Marți, 11 Octombrie 2016 00:00

Eu vreau premier penal, maică, dacă am ce pune pe masă

Scris de
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Cam aici s-a ajuns în ţărişoara noastră. Toţi penalii ţipă din toţi rărunchii că Iohannis nu trebuie să dea verdicte de pe acum, pentru că s-ar putea să regrete după 11 decembrie. Eu spun că preşedintele bine a făcut că le-a dat un bobârnac peste nas celor care încearcă iar să prostească masele cu interpretări puerile ale legii. De pildă, Tăriceanu, cel mai penibil şef de Senat pe care l-a avut România de la crearea ei ca stat, spune că atât timp cât Constituţia nu i-a interzis drepturile civile unui condamnat penal, el poate ajunge fără probleme într-o funcţie publică, chiar şi de prim ministru. I-auzi, domle! Carevasăzică, nu contează că eşti jena societăţii, atât timp cât de votează un număr suficient de oameni încât să ajungi pe o funcţie publică. Dar cu morala cum rămâne? De Ponta ce să mai zici... Nici dacă juca în celebra serie Harry Potter tot nu îl băga nimeni în seamă, astfel că se bagă el în seamă. A ieşit la rampă din nou cu o declaraţie ce denotă aroganţa unui puşti de 17 ani care fură seminţele unor copii în faţa şcolii. Spune Ponta că dă atâţia bani pe Iohannis, cât a dat şi pe Băsescu. Este genul de zicere a unui puşti care este ignorat de adulţi, dar el tot vorbeşte, ca măcar să se simtă bine. Măi băiatule, ca să fii băgat în seamă trebuie să fi făcut ceva în viaţă. Tu nu ai produs decât dejecţii şi un doctorat, plagiat şi ăla. Prin urmare, de acum să ridici mâna când vrei să vorbeşti, iar dacă ţi se dă cuvântul, abia atunci să spui ceva, dar vezi să fie măcar ceva interesant, că de substanţă la tine nu poate fi vorba, ca să nu ne lovească, din nou, greaţa când te auzim.
Toţi aceşti neica nimeni nu ar fi avut audienţă nici la ultima speluncă din sat dacă nu s-ar fi găsit unii care votează ca vitele de 25 de ani, cei mai mulţi pe o ţuică şi o pungă de mălai. Când îi auzi de ce votează cum votează, nu ştii dacă să îi omori sau să pleci din ţară. Majoritatea spun că îi doare la bască de problemele penale ale acestor personaje, pentru că ei au dus-o bine. Ajutorul social şi cel de şomaj au venit la timp, la alegeri s-au ales şi cu ceva de-ale gurii, iar pentru ei, care nu văd mai departe de bordura din faţa casei, este mai mult decât suficient. În definitiv, când eşti un nimic, ce îţi poţi dori de la viaţă? Ce să faci, frate, cu adunătura asta pestriţă, care ţine ţara în loc de 25 de ani? Mulţi şi proşti, aşa cum spunea şi Lăpuşneanu. Speranţa este tot în diaspora, care să încline decisiv balanţa de partea celor care au mai puţine probleme cu legea, că opţiune de guvernare nu sunt nici ei. Cât îi priveşte pe penalii din Parlament şi nu numai, dacă o să o ţină sus şi tare că ei fac ce vor, sper să îşi scrie şi necrologul, pentru că la următoarea ieşire în stradă a românilor cred că îi vor transforma pe câţiva în exemple despre ce poţi păţi dacă eşti prost şi arogant, nu neaparat în ordinea asta.

Lasă un comentariu