Marți, 05 Iulie 2016 00:00

Reciclarea nu e un moft, ţine de bun simţ

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Nu pot să-i înţeleg pe oamenii pentru care orice idee de schimbare vine ca un tsunami. Ar prefera, probabil, să trăiască în virtutea inerţiei, să nu-i atingă vântul schimbării... mă rog... să-i atingă doar dacă le umflă buzunarele cu ceva, numai cu aer să nu fie... Nu poţi, omule, să trăieşti de parcă eşti singur pe pământ şi după tine nu va mai fi nimic. Trebuie să ne gândim şi la copiii noştri, la cum vor trăi ei după ce noi ne vom fi trăit de mult traiul şi ne vom fi mâncat mălaiul, cum se spune. Sunt mulţi cei pe care nu-i interesează nimic din ce nu ţine de bunăstarea lor imediată. De acord, fie la ei, acolo... Pentru astfel de oameni, însă, pentru „stimularea” bunului simţ - care ar trebui să fie nativ sau măcar să rezulte din educaţie - există legi. Şi o astfel de lege pregătesc acum cei de la Mediu, care au anunţat că lucrează un proiect prin care cetăţenii să plătească la salubritate în funcţie de cantitatea de gunoi aruncat şi observ că mulţi s-au grăbit să comenteze aiurea, fără să se informeze cât de cât, abordând subiectul fără a avea măcar habar în ce lume trăiesc.
Reglementările astea de la Mediu vin cam târziu, dacă mă întrebaţi pe mine. Colectarea selectivă a deşeurilor în România e la piciorul broaştei. Şi nu din vina populaţiei, care, am observat, cel puţin la Galaţi, a primit bine vestea că vor exista containere pentru selectarea deşeurilor din gospodării. Copiii, cel puţin, au fost încântaţi peste poate să arunce gunoiul în tomberoanele colorate. S-a întâmplat însă ceea ce se întâmplă de obicei în România necivilizată: containerele au fost devalizate şi au dispărut încetul cu încetul.
Acum, revenind la intenţia Ministerului Mediului de a stimula colectarea selectivă, am să vă relatez, în puţine cuvinte, ce am văzut cu ochii mei în două ţări europene, cu două sisteme diferite, dar care s-au dovedit eficiente. Unul e cel din Belgia, despre care a vorbit şi ministrul Mediului şi pe care îl cunosc mulţi români, pentru că în Belgia au mers mulţi conaţionali de-ai noştri. Este vorba de varianta în care populaţia cumpără saci de gunoi speciali, de diferite culori, în funcţie de deşeurile pe care le are de aruncat, şi care se ridică de pe stradă în anumite zile, conform unui grafic anunţat. Sacii de gunoi menajer sunt cam scumpi, e adevărat, dar tocmai preţul lor te face să selectezi deşeurile din gospodărie, pentru că sacii pentru materiale reciclabile sunt mai ieftini.
Mai interesant mi s-a părut sistemul dintr-un oraş suedez care are fabrică de ardere a gunoiului menajer pentru producerea de energie. Cetăţenii îşi selectează deşeurile acasă şi merg cu reciclabilele, în maşinile proprii, la un centru de colectare din afara oraşului, unde le depun în containere speciale, fără a plăti nimic, dar şi fără a li se da vreun ban în schimbul lor. Şi o fac foarte conştiincioşi. De ce? Pentru că deşeurile menajere rămase după selectare li se ridică de acasă, într-o anumită zi, de o maşină a salubrităţii care le cântăreşte pe loc şi emite factură. Adică plăteşti - şi nu puţin! - pentru cantitatea de gunoi pe care nu ai putut să o reciclezi.
Cam aşa se lucrează în ţările civilizate. Dacă vrem şi noi civilizaţie, trebuie să ne autoeducăm. Şi, dacă nu vrem de bunăvoie, să se dea lege! Eu, una, regret că la mine în cartier au dispărut containerele colorate. Mai mergeam, din când în când, la unele din cartierul vecin, până când am văzut că maşinile de la salubritate le descarcă în aceeaşi remorcă, la grămadă.
Cam atât despre ecologie, patriotism şi bun simţ...

Lasă un comentariu