Mirella AUR

Mirella AUR

Joi, 25 August 2011 03:00

Vara politicienilor şi interlopilor

Presa românească avea o mare problemă vara, mai ales în luna august, când subiectele erau cam uşurele. „Subţire, de vară” spuneam noi. Şefii deconcentratelor îşi iau, invariabil, concediu în luna august, parlamentarii sunt în vacanţă, judecătorii aşijderea... În această vară, însă, am avut cu ce să ne ocupăm timpul. Politicienii - nu cei locali, Doamne fereşte! - s-au dat în stambă pe ecranele televizoarelor iar interlopii şi-au făcut de cap pe tot cuprinsul ţării. Dacă n-am avut subicte de scandal din politică, au avut grijă cuţitarii să nu ne plictisim. Vorbeam de politiceni şi am făcut o remarcă vizavi de cei din plan local. Nu degeaba. Mi se pare că aleşilor noştri din Parlament chiar nu li s-a părut important să profite de vacanţa parlamentară pentru a mai lua pulsul străzii şi a-şi face niţică imagine în rândul celor cărora anul viitor le vor cerşi votul. Doar e vacanţă, ce naiba! Au vânturat lumea, subţiindu-şi portofelele deloc atinse de criză, fără să le pese în vreun fel de cei care i-au votat. Dar staţi liniştiţi, că ştiu şi ei ceea ce ştim şi noi: electoratul e uşor de dus de nas. Dacă aş face o analiză a apariţiilor publice ale parlamentarilor noştri, consemnate de presa locală, aş avea de scris vreo două rânduri, pentru că îi pot număra pe degetele de la o mână - şi mi-ar mai rămâne degete! - pe cei pe care i-am văzut în luna august pe undeva prin Galaţi, la Ziua Marinei, festivaluri, şedinţe, conferinţe de presă... Dar ce zic eu de luna august?! Pe unii nu i-am văzut la ochi de aproape trei ani, din campanie. Nici nu mai ştiu dacă au barbă sau mustaţă, dacă au chelit sau au albit, dacă şi-au schimbat culoarea la păr, s-au îngrăşat sau dimpotrivă. Mi-e teamă că pozele din arhiva ziarului, făcute pe vremea când băteau pieţele strângând mâinile alegătorilor, nu-mi vor fi de niciun folos. Dacă-mi e dor de ei? Nici vorbă! Doar mă roade curiozitatea şi tare aş vrea să aflu ce-au mai făcut în ultimii ani, de când nu i-am mai văzut. Da, am cam uitat cum arată şi care mai e timbrul vocii aleşilor noştri. Dar nu-i nimic, vin ele alegerile... În lipsa politicienilor locali, ne-am umplut paginile ziarelor şi ecranele televizoarelor cu interlopi, sinucigaşi, corupţi mai mici sau mai mari şi cu analize muncite din greu dar din care oricum nimeni nu învaţă nimic dar de care s-au folosit câţiva politicieni de la Bucureşti pentru a se lăfăi cât e ziua de lungă la televiziunile centrale. S-au mai bătut unii cu săbiile, şi-a mai omorât unul nevasta sau copilul, a mai intrat unul cu maşina în stâlp... cam aşa a trecut vara. Nimic bun, notabil. Dar la ce ne-am fi aşteptat? Abia aştept să văd cum se întoarce lumea la muncă. Oare o să se simtă ceva? Eu cred că da. Deja simt că se mişcă nişte lucruri: Primăria ne-a dat de lucru cu PUG-ul, Prefectura a pus descentralizatele să facă rapoate, Boc dă cu bomba anticipatelor... Devine interesant. Era şi timpul, că vine toamna.
Miercuri, 31 August 2011 03:00

Nimic sfânt

Am început să scriu aceste rânduri marţi, 30 august. Nu sunt superstiţioasă, să zic ceva de „Marţi 13, trei ceasuri rele”. M-am trezit devreme, cu un singur gând: înainte de a merge la redacţie, să mă opresc puţin în cimitir, deoarece se împlinea un an de la decesul mamei mele. La sfârşitul săptămânii trecute o pomenisem, alături de rude şi prieteni, aşa cum facem noi, creştinii. Tot atunci o pomenisem şi pe sora mea, Gianina, care o urmase pe mama la doar jumătate de an. Nu e prima oară când spun cu mâna pe inimă că cele două tragedii petrecute în viaţa mea în ultimul an m-au zguduit mai mult decât aş fi putut concepe vreodată. Durerea nu trece deloc, deşi se spune că timpul le rezolvă pe toate. Ba, parcă e tot mai greu. Se acumulează tot mai multe momente în care se simte lipsa lor, a „fetelor”. Cum spuneam, m-am abătut dimineaţă prin cimitir, aşa cum fac de două-trei ori pe săptămână. Mi-am luat cele de trebuinţă - căndeluţe, flori şi apă pentru florile plantate în jardiniera de marmură - şi am mers să le dau bineţe „fetelor”. Simţeam o gheară în piept, ca de altfel întotdeauna când merg la morminte, şi am mărit pasul, salutându-i pe fugă pe cei cu care mă întâlnesc regulat în curtea cimitirului. Am avut un şoc puternic în momentul în care m-am apropiat de locul în care se odihnesc cele două fiinţe dragi mie: din jardiniera dintre cele două morminte, unde plantasem cu mâna mea cinci flori frumos colorate, lipseau două plante. Nu fuseseră rupte, ci scoase cu grijă, cu pământul din jur. Cineva le luase să le replanteze. Nu e mare pagubă, încercam eu să mă liniştesc. N-am reuşit, însă, să-mi impun un sentiment de indiferenţă faţă de gestul lipsit de decenţă al unei persoane bipede. M-a cuprins brusc o stare de rău visceral şi o puternică durere de cap mi-a înceţoşat privirea. Nu e normal! - îmi venea să strig. Nu e normal ca un om, cât de sărac, cât de lipsit de credinţă ar fi, să fure flori de pe morminte. Şi să facă... ce? Să le planteze la alt mormânt? Unde e respectul pentru cei morţi? Dacă într-adevăr există viaţă de apoi, gestul său e de două ori jignitor: pentru cei de la care a furat şi pentru cel pentru care a furat. Chiar dacă nu există viaţă de apoi, e jignitor pentru mine dar şi pentru rudele sale, cărora a vrut probabil să le arate cum se îngrijeşte de mormântul unde a replantat florile. Sunt gesturi de om pe care mi-ar fi frică să-l întâlnesc pe străzi lăturalnice. Sunt gesturile unui om care nu are nimic sfânt. Pe mine m-a marcat profund acest mic incident. M-am mai simţit aşa în urmă cu 13 ani, când mi s-a spart maşina şi mi s-au furat, printre altele, cursurile de la facultate. Şi atunci, ca şi acum, m-am simţit... violată. Da, acesta este cuvântul. Şi atunci, ca şi acum, m-am întrebat ce fel de oameni pot face astfel de lucruri. Şi cum îi putem deosebi de ceilalţi? Din păcate, vremurile în care trăim ne-au transformat în nişte mici monştri, care ne devorăm între noi şi, uneori, ne devorăm chiar pe noi înşine. Nu mai avem nimic sfânt. Toată lumea fură ce poate. Unii fură flori din cimitir.
Luni, 05 Septembrie 2011 03:00

Ce-aţi făcut în ultimii 5 ani?

Această întrebarea devenise leit-motivul unei vânători de vrăjitoare roşii, în perioada de după Revoluţia din 1989. Eu m-am trezit cu această întrebare în gând în momentul în care am văzut cum se agită spiritele în Galaţi şi apar la înaintare oameni pe care nu i-am mai văzut de ani de zile. Ce-or fi făcut aceşti oameni în ultimii ani? Am răsfoit arhivele de documente şi am constatat că numele unora n-au mai apărut în presă de când i-am votat, acum trei ani. Dar au apărut acum patru ani, acum cinci ani, când se pregăteau să ne cerşească votul. Şi am mai constatat ceva: cei care cerşesc voturi provin din anumite cercuri, unde şi-au făcut imagine înainte. Acesta este motivul pentru care am decis să fac o radiografie a ceea ce s-a întâmplat în Galaţi în ultimii 5 ani, cu bune şi rele. Exerciţiul făcut de mine nu are valoarea unui experiment sociologic, dar e o provocare la sinceritate şi autoevaluare. Acest exerciţiu de sinceritate nu este al meu sau al oamenilor politici care ne „abureau” cu promisiuni, ci al realităţii însăşi. E doar un tablou al societăţii în care trăim şi al transformărilor prin care am trecut în ultimii cinci ani. Şi, de ce nu, un punct de plecare pentru viitor. Analiza mea începe în septembrie 2006, adică fix acum 5 ani. Începând de astăzi, în fiecare zi de luni, voi face o radiografie a săptămânii respective din anii de după 2006 până la zi, aşa cum a fost ea redată în paginile ziarului la vremea respectivă. Astăzi, 5 septembrie 2011, voi analiza primele 4 zile din luna septembrie, din 2006 până în 2010. De săptămâna viitoare analiza va acoperi perioade de 7 zile. Acolo unde este cazul, unele aspecte vor fi comentate prin aducerea chestiunii respective la zi. De ce n-am comenta, spre exemplu, că o promisiune făcută acum 5 ani a rămas până azi doar vorbă în vânt? Se întâmpla în perioada 1-4 septembrie 2006... - Începeau pregătirile pentru "Dunărea Motorock Festival". Nimeni şi nimic nu avea să prevestească nenorocirea ce urma să se producă peste câteva zile. Prima ediţie a festivalului a fost şi ultima, având un deznodământ tragic: trei răniţi şi moartea unei fetiţe de numai 13 ani, Claudia Stoica, după ce motociclistul Paul Bulai, în vârstă de 27 de ani la vremea aceea, după 100 de metri de la start, din cauza vitezei excesive, a pierdut controlul motocicletei, care s-a izbit de bordură, apoi de un copac, iar părţi componente din motocicletă au sărit care încotro, una lovind-o pe Claudia, care a decedat pe loc. Organizatorii, Poliţia, şi Primăria s-au învinuit reciproc la vremea respectivă. Dar despre asta vom mai vorbi, pentru că ceea ce a urmat a înnegrit multe pagini de ziar. - Preşedintele CJ de la acea dată, Eugen Durbacă, se justifica în faţa presei pentru faptul că a retras de pe ordinea de zi a şedinţei din 31 august două proiecte de hotărâri, privind modificarea organigramei la Muzeul de Ştiinţele Naturii şi la Direcţia de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului: „Nu aveam toate aprobările”. Zvonurile dădeau ca sigură numirea lui Florin Pâslaru în funcţia de director coordonator la muzeu. N-a fost să fie. La fel, n-a fost să fie ca PD să-şi impună un om la CJ, ca director. „Democraţii au fost nemulţumiţi pentru că s-a desfiinţat, în avantajul oamenilor de care am nevoie, un post de director. (...) Eu îi înţeleg, era omul lor, dar nu-l dăm afară, îl lăsăm acolo, cu acelaşi salariu. Ei vroiau să fie musai director. Să-l ia să-l pună director în altă parte”, a mai spus preşedintele CJ. - Combinatul, dar şi Primăria Galaţi şi CJ, au anunţat că vor să ia în ograda lor societatea Electrocentrale. Pentru a deveni proprietarul Electrocentrale, patronul Combinatului ar fi trebuit să plătească de două ori mai mult decât a dat cu 5 ani în urmă pe Sidex. Electrocentrale a fost evaluată la 100 de milioane de dolari iar investiţiile care ar fi trebuit făcute pentru modernizare s-ar fi ridicat la 180 de milioane de dolari. După cum s-a văzut, Mittal a zis „pas”, aşa că lupta pentru preluarea Electrocentrale urma să se dea între Primăria Galaţi (susţinută de Mircea Toader, la acea vreme de secretar de stat al MAI) şi CJ (susţinut de ministrul Economiei, Codruţ Şereş). N-a luat nimeni nimic, până la urmă. ... în 2007 - Nemulţumit de faptul că lucrările de extindere a imobilelor, care au primit aprobarea municipalităţii, reprezintă un “duşman“ pentru mediu, directorul executiv al APM, Mihai Turcu, a transmis Primăriei o adresă prin care a solicitat interzicerea executării acestui tip de lucrări pe spaţiul verde. De asemenea, directorul APM s-a declarat nemulţumit şi de faptul că multe certificate de urbanism sunt eliberate de Primărie fără să existe o aprobare a instituţiei de mediu. - Preşedintel de la acea vreme al Partidului Verde, Ion Ştefan, a transformat sediul partidului în grădină botanică, sperând astfel la un aflux de cetăţeni la proaspăta sa formaţiune. Demersul său nu a avut succes, aşa că imediat după alegerile din 2008 acesta a migrat la partidul de la putere, fiind acum în slujba lui Boc. A rămas însă preocupat de mediu, aducând notorietate Asociaţiei Judeţene a Pescarilor Sportivi, deşi nu întotdeauna acţiunile asociaţiei au fost pe placul gălăţenilor. - Liberala Tania Bogdan a devenit vicepreşedinte al PNL Galaţi, în locul fostului secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Alexandros Galiaţatos, despre care s-a descoperit cu o săptămână în urmă că a colaborat cu Securitatea. Şeful liberalilor, Victor Paul Dobre, a precizat că va discuta cu Galiaţatos despre o eventuală plecare definitivă din partid, pe modelul Monei Muscă. Ceea ce s-a şi întâmplat. Şi dacă tot veni vorba de Mona Muscă: am revăzut-o după mulţi ani, în carne şi oase, zilele trecute, la Galaţi, unde a participat la lansarea unui proiect; venise în calitate de „specialist în relaţii publice” şi a moderat evenimentul. Este aceeaşi femeie plăcută, inteligentă şi eficientă acolo unde se implică. Doar că nu mai e în politică. Deci se poate şi fără... - Consilierul judeţean democrat Iulian Aramă se declara nemulţumit de faptul că pe ordinea de zi a ultimei şedinte de CJ nu s-a aflat şi un raport de control al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) referitor la Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţia Copilului (DGASPC) Galaţi şi solicita o şedinţă extraordinară pe acest subiect. Viitorul avea să aducă un scandal întreg pe această temă, directorului executiv al DGASPC, Marinela Dobrea, fiind chiar trimisă în judecată, alături de fiica sa şi alte câteva persoane. Deci vom mai vorbi despre asta. - După ce au atacat decizia CJ privind un împrumut de 85 de milioane de lei pentru o perioadă de doi ani, consilierii judeţeni PD au început să-şi justifice acţiunea. E vorba de atacarea în contencios a hotărârii de căte democratul David Craiu (Dumnezeu să-l odihnească!) şi colegul său de partid Iulian Aramă, alături de cei 17 primari democraţi, din cauza discriminării faţă de localităţile conduse de primari ai PD. Rămân în istorie alocuţiunile regretatului David Craiu, la fel ca şi cele ale doctorului Florin Renea, de asemenea plecat dintre noi. Alţii le-au luat locul în CJ şi în politică, dar puţini sunt cei despre care se va mai scrie ceva şi la câţiva ani după moarte. - Aflat deja de trei ani în grija municipalităţii (s-a aflat în administrarea Universităţii până în anul 2004), parcul Rizer continuă să se afle într-o stare jalnică, deşi primarul Dumitru Nicolae a anunţat cu trei luni în urmă că reamenajarea acestuia se va face pe banii ArcelorMittal, cu suma de un milion de euro. Timpul a arătat că patronii colosului siderurgic nu vor da de fapt niciodată bani pentru acest parc şi abia în mai 2011 Primăria va primi undă verde pentru un proiect finanţat de ministerul condus de Elena Udrea. Cu alte cuvinte, 7 ani i-au trebuit municipalităţii să găsească bani pentru modernizarea parcului. Alţi doi ani se vor scurge de acum încolo aşteptând finalizarea lucrărilor. Ce să zicem... mai bine mai târziu decât niciodată. ... în 2008 - Democrat-liberalii gălăţeni şi-au stabilit candidaţii pentru alegerile parlamentare. Mulţi candidaţi, puţini aleşi. Pe lista perdanţilor: Petrişor Potec, Dumitru Buţurcă, Aurel Zanfir, Mihai Capră, Iulian Bârsan, Irimia Mihai, Petrea Constantin, Iulian Aramă, Petre Lificiu. Pe lista aleşilor: Mircea Nicu Toader, Carmen Axenie, Mihail Boldea, Marius Necula. - Primarul Tecuciului, Eduard Finkelstain, acuza Consiliul Judeţului Galaţi că nu s-a implicat deloc în susţinerea lucrărilor de reabilitare a caselor afectate de inundaţii şi nu sprijină finanţarea centurii oraşului. Abia în 2011 avea să vină o rază de speranţă în privinţa centurii Tecuciului. - Primarul Dumitru Nicolae îşi exprima nemulţumirile pentru faptul că la unele societăţi locale s-ar fi făcut în ultimii 4 ani încadrări pe criterii politice: “Vi se pare normal ca în ultimii 17 ani la conducerea Apaterm să fie numiţi 14 directori?