Sute de mii de oameni din întreaga lume s-au mobilizat în ultimele luni pentru salvarea vieţii femeii din Iran, de 42 de ani, Sakineh Ashtiani, care urmează să fie omorâtă cu pietre, fiind acuzată de adulter. Deşi neconfirmată de autorităţile iraniene, presa italiană a difuzat informaţia că femeia va fi omorâtă cu pietre, vineri, la răsărit. Cei doi copii ai acesteia sunt disperaţi şi cer ajutor diplomaţilor Italiei şi Franţei, cele două state care s-au luptat cel mai aprig pentru anularea execuţiei. În schimb, fiul deţinutei e convins că acest lucru se va întâmpla cel mai târziu după încheierea Ramadanului, luna viitoare.

A primit şi 99 de lovituri de bici

Sakineh a mai trecut, zilele acestea, şi prin alt tip de tortură. Ea a trebuit să îndure 99 de lovituri de bici din cauza faptului că poza ei a fost distribuită în presa din toată lumea, fără ca Sakineh să aibă faţa acoperită cu vălul islamic.

Pedepsită pentru că şi-a înşelat soţul

Sakineh Ashtiani a fost condamnată la moarte în anul 2006, după ce a fost prinsă că se iubea cu un alt bărbat decât soţul ei. Iniţial, a primit o pedeapsă de 99 de lovituri de bici, apoi pedeapsa i-a fost schimbată, fiind condamnată la uciderea cu pietre.

La 31 august, preşedintele Barack Obama a marcat oficial sfârşitul misiunii de luptă a trupelor americane în această ţară. Cei aproximativ 50.000 de soldaţi americani care sunt, în continuare, staţionaţi pe teritoriul irakian, au ca principală sarcină susţinerea militarilor irakieni. Ultimul militar american ar urma să părăsească teritoriul Irakului la sfârşitul anului viitor. Dar, în privat, oficiali din cadrul Pentagonului admit că trupele ameriane trebuie să rămână acolo peste acest termen-limită. Forţele irakiene sunt, într-adevăr, foarte dependente de logistica pe care armata americană le-o pune la dispoziţie, dar şi de consilierea oferită. Totodată, există o puternică teamă privind reizbucnirea mai vechilor conflicte interreligioase. "Prioritatea este mai puţin de a-i învăţa (pe militarii irakieni) să utilizeze arme, cât mai ales de a asigura o prezenţă suficientă pentru a se evita tensiunile între grupurile etnice şi religioase", a declarat Stephen Biddle, din cadrul Council on Foreign Relations, un grup de reflecţie.
De asemenea, în pofida unei diminuări semnificative a violenţelor, faţă de vârful înregistrat în 2007, Irakul este, în continuare, teatrul unor atentate zilnice. Filiala irakiană a al-Qaida a revendicat atacul comis duminică împotriva unui complex militar din centrul Bagdadului, în care au fost ucise 12 persoane.
În cazul în care Pentagonul hotărăşte ca militarii săi să joace un rol de consiliere tehnică, vor fi necesari aproximativ 10.000 de soldaţi, apeciază foşti ofiţeri. "Eu cred că chiar şi cu mai puţin de 10.000 de militari este fezabil", este de părere John Ballard, ofiţer în rezervă şi profesor în cadrul National Defence University.
Pentru moment, Casa Albă preferă să îşi respecte planul iniţial. Anthony Blinken, consilier pentru scuritate al vicepreşedintelui Joe Biden, apreciază că doar "câteva zeci sau câteva sute" de soldaţi americani ar putea fi menţinuţi în Irak, după 2011. Însă, la Bagdad, aceste declaraţii nu sunt pe placul şefului Statului Major irakian. Generalul Babaker Zebari a declarat, luna trecută, că "dacă mă întreabă dacă să se retragă, le-aş răspunde politicienilor că armata americană ar trebui să rămână până când armata irakiană va fi pregătită, în 2020". În opinia lui Richard Haas, un diplomat în timpul mandatului fostului preşedinte, George W. Bush, este foarte probabil ca "liderii irakieni să ceară ca zeci de mii de militari americani să rămână mai mult timp". Într-un asemenea caz, rolul Statelor Unite ar putea fi acela de a pune la dispoziţie elicopterele şi avioanele sale armatei irakiene, care nu deţine nicio forţă aeriană. Americanii ar putea, de asemenea, să asigure apărarea porturilor şi să efectueze un preţios efort de colectare de informaţii secrete, cu ajutorul avioanelor fără pilot. În plus, membrii forţelor speciale ar putea să continue să-i susţină pe omologii lor irakieni, în cadrul efortului de urmărire a combatanţilor al-Qaida, apreciază James Danly, din cadrul Institute for the Study of War. Iar dacă relaţiile între sunniţi, şiiţi şi kurzi ameninţă să degenereze, Bagdadul nu îşi va face griji pentru că va putea apela la aliatul american, adaugă Danly.
În prezent, aceste proiecte se află doar în stadiul de reflecţie. Dar, înainte de orice discuţie, este necesar ca irakienii să creeze un Guvern, care nu a fost format încă de la data alegerilor parlamentare, în martie.

Problemele cu care se confruntă preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, au fost provocate de blestemul romilor, susţine o clarvăzătoare bulgară, Zorniţa, care avertizează că acesta va începe în curând "să facă paşi greşiţi", scrie blogul cotidianului Le Monde. "Foarte curând, preşedintele Sarkozy va începe să facă paşi greşiţi", a prezis clarvăzătoarea bulgară Zorniţa, care "a explicat furtunile violente urmate de inundaţii în Europa prin puterea malifică a vuvuzelelor sud-africane". "Blestemul pe care ţiganii l-au aruncat asupra lui îi va afecta sănătatea lui şi apropiaţilor lui, dar şi cariera politică. Nu va obţine niciodată un al doilea mandat, cu excepţia situaţiei în care se va găsi un antidot puternic", a explicat Zorniţa, care, adaugă Le Monde, nu a mers până acolo încât să îi propună preşedintelui serviciile sale.
Cotidianul bulgar Standart, care citează declaraţiile acesteia, merge mai departe cu speculaţiile despre "fericirea pierdută" a lui Sarkozy, adăugând că soţia sa, Carla Bruni, l-ar fi "expediat" deja. "S-a terminat cu dragostea şi norocul la Elysée, victime ale blestemului ţigănesc" titrează cotidianul.
Întrebându-se "cum au putut romii să îndeplinească o operaţiune în care opoziţia franceză, ajutată de protestele militanţilor pentru drepturile omului, a eşuat", Le Monde găseşte şi un răspuns, tot în declaraţiile clarvăzătoarei bulgare: "O singură fotografie este suficientă pentru ca ţiganii noştri bătrâni să îi strice viaţa". Dar pentru a-l blestema pe Sarkozy, romii bulgari şi români au folosit "artileria grea", susţin specialiştii. Înainte de a fi expulzaţi din Franţa, aceştia au sacrificat animale - cocoşi, iezi, câini comunitari - aruncând blesteme asupra familiei lui Sarkozy şi a unor miniştri din Guvernul său. "Viaţa noastră nu este uşoară, dar acum va trebui să se confrunte cu ea şi ei", ar fi declarat ei înainte de a "băga în buzunar cei 300 de euro ca ajutor pentru repatriere" şi a se îmbarca spre ţările de origine, conchide blogul cotidianului francez.

Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a declarat că este obligat de Constituţie să dizolve Parlamentul, într-o intervenţie televizată în care şi-a exprimat opinia cu privire la motivele prezenţei slabe la referendum, relatează Jurnal de Chişinău în ediţia electronică.
"Constituţia mă obligă să dizolv Parlamentul", a declarat preşedintele, pentru Jurnal TV, răspunzând unei întrebări cu privire la dizolvarea Parlamentului în această toamnă. "Politica antistatală a comuniştilor, lipsa consolidării Alianţei pentru Integrare Europeană - toţi am crezut că putem merge pe cont propriu, deja - şi indiferenţa cetăţenilor sunt motivele prezenţei extrem de scăzute la vot", a spus el.
Ghimpu este de părere că Alianţa a informat în mod suficient cetăţenii despre referendum, dar admite că liderii formaţiunilor din cadrul acestei coaliţii, aflate la putere, nu s-au concentrat suficient asupra referendumului. "Societatea nu a fost informată prost. Problema este că (liderii coaliţiei) nu s-au concentrat asupra referendumului. Am încercat dezbateri asupra unor subiecte care, probabil, au supărat alegătorii", a declarat şeful interimar al statului.
"Eu am soluţii întotdeauna, dar vreau să am şi oameni cu care să le realizez", a spus Ghimpu, răspunzând jurnaliştilor care l-au întrebat ce va face în continuare sau dacă are "vreun as în mânecă".
Totodată şi ceilalţi lideri ai Alianţei şi-au exprimat dezamăgirea faţă de rezultatele referendumului, afirmând că ei sunt cei "vinovaţi" pentru aceste rezultate, potrivit agenţiei DECA-press, citată de cotidianul Timpul. Premierul Vlad Filat, liderul Partidului Democrat-Liberal (PDLM), a declarat că "prezenţa slabă la scrutin se datorează lipsei unui mesaj coerent, care ar fi fost necesar să vină din partea tuturor actorilor politici. O influenţă a avut şi apelul la boicotare din partea comuniştilor", a spus el. Prim-vicepreşedintele Parlamentului, Serafim Urechean, liderul Alianţei Moldova Noastră (AMN), a declarat pentru un post de televiziune că şi-a "pierdut încrederea în tot". "Aşteptările au fost mult mai mari şi am mai crezut şi în sondaje", a spus el. Marian Lupu, liderul Partidului Democrat (PD), a declarat că "anumiţi lideri din (cadrul) Alianţei au încercat să aducă în prim plan idei care nu reprezintă priorităţi pentru ţară". "Oamenii nu au înţeles mesajul", a subliniat el.

Romii din România şi Bulgaria, expulzaţi în aceste zile din Franţa, sunt de fapt victime colaterale în războiul politic intern din Hexagon. Numeroşi jurnalişti sunt convinşi că programul de repatriere are, de fapt, o miză legată de coridoarele puterii de la Paris, şi nu de ameninţarea pe care romii nomazi ar reprezenta-o pentru siguranţa publică din Franţa.
În replică la acuzaţiile aduse de Le Monde, Martine Aubry s-a apărat neconvingător, afirmând că e vorba de evacuarea romilor de pe un teren privat şi nu de expulzare, termenul folosit de presa internaţională pentru repatriere.
De altfel, problematica repatrierii romilor români şi bulgari continuă să stârnească vii polemici în presa internaţională. Publicaţia americană Time acreditează, într-o analiză, ideea că preşedintele Sarkozy şi miniştrii care gestionează repatrierile sfidează tot mai acut criticile aduse de comunitatea internaţională.
Iar The Independent din Marea Britanie estimează că repatrierea romilor, o măsură cu care Sarkozy a încercat să seducă electoratul francez de dreapta pentru un nou mandat, are toate şansele să dinamiteze din interior guvernul de la Paris. Publicaţia britanică aminteşte, printre altele, că în Franţa sunt cam 15.000 de romi nomazi din Estul Europei, în timp ce în Belgia, o ţară mult mai mică decât Franţa, sunt 25.000, iar în Belgia nu s-a pus problema repatrierilor în grup.
Subiectul politicii Franţei privind romii nomazi din est a constituit şi subiectul unei dezbateri pe postul Al-Jazeera, unde analiştii participanţi au estimat, şi ei, că repatrierile sunt o carte politică jucată în interiorul Franţei.

