Luni, 25 Ianuarie 2016 00:00

În ce hal am ajuns!

Scris de
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Contrastele din societatea românească au ajuns să fie atât de puternice, încât ele şochează, indiferent din ce unghi le-ai privi. Într-o ţară în care marea majoritate a populaţiei se chinuie să supravieţuiască de pe o zi pe alta, avem beizadele ale unor foşti miniştri, care îşi cumpăra maşini de 250.000 de euro. Ce o fi fost în capul unui asemenea om, numai Dumnezeu ştie. Să nu ai măcar un dram de ruşine când te apuci să arunci de maniera asta cu banii, ştiind că au fost obţinuţi ilegal, este cred expresia gradului de nesimţire pe care unii dintre noi o pot atinge. Un prim  cep la lăfăiala asta pe bani publici a fost pus zilele trecute de către Curtea Constituţională, care a stabilit ca primarii, preşedinţii de consilii judeţene, aleşii locali şi cei judeţeni să nu beneficieze de pensii speciale. Prima reacţie a politicienilor care au venit cu o astfel de aberaţie a fost să modifice legea, pe principiul ”voi faceţi ce vreţi, că tot noi decidem până la urmă”. Datorită unor astfel de tembelisme în gândire am ajuns în situaţia în care suntem astăzi, iar frica premierului Cioloş, ca să nu o numesc altfel, de a nu modifica legea electorală, în sensul reintroducerii celui de-al doilea tur de scrutin, ne va aduce la nivelul anilor 90. Şi asta pentru că primarii în funcţie sunt cei mai avantajaţi de actuala lege electorală şi cel mai probabil vor reuşi să îşi mai ajduce un mandat, indiferent de cât de catastrofali au fost în administrarea localităţii pe care o conduc. Ce să mai vorbim despre votul pe liste la parlamentare, care a adus pe băncile Parlamentului personaje, de care nu am reuşim să scăpăm nici după un sfert de secol de democraţie. Oameni care nu au luat aproape deloc cuvântul în Parlament, deşi au avut şi câte cinci mandate de parlamentar, care nu au propus vreo lege sau dacă au propus-o, a fost doar în interesul lor, şi care nu ştiu nici măcar să vorbească corect Limba Română. Există limite ale suportabilităţii, iar ele au fost atinse de mult pe plaiurile nostre mioritice, una dintre ele fiind ”performanţa” de -i aduce în faţa Parlamentului până şi pe ciobani. Singura şi cea mai simplă cale de a repune lucrurile pe făgaşul normal este să ieşim din nou în stradă. Probabil, asta se va şi produce după alegerile locale sau, cel mai târziu, după cele parlamentare, când băieţii ăştia vor crede că a sosit vremea să împartă caşcavalul aşa, ca în vremurile bune. Surpriza cea mai mare şi mai dureroasă pentru ei va fi momentul  când vor realiza că nici ei nu vor încasa vreun leu în contul pensiilor speciale, pentru simplul motiv că nu poţi primi bani decât în măsura în care ai contribuit proporţional la fondul de pensii. Până să ne fie mai bine, ne va fi ca acum, din păcate, şi nu e de mirare că unul dintre cele mai populare bancuri în momentul de faţă este cel cu capul de de locuitor: ”Pe vremea comuniştilor copiii au fost întrebaţi la şcoală ce vor să devină. Unul dintre ei a spus că vrea să devină doctor, altul că vrea să  se facă inginer, iar al treilea a surprins când a spus că vrea să fie... cap de locuitor. Întrebat de ce a dat un astfel de răspuns, micuţul a spus pentru că astfel va avea asigurate câteva kilograme de brânză, un baton de salam, ouă, mălai şi pâine în fiecare lună”.

Lasă un comentariu