Practica iubirii, o mare necunoscută pentru omenire

 
Sâmbătă, 03 Februarie 2018 00:00
Publicat în Mozaic
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

 

Cu toate că avem şansa să o trăim zilnic, încă de la prima respiraţie până la ultima, iubirea rămâne o mare necunoscută pentru omenire. Iubirea nu poate fi demonstrată, însă ştim când iubim, ştim ce simţim, fiind imposibil să exprimăm sau să traducem în cuvinte acele sentimente.
În opinia profesorului internaţional de yoga Dana Ţupa, nu putem să verbalizăm iubirea, deoarece fiecare dintre noi o percepem şi o trăim diferit. "Iubirea este o stare ce acţionează asupra noastră la diverse frecvenţe, cu diferite intensităţi, fiind o energie pe care o cunoaştem încă de mici. În acelaşi timp, în Univers, există o energie aflată în antiteză cu iubirea, şi anume frica, iar ambele ar trebui binecuvântate, deoarece ne ajută să preţuim mai mult viaţa. În absenţa fricii, iubirea nu poate exista, iar această teorie este aplicabilă în lumea noastră, cea a relativităţii, fiind un sistem dual, ce ne ajută să învăţăm şi să creştem permanent, cunoscând «binele» şi «răul», pentru a putea cântări, evalua şi pentru a folosi corespunzător cele două energii", explică profesorul.

Omenirea cunoaşte două dimensiuni ale iubirii

1. Iubirea Absolută. "Mulţi maeştri îi spun pur şi simplu «Iubirea», cu «I» mare, deoarece este esenţa sau sursa a Tot Ceea Ce Există, este Singularitatea, locul de unde am pornit cu toţii. Din acea Iubirea Absolută a pornit totul, iar precum undele Big Bang-ului încă călătoresc prin spaţiu, aşa şi «Iubirea Primordială» ne curge prin vene şi se manifestă prin noi. Partea bună este că fiecare avem posibilitatea să trăim acest fel de iubire, dacă vom reuşi să ascultăm şi să trăim energia care «dansează» peste tot în jurul nostru, tot ceea ce trebuie să facem este să cultivăm constant rezonanţa specială a aceleia în trăirile noastre interioare", afirmă profesorul.
2. Iubirea Individuală. "Este forma de iubire pe care o cunoaştem fiecare dintre noi şi o putem simţi zilnic pe parcursul vieţii noastre. Este energia unificatoare şi vindecătoare pe care o proiectăm către alte persoane dragi nouă. Aceasta vine din interiorul nostru, făcând o triere între emoţiile negative şi cele pozitive; pe cele pozitive proiectându-le către alte fiinţe umane sau, de ce nu, către animale sau flori. Intuitiv, datorită receptivităţii, iubirea noastră va atinge în mod magic destinatarul gândurilor noastre bune, frecvenţa acestui tip de energie fiind perceptibilă de fiecare dintre noi. Cu toate acestea, Iubirea Individuală emisă către fiinţele umane, este filtrată prin prisma psihicului uman şi este mai mult sau mai puţin limitată. Ea se combină cu gândurile şi sentimentele noastre, cu fricile ancestrale impregnate în subconştientul nostru: teama de a nu fi suficient de bun, de a nu merita. Simţurile, mintea şi ego-ul nostru, ne dau experienţa separaţiei şi a distincţiei, filtrele noastre umane, aducând «arome» diferite în ceea ce este dragostea: iubirea mamei, iubirea romantică, iubirea ca în filme, dragostea de natură, iubirea plină de compasiune, iubirea sexuală", explică profesorul.

Cum se face trecerea de la Iubirea Individuală la Iubirea Absolută

"Cunoscută în lumea yoghinilor drept Sadhana Iubirii sau Practica Iubirii, aceasta reprezintă tratamentul nostru zilnic pentru discrepanţa dintre ceea ce este dragostea şi banalul oferit de cotidian. Această practică zilnică a iubirii este cea care creeză starea noastră de pace, de acceptare, de bunătate, de unitate, putând fi o bază a vieţii spirituale, cultivată conştient. Iubirea, ca practică zilnică, are puterea fantastică de a transforma şi alchimiza situaţii de viaţă, persoanele din jurul nostru, astfel încât sa înţelegem că probabil, ziua noastră cea mai neagră ar putea deveni cea mai luminoasă zi, momentul zero din care să pornim schimbarea modului nostru de a fi, de a gândi sau de a acţiona, dându-ne forţa de a vedea lucrurile bune, lumina în întuneric, de a transforma totul în jurul nostru şi, de ce nu, de a deveni treptat cea mai înaltă versiune a noastră. Jocul este simplu: zâmbiţi mereu, căci zâmbetul este molipsitor, iertaţi în fiecare clipă, gândiţi-vă că viaţa este ca un film în care, după terminarea lui, până şi personajele negative sunt oameni în timpul liber, care iubesc şi ei la rândul lor. Prin iertare, prin zâmbete, prin politeţe, prin pace, această lume poate fi salvată", conchide profesorul.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu