Duminică, 24 Aprilie 2016 00:00

Avem o problemă cu (i)moralitatea

Scris de
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Alegerile locale care bat la uşă ne înfăţişează un peisaj de un grotesc cum nu am mai văzut în România. Primari condamnaţi cu executare, cum este cazul la Vâlcea, sau aleşi declaraţi incompatibili de ANI, se înghesuie să îşi depună, din nou, candidatura. La astfel de personaje nu am pretenţia să pună capul în pământ şi să îşi ceară scuze pentru porcăriile pe care le-au făcut. Responsabilitatea este a noastră, a celor care îi trimit cu inconştienţă în funcţiile de primari, consilieri locali sau judeţeni. Penalii ăştia candidează tocmai pentru că ştiu, în nesimţirea lor, că au şanse mari să fie realeşi chiar confortabil. Deunăzi, un amic îmi spunea că nu se duce la vot, pentru că nu are pe cine să pună ştampila. Placa asta o aud de 25 de ani şi este o greşeală majoră, care ne-a adus în situaţia amară în care suntem astăzi. Dacă majoritatea comunităţii nu se duce la urne sau îşi anulează votul, cei care profită sunt indivizii certaţi cu legea, care se bazează pe votul aparatului de partid şi reuşesc să se cocoaţe iar pe o funcţie publică. Să îl luăm, de pildă, pe Liviu Dragnea, proaspăt condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare. Credeţi că electoratul PSD se va duce să arunce cu roşii în Dragnea şi să îl scoată în şuturi din sediu? Neah... A fost suficient să spună Dragnea că este persecutat politic şi că nu a făcut altceva decât să scoată lumea la vot, nu mai contează că i-a adus cu forţa, iar mulţi s-au trezit că votaseră alţii pentru ei, ca să strige toţi că este o mare nedreptate. Cam aşa stau lucrurile în România de astăzi. Nu contează probele, dovezile că ai comis o faptă penală, ci doar prostioarele şi glumiţele spuse de băieţii certaţi cu legea. Prin comparaţie, în Islanda a fost suficientă o bâlbă a premierului când a fost întrebat de implicarea sa în afacerea Panama Papers, ca să scoată mii de oameni în stradă şi să îl forţeze să demisioneze. Asta înseamnă simţ civic. E timpul să lăsăm prostiile şi să ne asumăm răspunderea pentru soarta cetăţii, pentru că doar când vom înceta să ne comportăm ca nişte indivizi care îşi văd doar de problemele lor şi vom pune umărul cu adevărat la ce vrem să devenim ca şi comunitate, abia de atunci vor veni şi lucrurile bune. Sunt mulţi care au abandonat deja lupta şi au ales calea mai uşoară, a pribegiei. Nu poţi spune nimic de cei care au plecat pentru că efectiv nu mai aveau ce pune pe masă, dar sunt destul de mulţi care pur şi simplu nu au vrut să se implice. Lucrurile sunt foarte simple. Dacă nu te interesează oraşul tău, cu siguranţă îi interesează pe boschetarii ăştia politici, iar ei chiar vor face tot ce le stă în putinţă pentru a pune mâna pe putere şi a secătui bugetul local de bruma de bani care a mai rămas. Înainte să arătăm cu degetul la ce a mai rămas din oraşul în care trăim, mai bine am privi în trecut, la ce am fi putut face ca lucrurile să stea altfel şi poate astfel vom învăţa că inacţiunea şi cârcoteala de pe margine nu serveşte decât celor pe care îi criticăm acum cu dezgust.

Lasă un comentariu