“. Întrebat de ce numirea directorilor societăţilor aflate în subordinea CL nu s-a făcut fără să se ţină cont de algoritmul politic şi de diferite negocieri purtate între partide, edilul a invocat faptul că el s-a împotrivit ca anumite persoane să fie numite în funcţia de director general dar nu a avut ce face deoarece aleşii locali au votat pentru desemnarea lor. Au trecut de atunci încă trei ani şi nu s-a schimbat nimic în modul de desemnare a directorilor. S-au schimbat doar directorii... - Directorul Administraţiei Pieţelor Agroalimentare de la acea vreme, liberalul Emil Popa, şi-a dat demisia din funcţie, în locul acestuia fiind numit Eugen Zaharia, membru al PSD şi director de investiţii în cadrul societăţii. ... în 2009 - Marius Necula, senator PDL, ataca administraţia condusă de Dumitru Nicolae, primarul Galaţiului. Reamintim că Necula se afla doar în primul an al primului său mandat de parlamentar şi nu a ezitat să-l atace pe Nicolae nici atunci când primarul era grav bolnav, pe patul de spital. „Administraţia locală de aici este gelatinoasă: oricât ai lovi în ea, aceasta revine la starea iniţială. Este ca o răcitură, numai că răciturile mai şi miros urât. Din fericire, nu este cazul acesteia”, şi-a încheiat atacul sub centură Marius Necula. Trebuie reamintit că Marius Necula şi Dumitru Nicolae au fost colegi de partid, la PSD, până când actualul senator PDL a pierdut lupta internă pentru şefia filialei municipale a PSD în faţa actualului primar şi a plecat în pribegie pe la alte formaţiuni politice. Acum îşi doreşte cu ardoare să fie primar. - Sporurile directorilor de teatre nemulţumesc PD-L. „Nu trebuie să stea câte 12 ore cu capul în jos pentru a picta Capela Sixtină”, a comentat consilierul local Viorel Trif. - Preşedintele CJ, Eugen Chebac, a atras atenţia celor care nu au proiecte viabile, ci „SF-uri”, că nu vor primi bani pentru pre-finanţare. „Noi îi invităm (pe primari - n.r.) la masă. Dacă ei vor să cadă sub masă, îi vom trage de păr şi îi vom aşeza la masă!”, a spus preşedintele CJ, care a ţinut să le atragă atenţia primarilor care s-au obişnuit să ceară întreaga sumă necesară pentru diferite proiecte că „acele vremuri, când veneau cu mâna întinsă ca la primul secretar al judeţului, au apus”. ... în 2010 - Ministerul Mediului a aprobat finanţarea unui parc în Micro 21, în zona dintre blocurile R4 şi R7 şi supermarketul Selgros. Valoarea totală a investiţiei: 1,6 milioane de lei, din care un milion de lei de la Ministerul Mediului iar diferenţa de la municipalitate. Durata de execuţie a proiectului: 9 luni, iar lucrările vor fi executate de firma Pibunni SRL. A trecut deja un an, dar parcul e departe de a fi finalizat. - Inspectoratul Şcolar Judeţean a rămas fără unul dintre cei doi inspectori generali adjuncţi, unul din posturi fiind desfiinţat. Cea care a spus adio funcţiei deţinute a fost Laura Marin, care s-a reîntors la catedra de matematică a CNVA. La propunerea şefului ISJ, Doru Resmeriţă, cel care şi-a păstrat postul de inspector general adjunct este Onuţ Atanasiu. - Agricultorii gălăţeni au pichetat Prefectura, sancţionând absenţa unor politici agricole naţionale eficiente. Aceştia au cerut specialişti în instituţiile agricole ale statului şi nu „lipitori de afişe” iar legumicultorii din Matca au bătut obrazul politicienilor, care le fac promisiuni în campanii, pentru ca ulterior să îi ignore complet. Anul acesta nu au mai protestat. Probabil o vor face din nou anul viitor pe vremea asta, dacă în noiembrie vor fi alegeri parlamentare.
Am ajuns ca în ultima vreme să trec mai uşor cu vederea lenea şi lipsa de responsabilitate a celor din jur. Cred că timpul m-a învăţat, că energia pe care mi-o consum încercând să-i împing de la spate pe cei care nu vor să mişte, poate fi canalizată spre altceva, mai util. Îi admir, însă, pe cei care încă se mai agită pentru a schimba lucrurile ce nu pot fi schimbate. Entuziasmul lor este demn de toată lauda şi tare m-aş bucura să văd şi rezultate. E drept, uneori le văd. Spre exemplu, oricât de blamată ar fi măsura privind introducerea camerelor video în sălile de examen şi oricât de supăraţi sunt cei picaţi la bac sau la examenele de titularizare, nu pot să nu salut această iniţiativă, care, repet pentru cei care nu au aflat încă, îi aparţine inspectorului şcolar general de la Galaţi. Ea a relevat ceea ce se ştia de multă vreme, anume că examenele sunt fraudate. Copiii au mers la şcoală zilnic, ani de zile, cu o idee clară în minte: se rezolvă şi dacă nu înveţi. Au trecut prin şcoală ca gâsca prin baltă, fără să acumuleze nici măcar noţiunile elementare, apoi au intrat la facultăţi fără examene, au dat bani pentru a trece anii de studiu la fel, fără să se lipească ceva de ei, apoi s-au înregimentat în structuri - partide, familii - care le-au asigurat accederea în poziţii călduţe la stat şi chiar la privat. Peste ani, ajung să ne conducă nişte nulităţi. Apoi ne mirăm că lucrurile nu se mişcă. Soluţia: exigenţa. Prin exigenţă se cerne incompetenţa. Vreţi să vă spun că am văzut români care muncesc în străinătate - rânind la vaci sau ştergând la fund bolnavi şi bătrâni - şi care vorbesc şi gândesc mai corect decât mulţi dintre cei de acasă? Asta e o problemă. Ne părăsesc cei isteţi şi harnici şi rămân aici puturoşii şi inculţii. Îi regăsim peste tot, în toate domeniile. Îi recunoaştem de cum deschid gura sau dintr-o simplă privire asupra modului în care se îmbracă sau gesticulează. Spuneam că am cunoscut conaţionali care, deşi plecaţi de ani buni din ţară, vorbesc mai corect româneşte şi gândesc mai logic decât cei de acasă, deşi acolo, departe de locul natal, sunt nevoiţi să vorbească altă limbă şi să presteze la munca de jos. Acum ceva vreme, am cunoscut un tânăr de vreo 33-35 de ani care muncea în Italia, de opt ani, la o fermă de vaci. Mi-a povestit cu lux de amănunte ce face acolo, ce program are, cum este plătit şi cum se înţelege cu şefii şi colegii. M-a fascinat discuţia cu acest om, pentru că, deşi venea acasă doar o dată pe an, vorbea extrem de corect româneşte, doar cu un uşor accent. N-am sesizat niciun dezacord în exprimare iar frazele sale erau logice, uşor de înţeles, deşi conţineau şi expresii pe care noi, cei de acasă, nu le folosim în mod uzual. Se vedea că omul are exerciţiul gândirii iar „munca de jos” nu i-a alterat bagajul de cunoştinţe acumulat în anii de învăţământ. Am ascultat zilele trecute, în cadrul unui reportaj, câţiva tineri care dădeau bacul în toamnă. Tineri, frumoşi, plini de energie  dar puturoşi, plini de ei şi preocupaţi la maxim de felul cum se îmbracă şi cu ce maşină circulă. Altcineva e de vină că nu au luat bacul, nu ei... Asta mă sperie: faptul că nu sunt capabili nici măcar să înţeleagă ce li se întâmplă.
