Duminică, 10 Ianuarie 2016 00:00

Jecmăneala, noua formă de asigurare obligatorie

Scris de
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

În ţărişoara noastră toată lumea îşi poate face de cap, iar ultimul şi cel mai usturător exemplu pentru buzunarele noastre sunt asigurările obligatorii pentru autoturisme. Poliţele s-au scumpit aiuritor de mult doar comparativ cu anul trecut, creşterile variind de la 50 până la 100%, în funcţie de asiguratorul la care ai ghinionul să îţi faci asigurarea. Proprietarii de autoturisme, dar şi transportatorii sunt nevoiţi să bage adânc mâna în buzunare doar pentru că asiguratorii susţin că altfel nu mai pot acoperi costurile cu reparaţiile la mjloacele de transport avariate în accidente de circulaţie. Pe bune? Şi dacă ei susţin ceva, nu trebuie să şi dovedească zicerea asta cu documente? De pildă, fiecare asigurator ar trebui să prezinte care este raportul între sumele încasate de la proprietarii de mijloace de transport şi cele plătite ca daune pentru maşinile avariate. Acolo se vede nesimţirea, pardon profitul pe care îl fac aceste firme de asigurări pe socoteala şoferilor. Dacă nu o fac, statul ar trebui să intervină prin autoritatea de reglementare şi să-i oblige să îl prezinte. Există însă o mică problemă. Ar trebui să avem şi reprezentanţi ai statului  interesaţi de ce se întâmplă cu amărâţii care plătesc în fiecare an ca proştii pentru a face conturile mari unor nenea, ce nu ştiu o boabă despre ce înseamnă, de fapt, o asigurare. În afară de completarea unor hârtii, pe care le poate face şi un elev de clasa I, nu fac nimic altceva. Nici măcar un studiu de impact, vizavi de efectele pe care aceste majorări aberante ale poliţelor le au asupra pieţei auto autohtone. Transportatorii sunt de departe cei mai loviţi de efectele acestor scumpiri ale poliţelor, ajungându-se acum la situaţia să lucreze preţ de câteva luni pe an doar ca să acopere costurile asigurărilor obligatorii. Ceea ce se întâmplă în domeniul asigurărilor poate fi uşor extrapolat şi la alte domenii, cum ar fi majorarea taxelor locale sau a tarifelor la utilităţi. Lipsa unor autorităţi care să îşi facă la modul serios treaba şi să stopeze în faşă orice încercare de jecmănire a cetăţenilor face ca de peste un sfert de secol să asistăm la o drenare a banilor populaţiei cu acoperire legală către firme private. Interesul poartă fesul, evident, pentru că, aşa cum s-a demonstrat de atâtea ori, politicul îşi are bine înfipte rădăcinile în zona privată, tocmai în ideea ca finanţarea să vină ori de câte ori este nevoie. Revenind la asigurările obligatorii, un protest în bloc al transportatorilor şi proprietarilor de autoturisme cred că se impune ca un prim semnal că bătaia asta de joc trebuie să înceteze. Şi ce mod de a protesta mai bun ar fi decât neplata poliţelor obligatorii, adică exact unde arde mai tare? Sigur, mulţi ar spune că toţi cei care ar face asta s-ar alege cu maşinile trase pe dreapta. Cât se poate de adevărat, dar ce s-ar întâmpla dacă la o astfel de acţiune s-ar implica câteva milioane de şoferi? Nu de alta, dar dacă vom alege doar să vociferăm la televizor şi să protestăm pe Facebook, să nu ne mire că la anul valoarea poliţelor va ajunge la 50% din preţul maşinilor.

Lasă un comentariu