Proces câştigat la Galaţi pentru îngheţarea cursului CHF

Sâmbătă, 09 Decembrie 2017 00:00
Publicat în Eveniment
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Într-o conferinţă de presă organizată la la sediul Cabinetului de avocatură ”Angelica Roşu”, s-a anunţat, pentru prima dată la Galaţi, o victorie a clienţilor care au împrumuturi la bănci în franci elveţieni. Avocaţii au făcut public faptul că, pentru prima dată pe raza Curţii de Apel Galaţi, s-a decis, în cazul unui împrumut bancar, restituirea împrumutului făcut în franci elveţieni la valoarea de la momentul acordării creditului, iar majorarea dobânzii după acordarea împrumutului şi obligaţia de plată a comisioanelor de administrare şi de rambursare anticipată au fost considerate abuzive . Hotărârea instanţei este extrem de importantă deoarece poate avea impact asupra tuturor proceselor în desfăşurare cu o cauză similară.

Contractul de credit a fost unul standard, fără ca beneficiarii să poată negocia vreun paragraf

În iulie 2008, o familie din Brăila (Antonia-Mariana şi Ilie Aramă) împrumuta 43.511 CHF de la o sucursală locală a Raiffeisen. Conform clauzelor contractuale, creditul era acordat pentru o perioadă de 480 luni, cu o rată anuală a dobânzii iniţiale de 5,5 % pe an. La acea dată, cursul de schimb era de 2,16 lei pentru un franc elveţian. Din cauza mai multor acţiuni unilaterale din partea finanţatorului, cât şi a dublării valorii CHF faţă de RON (la momentul introducerii acţiunii oscila în jurul a 4,2 lei), clienţii au cerut în 2015 instanţelor de judecată să constate caracterul abuziv al mai multor dispoziţii din Contractul de credit şi să îngheţe cursul la momentul creditării.
În opinia echipei de avocaţi care i-a reprezentat, plata ratelor la un curs de schimb diferit de cel din ziua în care s-a acordat împrumutul reprezenta o clauză abuzivă, din mai multe motive: la momentul încheierii contractului de credit în cauză, raportat la circumstanţele economice de la acel moment precum şi la capacitatea reclamanţilor de înţelegere a clauzelor contractuale şi a implicaţiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit în CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasă alternativă faţă de un credit în lei sau în euro, fapt promovat intens de sistemul bancar. Contractul de credit încheiat de părţi a fost unul standard, preformulat, fără ca beneficiarii să poată negocia vreun paragraf din el. Clienţii nu puteau să prevadă o modificare radicală a cursului de schimb valutar pentru francul elveţian, cu atât mai mult cu cât francul elveţian le-a fost prezentat de agenţii băncii ca fiind una din cele mai stabile monede.
Practic, prin faptul că banca a hotărât să acorde credite în franci elveţieni, monedă străină ce se afla la o paritate scăzută faţă de moneda naţională la acel moment dat, dar care avea antecedente în privinţa creşterii acestei parităţi, a reprezentat un mecanism de captaţie a consumatorilor atraşi de condiţiile facile de creditare. În mod real, ei nu ar fi contractat un astfel de credit dacă ar fi fost informaţi de instabilitatea sa valutară.

Banca era obligată să informeze clienţii cu privire la instabilitatea valutară

Banca nici nu a informat clienţii cu privire la instabilitatea valutară a francului elveţian şi nici nu a prevăzut în contract o clauză privind suportarea eventualului risc valutar de către ambele părţi. Dacă banca şi-a fi îndeplinit aceste obligaţii legale, reclamantul ar fi cunoscut consecinţele economice ce le-ar suporta şi ar fi putut cântări oferta în cunoştinţă de cauză.
Acest tip de comportament bancar este sancţionabil şi din perspectiva unor directive ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Parlamentului European, cu referinţă la un nivel ridicat de protecţie pentru consumatorii care încheie contracte de credit pentru bunuri imobile.
Clienţii au mai reclamat faptul că, la data contractării, clauzele se prefigurau a fi unele avantajoase: un cuantum al dobânzii de 5,5% pe an, nefiind prevăzută obligaţia de a achita comisioane lunare, iar trimiterea din conţinutul contractului semnat la dobândă revizuibilă le-a creat speranţa că ar putea fi şi luni în care să achite o rată diminuată.
Pe parcursul derulării relaţiilor contractuale aveau să constate însă că reprezentarea condiţiilor de creditare a fost în mod evident şi intenţionat distorsionată, în realitate convenţia de credit încheiată conţinând clauze împovărătoare pentru împrumutaţi, cu un cuantum substanţial mărit, prin:
- aplicarea unui comision lunar de administrare credit de 0,15%, deşi în contractul semnat şi în scadenţarul iniţial pus la dispoziţie, plata unui comision lunar nu a fost prevăzută;
- prin posibilitatea ca banca să modifice în mod unilateral rata dobânzii curente, în funcţie de evoluţia pieţei financiare sau de politica de credite a Băncii;
- prin dublarea cursului valutar al CHF cu consecinţe grave asupra capacitaţii reclamanţilor de a-şi îndeplini obligaţiile contractatule.

Cât priveşte dobânda, ea a crescut de la 5,5% astfel:
- la 6,31%, conform actului adiţional din 17.09.2010;
- la 7,76%, prin actul adiţional încheiat la data de 20.06.2012;
- la 7,84%, prin actul adiţional încheiat la data de 16.07.2013, respectiv
- 8,0862% prin actul adiţional încheiat la data de 12.08.2014.
Dobânda variabilă a fost majorată în mod unilateral de către bancă, deşi indicele de referinţă LIBOR a oscilat semnificativ negativ de la data la care reclamanţii au început să achite ratele lunare şi până în 2015, data introducerii acţiuni în instanţă (spre exemplu, la 31.12.2008 acesta era 0,81; la 30.06.2009 era 0,51; la 31.12.2009 era 0,3383; la 31.12.2011 era de 0,0942 etc.), ratele calculate de către bancă nu au suferit diminuări în aceeaşi măsură, fiind evident dezechilibrul semnificativ creat în detrimentul reclamanţilor.
Faţă de aceste argumente, instanţa a decis că restituirea creditului trebuie să se facă la cursul din data finanţării iar majorarea dobânzii după acordarea împrumutului şi obligaţia de plată a comisioane de administrare şi de rambursare anticipată sunt abuzive.

 

În total, pentru perioada 2008 – 2015 clienţii ar trebui să primească înapoi aproximativ 10.000 CHF, valoarea exactă urmând a fi stabilită de un executor judecătoresc. La acest caz a colaborat o echipă formată din avocaţii Angelica Roşu, Gabriela Pleşa şi Isabela Amariei.
S-a mai reuşit îngheţarea cursului şi într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Galaţi. În cursul acestei săptămâni, instanţa de judecată a decis ca reclamanta Andreea Aida Puşcaşu să restituie împrumutul luat de la banca Piraeus la paritatea din ziua acordării, la care se mai poate adăuga o marjă de cel mult 20%. În 2008, reclamanta împrumuta suma de 48.000 de CHF, pe care trebuie să o restituie în 30 de ani. Judecătorii au constatat caracterul abuziv al clauzei privind plata în valută elveţiană şi au decis că ratele vor fi achitate la un curs care nu va depăşi 2,785 lei/ CHF. Decizia este executorie, dar nu este definitivă, iar cazul a fost susţinut de avocat Isabela Amariei.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu