Hoţia din administraţie este tolerată, de ani buni, de către autorităţile statului, care mimează că cercetează, analizează şi anchetează dosare ale unor funcţionari sau primari, ce s-au înfruptat din banul public de parcă l-ar fi primit moştenire de la mămicile şi tăticii lor. Rapoartele anuale ale Curţii de Conturi reflectă, mai bine decât orice altceva, hoţia şi înşelăciunea care se practică la nivelul conducerii primăriilor de comune, oraşe sau consilii judeţene. Aleşii, trimişi de către cetăţeni în fruntea urbei pentru a pune umărul la dezvoltarea şi modernizarea localităţilor, ajung să facă praf banul public, al cetăţeanului de rând, plătitor de taxe şi impozite, prin tot felul de stimulente financiare ilegale acordate funcţionarilor cu carnet de partid, prin cadouri substanţiale, în bani, oferite firmelor de casă ale partidelor politice ori prin chefuri şi şuete cu tovarăşii de „afaceri” la restaurant. Rapoartele controalelor Camerei de Conturi Galaţi, făcute publice în această lună, arată că doar la nivelul a 20 de primării verificate prejudiciul estimat de către inspectori depăşeşte nouă milioane de lei. Câteva milioane bune s-au dus numai pe majorări salariale ilegale ale membrilor de partid, pe sporuri cu adevărat penibile („spor pentru condiţii vătămătoare de stres şi suprasolicitare nervoasă”), dar şi pe bani acordaţi unor firme pentru lucrări efectuate doar pe hârtie. Concluziile controalelor Camerei de Conturi devin tot mai dure, de la an la an. Semn că în comunele şi oraşele din judeţul Galaţi se fură din ce în ce mai mult, se deturnează fonduri şi se comit ilegalităţi pe bandă rulantă, fără ca vreun edil-şef ori funcţionar public cu putere de decizie să se teamă de posibile consecinţe. Acesta reprezintă un lucru extrem de grav ce denotă faptul că furăcioşii au spatele puternic, colorat în diverse nuanţe de roşu, portocaliu, galben, albastru (şi tot felul de alte culori, rezultate din contopirea celor enumerate), întrucât au ştiut să împartă şi cu alţii, la comandă politică sau nu, resursele financiare în care şi-au înfipt ghearele odată cu numirea în funcţiile-cheie. Camera de Conturi nu face verificări la nivelul acestor instituţii de ieri, ci de ani buni, iar edilii comunelor şi oraşelor nici nu se sinchisesc, după concluziile extrem de dure ale inspectorilor, să spună stop furtului, înşelăciunii şi deturnării banilor publici. Cu atât mai mult cu cât s-a demonstrat clar că, odată cu trecerea timpului, niciun politruc nu a fost bun de plată, ca urmare a rapoartelor întocmite de către Camera de Conturi. Membrilor de partid le este permis dezmăţul pe bani publici, în timp ce la firmele private ale politrucilor, pentru orice bănuţ lipsă angajaţii sunt aspru sancţionaţi.