Gabriela Filimon

Gabriela Filimon

Dragi politicieni, pentru a vă umaniza, ar fi bine ca măcar pentru o oră dintr-o zi de lucru să vă mutaţi din birourile somptuase în secţia Urgenţe din Spitalul Judeţean. Acolo e viaţa adevărată. Făcută din oameni. Ca să înţelegeţi ce fac legile voastre, priviţi o asistentă sau un medic, priviţi feţele pacienţilor dezorientaţi cand li se spune că nu au locuri în saloane şi nici medicamente, priviţi aparţinătorii cum se scurg ca nişte cârpe pe lângă pereţii scorojiţi şi infecţiile înmulţite, priviţi nebunia şi haosul votat de voi, în plen. Şi nu, nu personalul medical e vinovat de strigătele şi urletele de durere, nici medicii care consultă pe unde apuca un loc liber şi oferă cu profesionalism şi inima deschisă ce mai pot da ei din viaţa asta distrusă. Suntem victime ale unui sistem de sănătate distrus din neştiinţă şi aroganţă, din prea multe cheltuieli făcute fără cap şi decizii luate din orgolii. Nu vă doare. Pe voi nu vă doare decât atunci când nu vă intră în cont suma menţionată ca şi câştig suplimentar. Pe voi nu vă doare decât atunci când unul are mai mult decât altul, nu sănătate ci bunuri materiale.
Un spectacol dureros al durerii fără răspuns şi rezolvare se întâmplă în fiecare zi în secţia Urgenţe şi dacă vreţi exemple vă dau, sau mergem împreună să le vedem ca să înţelegeţi ce înseamnă a fi OM.
După zece ore de stat în picioare rezemând un zid rece, cu mama într-un cărucior fără roţi, aplecată de suferinţă şi înconjurată de strigăte şi răni ale altor nenorociţi, privind alergătura asistentelor depăşite de oboseala orelor făcute peste program, din lipsă de personal, a medicilor suprasolicitaţi de mulţimea nenorocirilor, îţi vine să-ţi rogi singur plecarea. Da, suntem saraci pentru că am votat greşit sau nu am avut pe cine vota, însă oamenii v-au dat speranţă şi voi fără milă aţi călcat-o în picioare râzând zgomotos. Şi dacă pe voi vă doare, sigur aveţi bani stânşi din "salariu" pentru a merge, probabil, la o clinică privată unde omul e respectat şi tratat şi pentru că plăteşte dincolo de ce plăteşte la STAT. Da, există momente în viaţă când nu-ţi auzi nici tu strigătul. Şi poate din cauza asta o literă mai poate scoate în faţă, neputinţa.

Vineri, 29 Decembrie 2017 00:00

Simona Pascale, artista cu suflet de floare

Există în oraşul nostru şi oameni cu suflet de floare. Pe artista Simona Pascale am cunoscut-o întâmplător în timpul unui festival de teatru. Avea o expoziţie de culoare pe pânza în tablouri, dar picta cu măestrie şi în creaţii vestimentare. La şapte ani era fascinată de dantele, croia rochiţe pentru păpuşi şi universul ei sensibil a fost cultivat ani în şir studiind la Liceul de artă şi la Facultatea de artă. Calină şi calmă, povesteşte din priviri că toată metamorfoza culorii o primeşte în vis. Acolo sunt sedimentate, nevoia şi frumosul, pe care, pe lumină, le transformă în adevărate minuni aducătoare de armonie şi frumos pentru oamenii care şi le doresc pentru a le dărui sau a le păstra. Face parte din tagma artiştilor gălăţeni înzestraţi cu lumină mirifică. Când pictează, se află dincolo de pictură, ca şi cum ar avea o partitură secretă, pune notele, nu face distonanţe şi iese totul foarte bine. Prin culorile ei, artista caută misterul trăirilor umane pe care le transpune cu măiestrie, privitorilor. Sufletul, casa ei, expoziţiile la care a participat în decursul anilor, omul şi artista Simona Pascale ne fac mândri că suntem contemporani cu talente. Păstraţi-i numele şi nu uitaţi să o urmăriţi şi în anul ce vine, pentru că şi datorită ei, urbea noastră se poate mândri şi cu altfel de talente. La mulţi ani artista şi omul Simona Pascale! Cu tine suntem mai bogaţi, aşa că te vom urmări cu drag şi recunoştinţa, să ne aduci culoare şi bucurie pentru suflet şi trup.

