conservanţi şi contaminanţi toxici, precum nichel, crom, mangan sau cobalt, mai arată The Telegraph.
''Cunoaştem faptul că pigmenţii prezenţi în tatuaje se deplasează în organism către ganglionii limfatici în urma dovezilor vizuale: ganglionii limfatici se colorează în nuanţa tatuajului'', a adăugat şi Bernhard Hesse, unul dintre cei doi autori principali ai studiului, om de ştiinţă colaborator în cadrul ESRF. Mecanismul reprezintă un ''răspuns al corpului care încearcă să facă curăţenie'' în urma tatuajului, a explicat acesta.
''Ceea ce nu am ştiut este faptul că ei fac acest lucru sub formă nano, ceea ce presupune faptul că ar putea să nu manifeste acelaşi tip de comportament ca particulele la nivel micro. Iar aceasta este problema: nu ştim cum reacţionează nanoparticulele'', a atras atenţia Hesse.
Această cercetare a fost publicată recent în ''Scientific Reports''.

Vineri, 06 Octombrie 2017 12:31

Delfinul lui Hector, pe cale de dispariţie

Delfinul lui Hector, Cephalorhynchus hectori, este cea mai mică şi mai rară specie maritimă de delfin din lume şi, conform organizaţiei World Wildlife Fund (WWF) se află în pericol de dispariţie din cauza poluării habitatului său natural şi a pescuitului intensiv cu plase în care delfinii rămân încurcaţi, nu mai pot ieşi după aer şi mor înecaţi.
Aceste mamifere marine endemice zonelor de coastă ale Noii Zeelande au nişte desene faciale distincte, corpuri scurte şi îndesate şi o înotătoare dorsală asemănătoare urechilor celebrului personaj Disney Mickey Mouse. Delfinii lui Hector pot măsura până la 1,2 metri lungime şi pot cântări cel mult 50 de kilograme. În prezent, populaţia acestor delfini este estimată la 7000 de indivizi.
O subspecie a delfinilor lui Hector, mamifere marine cunoscute drept delfinii lui Maui, cu care primii împart acelaşi areal geografic, se află însă în pericol critic de dispariţie. Conform WWF, populaţia de delfini de Maui numără doar 55 de indivizi. În prezent, delfinii lui Maui mai pot fi găsiţi doar în apele de mică adâncime din apropierea coastelor de vest ale Insulei de Nord a Noii Zeelande.
Habitatul natural aflat în apropierea liniei ţărmului s-a dovedit o problemă pentru supravieţuirea acestor două specii de delfini. Principala ameninţare cu care se confruntă aceste mamifere marine este pescuitul. Deşi nu sunt vizaţi de pescari, delfinii se apropie de plase pentru a se hrăni cu peştii prinşi sau doar din curiozitate şi de multe ori rămân la rândul lor prinşi, nu mai pot ieşi la suprafaţă să respire şi mor înecaţi. Unele tipuri de plase, în special setcile, sunt fabricate din fire foarte subţiri pe care delfinii nu le pot localiza sub apă şi atunci pot înota direct spre ele.
Alte ameninţări pentru aceste animale sunt legate de traficul cu bărci de agrement, poluarea apelor, dezvoltarea turistică şi urbană a zonelor de coastă şi exploatările de hidrocarburi sau de nisip.

Volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu amănuntul a crescut, ca serie brută, cu 9,3%, în primele opt luni ale anului, faţă de intervalul similar din 2016, în principal ca urmare a vânzărilor de produse nealimentare, arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS), publicate recent. Potrivit statisticii, în intervalul 1 ianuarie — 31 august 2017, comparativ cu aceeaşi perioadă din anul precedent, cifra de afaceri pentru comerţul cu amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete), ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, a înregistrat de asemenea o creştere cu 8,4%, datorită vânzărilor de produse nealimentare (+12,5%), comerţului cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate (+11,2%) şi vânzărilor de produse alimentare, băuturi şi tutun (+3,8%). Pe de altă parte, majorarea cu 9,3% a volumului cifrei de afaceri pentru comerţul cu amănuntul, ca serie brută, s-a datorat, în principal, valorilor pozitive din vânzările de produse nealimentare (+12%), comerţului cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate (+11,9%) şi vânzările de produse alimentare, băuturi şi tutun (+4,8%). Datele INS relevă, totodată, că, în august 2017 faţă de august 2016, volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete), ca serie brută, a crescut cu 15,9% ca urmare a rezultatelor consemnate la vânzările de produse nealimentare (+18,5%), în comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate (+18,4%) şi la vânzările de produse alimentare, băuturi şi tutun (+10,9%). De asemenea, în intervalul de referinţă, ca serie ajustată, majorarea a fost de 12,6%, iar segmentele care au contribuit la acest rezultat au fost: vânzările de produse nealimentare şi comerţului cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate (+17,8% fiecare) şi vânzările de produse alimentare, băuturi şi tutun (+7%). Conform INS, la nivel comparativ august 2017 vs iulie 2017 volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete), a crescut atât ca serie brută — cu 7,4%, cât şi ca serie ajustată — cu 2,3%.
Pagina 69 din 73