Marți, 15 Iunie 2010 20:43

Bani, bani şi iar bani

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
La ora la care scriu aceste rânduri nu s-a prezentat rezultatul votului pentru moţiunea de cenzură, dar oricum nu despre asta vreau să vorbesc. De ce? Pentru că, indiferent de rezultatul din Parlament, România o ia la vale. Mulţi vor pieri - la propriu sau la figurat - şi mulţi vor ieşi din această criză atât de şifonaţi încât nu vor mai putea să fie niciodată ceea ce au fost.
La fel ca în cazul unui proces de divorţ, în politică niciodată nu e vorba doar de un vinovat şi o victimă. Pe oricare l-ai ascultat, îi dai dreptate pe alocuri şi îi conteşti logica în privinţa altor aspecte. Opiniile politice nu sunt niciodată sută la sută greşite sau sută la sută desprinse din realitate. Nu mi-aş permite niciodată să dau dreptate doar unei părţi a politicii româneşti, pentru că, la un moment dat, fiecare a contribuit într-un fel sau altul la ceea ce se întâmplă acum.
Aş vrea să fac un exerciţiu simplu de logică, pe care l-am „verificat” într-o discuţie cu o rudă foarte în vârstă, care, după ce a muncit zeci de ani în agricultură şi încă o perioadă bună pe un şantier de construcţii, are acum o pensie de vreo 600 de lei. Neredusă de Boc, încă! Bătrânul e bolnav, a suferit trei operaţii în ultimii ani şi ia medicamente cu pumnul. Nu mai poate avea grijă de gospodăria de la ţară: nici animale în curte nu poate creşte, iar cât despre lucrat pământul... ani de zile l-a dat în arendă, câştigând te miri ce şi mai nimic. Acum nimeni nu mai vrea acel pământ şi se teme că va fi „taxat” de stat pentru că a lăsat terenul nelucrat. Am stat de vorbă cu acest om şi mi-a spus că nu înţelege de ce se „agaţă” politicienii de putere, din orice partid ar fi ei. Pentru bani, bineînţeles! Influenţă, putere... asta înseamnă bani. Nu salariile de demnitari, deşi nu sunt de lepădat. Nu diurnele, sumele forfetare, delegaţiile pe banii statului sau dineurile somptuoase îi atrag atât de tare, ci accesul la banii publici. Şi cu asta am spus totul. De ce ar cheltui, de exemplu, un politician, din banii săi, ai socrilor sau din credite bancare, sute milioane de lei în campanie? Ca să recupereze aceşti bani în 4 ani? Nici vorbă! Dar dacă banii ar veni înzecit sau însutit? Ei... altfel vede muncitorul problema... vorba unei prietene. Se duce România de râpă? Ei, şi ce? Ei mai au de ”recuperat”. Toţi! Şi cei de la putere, dar mai ales cei din opoziţie, care abia au apucat să „ciupească” câte ceva. Populaţia? E o armă. Şi atât. Dar fiecare individ în parte duce cu sine propria dramă... lucru pe care politicienii nu-l văd decât atunci când le este util. Suntem cu toţii folosiţi şi se pare că nu ne-am săturat de asta.
Mai multe din această categorie: « Să vorbim vorbe Nu-i bai, a trecut şi moţiunea »

Lasă un comentariu