Vineri, 29 Decembrie 2017 00:00

2018 bate la uşă

A trecut şi Crăciunul şi ne pregătim să-l întâmpinăm pe 2018. Fiecare are un gând, o dorinţă, o neîmplinire şi o formă de dor cenzurat. Să ne fie mai bine, să fim mai buni, să trăim mai bine, să ne bucurăm şi să respirăm fericire. Cerem puţin şi primim ce nu depinde de noi. Dacă lumea ar fi mai caldă şi politicienii mai umani, viaţa ar fi ca o scânteie ruptă din rai. Până la urmă, nu suntem vinovaţi că ne dorim: iubire, atenţie, tandreţe, respect, prietenie, îmbrăţişări. Pentru toate astea avem nevoie de alţi oameni. Braţele noastre trebuie să ajungă pentru o îmbrăţişare sinceră care să ameţească tot greul venit spre noi, din nedorinţă. Să sperăm, să visăm, să nu ne minţim, să ştergem urâtul şi să apreciem valoarea, bunul simţ , educaţia, simplitatea şi viaţa însăşi. Pentru că uneori mai e atât de puţin pentru respiraţie încât nici nu conştientizăm ce am pierdut şi dacă am trăit. Nu ştim unde, cum şi dacă ne vom mai naşte şi ar merita să fim sănătoşi şi fericiţi până la capăt. Asta depinde de noi. La mulţi ani oameni frumoşi! Un an plin de împliniri şi speranţe materializate.

Vineri, 22 Decembrie 2017 00:00

"Revoluţia anunţată", de Gheorghe Marcu

Gheorghe Marcu, în cartea "Revoluţia anunţată", aparută la editura Axis Libri, în 2017, face o radiografie atent informată despre evenimentele precursoare anului ce a dus la aşa-zisă revoluţie din 1989. Autorul s-a informat atent şi prin detalii surprinzătoare, relatează întâmplări trăite de el despre cum şi cine a contribuit la revoluţie. Are o acurateţă aproape exactă în descrierea unor întâlniri din acea perioadă, brambureala, haosul şi incertitudinea acelor momente, încrâncenarea unora de a demostra că nu au nicio vină, dar şi cum se pot transforma oamenii din cei mai importanţi, în cei mai huiduiţi, cum din simplu om şi dedicat meseriei avute înainte de 1989, învingând câteva piedici vocale, a rămas la fel de dedicat acesteia mulţi ani dupa 1989. Pe autor, revoluţia l-a prins chiar la seviciu şi a reuşit să facă o descriere exacta a multor întâmplări, evenimente şi transformări suferite de oameni. "La o şcoală din judeţul Galaţi, o lună de zile, director de şcoală generală a fost numită o femeie de serviciu", pentru că "după 27 de ani, au dispărut toate obiectivele economice. Comuna a rămas o ruină. Oamenii au rămas pe drumuri, o parte a luat calea străinătăţii. Dar nici aceştia nu o duc bine", relatează autorul în cartea sa. Gheorghe Marcu face o descriere şi un bilanţ despre situaţia pe judeţe a martirilor din decembrie 1989. Urmează apoi un ansamblu de fapte şi întâmplări de după 1989. Este o carte scrisă liber, uşor citibila, foarte puţin înveninată de crudul adevar trăit în acele vremuri. Nu-l regret pe Ceauşescu. Nu sunt partizană a ceea ce se întâmpla azi în România. Tristeţea şi neputinţa în a ne fi bine a coborât de foarte mult timp peste această ţărişoară. Istoria s-a scris şi se scrie şi azi cu litere negre.

Miercuri, 20 Decembrie 2017 00:00

Speranţa unui Crăciun adevărat

Crima de la metrou, lansarea parfumului Oanei Zavoranu, moartea regelui, votul secret al politicienilor, apropierea Crăciunului, reduceri de iarnă... totul se prezintă la televizor şi se întâmplă în vieţile noastre. Poate cea mai adâncă formă a durerii a fost conştientizarea a ceea şi cine a fost Regele nostru. Nu vi se pare ca trăim într-o lume în care oamenii au ajuns să se rănească, să se judece, să se urască, chiar să se omoare în faţa noastră şi noi alegem indiferenţa? Că trăim într-o lume în care un puşcăriaş are mai multe drepturi şi susţinere din partea statului decât un elev sau student? Că trăim într-o lume plina de sclipici în care nu contează ce şi cum simţim? Vorbind cu oameni, ca mine, ca tine, am primit un răspuns clar şi sincer: fiecare îşi doreşte să trăiască într-o lume în care fiecare să zâmbească mai mult, să se bucure sincer, să iubească curat. Omul simplu îşi doreşte să trăiască într-o lume nu perfectă, dar bună, în care să conteze cum să faci ca să fie mai bine şi politicienii să nu se mai ascundă după perdele, dorindu-şi doar pentru ei avantaje. Vin sărbătorile şi în inimi ar trebui să fie pe lângă bucurie, dorinţa ca fiecare zi să fie luminoasă. Să sperăm şi să cerem lui Moş Crăciun o altă lume, în care "a fi" să devină mai important decât "a avea" şi să devenim parte dintr-un sistem în care valoarea să fie apreciată şi minciuna să fie răstignită la colţ de stâncă. Să ajungă aproape de noi sensul şi forma unei vieţi simple, decente, curate.

Şcoala Postliceală "Carol Davila" Galaţi merită apreciată pentru calitatea profesorilor şi a elevilor care îi păşesc şi termină de trecut pragul spre a fi competitivi pe piaţa nevoilor din domeniul sanitar. În aşteptarea Crăciunului, au împletit frumos, rafinat şi cu mult bun gust o aniversare a frumosului. Pe scena Teatrului Fani Tardini ne-a aşteptat în magie, muzică şi dans, Moş Crăciun. A fost un concurs de Miss şi Mister cu probe bine şi clar definite în care elevii s-au străduit să ne ofere, prin posibilitaţile lor financiare şi intuitive, o demostraţie de bun gust şi talent. Cea mai interesantă probă a fost cea ţinută de elevi în uniformă de asistenţi medicali. Dacă unii s-au zburătăcit în ţinute fanteziste, alţii au mers pe clasic şi real, la cei din urmă mă şi vedeam pacientă consultată şi îndrumată. Între probe s-au cântat colinde Moşului, extrem de vivace şi plin de energie pozitivă. Publicul a aplaudat şi ovaţionat tot ce se întampla pe scena. A fost o încantare pentru privire şi suflet. Dacă promoţiile în curs sau viitoare se vor purta la fel de îngrijit şi asumat, cu siguranţă va fi un plus în sănătatea noastră. Juriul a deliberat cinstit şi empatic fiecare reprezentaţie şi toţi au fost câştigători. Însă adevăraţii câştigători vor fi pacienţii care se vor întâlni în cabinete medicale şi spitale cu promoţiile ce ies de pe urmele acestei şcoli şi care, nu vor alege să lucreze departe de ţară. Mulţumiri pentru acest festin merită organizatorii, elevii şi publicul. Şi nu în ultimul rând Moş Crăciun.