Luni, 12 Septembrie 2011 03:00

Ce-aţi făcut în ultimii 5 ani?

Această întrebarea devenise leit-motivul unei vânători de vrăjitoare roşii, în perioada de după Revoluţia din 1989. Eu m-am trezit cu această întrebare în gând în momentul în care am văzut cum se agită spiritele în Galaţi şi apar la înaintare oameni pe care nu i-am mai văzut de ani de zile. Ce-or fi făcut aceşti oameni în ultimii ani? Am răsfoit arhivele de documente şi am constatat că numele unora n-au mai apărut în presă de când i-am votat, acum trei ani. Dar au apărut acum patru ani, acum cinci ani, când se pregăteau să ne cerşească votul. Şi am mai constatat ceva: cei care cerşesc voturi provin din anumite cercuri, unde şi-au făcut imagine înainte. Acesta este motivul pentru care am decis să fac o radiografie a ceea ce s-a întâmplat în Galaţi în ultimii 5 ani, cu bune şi rele. Exerciţiul făcut de mine nu are valoarea unui experiment sociologic, dar e o provocare la sinceritate şi autoevaluare. Acest exerciţiu de sinceritate nu este al meu sau al oamenilor politici care ne „abureau” cu promisiuni, ci al realităţii însăşi. E doar un tablou al societăţii în care trăim şi al transformărilor prin care am trecut în ultimii cinci ani. Şi, de ce nu, un punct de plecare pentru viitor. Analiza mea începe în septembrie 2006, adică fix acum 5 ani. Aceasta este a doua săptămână monitorizată. În fiecare zi de luni voi face o radiografie a săptămânii respective din anii 2006 până la zi, aşa cum a fost ea redată în paginile ziarului la vremea respectivă. Astăzi, 12 septembrie 2011, voi analiza perioada 5-11 septembrie, din 2006 până în 2010. Acolo unde este cazul, unele aspecte vor fi comentate prin aducerea chestiunii respective la zi. De ce n-am comenta, spre exemplu, că o promisiune făcută acum 5 ani a rămas până azi doar vorbă în vânt? Se întâmpla în perioada 5-11 septembrie 2006... - Liderii de sindicat din Galaţi se pregăteau să scoată pe piaţă “Monolit”, o ligă a sindicatelor din judeţul nostru, cu rol de a pune presiune pe partidele politice în contextul alegerilor electorale din 2008. Anunţul a fost făcut de preşedintele local al CNSLR Frăţia, Ştefan Frunză. Proiectul nu era nou. Despre această ligă s-a vorbit şi în 2004. Suntem în 2011, ne pregătim de alegeri şi sindicatele tot nu sunt de... monolit. - Primarul Dumitru Nicolae declara că există şanse de 99,9% ca Electrocentrale să fie preluată de Consiliul Local, urmând ca ulterior să se facă un parteneriat cu Mittal Steel, aşa cum prevedea şi protocolul încheiat în urmă cu 3 ani între cele două părţi. Înţelegerea prevedea ca, în cazul preluării Electrocentrale de către Combinat, acesta să furnizeze, la preţul de producţie, o anumită cantitate de energie electrică pentru iluminatul public şi să nu întrerupă furnizarea agentului termic primar. Ei, acel 0,1% i-a venit de hac primarului. Electrocentrale e tot a statului, gălăţenii tot mult plătesc pentru căldură... şi au trecut 5 ani. - Grupul francez Union Investiţii a demarat construcţia celui de-al doilea Euromall din România la Galaţi. Ne-am ales doar cu o construcţie lăsată în conservare. Nici vorbă de cele 3.000 de locuri de muncă promise în faţa primarului. - Alianţa Pensionarilor din Galaţi a organizat o întâlnire între pensionarii pe care îi reprezintă şi o parte dintre parlamentarii gălăţeni. Au lipsit senatorul Paul Păcuraru, deputatul Bogdan Ciucă, senatorul Carol Dina şi Eugen Durbacă, preşedinte al Consiliului Judeţului la acea vreme. La eveniment au participat doar senatorul PSD Adriana Þicău şi deputaţii Emil Strungă (PNL - nu fusese invitat!) şi Aurel Nechita (PSD). - Realizarea Centrului de Afaceri a intrat în etapa procedurilor de licitaţie pentru execuţia lucrărilor. E vorba de clădirea celebră de lângă Palatul Administrativ (Prefectură), care trebuia realizată în cadrul programului PHARE 2004-2006. Consiliul Judeţului, în calitate de aplicant principal, în parteneriat cu Consiliul Local, au propus spre finanţare proiectul Centrului de Afaceri pentru a susţine din punct de vedere financiar şi logistic activitatea agenţilor economici în cadrul unui incubator de afaceri, pentru a facilita organizarea de manifestări expoziţionale, conferinţe şi seminarii. Ce frumos sună! Dacă aveţi drum prin zonă, admiraţi clădirea de lângă Prefectură, aşa cum se prezintă ea după 5 ani de la reluarea lucrărilor. Pentru că a mai fost abandonată o dată lucrarea, dacă vă amintiţi. - Prima ediţie a “Motorock Festival”, desfăşurată la  Galaţi, a avut un deznodământ tragic: trei răniţi şi moartea unei fetiţe de numai 13 ani, Claudia Stoica. Dumnezeu să o ierte! Nu merita această soartă, la fel cum nici Galaţiul nu merita renumele de oraş în care nu se poate organiza în condiţii bune, o manifestare de acest gen. ... în 2007 - După ce deputatul conservator Bogdan Liviu Ciucă a promovat toată vara fel de fel de proiecte care să vină în ajutorul pensionarilor, dar care nu au fost aprobate, preşedintele Organizaţiei Judeţene a PC, Eugen Durbacă, a venit cu altă propunere: un nou ajutor pentru pensionari, sub forma unor bonuri valorice pentru medicamente, în valoare de 50 de lei pe lună. Alt proiect mort. - După ce primarul Dumitru Nicolae a anunţat intenţia de a facilita crearea celei mai mari comunităţi chinezeşti din sud-estul Europei la Galaţi, Organizaţia Judeţeană a PLD s-a exprimat clar împotriva proiectului, prin vocea preşedintelui Organizaţiei Judeţene de Tineret a PLD, Radu Manea. Ulterior PLD a fuzionat cu PD, noua formaţiune a ajuns la putere şi, iată, şeful acesteia, Emil Boc, inaugurează cartiere chinezeşti şi se luptă acum să aducă mii de chinezi în ţară. De aia e bine să nu fii „Gică Contra” atunci când eşti în opoziţie, că roata se învârte. - Interzicerea cianurilor în minerit mai are de aşteptat, susţinea deputatul liberal Emil Strungă, care spunea că, deşi pe 3 septembrie (în 2007, reţineţi!) a fost votată în unanimitate de parlamentarii PNL susţinerea proiectului de lege pentru completarea Legii Minelor pentru interzicerea folosirii în minerit a cianurilor pe teritoriul ţării noastre, aceasta a căzut, fiind respinsă de deputaţii PSD şi PD din Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Interesantă această aducere aminte, pentru că Roşia Montană este un subiect de actualitate şi poziţia partidelor faţă de acest subiect, la momentul actual, e o nebuloasă. Deci reţineţi: în 2007, PSD şi PD aveau aceeaşi poziţie, în favoarea folosirii cianurilor pentru extragerea aurului. E adevărat, oricine are dreptul să se sucească, mai ales că între timp şi Parlamentul European a dezbătut această problemă. - Premierul Călin Popescu Tăriceanu, însoţit de miniştrii Mediului, Attilla Korody, Internelor şi Reformei Administrative, Cristian David, şi al Muncii, Paul Păcuraru, au descins la Tecuci pentru a evalua dimensiunile dezastrului produs de inundaţii. Premierul a coborât din elicopter, negru de supărare, nemulţumit de felul în care a fost gestionată situaţia. Pe final s-a mai calmat, găsindu-i vinovaţi doar pe poliţiştii de la Circulaţie că nu au dirijat circulaţia pentru a preveni blocajele din trafic. ... în 2008 - S-a “născut” cu acte în regulă Alianţa PSD+PC, care deja de câteva luni bune funcţiona ca pol politic. - Blocul G4 din Micro 19, unde 350 de familii, majoritatea chiriaşi ai Primăriei, trăiau în condiţii greu de imaginat, zona fiind cunoscută ca ghetoul din cartierul Dunărea, a intrat în focul reparaţiilor. Lucrările au fost executate pe banii municipalităţii şi sub paza poliţiştilor comunitari, pentru a nu se fura materialele de construcţie şi utilajele. Totuşi, viitorul ne va arăta că incidentele nu au lipsit. - O parte dintre dosarele din “lotul infracţiunilor electorale” care sosiseră în urmă cu aproape două luni la Parchet şi care aveau propunere din partea poliţiştilor de trimitere în judecată, au fost soluţionate de procurori cu scoaterea de sub urmărire penală a “eroilor”. Este vorba de 8 dosare, în care membri ai Partidului Conservator au încălcat Legea Electorală cu ocazia alegerilor locale. Reamintim că toate „isprăvile” de la alegerile locale din 2008 s-au materializat