Miercuri, 03 Iunie 2015 00:00

Amintiri din copilărie

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

A trecut şi singura sărbătoare dedicată anual copiilor, ziua de 1 iunie. Cu această ocazie ar fi trebuit să intre în vigoare şi scăderea TVA-ului la alimente, de la 24% la 9%. Unii au scăzut, alţii s-au făcut doar că scad preţurile, de exemplu, morcovii dacă luna trecută abia depăşeau cu câţiva bani un leu per kilogram, acum sar bine de patru lei per kilogram. Tot cu ocazia asta ar fi trebuit ca preşedintele României, Klaus Iohannis, să promulge legea privind dublarea alocaţiei copiilor. În schimb, Victor Ponta susţine că alocaţia copiilor nu ar trebui să fie egală pentru toţi copiii, ci ar trebui diferenţiată în funcţie de veniturile părinţilor. Unii spun că ar avea dreptate, alţii îi cer să-şi dea demisia dacă nu va fi în stare să plătească cei 84 de lei celor 3,7 milioane de copii. Cine poate spune de partea cui stă dreptatea? Chestia e că indiferent de ce bani au părinţii, drepturile copilului ar trebui să fie la fel pentru toţi copiii. Şi aşa suma nu e cine ştie ce, dacă stai să te gândeşti că 84 de lei costă exact o trotinetă, şi aia mai modestă, că sunt chiar şi mai scumpe. Ca să nu mai vorbim că, dacă vrei să-i cumperi copilului o maşină cu acumulatori, ar cam trebui să aduni alocaţia pe vreo zece luni, dacă nu şi mai bine. Dacă îţi duci copilul în parc timp de o săptămână, s-a cam dus alocaţia, dacă îi cumperi în fiecare zi câte o pungă cu floricele de porumb şi îl laşi să se urce în balonul umflat cu aer în care se rostogoleşte pe apă. Asta dacă e ceva mai mărişor... Cu cei mai mici scapi mai ieftin. Chiar mă gândeam mai deunăzi că în afară de aglomeraţia din parcuri, nu prea mai vezi copii jucându-se prin jurul blocurilor cum obişnuiam noi pe vremea copilăriei noastre. Copiii din ziua de azi nu mai ştiu jocuri precum ”capra”, ”leapşa”, ”nouă pietre”, ”v-aţi ascunselea”, ”ţară-ţară vrem ostaşi” şi cine ştie ce jocuri mai inventam noi pe vremuri. Acum mai toţi stau cu ochii în televizor sau în calculator, urmărind tot felul de filme, de multe ori pline de agresivitate, sau jucând tot felul de jocuri în care trebuie neapărat să omori pe cineva ca să nu fii omorât. Asta nu poate duce decât la a face din copil un singuratic, care atunci când ajunge în parc nu vrea să se joace cu nimeni. Ţin minte că în vacanţe nu prea intram în casă decât să iau din fugă o felie de pâine cu marmeladă sau cu unt şi fuga înapoi la joacă. Seara picam frânt de oboseală, dar fericit. Bine, nici nu prea aveai ce vedea pe vremea aceea pe la tv. Iarna, ne făceam singuri patinoar pe terenul de volei din spatele blocului şi toată ziulica toceam patinele. Ce bătăi cu zăpadă se încingeau între blocuri, şi cu tot frigul abia ne puteau băga părinţii prin case. În zilele noastre abia dacă îşi mai scot părinţii copiii prin frig, de frica bolilor, că parcă sunt mai bolnăvicioşi copiii zilelor noastre.

 

Lasă un comentariu