Numeroşi romi care au părăsit Franţa în contextul expulzărilor au ajuns la Roma, susţine primarul capitalei Italiei, Gianni Alemanno, avertizând că vor fi demolate peste 200 de minitabere de nomazi, relatează Il Tempo în ediţia online. Va fi o viaţă grea pentru ultimii sosiţi, romii expulzaţi din Franţa care "deja sunt prezenţi pe teritoriul italian", a avertizat Gianni Alemanno. "Minitaberele ilegale nu trebuie să fie scopul pentru care romii vin la Roma", a adăugat Alemanno.
Primarul a anunţat că, în scurt timp, vor fi desfiinţate toate cele 201 minitabere de nomazi construite abuziv în Roma, inclusiv cea în care s-a produs incendiul soldat cu moartea unui copil român. În aceste tabere locuiesc aproximativ 2.350 de persoane.
"Maşinile cu numere de înmatriculare franceze vor fi oprite de forţele de ordine", a avertizat Alemanno. Alemanno a evidenţiat necesitatea unei strategii europene pentru gestionarea problemei romilor. "Săptămâna viitoare, ministrul italian de Interne, Roberto Maroni, se va întâlni cu omologul său francez, iar eu voi cere ca Uniunii Europene să îi fie prezentat un plan complex pentru controlul fluxurilor de romi şi îmbunătăţirea condiţiilor acestora", a încheiat Alemanno.
Luni dimineaţă, Gianni Alemanno a criticat expulzarea în masă a romilor din Franţa, afirmând că ar trebui expulzaţi doar imigranţii care comit infracţiuni. "Mă opun expulzării masive a romilor şi nomazilor, cum s-a întâmplat în Franţa, unde s-a făcut mult zgomot pentru nimic", a declarat Gianni Alemanno.

Expulzări mai la îndemână

De cealaltă parte, Franţa şi-a propus să extindă posibilităţile de expulzare a cetăţenilor UE, Guvernul francez va depune un amendament ce vizează mai ales romii şi ce va permite expulzarea străinilor în caz de "ameninţări la adresa ordinii publice prin acte repetate de furt sau cerşetorie agresivă", a anunţat pe 30 august ministrul imigraţiei, Eric Besson, citat de Le Monde.
În plus ministrul a anunţat alte două amendamente în cadrul proiectului de lege asupra imigraţiei ce va fi prezentat la 27 septembrie Adunării naţionale. Primul va permite "repatrierea persoanelor care reprezintă o povară nerezonabilă pentru sistemul de asistenţă socială". Al doilea va permite "sancţionarea celor care abuzează de dreptul de şedere pe termen scurt (maxim trei luni) pentru a ocoli regulile mai stricte legate de şederea pe termen  lung", a spus Besson.
Controversata campanie de repatriere voluntară, pe care unii o numesc expulzare sau chiar deportare, a stârnit atât atenţia mass media internaţionale, cât şi a guvernelor UE. Multe dintre acestea se tem că Franţa pune la cale manevre diplomatice de justificare a politicii de expulzare a romilor. Este şi cazul Belgiei, care deţine preşedinţia semestrială a Uniunii Europene şi care s-a gândit serios să refuze invitaţia Franţei la o reuniune informală pe tema imigraţiei, care se va desfăşura pe 6 septembrie, la Paris. A acceptat să participe în cele din urmă, însă numai după ce a primit asigurări că nu se va discuta despre situaţia romilor.

Sarkozy şi-a pus clerul în cap

Politica de repatriere a romilor i-au atras lui Nicolas Sarkozy şi o mulţime de critici făţişe, venite nu doar din presa internaţională, ci chiar din interiorul Franţei. Una dintre cele mai inedited luări de poziţie i-a aparţinut unui preot catolic, care a declarat că se roagă ca preşedintele Franţei să aibă o criză cardiacă. Şi Vaticanul a condamnat acţiunile autorităţilor franceze privind romii din Hexagon, ceea ce a declanşat un răspuns sarcastic din partea europarlamentarului francez Bruno Gollnisch, care a propus ca romii să fie trimişi în piaţa Sfântul Petru din Roma.
Mai nuanţaţi şi toleranţi decât politicienii francezi s-au dovedit a fi jurnaliştii francezi, care s-au grăbit să sublinieze că problema romilor este una europeană, care depăşeşte Franţa şi România.

Infractorii au devenit din romi, români

Drept răspuns, guvernanţii francezi au schimbat placa şi au aruncat vina chiar pe români. Ministrul francez de interne Brice Hortefeux, stindardul controversatei campanii de repatriere voluntară, a precizat, luni, că numărul infracţiunilor comise de români la Paris a crescut cu 259 la sută într-un an şi jumătate. Într-un dialog cu ziarul Le Figaro, Eric Besson, ministrul pentru imigraţie, a confirmat că repatrierile românilor - de etnie romă sau nu - aflaţi în ilegalitate vor continua. Pînă în prezent au fost desfiinţate 128 de tabere ilegale de romi, iar 979 dintre locatarii lor au fost repatriaţi în România. În aproape 80% din cazuri este vorba despre aşa-numitele repatrieri voluntare, restul fiind repatrieri forţate.
În ceea ce priveşte autorităţile române, acţiunile luate s-au limitat la promisiuni şi apeluri de solidaritate către statele Uniunii Europene. Nici vorbă de măsuri concrete. La sfârşitul unei întâlniri între reprezentanţii României şi cei ai Franţei care a durat douză zile, oficialii de la Bucureşti au promis că vor depune mai multe eforturi pentru a îmbunătăţi condiţiile de trai ale romilor din România, iar ministrul de Externe Teodor Baconschi a declarat, luni seară, că repatrierea romilor cu o sumă de bani în buzunar nu este o soluţie. El a lansat un nou apel la un efort european de integrare a romilor, precizând că este vorba despre o problemă multi-seculară şi trans-naţională. (N.S.S.)


Franţa a acuzat România că nu depune suficiente eforturi pentru a integra romii

Franţa, care şi-a apărat, marţi, în faţa Comisiei Europene, acţiunile împotriva romilor, a acuzat România că nu depune suficiente eforturi pentru a integra membrii acestei minorităţi, relatează New York Times, în ediţia electronică. Ministrul francez al Imigraţiei, Eric Besson, şi secretarul de stat pentru Afaceri Europene, Pierre Lellouche, au mers marţi la Bruxelles pentru a apăra politica Parisului în materie de securitate, care include repatrierea romilor aflaţi în situaţie ilegală. Oficialii europeni s-au întâlnit de asemenea cu reprezentanţi ai României, care au ridicat semne de întrebare cu privire la expulzări. Comisia Europeană urmează să prezinte un raport preliminar asupra acestei probleme în decurs de două zile. Oficialii francezi au reiterat marţi că politica Parisului este conformă legilor franceze şi europene şi nu e discriminatorie. În plus, Lellouche a criticat marţi Guvernul român, afirmând că a cheltuit doar 0,4 la sută din cele cinci miliarde de dolari pe care le primeşte anual de la UE pentru integrarea minorităţii rome. Lellouche a cerut de asemenea Guvernului român să prezinte un plan care să includă un calendar pentru o mai bună integrare şi care să se concentreze pe educaţie, locuinţe, sănătate şi instruire.