Marți, 12 Decembrie 2017 00:29

Un Crăciun pentru fiecare zi

Urmează Crăciunul! Vine şi Revelionul! Este vremea să fim mai buni, să ne îndreptăm privirea şi spre cei mai nefericiţi ca noi, să dăruim iubire, să fie pace şi prietenie! Vă sună cunoscut acest refren? Doar îl auzim în fiecare an negreşit pe toate canalele media. Şi mă intreb... De ce numai de sărbători suntem îndemnaţi să ne amintim că trăim pe lumea asta nu tocmai perfectă, mult mai mare decât cercul nostru restrâns, şi să dăruim mai mult din noi, să dăruim bani, obiecte materiale, să dăruim orice, numai să dăruim ca sa fim în spiritul sărbătorilor ca şi cum cineva ar contabiliza aceste evenimente şi noi am avea profit. Nu spun că nu e o politică bună, ba din contra. Dar doar de Sărbători se merită să dăruieşti? Răspunsul este clar nu, şi ar trebui în fiecare zi să ne amintim să dăruim, atât cât putem noi, lucruri mici şi poate neînsemnate pentru noi. Pentru că viaţa e făcută din lucruri mărunte. Pentru că dacă vom dărui în fiecare zi, sau cât mai des posibil, vom primi mult mai mult decât am dat, vom primi iubire. Necondiţionat! Şi în mod continuu. Dacă împărţiţi efectul unui cadou de Crăciun la 365 de zile, el este insignifiant. Sigur că orice copil se bucură de un cadou. Dar atunci când ciocolata din pachet se termină sau e prea multă că vine deodată, ce rămâne în urmă? Un copil bolnav rămâne internat în spital şi în altă lună din an. Un copil dintr-un centru de plasament nu are pe nimeni care să îi poarte de grijă şi în altă lună din an. Un copil dintr-o familie fără venituri nu va putea continua şcoala şi în altă lună din an. Pentru toate acestea e nevoie de oameni implicaţi pentru mai mult de o zi din an. Haide-ţi să facem  radiografie pe suflet şi să întelegem că anul are 12 luni pe care ar fi bine să le umplem tot anul cu bunătate, har şi grijă.

Marți, 05 Decembrie 2017 00:36

Ţara lui nimeni

Ţara în care Oana Zăvoreanu donează haine de firmă şi televiziunile se îngrămădesc să transmită oroarea, graba, furia, jena, bătalia  de a obţine haine, poşete, accesorii scumpe pentru rating. Unde am ajuns oare? Ce se întâmplă cu noi? Da, suntem săraci, ne merităm soarta, însă, decenţa, bunul simţ, educaţia... pe unde le-am lăsat? Facebook-ul urlă în draci, în acord cu transmisiunile tv ... Ce se întâmplă în şi cu ţara asta? Viitorul sună a sărăcie şi disperare. Guvernanţii îşi aranjează averile pentru "de după"... şi noi, o mulţime de oameni care încă gândesc şi speră în a fi mai bine, ne amuzăm cu tristeţe privind avalanşa de disperare a celor puţini dar mulţi care caută avantaje din şi de la nimic. Care-i mecanismul, care e raţionamentul care-ţi spune că dacă ţi-ai tras o vila şi/sau maşină şi "boarfe" super eşti ăl mai mare şmecher care s-a pomenit şi valoare ca a ta nu mai are nimeni? Tristă ţară, trişti şi disperaţi locuitori.