în 19 dosare penale. Ulterior vom afla ce s-a întâmplat şi cu celelalte dosare. Un lucru e cert: dacă au văzut că scapă de fiecare dată, politicienii nu se vor da în lături de la nimic, nici pe viitor iar alegătorii-complici se vor „mânji” în continuare. - Primăria Galaţi l-a avut ca oaspete pe secretarul de stat din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor, Eugen Teodorovici, venit pentru a face o verificare a proiectelor cu finanţare europeană, în special pe ISPA. Cu acea ocazie, Eugen Teodorovici s-a declarat optimist în ceea ce priveşte finalizarea proiectelor: “E de felicitat întreaga echipă care a contribuit la acest obiectiv. Sunt şi întârzieri inerente dar, cum arată graficul de lucrări, avem încredere că ambele proiecte se vor finaliza până în decembrie 2010”. Felicitările au venit cam devreme şi se pare că secretarul de stat i-a deochiat pe cei care s-au ocupat de ISPA. Suntem în toamna lui 2011 şi tot se mai lucrează pe ISPA. Norocul nostru că s-a obţinut prelungire de la UE, altfel eram nevoiţi să dăm banii înapoi. - Inspectorul şcolar adjunct Mitică Dudău şi-a depus demisia din funcţie, după mai bine de 3 ani şi jumătate de activitate la Inspectoratul Şcolar Galaţi. “Asistam la un joc politic din care nu mai făceam parte, aşa că am decis să mă retrag. Ar fi trebuit să plec din această funcţie încă din aprilie 2007, atunci când PD-ul a ieşit de la guvernare”, şi-a motivat demisia Mitică Dudău. Inspectorul şcolar general Tania Bogdan nu a dorit să comenteze această demisie şi a precizat că zvonurile potrivit cărora şi ea ar urma să demisioneze din fruntea ISJ pentru a merge la conducerea Consiliului Judeţean sunt deocamdată doar... zvonuri. Ei, nu erau doar zvonuri, pentru că până la urmă a fost aleasă vicepreşedinte al CJ. Cât despre postul lui Mitică Dudău... i-a revenit Laurei Marin, care la rândul său a trebuit să plece de pe post când PDL a redus numărul de inspectori adjuncţi. Asta e cu politica în descentralizate... - Mircea Toader se declara nemulţumit de ceea ce se întâmplă la nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului şi i-a cerut preşedintelui CJ, Eugen Chebac, să dea dovadă de mai multă transparenţă în ceea ce priveşte situaţia de la nivelul direcţiei. Toader a arătat cu degetul şi spre fostul preşedinte, Eugen Durbacă: “Erau situaţii penibile, în care banii care erau pentru copii erau licitaţi pentru a obţine diferite produse alimentare la nişte preţuri incredibile. De acest lucru nu era străin preşedintele CJ. Nimeni nu putea să aibă acces acolo. Şi eu, când am fost vicepreşedinte, o singură dată am vrut să particip la o licitaţie şi mi-a spus: «Nu e treaba dumneavoastră, e treaba mea»”. Două chestiuni trebuie punctate aici: Toader ar fi trebuit să vocifereze atunci când a văzut neregulile, nu după ani de zile, iar Durbacă, dacă era total nevinovat, trebuia să-l dea în judecată pe Toader. Oricum, neregulile de la Protecţia Copilului au ieşit la lumină până la urmă. - Discuţiile la nivelul PNÞCD erau foarte aprinse. Până la noi ordine, două persoane îşi disputau funcţia de preşedinte la nivel local, exact cum se întâmpla şi la nivel central: Constantin Telegan (aripa Radu Sârbu) şi Marian Popa (aripa Marian Petre Miluţ). Istoria va avea ce consemna atunci când va trebui să scrie despre decăderea PNÞCD, un partid istoric distrus de orgolii. ... în 2009 - Disponibilizarea navaliştilor continuă. Încă 116 navalişti urmează să fie disponibilizaţi în cursul acestei luni, potrivit înştiinţării trimise Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Galaţi de către conducerea Şantierului Naval Damen, numărul salariaţilor care vor spune adio locului lor de muncă până la sfârşitul anului urmând să ajungă la 700. Practic, cei 116 navalişti se alătură celor 363 de angajaţi de pe platforma navală care au primit preavizul de concediere în cursul lunii august. Ulterior societatea va reîncepe să angajeze personal. - Aproximativ 100 de siderurgişti au participat la acţiunea de protest organizată de liderii Sindicatului Solidaritatea al Metalurgiştilor (SSM), chiar de Ziua Siderurgistului, vrând să tragă un semnal de alarmă referitor la viitorul sumbru al colosului siderurgic. Înarmaţi cu pancarte pe care se puteau citi lozinci cum ar fi: ”Stop închiderii Sidexului”, ”Borş Ionel îndoaie oţelul”, ”Nu există viitor fără siderurgie şi fără metalurgie”, ”Treziţi-vă siderurgişti! Treziţi-vă gălăţeni”, ”A fost odată Sidex - Galaţi - România”, ”Siderurgia îngropată de Mittal”, ”Sidex, bunul poporului, nu al tagmei jefuitorilor”, oamenii au huiduit clasa politică românească, cât şi pe cei aflaţi la conducerea combinatului, pe care îi consideră vinovaţi pentru faptul că nu îi interesează soarta platformei siderurgice gălăţene. Tirul criticilor şi al nemulţumirilor protestatarilor s-a îndreptat în mod special asupra lui Ionel Borş şi asupra preşedintelui Traian Băsescu, care a stârnit mânia oamenilor prin declaraţia făcută pe Insula Mare a Brăilei, şi anume că oţelul se va produce în altă parte decât în România. - Adrian Năstase, care a fost premier al României la data privatizării Combinatului, a anunţat pe blogul său că a depus plângere penală împotriva deputatului PDL Mihail Boldea, care solicitase procurorilor să cerceteze modul în care a fost privatizat colosul siderurgic. Urmarea? Mihail Boldea şi-a făcut imagine cât cuprinde, combinatul e tot privatizat iar contractul e tot secret. Ce-ţi e şi cu politica asta... - În ceea ce priveşte înfiinţarea unei comisii pentru studierea privatizării fostului Sidex în anul 2001, Bogdan Ciucă, deputat de Galaţi din partea Partidului Conservator, declara că va încerca din nou întemeierea acestei structuri de anchete a legislativului. Ideea lui Bogdan Ciucă pare să găsească sprijin şi la deputatul PDL Mihail Boldea, care a declarat că va încerca, la rândul său, înfiinţarea unei comisii de anchetă pe subiectul privatizării combinatului siderurgic gălăţean. Trebuie precizat că în sesiunea parlamentară precedentă votul în plen privind înfiinţarea comisiei parlamentare de anchetă privind Sidex a căzut la un singur vot. Printre parlamentarii gălăţeni care nu au contribuit cu votul lor la acest rezultat au fost Mircea Toader, care s-a abţinut, şi Florin Pâslaru, care a votat împotrivă. ... în 2010 - Se recunoaşte oficial că lucrările derulate în cadrul programului ISPA nu vor putea fi finalizate până la termenul stabilit iniţial de Uniunea Europeană, şi anume 31 decembrie 2010. Acest anunţ a fost făcut de Cristian Borcea, şeful unităţii de implementare a proiectului ISPA. Potrivit declaraţiei acestuia, întârzierea s-ar datora atât unor motive tehnice cât şi unora economice, conducerea Apa Canal trimiţând o adresă către Uniunea Europeană prin care a solicitat prelungirea termenului de execuţie cu maxim 12 luni. - Daniel Lefter, în acel moment şef serviciu combaterea finanţării terorismului şi spălării banilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Galaţi, a devenit noul şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi. - Circa 150 de sindicalişti gălăţeni, din Combinat şi reprezentanţi ai diferitelor sindicate afiliate la Cartel Alfa Galaţi, au pichetat sediul Prefecturii, în semn de protest faţă de prevederile proiectului legii unice a pensiilor şi a legii salarizării unice a personalului din sectorul bugetar. Iniţiativa organizării acţiunii de protest, care a avut loc şi în alte oraşe unde sunt unităţi metalurgice, a aparţinut sindicaliştilor de la FSS Metarom, care au vrut astfel să tragă un semnal de alarmă referitor la efectele dezastruoase pe care le-ar avea proiectul legii unice a pensiilor asupra angajaţilor din metalurgie. In memoriam Declaraţia săptămânii “Asistam la un joc politic din care nu mai făceam parte, aşa că am decis să mă retrag. Ar fi trebuit să plec din această funcţie încă din aprilie 2007, atunci când PD-ul a ieşit de la guvernare” Declaraţie care îi aparţine fostului inspector şcolar adjunct Mitică Dudău şi a fost făcută în septembrie 2008, în momentul în care a demisionat după mai bine de 3 ani şi jumătate de activitate la Inspectoratul Şcolar.