Reducerea progresivă a efectivelor armatei americane în Irak, unde 4.417 militari şi-au pierdut viaţa începând din 2003, a coincis în ultimele luni cu o creştere a numărului de atentate împotriva forţelor irakiene. Acest fenomen a ridicat semne de întrebare privind stadiul de pregătire a trupelor irakiene. Şeful Statului Major irakian, generalul Babaker Zebari, a declarat chiar recent că retragerea americană este prematură, solicitând Statelor Unite să rămână în ţară până când armata sa va fi complet pregătită în 2020. Însă Washingtonul a dorit să-şi menţină strategia de retragere graduală ce urmează să se încheie la sfârşitul anului 2011 prin plecarea ultimului militar american.
Numărul atacurilor nu se compară cu cel din anii 2006 şi 2007, când 2.000 de persoane îşi pierdeau viaţa în fiecare lună, în violenţe interconfesionale între sunniţi şi şiiţi sau în atentate comise de insurgenţi. Dar, de la începutul anului, 300 de irakieni mor în fiecare lună în urma violenţelor. Scăderea securităţii coincide cu o criză politică provocată de incapacitatea partidelor politice de a forma un Guvern, la aproape şase luni de la alegerile legislative. Prim-ministrul în exerciţiu Nuri al-Maliki consideră că această reluare a violenţelor nu este decât ultima convulsie a unei insurecţii aflate în stare de agonie, dar mulţi irakieni consideră că impasul în care se află tânăra democraţie se explică prin ambiţiile personale ale liderilor lor.
Efectivele armatei americane sunt în prezent de 49.700 de persoane - adică o treime faţă de cel din 2007 - şi ar urma să se menţină la acest nivel până în vara anului 2011, pentru a se consacra formării forţelor irakiene. "Rămân încă probleme, dar, circulând prin ţară, se vede clar că Irakul s-a schimbat mult în ultimii trei ani şi că forţele de securitate irakiene sunt mult mai calificate decât înainte", a afirmat, recent, comandantul forţelor americane din Irak, generalul Ray Odierno. El şi-a exprimat însă şi preocuparea privind criza politică. "Oamenii sunt foarte frustraţi şi acest lucru reprezintă un potenţial pericol dacă politicienii nu sunt atenţi", a spus el, excluzând totuşi posibilitatea unei lovituri de stat militare. "Generalii au rămas neutri (...). Cred că ei vor ca procesul politic să îşi urmeze cursul. Populaţia nu vrea să se creeze un teren favorabil apariţiei unei dictaturi", a continuat el.
Experţii evocă şi climatul politic tensionat. Brian Fishman, de la fundaţia New America din Washington, împărtăşeşte opinia generalului Odierno, potrivit căreia este "timpul ca forţele americane să se întoarcă" în Statele Unite. "Această retragere va lăsa cu siguranţă un mare spaţiu gol în urmă pentru grupurile armate, dar adevărata problemă este impasul politic. Cu cât va dura mai mult acest impas, cu atât mai mult oamenii vor susţine direct sau discret violenţa, ca mijloc de a se opune sistemului", susţine expertul. "Forţele de securitate irakiene sunt destul de puternice. Problema o reprezintă politicienii, iar Statele Unite nu le pot rezolva problemele în locul lor", apreciază Fishman.
Nici premierul în exerciţiu, Nuri al-Maliki, şi nici fostul şef al Guvernului, Iyad Allawi, nu au fost capabili până în prezent să formeze o coaliţie majoritară în Parlament.
Michael O'Hanlon, un specialist pe problema Irakului la Brookings Institution din Washington, este convins de asemenea că viitorul ţării nu depinde de numărul de militari aflaţi pe teren, ci de voinţa politică. "Dacă nu se formează rapid o coaliţie guvernamentală, multe cicatrici legate de confesionalism riscă să se redeschidă", susţine el.


Fapte marcante legate de prezenţa americană în Irak

2003
- 20 martie: Începutul operaţiunii "Libertatea Irakului", raiduri asupra Bagdadului şi intrarea forţelor americano-britanice în sud.
- 9 aprilie: Americanii sunt la Bagdad. Căderea regimului lui Saddam Hussein.
- 1 mai: Preşedintele George W. Bush declară "sfârşitul luptelor", dar continuarea "războiului împotriva terorismului".
- 16 mai: Americanul Paul Bremer, numit administrator civil, interzice accesul în funcţii publice al responsabililor partidului Baas, apoi anunţă dizolvarea organelor de securitate.
- 2 octombrie: Recunoaşterea faptului că nici o armă de distrugere în masă nu a fost descoperită.
- 16 octombrie: Rezoluţia 1.511 a ONU care prevede o forţă multinaţională.
- 13 decembrie: Saddam Hussein capturat în apropiere de Tikrit, la nord de Bagdad.