Despre ce se întâmpla şi probabil, încă se întâmplă în judeţul şi oraşul Galaţi, despre oameni simpli cu probleme diverse şi evenimente mai puţin plăcute care se întâmplă în viaţa de zi cu zi, relatează corect şi cu empatie, autorul Gheorghe Marcu, decorat cu Ordinul “In serviciul Patriei, clasa 1”, în cartea lui, Prădători Sentimentali. Descrie clar, firesc, uşor citibil o serie de amintiri şi întâmplări reale din activitatea lui de poliţist din perioada 1978- 2005. Cartea a apărut la editura Axis Libri – în 2017. Povestirile sunt inspirate din experienţe trecute care, din păcate sunt foarte actuale .  Autorul cucereşte  prin scris, sensul ascuns al unui astfel de judeţ, iar povestirile din carte  par spuse de zeci de oglinzi ascunse în zeci de familii. În volum regăsim minciuni traite din relaţii începute pe faceebok, dragoste făcută la margine de drum contra unei sume de bani , certuri fără rezolvare, bătrâni minţiţi pentru a li se fura veniturile, dispute şi conflicte care nu se aplanează în timp, oameni care se simpatizează şi oameni care, dacă ar putea, nu s-ar mai întâlni niciodată. Însă vieţile sunt adevărate, ne par cunoscute, fiindcă în fiecare povestire elementele redau ce se întâmplă în viaţa noastră cea de toate zilele, cu bune şi rele, defecte, asprimi, regrete, mulţumiri şi lacrimi. Toate ne sunt cunoscute, ne aparţin în aceeaşi măsură în care le negăm existenţa. Oameni diferiţi, cu vieţi diferite, trăiesc experienţe de existenţă pe care autorul le-a relatat simplu, firesc, uneori cu tristeţe şi amărăciune. Se vorbeşte despre oameni simpli, minţiţi şi chinuiţi de semenii lor pentru care banul are o conotaţie specială şi o realizează prin furt direct sau indirect. Miliţianul de ieri, poliţistul pensionar de azi – Gheorghe Marcu, le filtrează cu sinceritate şi bun simţ asumat şi le redă în scriitură, pentru ca cititorii să înţeleagă, să se păzească, să povestească şi celorlalţi că viaţa se compune şi dintr-o parte mai puţin frumoasă. Luminile nu sunt blânde în acest volum semnat de Gheorghe Marcu, însă exprimă o realitate despre care fiecare din noi ar trebui să ştim că a existat şi există. Şi să fim atenţi. Poveştile nu se întrepătrund întocmai ca saluturile dintre oameni, ritmul vieţilor din fiecare întâmplare ne face să descoperim odată cu lectura acestui volum, cum unele personaje decid să încalce regulamentul de ordine interioară, prin mici şmecherii care aduc nefericire şi frică, semenilor. O carte de citit, de învaţat, de înţeles şi care ne poate ajuta cum să ne ferim de suferinţa întâmplărilor nefericite.

Încep spectacolele de Crăciun, vine Moşul, ne bucurăm, cântăm, dansăm, şi mai ales rezonăm cu toţii, bunătate. Pe 8 decembrie 2017, elevii Şcolii Postliceale Carol Davila Galaţi organizează un eveniment cu iz de spectacol pentru inimi. Se va cânta, dansa, bobocii vor concura în probe de ţinute şi între probe vom asista la momente specifice iernii. Vom auzi colinde, pluguşoare ca în final să vină şi Moşu‘. Totul se va întâmpla la Teatrul Dramatic Fani Tardini Galaţi începând cu orele 15:00. Prin actul de dăruire dobândim fericire, împlinire sufletească din zâmbetul şi ochii calzi al celui care a primit de la noi bucurie. Nu dăruiţi pentru a primi înapoi, ci simţiţi atunci când dăruiţi. Nu dăruiţi pentru laude, recunoaştere, statut, pentru că acestea cel mai probabil nu vor veni. Daruiţi doar atunci cand inima voastră simte, dăruiţi o vorbă, un zâmbet, alinare, şi o secundă poate fi pretioasă. Într-atât încât să poată schimba viaţa cuiva! Să dăruim, iubind şi să iubim, dăruind! Numai aşa vom putea şti tot binele pe care-l face un zâmbet, o îmbraţişare, un gând. Cine nu poartă Crăciunul în adâncul inimii sale în fiecare zi, nu îl va găsi sub nici un brad.

Pagina 2 din 5