Marți, 13 Septembrie 2011 18:18

Tristeţea unei românce din Italia

Acum câteva luni am primit un mail de la o tânără româncă ce munceşte în Italia. Îmi scria că simte nevoia să spună ce are pe sufletul, în scris, aşa că mă va mai „deranja” din când în când cu câteva rânduri, pe care nu are pretenţia de a i le publica, dar pe care ar fi mulţumită dacă i le-ar citi cineva, măcar. Alexandra scrie frumos, pătimaş dar la obiect. De curând am primti o nouă misivă de la ea, îndoţită de câteva poze, ca de obicei. Am deschis întâi poza şi, pentru că m-a întristat, am amânat câteva zile citirea textului. Acum mi-am luat inima în dinţi şi mi-am zis că oricum e „marţi-13”, deci nu am a mă aştepta la nimic bun. M-a întristat Aexandra. Ea însăşi era tristă în momentul în care mi-a scris acele rânduri. Dar a făcut bine că le-a scris, pentru că nu e bine să porţi singur povara unei dureri sfâşietoare, iar eu ştiu foarte bine acest lucru. Am decis să mai lepăd şi eu din durerea care m-a încercat în momentul în care am citit cele scrise de Alexandra, scriind la rândul meu câteva rânduri. Nu este în intenţia mea să vă întristez şi pe dumneavoastră, cei ce citiţi aceste rânduri, ci doar să vă spun două „poveşti” de-ale Alexandrei, poate cineva va învăţa ceva din acestea. Poza de care vă spuneam trimisă de Alexandra, e a mormântului unei românce de doar 34 de ani care s=a prăpădit pe meleaguri străine, lăsând în urmă un copil de doar un an şi jumătate. A fost înmormântată direct în pământ, prin grija Primăriei din localitatea unde muncea ca să-şi câştige pâinea, pentru că familia nu a avut bani de repatriere. Un destin tragic şi în acelaşi timp un semnal de alarmă pentru toţi cei care au ales cale pribegiei pentru că aici, acasă, nu le duce nimeni grija. „Mă roade aşa, pe dinăuntru, şi nu mă lasă să trăiesc gândul că rămânem aici şi morţi”, scrie Alexandra. Pierderea unei fiinţe, mai ales tânără mamă, nu poate să nu te mişte, oricât de insensibil ai fi. Când acest lucru se întâmplă departe de casă şi locul său de veci este pur şi simplu o groapă în pământ, după ce ai muncit ca un rob printre străini, este cu atât mai dureros. Dat... aşa a fost să fie. Dumnezeu să o ierte şi să-l aibă în grijă pe pruncul ei. Şi acum să trec la cealaltă poveste a Alexandrei. La fel de tristă, dar din alt registru. E vorba de o româncă pe care preotul satului italilan în care locuieşte a rugat-o să recite Tatăl nostru în limba română, de sărbătoarea religiilor reunite, atunci când se mulţumeşte lui Dumnezeu în toate limbile pământului. A spus Tatăl nostru în ungureşte! A spus că l-a uitat în limba română! Alexandra spune că preotul italian a rămas consternat şi a întrebat-o încă o dată, nevenindu-i să creadă, dacă e cu adevărat româncă. Eu spun ca această „româncă” să nu se mai întoarcă în România. Să rămână acolo, să plece în Ungaria sau să se ducă... în Patagonia. Avem şi aici destui netrebnici, dar îi suportăm pentru că nu avem ce face. Dacă pleacă în lume, să stea acolo, dar măcar să nu mai spună că sunt români, să ne facă şi pe noi să ne fie ruşine de originile noastre. Şi uite aşa tristeţea Alexandrei, rătăcită „într-un sat uitat de lume” în italia, a devenit şi tristeţea mea. Dar eu eu am învăţat o lecţie de la Alexandra: dacă e să fii OM, eşti OM oriunde ar fi, dac nu... nu.
Luni, 19 Septembrie 2011 03:00

Ce-aţi făcut în ultimii 5 ani?

Această întrebarea devenise leit-motivul unei vânători de vrăjitoare roşii, în perioada de după Revoluţia din 1989. Eu m-am trezit cu această întrebare în gând în momentul în care am văzut cum se agită spiritele în Galaţi şi apar la înaintare oameni pe care nu i-am mai văzut de ani de zile. Ce-or fi făcut aceşti oameni în ultimii ani? Am răsfoit arhivele şi am constatat că numele unora n-au mai apărut în presă de când i-am votat, acum trei ani. Dar au apărut acum patru ani, acum cinci ani, când se pregăteau să ne cerşească votul. Şi am mai constatat ceva: cei care cerşesc voturi provin din anumite cercuri, unde şi-au făcut imagine înainte. Acesta este motivul pentru care am decis să fac o radiografie a ceea ce s-a întâmplat în Galaţi în ultimii 5 ani, cu bune şi rele. Exerciţiul făcut de mine nu are valoarea unui experiment sociologic, dar e o provocare la sinceritate şi autoevaluare. Acest exerciţiu de sinceritate nu este al meu sau al oamenilor politici care ne „abureau” cu cu promisiunile sau cu realizările lor, ci al realităţii însăşi. E doar un tablou al societăţii în care trăim şi al transformărilor prin care am trecut în ultimii cinci ani. Şi, de ce nu, un punct de plecare pentru viitor. Analiza mea începe în septembrie 2006, adică fix acum 5 ani. În fiecare zi de luni, vă voi oferi o radiografie a săptămânii respective din anii 2006 până la zi, aşa cum a fost ea redată în paginile ziarului la vremea respectivă. Astăzi, 19 septembrie 2011, voi analiza perioada 12-18 septembrie, din 2006 până în 2010. Se întâmpla în perioada 12-18 septembrie 2006... - PC a anunţat, prin vocea lui Dan Voiculescu, că va demara procedurile de suspendare din funcţie a şefului statului, pe care l-a calificat drept “ipocrit, nepriceput şi iresponsabil”. Iată ce spuneau politicienii gălăţeni la acea vreme: senatorul PNL Paul Păcuraru - „Constituţia prevede că preşedintele poate fi suspendat pentru acte de trădare a interesului statului. Le va fi greu să demonstreze acest lucru”; deputatul PD Iulian Bârsan - “Voiculescu vrea să-i atragă de partea PC pe alegătorii nehotărâţi. Nu cred că acţiunea conservatorilor va avea succes”; deputatul Dan Nica - „Nu pot să fac estimări acum. Depinde de amploarea pe care o va lua această problemă şi cât de serioasă este propunerea”. Concluzia: nici cei din opoziţie nu au crezut cu adevărat în şamsele de suspendare a preşedintelui. - Preşedintele PD Galaţi, Mircea Toader, secretar de stat în cadrul MAI la acea vreme, a anunţat că nu este exclus ca din 2008 democraţii să colaboreze cu social-democraţii. Declaraţia a venit după ce la nivel central s-au făcut tot felul de speculaţii vizavi de prezenţa preşedintelui Traian Băsescu la şcoala de vară a Tineretului Social Democrat. “În politică niciun scenariu nu trebuie exclus din start. (...) Trebuie spus că nu suntem legaţi prin căsătorie de PNL. Dacă vom considera că se va putea lucra cu PSD, vom acţiona în acest sens”, a spus Toader. Fie că a intuit bine, fie că a avut informaţii bune, Toader a aruncat pe piaţă, în 2006, o previziune care s-a adeverit ulterior. E drept că n-a durat mult guvernarea comună PDL-PSD. - Apaterm îşi revizuia organigrama. Interesantă este declaraţia directorului George Cubasa: „Ne-am obişnuit de foarte multă vreme, când se vorbeşte despre restructurare, să se vorbească despre reducere de personal. Nu intenţionez să dau această conotaţie restructurărilor care vor urma la Apaterm. (...) E