2004
- aprilie-august: Confruntări între coaliţie şi partizanii liderului şiit radical Moqtada Sadr.
- 28 aprilie: Difuzarea unor imagini cu deţinuţi irakieni umiliţi de militari americani la Abu Ghraib provoacă indignare.
- 28 iunie: Transferarea puterii către Guvernul irakian.
- 8 noiembrie: Ofensivă americană la Fallujah (vest de Bagdad) pentru îndepărtarea rebelilor.
- 21 decembrie: 22 de morţi, între care 14 militari, într-un atac asupra unei baze americane la Mosul (nord), revendicat de o grupare legată de al-Qaida.

2005
- 30 ianuarie: Primul scrutin multipartit, boicotat de sunniţi.

2006

- 7 iunie: Liderul al-Qaida în Irak, Abu Mussab al-Zarqawi, ucis într-un raid american.
- 13 iulie: Coaliţia transferă irakienilor controlul securităţii în prima dintre cele 18 provincii.
- 30 decembrie: Spânzurarea lui Saddam Hussein după condamnarea sa la moarte.

2007
- 10 ianuarie: Bush anunţă 30.000 de militari suplimentari.

2008
- 23 martie: A fost atins numărul de 4.000 de militari americani ucişi începând din 2003.
- 27 noiembrie: Parlamentul ratifică acordul de securitate privind retragerea americană până la sfârşitul lui 2011.

2009
- 27 februarie: Preşedintele Barack Obama anunţă retragerea trupelor americane de luptă până la sfârşitul lui august 2010 şi a tuturor efectivelor înainte de sfârşitul lui 2011.
- 30 iunie: Retragerea americană din oraşe şi aglomerări urbane.

2010
- 7 martie: Alegeri legislative, care nu au condus încă la un acord între partide pentru formarea unui nou Guvern.
- 11 august: Comandantul armatei irakiene consideră prematură plecarea americanilor în 2011.
- 24 august: Numărul militarilor americani scade sub 50.000.
- 25 august: Demonstraţie de forţă a insurgenţilor, care au detonat 14 maşini-capcană în toată ţara, omorând cel puţin 53 de persoane.

Premierul rus, Vladimir Putin, a declarat că doreşte să creadă în relansarea relaţiilor dintre Rusia şi Statele Unite, conform unui interviu acordat ziarului Kommersant, informează AFP.
"Vreau cu adevărat să cred" în posibilitatea relansării relaţiilor bilaterale, a precizat Putin, observând că actuala administraţie americană încearcă, la rândul său, să îmbunătăţească relaţiile cu Rusia. "Dar există şi altceva. Spre exemplu, reînarmarea Georgiei, care continuă. De ce se întâmplă acest lucru?", adaugă Putin.
În urma conflictului din august 2008, pentru controlul asupra regiunii separatiste Osetia de Sud, Rusia a criticat Statele Unite de mai multe ori pentru că a livrat armament Georgiei.
Un alt subiect de dispută îl reprezintă planul scutului american antirachetă în Europa. "Ne-am exprimat de mai multe ori poziţia faţă de scutul antirachetă", a declarat Putin. Se pare că s-a stabilit că nu vor exista sisteme antirachetă în Polonia. Perfect! Dar, în acelaşi timp, se anunţă că vor exista astfel de planuri în alte ţări europene. Iar atunci, unde este relansarea relaţiilor?", adaugă Putin, considerând că preşedintele SUA, Barack Obama, era "sincer" când vorbea de relansarea relaţiilor. "Nu ştiu ce poate şi ce nu poate. Vreau să văd dacă va reuşi sau nu. Dar doreşte acest lucru. Simt că aceasta este dorinţa sa sinceră", adaugă premierul rus.
Relansarea relaţiilor ruso-americane reprezintă una dintre priorităţile diplomatice celor două ţări, după gravele tensiuni apărute în timpul fostei administraţii George W. Bush.

