Joi, 08 Iulie 2010 20:53

În aşteptarea apelor

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Până ce vârful de viitură aşteptat sâmbătă la Galaţi îşi va face apariţia, confirmând sau infirmând cele mai negre temeri ale locuitorilor din Valea Oraşului, viaţa la malul Dunării pare să fi intrat din nou în amorţeala caracteristică verii. Gălăţenii ameninţaţi de furia apelor se plimbă din nou pe Faleză, mestecând cu râvnă seminţe şi comentând semifinalele de la Mondialul african, digurile înălţate de militari, jandarmi şi voluntari veniţi de prin toată ţara (pentru că orăşenii cei „harnici” din Vale n-au catadicsit să mişte un deget de nisip sau pământ...) rezistă, cu mici infiltraţii, Dunărea scade încetişor, parcă pregătindu-se pentru ce va să vină, iar politicienii...
Ei bine, politicienii (şi vorbesc aici de cei de la vârful Puterii) au prins aşa un drag de oraşul nostru unde nu se întâmpla nimic până mai ieri, că elicopterele nu mai prididesc deşertându-şi încărcătura de miniştri, preşedinţi, secretari de stat şi alţi asemenea purtători de funcţii printre diguri, pe lângă sacii de pământ şi nisip, pe foliile de nailon întinse în chip de paravane impermeabile pe malul fluviului. E aşa o forfotă de politicieni, şi aşa un trafic aerian, de zici că se repetă povestea podului aerian care îi hrănea pe berlinezi imediat după înălţarea Zidului... Numai că dacă atunci avioanele şi elicopterele aduceau medicamente şi hrană, cele care fac acum naveta Bucureşti-Galaţi ne hrănesc doar cu promisiunile şi zicerile optimiste ale preşedintelui şi miniştrilor. „Digul o să reziste, Galaţiul e apărat”; „Nu va fi nicio inundaţie în Valea Oraşului”; „Vom munci zi şi noapte pentru a proteja oraşul” (adică vor munci militarii şi jandarmii, că doar n-o să vedem ditamai demnitarul cărând saci cu cârca...); „Dunărea nu va trece de digurile noastre” (da, că le-or fi adus de la ei de-acasă...), şi tot aşa. O declaraţie politică fără sfârşit şi fără substanţă, o înşiruire interminabilă de „vom face” şi „vom drege”, presărată ici-colo cu „nu vă faceţi griji”, pe scurt clasicele declaraţii de care suntem sătui din campaniile electorale de până acum.
Ce vor face însă cu adevărat cei care ne conduc, nu se ştie. Deocamdată s-a ridicat un dig, motopompele împing necontenit apele Dunării înapoi în matcă, locuitorii zonei inundabile îşi mestacă în continuare seminţele şi privesc fluviul. Toată lumea aşteaptă. Viitura, scăderea cotelor Dunării, oprirea ploilor, nu contează. Fiecare aşteaptă câte ceva. Şi, din păcate, altceva nu prea mai au ce face acum. Ce se putea face, trebuia făcut cu ani în urmă, dar atunci toată lumea era prinsă până peste cap în alte aşteptări, politice, sociale, economice sau fără sens. Asta e, aşteptăm să treacă inundaţia asta şi apoi ne pregătim să o aşteptăm pe cea viitoare. Tot fără să fi făcut ce trebuia făcut.
Mai multe din această categorie: « Galaţi, oraşul incertitudinii Oraşul cu gropi »

Lasă un comentariu