C.P.

C.P.

Cusutul de mână este o formă de artă care datează de peste 20 000 de ani. Primele ace de cusut au fost făcute din oase sau din coarne de animale. Acele din fier au fost inventate abia în secolul al XIV-lea.
Primul brevet acordat pentru un obiect ce putea avea legătură cu maşina de cusut i-a aparţinut germanului Charles Weisenthal şi datează din 1755. Weisenthal a primit brevetul pentru un ac care avea să fie folosit la o maşină de cusut. Cu toate acestea, brevetul nu prezenta descrierea maşinii, în cazul în care aceasta exista.
Inventatorul englez Thomas Saint a primit primul brevet pentru o maşină de cusut în 1790. Nu se ştie exact dacă Saint a construit şi un prototip al invenţiei sale. Brevetul descrie un dispozitiv care perforează un material de piele şi care este prevăzut cu un ac, cu ajutorul căruia este trecută aţa prin acea perforaţie. O reproducere târzie a invenţiei lui Saint nu a funcţionat.
În 1818 a fost inventată prima maşină de cusut de către americanii John Adams Doge şi John Knowles, dar, din păcate, nici aceasta nu a funcţionat.
Prima maşină de cusut funcţională a fost realizată de către croitorul francez Barthelemy Thimonnier, în 1830. Maşina lui Thimonnier folosea doar un fir de aţă şi un ac încovoiat care reproducea aceeaşi ţesătură ca cea folosită la broderii. Fabrica de confecţii a inventatorului a fost arsă de către un grup de croitori, de teamă că această invenţie va duce la şomaj.
În 1834, Walter Hunt a construit prima maşină de cusut funcţională din America. Dar nu şi-a brevetat invenţia de teamă să nu se ajungă la şomaj. Aşa se face că, în 1846, primul brevet american i-a revenit lui Elias Howe. Maşina lui Howe era prevăzută cu un ac. Acul era trecut prin material, creând un nod pe partea cealaltă. Prin nod era trecut un alt fir de aţă, cu ajutorul unei suveici. Cu toate că această metodă era absolut originală, invenţia lui Elias Howe nu s-a bucurat de prea mare succes. Următorii nouă ani, Elias Howe a încercat să promoveze produsul, dar să-l şi protejeze de cei care încercau să imite modelul.
Maşinile de cusut nu au fost produse la scCusutul de mână este o formă de artă care datează de peste 20 000 de ani. Primele ace de cusut au fost făcute din oase sau din coarne de animale. Acele din fier au fost inventate abia în secolul al XIV-lea.
Primul brevet acordat pentru un obiect ce putea avea legătură cu maşina de cusut i-a aparţinut germanului Charles Weisenthal şi datează din 1755. Weisenthal a primit brevetul pentru un ac care avea să fie folosit la o maşină de cusut. Cu toate acestea, brevetul nu prezenta descrierea maşinii, în cazul în care aceasta exista.
Inventatorul englez Thomas Saint a primit primul brevet pentru o maşină de cusut în 1790. Nu se ştie exact dacă Saint a construit şi un prototip al invenţiei sale. Brevetul descrie un dispozitiv care perforează un material de piele şi care este prevăzut cu un ac, cu ajutorul căruia este trecută aţa prin acea perforaţie. O reproducere târzie a invenţiei lui Saint nu a funcţionat.
În 1818 a fost inventată prima maşină de cusut de către americanii John Adams Doge şi John Knowles, dar, din păcate, nici aceasta nu a funcţionat.
Prima maşină de cusut funcţională a fost realizată de către croitorul francez Barthelemy Thimonnier, în 1830. Maşina lui Thimonnier folosea doar un fir de aţă şi un ac încovoiat care reproducea aceeaşi ţesătură ca cea folosită la broderii. Fabrica de confecţii a inventatorului a fost arsă de către un grup de croitori, de teamă că această invenţie va duce la şomaj.
În 1834, Walter Hunt a construit prima maşină de cusut funcţională din America. Dar nu şi-a brevetat invenţia de teamă să nu se ajungă la şomaj. Aşa se face că, în 1846, primul brevet american i-a revenit lui Elias Howe. Maşina lui Howe era prevăzută cu un ac. Acul era trecut prin material, creând un nod pe partea cealaltă. Prin nod era trecut un alt fir de aţă, cu ajutorul unei suveici. Cu toate că această metodă era absolut originală, invenţia lui Elias Howe nu s-a bucurat de prea mare succes. Următorii nouă ani, Elias Howe a încercat să promoveze produsul, dar să-l şi protejeze de cei care încercau să imite modelul.
Maşinile de cusut nu au fost produse la scară largă până în anii 1850, când Isaac Singer a construit prima maşină de cusut comercială. Singer a construit un tip de maşină de cusut în care, acul nu se mai mişca dintr-o parte în alta, ci de sus în jos. Întregul mecanism era pus în funcţiune prin mişcarea unei pedale aflate în partea inferioară a maşinii. Maşina lui Isaac Singer folosea acelaşi tip de cusătură, ca şi cel pe care-l inventase Howe. Elias Howe l-a dat în judecată pe Isaac Singer şi a câştigat în 1854. Isaac Singer a trebuit să-i plătească lui Elias Howe daune. Veniturile lui Elias Howe au ajuns astfel la peste 200 000 de dolari pe an. Între 1854 şi 1867, Howe a câştigat aproape două milioane de dolari din invenţia sa. În timpul Războiului Civil, a donat o parte din avere regimentului de infanterie al armatei.
La 2 iunie 1857, James Gibbs a brevetat prima maşină de cusut pentru tighelul cu lanţ, prevăzută cu un singur ac. Helen Augusta Blanchard din Portland, Maine, a patentat maşina cu cusătură în zigzag în 1873. Helen Blanchard a mai brevetat 28 de alte invenţii, inclusiv maşina de cusut pălării, acele chirurgicale şi a adus o serie de îmbunătăţiri maşinilor de cusut brevetate anterior.ară largă până în anii 1850, când Isaac Singer a construit prima maşină de cusut comercială. Singer a construit un tip de maşină de cusut în care, acul nu se mai mişca dintr-o parte în alta, ci de sus în jos. Întregul mecanism era pus în funcţiune prin mişcarea unei pedale aflate în partea inferioară a maşinii. Maşina lui Isaac Singer folosea acelaşi tip de cusătură, ca şi cel pe care-l inventase Howe. Elias Howe l-a dat în judecată pe Isaac Singer şi a câştigat în 1854. Isaac Singer a trebuit să-i plătească lui Elias Howe daune. Veniturile lui Elias Howe au ajuns astfel la peste 200 000 de dolari pe an. Între 1854 şi 1867, Howe a câştigat aproape două milioane de dolari din invenţia sa. În timpul Războiului Civil, a donat o parte din avere regimentului de infanterie al armatei.
La 2 iunie 1857, James Gibbs a brevetat prima maşină de cusut pentru tighelul cu lanţ, prevăzută cu un singur ac. Helen Augusta Blanchard din Portland, Maine, a patentat maşina cu cusătură în zigzag în 1873. Helen Blanchard a mai brevetat 28 de alte invenţii, inclusiv maşina de cusut pălării, acele chirurgicale şi a adus o serie de îmbunătăţiri maşinilor de cusut brevetate anterior.

În nerăbdarea noastră de a elucida misterele "oculte" ale Universului, şi anume ce sunt energia şi materia întunecată, uităm de multe ori că şi o mare parte din materia ordinară, barionică, ce ar fi trebuit să existe după Big Bang în Universul nostru, nu este de găsit. Două echipe independente de astronomi susţin că o parte din această materie ordinară ce "lipseşte" din Univers s-ar afla în spaţiul intergalactic, sub forma unor filamente de materie care unesc galaxiile, potrivit unui articol publicat marţi pe site-ul sciencealert.com.
În astronomie, materia barionică desemnează totalitatea particulelor despre care învăţăm din manualele de fizică: protoni, neutroni şi electroni şi despre care se crede că formează doar 4,6% din compoziţia Universului, restul fiind alcătuită din materie întunecată şi energie întunecată.
Astrofizicienii pot evalua materia existentă în spaţiul interstelar şi în norii de gaze cosmice studiind lumina pe care aceasta o emite sau reflectă. Ei pot apoi multiplica rezultatul obţinut pentru o anumită regiune a cosmosului la scara întregului Univers, ţinând cont de datele deja existente despre mărimea şi densitatea acestuia. Totalul însă este de două ori mai mic faţă de cantitatea de materie ordinară ce ar fi trebuit, conform calculelor, să fie generată de explozia primordială, Big Bang.
În Universul primordial, filamentele de materie gazoasă s-au răspândit în spaţiu formând o pânză uriaşă, iar roiurile galactice s-au format in nodurile cele mai dense. O parte din această materie ar putea exista sub formă de halouri difuze de gaze în jurul galaxiilor, însă chiar şi aşa, o mare parte din cantitatea de materie ordinară care ar trebui să existe în Univers, nu era de găsit.
Ambele echipe de cercetători au folosit efectul Sunyaev-Zel'dovich — atunci când lumina trece prin astfel de filamente de materie gazoasă, dispersează electronii din gaze. Gazele astfel ionizate provoacă o distorsiune observabilă în radiaţia cosmică de fond.
Fiecare echipă a analizat şi comparat perechi de galaxii folosind informaţii din catalogul Sloan Digital Sky Survey.
Una dintre echipe, condusă de cercetători de la Universitatea din British Columbia, a descoperit că densitatea filamentelor dintre galaxii este de aproape trei ori mai mare decât densitatea medie a materiei barionice din spaţiul înconjurător.
Cealaltă echipă, de la Universitatea din Edinburgh, a ajuns la un număr de şase ori mai mare decât densitatea medie.
''Diferenţele sunt date de faptul că am analizat filamente aflate la distanţe diferite'', a declarat cercetătorul Hideki Tanimura, de la Universitatea din British Columbia pentru revista ''New Scientist''.
Ambele studii reprezintă un pas înainte în încercarea de explica unde se află aproximativ 90% din materia ordinară, care conform simulărilor computerizate ar trebui să existe în Univers, fiind produsă în Big Bang şi care nu a fost încă găsită.

Marea Britanie a fost în ultimul an ţinta a circa 600 de atacuri cibernetice semnificative care au necesitat un răspuns coordonat la nivel naţional, a precizat într-un articol publicat recent de cotidianul Daily Telegraph directorul general al Centrului de ascultări şi decodificări al serviciilor secrete britanice (GCHQ), Jeremy Fleming.
El a menţionat că din acest motiv resurse financiare considerabile din bugetul acestei instituţii vor fi alocate transformării ei într-o 'ciber-organizaţie' şi a atras atenţia că atacurile cibernetice au devenit la fel de periculoase precum terorismul.
'Adversarii noştri sunt foarte rapizi în a găsi modalităţi de a ne face rău. Observăm acest lucru în modul în care teroriştii îşi schimbă constant armele sau cum statele folosesc întreaga gamă de instrumente pentru a fura secrete, pentru a câştiga influenţă şi a ne ataca economia', explică Jeremy Fleming.
Publicarea articolului său survine în contextul în care Serviciul Naţional de Sănătate al Marii Britanii (NHS) şi Parlamentul de la Londra au fost anul acesta ţinte ale unor atacuri cibernetice atribuite în special Rusiei.
Pe de altă parte, săptămâna trecută s-a împlinit un an de când în structura GCHQ a fost creat Centrul Naţional pentru Securitate Cibernetică (NCSC).
Acest centru colaborează cu companii, instituţii de învăţământ şi cu mass-media, spre deosebire de GCHQ, care acţionează 'din umbră'. Dar Jeremy Fleming a evidenţiat complementaritatea acestor activităţi, întrucât NCSC a contribuit la obţinerea de date şi a adus capabilităţi analitice şi parteneriate, toate acestea ajutând atât la prevenirea atacurilor cibernetice, cât şi la riposta împotriva acestora.

Toate componentele societăţii, şi în special Biserica, trebuie "să trezească conştiinţele" asupra violenţei sexuale care se manifestă pe internet şi provoacă ravagii în rândul tinerilor, a pledat recent papa Francisc, relatează AFP.
"Trebuie să avem ochii deschişi şi să nu ascundem un adevăr care este dezagreabil", a spus papa cu prilejul primirii la Vatican a unui grup de oameni de ştiinţă, sociologi, avocaţi şi reprezentanţi ai industriei digitale, reuniţi în această săptămână la Roma pentru a discuta despre "demnitatea copiilor" în era internetului.
"Nu am înţeles poate suficient, în aceşti ultimi ani, că a ascunde realitatea abuzurilor sexuale este o realitate foarte gravă?", a adăugat el, referindu-se la scandalurile de pedofilie care au zguduit biserica, multă vreme adepta tăcerii pe acest subiect.
"Biserica catolică, în aceşti ultimi ani, a devenit tot mai conştientă că nu a făcut suficient în sânul său pentru protecţia minorilor: fapte foarte grave au ieşit la lumina zilei pentru care a trebuit să ne asumăm responsabilitatea în faţa lui Dumnezeu, a victimelor şi a opiniei publice", a mai spus Suveranul Pontif.
Lista pericolelor din era digitală include difuzarea de imagini pornografice tot mai extreme, fenomenul tot mai dezvoltat al "sexting"-ului între tineri, hărţuirea online sau fenomenul "sextortion" (racolarea cu scop sexual a minorilor pe internet), a atras el atenţia.
Fără a omite infracţiunile cele mai grave, precum prostituţia sau vizionarea în direct a violurilor asupra unor minori în alte părţi ale lumii.
Oamenii de ştiinţă subliniază "impactul profund al imaginilor violente şi sexuale asupra spiritelor maleabile ale copiilor", ducând la comportamente de "dependenţă" şi influenţând la vârsta adultă relaţiile între sexe, a subliniat Suveranul Pontif.
"Ar fi o gravă iluzie să gândim că o societate în care consumul anormal de sex pe internet se răspândeşte în rândul adulţilor să fie apoi capabilă să-şi protejeze eficient minorii", a apreciat el.
Un sfert din cei peste trei miliarde de utilizatori de internet în lume sunt minori. Generaţiile cele mai în vârstă nu mai sunt capabile să înţeleagă ce se întâmplă, iar filtrele tehnologice pentru a bloca imaginile perturbatoare sunt insuficiente, a avertizat papa.
Deşi recunoaşte că "reţeaua a deschis un spaţiu nou şi foarte amplu de liberă expresie şi schimb de idei şi de informaţii", Francisc constată totuşi că internetul a oferit noi instrumente pentru "activităţi ilicite oribile".
"Trebuie să luptă cu inteligenţă şi determinare, lărgind colaborarea între guverne şi forţele de ordine la nivel mondial", a recomandat el.

Se prezumă că stresul poate fi unul dintre principalii factori declanşatori ai celulelor cancerigene în corpul nostru, iar riscul poate fi redus prin tehnici şi meditaţii de relaxare. Printre altele, este demonstrat ştiinţific că yoga este una dintre cele mai benefice modalităţi prin care putem detensiona, nu atât grupele de muşchi ce alcătuiesc corpul uman, cât mai ales sistemul nervos, care este adeseori supraîncărcat, şi astfel să prevenim apariţia cumplitei maladii.
În opinia profesor de yoga Dana Ţupa, prin asane (poziţiile yoga) ne putemîntări sistemul imunitar, ne reglăm tensiunea arterială, ne gestionăm greutatea corpului, reducem inflamaţiile şi, în general, ne păstrăm o stare de spirit pozitivă. “Fiecare suntem purtători de gene care predispun la cancer, însă ţine şi de noi dacă le declanşăm în corp sau le ţinem adormite toată viaţa. Alimentaţia, gradul de stres, depresia, starea generală de sănătate – toate acestea contribuie major la reducerea riscului apariţiei cancerului în corp, iar prin yoga, toţi aceşti indicatori sunt foarte atent controlaţi şi îmbunătăţiţi”, explică profesorul internaţional de yoga Dana Ţupa.

Cum ar putea ajuta yoga la prevenirea apariţiei cancerului?

Yoga întăreşte sistemul imunitar
“Un sistem imunitar puternic nu ne ţine departe doar de viruşi mai mult sau mai puţini inofensivi, precum cei gripali din timpul iernii, dar este mecanismul care controlează şi echilibrează starea noastră generală de sănătate. Eşecul unui sistem afectează şi funcţionalitatea altuia, de aceea dacă un sistem imunitar este slab, celulele cancerigene se pot activa şi se pot răspândi mult mai uşor în tot corpul. Prin yoga, prin practicarea diferitelor asane, tehnici de respiraţie şi meditaţie, sunt scăzuţi hormonii de stres care afectează imunitatea, plămânii şi tractul respirator sunt favorizaţi, iar procesul de detoxifiere a organismului este accelerat. Înmagazinarea în corp a unei cantităţi mari de toxine poate favoriza apariţia şi răspândirea cancerului”, explică profesorul internaţional de yoga Dana Ţupa, fondatorul PURNA Yoga Academy – prima şcoală de yoga din România acreditată de Yoga Alliance International din Statele Unite.

Yoga reglează tensiunea arterială
“Milioane de oameni din întreaga lume suferă de hipertensiune arterială, riscând apariţia bolilor cardiovasculare, precum atacul de cord sau accidentul vascular cerebral. De asemenea, hipertensiunea poate creşte considerabil riscul apariţiei cancerului. Yoga este o modalitate foarte bună de a atenua aceste scenarii nefericite. Efectuarea diferitelor poziţii reglează tensiunea arterială prin stimularea relaxării în corpul nostru. De asemenea, yoga păstrează arterele flexibile şi elastice în corpul nostru, pentru aconduceîn mod sănătos fluxul sanguin prin corp”, afirmă profesorul de yoga Dana Ţupa.

Gestionarea greutăţii
“Supraponderalitatea şi obezitatea sunt probleme grave de sănătate cu care tot mai mulţi oameni se confruntă, în special cei tineri. Excesul de greutate creşte, de asemenea, riscul apariţiei de boli foarte grave, inclusiv cancerul. Yoga este o metodă eficientă care ne ajută să ne păstrăm în parametri normali greutatea, la îmbunătăţirea digestiei, la eliminarea toxinelor, la schimbarea mentalităţilor pentru a face alegeri sănătoase în ceea ce priveşte regimul alimentar şi nu numai. De asemenea, practicarea yoga îmbunătăţeşte flexibilitatea şi rezistenţa fizică, permiţând să efectuăm şi alte activităţi cotidiene, fără a ne obosi prea tare”, conchide profesorul Dana Ţupa.

Meditaţia combate stresul

Diferitele practici sau metode de meditaţie au efecte diferite asupra creierului, conform rezultatelor unuia dintre cele mai mari studii realizate până în prezent asupra meditaţiei şi efectelor acesteia, informează Live Science.
Acest studiu a fost realizat de o echipă de neurologi de la Institutul Max Planck pentru Cogniţie Umană şi Ştiinţe Neurologice din Germania pe un grup de 300 de voluntari, timp de 9 luni. Proiectul, denumit "ReSource", a fost împărţit în trei perioade a câte trei luni fiecare. În aceste intervale de timp participanţii au practicat trei tipuri diferite de meditaţie, axate pe îmbunătăţirea atenţiei, a compasiunii şi respectiv a abilităţilor cognitive.
La începutul programului şi apoi la sfârşitul fiecărei perioade de câte trei luni, cercetătorii au evaluat creierele voluntarilor folosind o varietate de tehnologii de analiză şi diagnostic, cum ar fi imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN). Cercetătorii au ajuns la concluzia că un interval de timp de doar trei luni este suficient pentru a înregistra o serie de modificări substanţiale în anumite zone ale creierului în urma practicării diferitelor tipuri de meditaţie.
"Am fost surprinşi despre cât de multe se pot schimba în doar trei luni, pentru că trei luni nu înseamnă foarte mult", a comentat Veronika Engert, neurolog la Institutul Max Planck. Engert este coordonatoarea unuia dintre cele două articole pe tema acestui studiu publicate la 4 octombrie în revista Science Advances.
Veronika Engert a declarat pentru LiveScience că, deşi modificări în structura creierului după programe intensive de meditaţie au mai fost observate şi de alte studii, aceasta este pentru prima oară când oamenii de ştiinţă pot observa modificările particulare rezultate după practicarea unor tipuri specifice de meditaţie.
Participanţii au fost împărţiţi în două grupuri şi au practicat fiecare tip de meditaţie în ordine diferită. Acest lucru le-a permis cercetătorilor să coreleze modificările observate în creier cu un anumit tip de meditaţie care era practicat.
Spre exemplu, într-o parte a studiului, voluntarii dintr-un grup au fost rugaţi să practice meditaţia prin tehnici de respiraţie pentru stimularea atenţiei, zilnic, timp de 30 de minute, şase zile pe săptămână, timp de trei luni. În timpul practicii acestui tip de meditaţie, participanţii au fost rugaţi să se concentreze asupra respiraţiei, cu ochii închişi sau să-şi monitorizeze punctele de tensiune din corp. La sfârşitul perioadei de trei luni, regiunea cortexului prefrontal a voluntarilor câştigase în grosime. Această regiune cerebrală este implicată în procesele complexe ale gândirii, în capacitatea de luare a deciziilor şi atenţie, conform lui Engert.
După încheierea celor trei luni, grupul a trecut la practicarea unui tip de meditaţie bazat pe dezvoltarea de abilităţi sociale, aşa cum este compasiunea sau empatia. La fel ca şi în cazul primei etape, cercetătorii au surprins schimbări în alte zone ale creierului decât cele modificate iniţial.
"Dacă oamenii se pregătesc pentru a-şi asuma diferitele perspective ale semenilor lor, observăm schimbări în regiuni ale creierului care sunt importante pentru aceste procese cognitive", conform lui Engert. Iar dacă oamenii se concentrează asupra afectelor, sau emoţiilor, "observăm schimbări în regiuni ale creierului care sunt importante pentru reglarea emoţiilor", a adăugat ea.
Însă nu doar creierele participanţilor la studiu s-au modificat. Cercetătorii au observat şi schimbări comportamentale ale acestora, conforme cu modificările cerebrale înregistrate.
Într-o altă parte a studiului, cercetătorii au evaluat modul în care participanţii răspundeau la o situaţie stresantă, aşa cum este un interviu pentru un job sau un examen. Conform concluziilor studiulul, toţi cei care au practicat meditaţia s-au simţit mai puţin stresaţi decât cei care nu au practicat meditaţia, însă doar participanţii care au practicat meditaţia pentru compasiune au înregistrat nivelurile cele mai scăzute ale hormonului de stres, cortizolul, în salivă, după încheierea situaţiei stresante la care au fost expuşi.
"După un astfel de test se înregistrează, de obicei, o creştere a nivelului de cortizol 20 de minute mai târziu. Această creştere a cortizolului a fost cu 51% mai redusă în cazul subiecţilor care au practicat meditaţia socială", a explicat Engert.
Una dintre limitările studiului este că toţi participanţii erau sănătoşi şi astfel nu au fost formulate concluzii cu privire la posibilele efecte benefice ale meditaţiei asupra persoanelor suferind de anxietate sau de depresie, spre exemplu. Însă meditaţia combate stresul, iar acesta este unul dintre principalii factori declanşatori ai unor boli frecvente în lumea modernă, precum tulburările de anxietate, depresiile, maladiile cardiovasculare şi cele metabolice.
Echipa de la prestigiosul Institut Max Planck se va concentra în perioada următoare asupra studiului beneficiilor meditaţiei în cazul copiilor şi al persoanelor care au profesii în care se confruntă cu niveluri foarte ridicate de stres.

Miercuri, 11 Octombrie 2017 00:00

Noile studii dovedesc că luna a avut atmosferă

Luna este un corp inactiv geologic şi lipsit de atmosferă în prezent, însă în urmă cu 3 până la 4 miliarde de ani a avut o atmosferă, rezultat al erupţiilor vulcanice de proporţii care scuipau la suprafaţă nori uriaşi de gaze, conform unui nou studiu, informează SPACE.com.
În prezent vulcanii de pe lună sunt inactivi de mult, suprafaţa Selenei este acoperită de scurgeri piroclastice vechi de miliarde de ani, iar atmosfera selenară este atât de subţire încât nici nu mai poate fi numită atmosferă, fiind considerată în schimb o "exosferă" — moleculele de gaz rămase prizoniere atracţiei gravitaţionale selenare fiind atât de disparate încât nici nu se mai comportă ca un gaz.
Noul studiu, realizat de cercetători de la Centrul pentru Zboruri Spaţiale Marshall, aparţinând NASA, din Huntsville, Alabama şi de la Institutul Lunar şi Planetar (LPI) din Houston, sugerează că vechii vulcani de pe lună au produs o atmosferă care a rezistat timp de aproximativ 70 de milioane de ani, după care s-a disipat aproape complet în spaţiu.
Mostre de sticle vulcanice adunate de astronauţii din misiunile Apollo în anii '70 au dezvăluit că magma din subsolul selenar "conţinea componente gazoase, aşa cum este monoxidul de carbon, dar şi ingredientele necesare apei, sulf şi alte substanţe volatile", conform unui comunicat al LPI.
În noul studiu cercetătorii au calculat cât de mult gaz s-a degajat din scurgerile piroclastice provenite din vulcanii de pe Lună. Ei au ajuns la concluzia că în jurul Lunii s-a acumulat un volum suficient de mare de gaze pentru a forma o atmosferă, care ulterior s-a risipit în spaţiu.
Conform autorilor studiului, această descoperire ar putea fi importantă pentru viitoarele misiuni pe Lună pentru că face trimitere la o "sursă de substanţe volatile care au făcut parte din atmosfera Lunii şi care ar fi putut să rămână blocate în solul mereu îngheţat din apropierea polilor satelitului nostru natural" şi care ar putea fi exploatate de astronauţi.
Acest studiu a fost publicat în ultimul număr al revistei Earth and Planetary Science Letters.

Cuvântul ''parfum'' provine de la latinescul ''per fume'' (prin fum). Parfumul a fost folosit pentru prima dată de egipteni, în cadrul unor ritualuri religioase, când se ardeau tămâia sau alte ierburi aromate. Uleiurile parfumate erau folosite, încă din acele vremuri, fie în scopuri medicale, fie cosmetice.
În timpul Regatului Vechi (2850-2052 îC), parfumurile erau rezervate exclusiv ritualurilor religioase. Apoi, în perioada Noului Regat (1580-1085 îC), erau folosite în cadrul festivalurilor, iar femeile egiptene foloseau creme sau uleiuri parfumate pentru îngrijirea corpului. Tot atunci s-a răspândit folosirea parfumului în Grecia, la Roma şi în lumea islamică. Comunitatea islamică a fost cea care a menţinut întrebuinţările parfumului şi după răspândirea creştinismului, care a condus, iniţial, la un declin al acestui produs. Odată cu căderea Imperiului Roman a scăzut şi influenţa parfumului şi nu s-a mai redresat decât abia în secolul al XII-lea.
Parfumul s-a bucurat de un succes enorm în secolul al XVII-lea. Începând cu anul 1656, parfumul s-a făcut cunoscut în Franţa, unde s-a dezvoltat, constant, o adevărată industrie în domeniu. Curtea regelui Ludovic al XV-lea a fost chiar numită ''curtea parfumată'', datorită nu numai parfumului aplicat pe piele, ci şi a celor aplicate pe haine, mobilier şi în aer.
Secolul al XVIII-lea a marcat o adevărată revoluţie în industria de parfumuri prin invenţia apei de colonie. Acest nou produs cu miresme de rozmarin sau lămâiţă a fost folosit într-o multitudine de feluri: diluat în apa de baie, amestecat cu vinul, mâncat pe o bucată de zahăr, folosit ca pastă de dinţi sau ca soluţie cu efecte curative. Parfumurile lichide erau vândute în sticluţe mici, în formă de pară, în stil Ludovic al XIV-lea. Sticla a câştigat şi ea popularitate cu această ocazie, mai ales în Franţa, odată cu deschiderea fabricii Baccarat în 1765.
În secolul al XIX-lea, dezvoltarea chimiei ca ştiinţă a dus la descoperirea unor noi tehnici şi arome. Revoluţia franceză nu a adus niciun prejudiciu industriei parfumurilor, iar în perioada post-revoluţionară, întreaga societate a manifestat o înclinaţie către viaţa luxoasă, prin urmare şi pentru parfumuri. Oraşul Grasse din regiunea Provence a devenit cel mai mare centru de producţie a materialelor naturale, din care puteau fi obţinute aromele. Parisul era oraşul în care erau comercializate produsele din Grasse şi centrul mondial al parfumurilor. Casele de parfumuri Houbigant, Lubin, Roger & Gallet şi Guerlain erau, de asemenea, în Paris.
Dată fiind această dezvoltare rapidă, s-a pus accentul şi pe ambalaj. Creatorul de parfumuri Francois Coty a încheiat un parteneriat cu Rene Lalique, cel care ulterior a produs sticluţele şi pentru Guerlain, D'Orsay, Lubin, Molinard, Roger & Gallet. Fabrica Baccarat s-a alăturat şi ea, producând sticluţele pentru Mitsouko (Guerlain), Shalimar (Guerlain) şi multe altele. În 1921, creatoarea de modă Gabrielle Chanel lansează propria gamă de parfumuri, creată de Ernest Beaux, pe care o intitulează Chanel No.5, pentru că a fost cea de-a cincea mostră pe care creatorul i-a prezentat-o. În anii 1950, perioada cea mai bună în istoria parfumurilor franţuzeşti, alţi creatori precum Christian Dior, Jacques Fath, Nina Ricci, Pierre Balmain s-au afirmat şi în domeniul parfumurilor.
Astăzi sunt peste 20.000 de miresme, iar parfumurile nu mai reprezintă un lux. Industria parfumurilor a suferit schimbări de-a lungul timpului în ceea ce priveşte tehnica, materialele şi stilul, toate acestea adunând laolaltă tot ceea ce ţine de creativitate, mistică şi romantism.

Astăzi, 10 octombrie este ziua mondială a câinelui. Câinele, spre deosebire de celelalte specii de animale domestice, a fost şi este singura specie de animal care a intrat cu de la sine acţiune în viaţa omului, fără a fi domesticit, fenomen ancestral petrecut de-a lungul a zeci de mii de ani, pentru ca mai apoi să se consolideze o relaţie deosebită între două specii deosebite din punct de vedere comportamental şi al inteligenţei. Câinele se afla într-o concurenţă cu omul în devenire de-a lungul vremurilor, şi realizând că de pe urma omului-vânător se poate alege cu hrană, nu a mai preferat să se afle în concurenţă cu specia umană, ci dimpotrivă, să-i fie de folos cumva, astfel încât dintr-o nouă relaţie om-câine, ambele părţi să aibă de câştigat.
Astfel, dintr-o relaţie de concurenţă în teritoriu pentru aceleaşi prăzi, se ajunge prin transformare în timp, a relaţiei de concurenţă în relaţie de comensalism (a consuma hrană din aceaşi sursă) şi cooperare (câinele adulmecă şi i-a urma, stă de pază..., iar omul vânează cu armele de pe atunci: suliţa, arcul, piatra şi praştia, capcana etc., tolerând prezenţa câinelui în arealul intrării în grota omului).
Distanţa dintre câinele tolerat de om-în ancestral şi grota omului, încetul cu încetul s-a tot redus, astfel încât...omul a început să mângâie câinele ca drept recompensă,apoi chiar să-i dea un nume,apoi chiar să-i dea semne de executarem ca în final să-l admită să doarmă lângă el-omul, lângă foc şi la siguranţă de vicistitudinile vremilor.
În concuzie:
- este o compensare echilibrată între omul ancestral şi câinele de pe atunci;
- câinele ancestral asigură reuşita vânătorii şi a pazei locaţiei omului prin semnale sonore;
- câinele asigură paza şi chiar apărarea lăcaşului omului;
- omul îi asigură câinelui în vreme ancestrală, sursă sigură de hrană, refugiu în vremuri de restrişte şi...siguranţa în teritoriu.
Aceste aspecte s-au tot desfăşurat pe parcursul a zeci de mii de ani, şi iată de ce azi, câinele nu se poate desprinde de specia umană, după cum nici specia umană nu se poate desprinde de om.

Complexul de vitamine B, esenţial pentru buna funcţionare a organismului uman, are o influenţă directă asupra multor procese metabolice şi este, cu siguranţă, un aliat pentru sistemul nostru imunitar în lunile de toamnă. Trecerea la un nou sezon determină schimbări în organism, iar necesarul de vitamine creşte. Astfel, pentru a evita carenţele în această perioadă, este important să includem în alimentaţia noastră cât mai multe surse de vitamine de tip B.

Care sunt cele mai cunoscute vitamine de tip B şi cum contribuie la sănătatea noastră?

Vitamina B1 şi vitamina B12 influenţează sistemul nervos şi psihicul, contribuind la creşterea capacităţii de memorare şi atenţie, la menţinerea bunei dispoziţii şi a energiei pe parcursul zilei şi la păstrarea echilibrului psihic. De asemenea, vitamina B9 sau acidul folic, asigură sănătatea creierului şi poate reduce riscul de apariţie a bolii Alzheimer. Pe de altă parte, cel mai important rol al vitaminei B2 este cel de fixare a fierului în hemoglobină, iar necesarul de vitamina B2 este mai crescut în situaţii de stres şi atunci când organismul este suprasolicitat fizic prin practicarea unui sport sau în perioada sarcinii. Vitamina B3 este cunoscută pentru rolul său în funcţionarea normală a aparatului digestiv şi pentru favorizarea circulaţiei cerebrale, iar vitamina B5 reduce stresul şi încetineşte procesul de îmbătrânire. Vitaminele de tip B acţionează şi asupra sistemului imunitar. Din toată gama de vitamine de tip B, vitamina B6 este cea mai cunoscută pentru efectul său benefic în lupta cu virozele respiratorii sau gripa specifică sezonului rece.

Berea consumată moderat poate fi şi o sursă de vitamine de tip B

O sursă bună de vitamine de tip B sunt şi cerealele (orz, grâu) şi drojdia de bere. Deşi acestea nu pot fi consumate ca atare, proprietăţile lor se regăsesc şi în bere, care atunci când este consumată cu moderaţie, poate fi parte a unui stil de viaţă sănătos. Fiind preparată din ingrediente naturale, cum sunt malţul din cereale (cel mai adesea orz), hamei, drojdie şi apă, berea conţine minerale, vitamine din grupul B, fibre şi polifenoli care pot avea o contribuţie pozitivă la dieta alimentară. Biodisponibilitatea vitaminelor B din bere (B3, B6, B12) a fost confirmată şi de cercetări ştiinţifice care au arătat un nivel crescut de absorbţie al vitaminelor B în cazul consumului moderat de bere (330 ml pe zi pentru femei şi 660 ml pe zi pentru bărbaţi). „Aportul de vitamine provenit din alimentaţie este extrem de important pentru organism. Din fericire, vitaminele de tip B se regăsesc într-o gamă diversificată de alimente şi pot fi cu uşurinţă integrate în dietă, precum oleaginoasele sau rădăcinoasele, care pot fi consumate oricând în timpul zilei, ca gustare. Legumele şi fructele sunt importante surse de vitamine B, însă există şi alte alimente care le conţin, precum ouă, ficat, lactate, ciuperci, fasole sau struguri. Chiar şi berea, care pe lângă sodiu şi proteine, conţine şi vitamine din complexul B: niacina (B3), riboflavina (B2), piridoxina (B6) şi acidul folic (B9). Berea este, de altfel, singura băutură cu conţinut de alcool în care se regăsesc vitamine de tip B”, a declarat dr. Corina Zugravu, Preşedintele Centrului de Studii despre Bere, Sănătate şi Nutriţie.

Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România (APAH-RO) a participat recent, la summit-ul „Eliminarea hepatitei C în România”, organizat în Parlamentul European de Hepatitis B and C Public Policy Association.
Marinela Debu, preşedinte APAH-RO şi vicepreşedinte ELPA, a prezentat problemele cu care se confruntă pacienţii români şi a accentuat necesitatea implicării tuturor factorilor decizionali pentru a putea atinge obiectivul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii – eliminarea hepatitelor virale până în anul 2030.
„APAH-RO militează pentru drepturile pacienţilor cu afecţiuni hepatice încă din anul 2009 şi, mai concret, pentru o Strategie Naţională privind Hepatitele. În tot acest timp am încercat să atragem atenţia autorităţilor naţionale şi internaţionale, companiilor din domeniul farmaceutic, mass media şi cetăţenilor că hepatita este o boală infecţioasă cu impact public şi multiple consecinţe sociale şi economice. De aceea, sistemul de sănătate românesc are nevoie de un plan integrat care să acopere etape cruciale precum prevenţia şi screening-ul, diagnosticarea, tratamentul şi monitorizarea pacienţilor aşa cum susţine şi strategia OMS privind hepatitele virale”, a arătat Marinela Debu, preşedintele APAH-RO.
Preşedintele APAH-RO a făcut referire la faptul că OMS vorbeşte despre eliminarea hepatitelor virale, pănă în anul 2030, menţionând că este important să existe o viziune realistă asupra situaţiei din România – răspândire preponderent rurală, acces greoi la servicii medicale, multe persoane neasigurate etc.
Corina Silvia Pop, Secretar de Stat în cadrul Ministerului Sănătăţii, a subliniat în cadrul prezentării sale faptul că urmează să apară o Strategie Naţională privind hepatitele B, C şi D. În plus, reprezentanta Ministerului a vorbit despre demararea unui program de screening, în două faze, pentru hepatitele B, C şi D – formare & conştientizare publică, respectiv serviciile concrete de depistare.

Paşi importanţi în identificarea soluţiilor pentru hepatitele virale

APAH-RO consideră că se fac paşi importanţi în ceea ce priveşte identificarea de soluţii pentru hepatitele virale şi îşi exprimă încrederea că, în acord cu recomandările OMS, planurile autorităţilor vor implica şi o colaborare activă cu reprezentanţii asociaţiilor de pacienţi.
,,România a evoluat în ultimii ani dar mai sunt încă multe lucruri de rezolvat. Pe de o parte, există pacienţi care au acces la terapia cu interferon free, pe de altă parte, lipseşte vaccinul pentru hepatita B, inclus în schema obligatorie de vaccinare, sistemul de diagnosticare este greoi, iar accesul la tratament este încă condiţionat de criterii ce ţin de stadiul bolii. De asemenea, referindu-ne strict la hepatita C, trebuie să menţionez punctele pe care le-am transmis CNAS privind contractele cost-volum-rezultat. În primul rând, implementarea unui sistem cu mai mulţi câştigători, apoi semnarea unor contracte pe termen lung şi, foarte important, iniţierea negocierilor pentru noile contracte, în timp util”, a adăugat Marinela Debu.
Euro Hepatitis Care Index arată că, în România, principalele probleme în abordarea hepatitelor virale vizează:
- lipsa măsurilor sistematice de depistare a persoanelor infectate
- lipsa finanţărilor pentru testare fără a fi nevoie de trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist
- lipsa unui registru al cancerului hepatocelular (HCC)
- lipsa unui corp de asistenţi medicali specializaţi în managementul hepatitelor virale
- lipsa unui sistem naţional şi eficient de monitorizare a hepatitelor virale
Conform estimărilor specialiştilor, peste 800.000 de români sunt infectaţi cu virusul hepatitei B, în timp ce aproximativ 600.000 suferă de hepatită C.

Pagina 80 din 85