Aflată într-o profundă criză financiară, Grecia descoperă încet-încet unde s-au dus banii din vistieria statului. Câteva milioane de euro s-au dus pe plata pensiilor unor oameni morţi. Ministerul Muncii a dezvăluit că a aflat recent de aceste plăţi făcute în conturile unor persoane care muriseră de câţiva ani. Din aproximativ 500 de persoane înregistrate cu vârsta de peste 110 ani şi care primeau pensie, mai bine de jumătate erau de fapt decedate.
Adjunctul ministrului grec al Muncii a precizat că, în unele cazuri, banii au rămas depozitaţi în conturi bancare şi nu au fost retraşi niciodată. Autorităţile elene au deschis o anchetă şi vor analiza registrul cu toţi pensionarii din ţară. Din cauza datoriilor uriaşe acumulate, Grecia a adoptat măsuri de austeritate fără precedent, sub supravegherea UE şi a Fondului Monetar Internaţional, care i-au acordat un împrumut de 110 miliarde de euro pe trei ani.

SUA sunt exportator de terorism, arată un raport secret al CIA publicat miercuri de WikiLeaks, un fenomen care, dacă va deveni o percepţie larg răspândită, va deteriora relaţiile cu aliaţii şi va scădea disponibilitatea acestora către activităţi "extrajudiciare", relatează Washington Post online.
Aceasta este concluzia unui raport de trei pagini realizat, în februarie, de Celula Roşie (Red Cell) a Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), un centru de analize creat după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 de către directorul de atunci al Agenţiei, George Tenet, cu scopul de a furniza analize "instantanee" asupra "unei întregi serii de probleme analitice".
Intitulat "What If Foreigners See the United States as an «Exporter of Terrorism»?" (Şi dacă străinii percep Statele Unite ca un "exportator de terorism"), documentul îl citează, între alţii, pe David Headley, cu dublă cetăţenie pakistaneză şi americană, pentru a demonstra că Washingtonul este un exportator de terorism. Headley a pledat vinovat, anul acesta, de acţiuni de monitorizare pentru susţinerea atacurilor de la Mumbay, în 2008, comise de Lashkar-i-Taiba, în care au fost ucise 160 de persoane. Gruparea i-a facilitat deplasarea între SUA, Pakistan şi India.
Asemenea "exporturi" nu sunt noi, se arată în raport. În 1994, un doctor evreu american, Baruch Goldstein, a emigrat din New York în Israel, s-a alăturat grupării extremiste Kach şi a omorât 29 de palestinieni, în timpul unei rugăciuni, la Mormântul Patriarhilor, în Hebron. Acest atentat a declanşat un val de atentate în autobuz, comise de o grupare extremistă palestiniană, în 1995.
Purtătoarea de cuvânt a CIA, Marie Harf, a minimizat impotanţa documentului. "Acest tip de produs analitic, identificat în mod clar ca provenind de la Celula Roşie a Agenţiei, are doar rolul de a stimula gândirea şi de a prezenta diverse opinii". În timp ce experţii în lupta antiteroristă se concentrează asupra ameninţărilor interne, al-Qaida şi alte grupări teroriste "ar putea să-şi fi intensificat recrutarea de americani care să opereze în străinătate", subliniază raportul.
Iar dacă această "marcă" devine cunoscută, partenerii străini ai Washingtonului ar putea deveni "refractari", ar putea chiar cere "extrădarea de cetăţeni americani" pe care-i suspectează de terorism. Refuzul Statelor Unite de a extrăda cetăţeni americani ar putea afecta alianţele, iar, "în cazuri extreme, ar putea determina unele Guverne să extragă în secret cetăţeni americani suspectaţi de terorism provenind de pe teritoriul american".