Duminică, 27 Martie 2016 00:00

Postac, deci exist

Scris de
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Rar am scris despre personajele care sub acoperirea anonimatului împroaşcă cu noroi pe site-urile de ştiri, pentru că nu merită efortul, dar acum simt nevoia să o fac. Din capul locului trebuie spus că mulţi dintre cei care postează comentarii la articole de presă vizează strict materialul cu pricina, iar limbajul se încadrează în limitele decenţei, dar sunt şi destui săriţi de pe fix, pe care nu îi poţi decât bana, pentru că unicul lor scop este să jignească sau să răspândească informaţii false, cu scopul de a dezinforma, voit sau nu. Despre această ultimă categorie aş vrea să spun câteva cuvinte, pentru că numărul lor este în creştere în ultima vreme. Îi recunoşti uşor pentru că încearcă să lase impresia că ştiu despre ce e vorba, dar, de fapt, habar nu au cu se mănâncă subiectul cu pricina. Simona Halep ar fi cel mai la îndemână exemplu. Mă enervează până la dezgust indivizii care se scoală la 3 dimineaţa să se uite la meciurile ei, pentru ca apoi să comenteze sub pseudonim că este praf, că s-a zis cu ea, că ar fi bine să se retragă şi alte porcării de genul ăsta. Alţii se dau specialişti şi îi recomandă psihologi, schimbarea antrenorului şi mai ştiu eu ce alte aiureli. Nu ascund că şi eu am avut parte de astfel de tâmpiţei, care se dădeau mari cunoscători ai unui subiect, deşi confundau rău de tot lucrurile. Ceea ce mă frapează este tupeul pe care îl au astfel de personaje, pe principiul „nu e suficient că sunt prost, dacă nu mă şi pot lăuda cu asta”. Dacă ar folosi măcar 10% din efortul de a scrie tot ce le trece prin cap pe site-urile de ştiri pentru a face ceva constructiv cu viaţa lor, cred că ar deveni milionari în euro în câţiva ani. Orgoliul este însă prea mare, pentru că, nu-i aşa?, ei au mereu dreptate. Sunt aşa plini de ei, că sunt în stare să te facă una cu pământul doar pentru că ai îndrăznit să scrii pe un anumit subiect sau, Doamne fereşte, despre ei. Acum câţiva ani, un profesor judecat pentru trafic de mercur a venit la redacţie ca să îmi reproşeze - atenţie! - lipsa unei virgule, motiv pentru care m-a ameninţat cu un proces de... habar n-am ce. Sincer, nu mă hotărâsem pe moment dacă să râd sau să îl dau afară în şuturi, pentru că şi eu am limitele mele. Ulterior, a şi fost condamnat pentru infracţiunea amintită şi stai şi te întrebi cât de tembeli şi nesimţiţi pot fi unii dintre noi, ca să facă chestii de genul ăsta. Tot cu ceva ani în urmă am avut unul şi mai tare. A postat cineva un comentariu de genul „procesul ăsta nu există, l-ai inventat tu”. Cu alte cuvinte, individul era atât de rupt de realitate, că se convinsese că nu este judecat pentru o ditamai evaziunea fiscală şi constituire a unui grup infracţional organizat. Cum realitatea bate filmul, omul a fost condamnat la vreo şase ani de închisoare, dacă mai îmi amintesc bine. Am dat toate aceste exemple ca să arăt nivelul de mentalitate pe care încă îl au unii dintre noi, iar scăparea lor sunt aceste postări cretinoide. Din păcate, nu există tratament pentru aşa ceva, pentru că dacă ar fi existat, ţara asta ar fi fost cu totul alta.

Lasă un comentariu