păcat că noi am rămas cu această fixaţie caraghioasă şi se intră într-o competiţie... cine dă afară mai mulţi oameni. Parcă ar fi un fel de şeptică pe soarta oamenilor”. După 5 ani Apaterm a ajuns să aibă o organigramă incredibil de stufoasă, societatea a intrat în insolvenţă şi o paşte falimentul. Alte comentarii sunt de prisos. - Preluarea Electrocentrale de către municipalitate, care ar fi trebuit deja să fie parafată prin adoptarea unui act normativ de către Guvern, a intrat pe linie moartă iar surse demne de încredere ne declarau la acea vreme că oficialii europeni nu au fost de acord cu ştergerea unei părţi din datoria de 200 de milioane de lei înregistrată de Apaterm către Electrocentrale. Ministerul Finanţelor Publice a refuzat să parafeze actul normativ în care să se prevadă anularea unei părţii din debit sau a întregii datorii după ce a solicitat înainte avizul Oficiului Concurenţei, care nu a dat undă verde deoarece Uniunea Europeană nu a fost de acord cu această operaţiune, considerată ajutor de la stat. - În urma casării unor instalaţii, respectiv turbinele 1 şi 2 şi cazanele 1, 2 şi 3, Consiliul de Administraţie al Electrocentrale a aprobat desfiinţarea unui anumit număr de posturi, ce însemna practic disponibilizarea a 39 de salariaţi de la 1 ianuarie 2007, dar se făceau eforturi pentru ca numărul celor disponibilizaţi să fie mai mic. - Liberalii dădeau publicităţii rezultatele unui realizat un sondaj din care reieşea că ei şi democraţii (Alianţa D.A.) sunt cei mai „tari” din judeţ. „PSD are o cotă extrem de scăzută. Poate cea mai scăzută din Moldova. Cred că acest lucru se explică pentru că social-democraţii sunt în alianţă cu PC, iar electoratul este puţin derutat”, a subliniat Victor Paul Dobre, secretar de stat la acea vreme. Acum sunt alte alianţe, uniuni şi coaliţii, alte clasamente în sondaje, deci şi alte prietenii. Oricum, e tot pe principiul „vin ai noştri, pleacă ai noştri”. - Conducerea Alianţei Pensionarilor din Galaţi s-a întâlnit cu deputatul PNL Emil Strungă pentru a pune la punct un proiect de lege care face referire la modificarea unor elemente extrem de importante din legislaţia referitoare la pensii. “Noi i-am spus deputatului că nu este nevoie decât de o sigură modificare – majorarea pensiei”, spunea vicepreşedintele Alianţei Pensionarilor, Toader Cristea, care a adăugat că regretă că PD se află la guvernare: “PNL chiar încearcă să ne ajute, PD însă nici a avut un om la întâlnirea pe care noi am avut-o cu parlamentarii de Galaţi. (...) Am fost sâmbătă la sediul PD şi un domn de acolo ne-a zis că nu are ce să vorbească cu noi. Îmi pare rău că i-am votat pe democraţi”. Ei, dar ce rău urma să le pară mai târziu! - Chiar dacă o serie de liberali importanţi a declarat că protocolul Alianţei D.A. ar trebui rupt, preşedintele local al PD, Mircea Nicu Toader, era convins că liberalii şi democraţii vor continua să guverneze împreună „cel puţin până în 2008”. “Cei care spun acum că Alianţa trebuie să fie desfiinţată sunt aceiaşi oameni care au votat împotriva protocolului dintre PNL şi PD. E vorba de Crin Antonescu, Dinu Patriciu, Norica Nicolai şi Ludovic Orban. Toader a mai spus şi că cei patru oameni politici ar fi fost de mult “executaţi” dacă erau membri ai PD. E interesant de privit acum în urmă, la o declaraţie din 2006. Ştim cu toţii că Alianţa D.A. nu a rezistat şi e bine să ne amintim şi cine sunt cei care nu au dorit-o niciodată. Asta apropo de fler în politică. ... 2007 - După un „război” care a ţinut 3 ani şi după o pace de o lună de zile, sindicaliştii de la Solidaritatea au reînceput lupta cu sindicaliştii de la FSS Metarom Galaţi. În cadrul unei conferinţe de presă organizate de liderii celor două sindicate, aceştia s-au acuzat reciproc de faptul că prin acţiunile pe care le întreprind ar face jocul administraţiei. Acuzaţiile au tot curs şi în anii care au urmat, dar în 2011 a venit peste mişcarea sindicală tăvălugul noii legi în domeniu, care i-a obligat să colaboreze sau să se devoreze până la dispariţie. Încă mai aşteptăm deznodământul. - Pompierii au instalat primele module pentru sinistraţii din Tecuci, afectaţi de inundaţiile din acel an. Abia în vara lui 2011, după ce Primăria i-a ameninţat cu evacuarea, aceşti oameni au început să părăsească tabăra de sinistraţi. După 4 ani, unii dintre ei tot nu-şi construiseră case dar nici nu-şi plăteau utilităţile de care beneficiau prin grija Primăriei. - Mai mulţi reprezentanţi ai învăţământului universitar şi preuniversitar au purtat discuţii cu deputatul Aurel Nechita, decanul Facultăţii de Medicină, pe tema problemelor cu care se confruntă învăţământul. Cu această ocazie, Ne chita a dorit să culeagă cât mai multe doleanţe ale dascălilor în condiţiile în care, în perioada imediat următoare, Parlamentul urma să ia în discuţie legea învăţământului. „PSD vrea şi va pune sigur în practică, cel puţin sub aspect legislativ, ca în următorii ani pentru educaţie, dar şi pentru sănătate, să se aloce cel puţin 6, dacă nu chiar 7% din PIB”, spunea Aurel Nechita. Ce a urmat ştim cu toţii: o lege a învăţământului extrem de controversată, disponibilizări şi subfinanţare. - Se anunţa că 115 (dintre cei 1.070) salariaţi ai Apă Canal, cei mai mulţi din personalul TESA, vor spune adio locurilor de muncă, potrivit hotărârii luate de Consiliul de Administraţie al societăţii. Directorul de la acea vreme, Marin Costel, spunea că reorganizarea activităţii şi reducerea de personal, care trebuia să fie finalizate până la sfârşitul anului 2007, erau condiţii impuse de UE pentru aplicarea programului ISPA. ... 2008 - Prim-vicepreşedintele organizaţiei gălăţene a PDL, Mihai Capră, s-a hotărât să-şi retragă candidatura din colegiul electoral VI pentru Camera Deputaţilor. În locul acestuia, pe colegiul electoral respectiv a candidat Doru Resmeriţă, care  l-a avut contracandidat pe Florin Pâslaru de la Alianţa PSD+PC, care de altfel a şi câştigat mandatul de deputat. Ulterior Mihai Capră a ajuns să lucreze la Guvern iar Doru Resmeriţă a ajuns inspector şcolar general. - Ex-consilierul judeţean Radu Cosca s-a înscris în PDL. Fostul membru al PC a declarat că a ales PDL pentru că în acest partid a găsit „oameni cu o vastă experienţă politică”. „De la PC nu am plecat eu, ci am fost exclus din cauza faptului că nu am vrut sa-mi încalc anumite principii. (...)  Normal că am devenit incomod şi a trebuit să plec şi am fost scos pe uşa din spate”, a declarat Radu Cosca. - Directorului Electrica, Iulian Aramă, spunea că se încearcă manipularea opiniei publice prin reportaje denigratoare la adresa sa dar nu va demisiona. Nu a făcut-o, aşa că este în continuare pe post, pentru că nici partidul nu l-a demis. ... 2009 - Viceprimarul Nicuşor Ciumacenco a anunţat că au fost făcute mai multe teste la staţia de compostare a gunoiului în vederea apropiatei recepţii a lucrărilor. Staţia este construită lângă combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi, pe malul stâng al Siretului, pe o suprafaţă de 2 hectare. Lucrările au fost demarate la începutul anului 2008 cu fonduri europene iar finalizarea lucrărilor a avut loc undeva spre sfârşitul lunii septembrie 2009. - Preşedintele PIN, Lavinia Şandru, declara la Galaţi: ”Partidul va avea propriul candidat pentru alegerile prezidenţiale. Vom susţine un candidat democrat. Traian Băsescu nu va mai câştiga alegerile. El nu este acel preşedinte de care are România nevoie, care ar putea salva România. Preşedintele trebuie să iubească poporul şi ţara asta, iar Traian Băsescu se iubeşte doar pe el. Oamenii de carte în România sunt marginalizaţi. Traian Băsescu nu trebuie să câştige un nou mandat. (...) L-am sustinut în 2004 pe Traian Basescu. Îl vedeam preşedintele de care avea România nevoie. Am crezut că mă va face sa fiu mândră, însă el nu s-a bătut pentru români. El a spus că va face totul bazat pe o singură carte - Constituţia, însă el a pus totul pe o altă carte - dama de pică”. Odată cu vizita la Galaţi a preşedintelui PIN, conducerea filialei locale, asigurată de Viorel Ardelean, a fost reconfirmată în funcţie. ”Mi-am propus să muncesc în continuare cu toate forţele şi să demonstrez că la Galaţi PIN este un partid puternic, în ciuda a ceea ce se spune”, a declarat Ardelean. Reamintim că în luna mai PIN semnase o alianţă locală de sprijinire a candidaţilor PSD la alegerile europarlamentare. Ulterior, PIN Galaţi nu a mai scos capul la lumină. Poate o face acum, înainte de alegeri, când fiecare îşi caută un loc călduţ. - Congresul naţional al PNÞ-CD a stabilit viitoarea colaborare politică alături de portocalii, ce se va parafa pe 12 octombrie. Þărăniştii sunt decişi să revină la guvernare, chiar dacă pentru atingerea obiectivului este nevoie să se alăture unui partener politic cu care au avut diverse coliziuni. Þărăniştii s-au angajat că îl vor sprijini pe candidatul la prezidenţiale al PDL iar alegerile locale şi europarlamentare viitoare ar trebui să le asigure ţărăniştilor câteva locuri pe listele comune, în cazul în care alianţa aceasta va funcţiona până la acea dată. Marian Popa, liderul PNÞ-CD Galaţi, a precizat că, în ciuda declaraţiilor făcute de-a lungul anilor, prin care critica diferiţi membri PDL, el personal va respecta decizia centrală: „Nu contează ce am eu la inimă sau bojoci. Important este ce s-a hotărât pe linia partidului. E timpul să fim pragmatici. E momentul să intrăm în teren, să dăm şi gol. Ne-am încălzit destul 9 ani”. E adevărat că Marian Popa a apărut alături de Traian Băsescu în noaptea în care l-a învins pe Mircea Geoană, dar n-am văzut niciun ţărănist la guvernare. Pragmatismul a fost în zadar, la fel ca şi speranţele. Măcar de ar învăţa ceva din asta, altfel ţărăniştii se vor „încălzi” pe margine încă 100 de ani. - Viceprimarul Nicuşor Ciumacenco a anunţat că vor fi realizate două noi sensuri giratorii, care vor contribui la fluidizarea traficului gălăţean: în intersecţia DN2B cu Şoseaua de Centură şi Bd. Dunărea (la ieşirea din oraşul Galaţi spre municipiul Tecuci), şi la intersecţia Bd. Galaţi cu Bd. Oţelarilor. Totodată, a respins ideea înmulţirii trecerilor pietonale şi a zonelor care încetinesc viteza maşinilor, acestea fiind amplasate doar acolo unde s-a înregistrat un număr mare de accidente. Acum, la doi ani de la declaraţii, putem spune că s-a ţinut de cuvânt, lucru rar în administraţia gălăţeană. ... 2010 - Sindicaliştii de la Cartel Alfa, printre care se numărau şi cei de la FSS Metarom, anunţau o serie de acţiuni de protest pentru a-şi arăta nemulţumirea şi faţă de intenţia de modificare a Codului Muncii şi faţă de faptul că salariul minim pe economie nu a fost stabilit la 750 de lei. „Am aflat din anumite surse că Guvernul doreşte să aducă modificări Codului Muncii, în sensul că şi-ar dori dispariţia contractelor colective de muncă la nivel de ramură şi la nivel naţional astfel încât să se dereglementeze total orice drept salarial minimal instituit prin aceste contracte colective şi să devină un lucru permanent  contractele individuale pe durată determinată. Acest lucru îi va transforma pe angajaţii români în sclavii moderni şi în cobaii Europei, căci nicăieri nu se încearcă o astfel de modificare legislativă”, afirma Mircea Scântei. Romică Gârneaţă a prezentat planul de acţiuni: pichetări ale prefecturilor şi mitinguri de protest în capitală. Au pichetat, au protestat... iar Codul Muncii a fost modificat tot cum au vrut guvernanţii. - Viorel Trif, consilier local PDL, atrăgea atenţia asupra faptului că orice iniţiativă a grupului PDL este pur şi simplu ignorată la nivelul municipalităţii, făcând publice trei dintre aceste iniţiative. Nu spunem că nu are dreptate, e clar că în plan local nu guvernează PDL. Nu putem să nu recunoaştem, totuşi, că de un tratament similar beneficiază opoziţia la nivel central. Nu e normal ce se întâmplă nici în plan local, dar nici la Bucureşti. - Preşedintele filialei locale a IMM-urilor gălăţene, Marian Filimon, a revenit dintr-o vizită pe care a făcut-o în China alături de reprezentanţi ai mediului de afaceri din alte câteva judeţe şi a declarat: „Chinezii sunt foarte interesaţi atât să investească în diferite domenii din România cât să şi importe o serie de produse, cum este vinul, mai ales că la ei consumul a crescut în mod spectaculos. Deoarece se pune problema creşterii cantităţilor de vin importate din Europa de Est, se ia în calcul posibilitatea înfiinţării unui terminal de vinuri importate din Europa de Est, care ar urma să fie amenajat ori la Constanţa ori la Galaţi”. Eu nu ştiu să se fi făcut vreun terminal de vinuri la Galaţi. E drept că nu a trecut decât un an, dar n-ar trebui să uităm de această oportunitate. - Viceprimarul Nicuşor Ciumacenco a anunţat că a fost eliberată autorizaţia de construcţie pentru instalaţia de nocturnă a Stadionului Oţelul ca urmare a cererii adresate de către ArcelorMittal Galaţi. Oţelul are acum nocturnă, e campioană şi joacă în Liga Campionilor. Cât despre un stadion de Liga Campionilor... n-avem noi faţă, cum zicea un suporter. În altă ordine de idei, păcat că echipa a început campionatul cu stângul. Poate îşi revine.
Lăzăroiu nu mai este ministru al Muncii. O surpriză, pentru mine, în condiţiile în care guvernarea PDL ne-a oferit în ultimii ani echipe de miniştri unde am întâlnit persoane asupra capacităţii cărora toată lumea a avut a comenta dar care au rămas pe poziţii fără ca premierul Boc să se gândească măcar să-i schimbe. Pe Lăzăroiu l-a mazilit. Nu plâng. Nu cred că plânge nimeni. Nici măcar Băsescu. Explicaţia este simplă: Lăzăroiu nu e în PDL, e doar un personaj care a stat în preajma preşedintelui şi care a trebuit să fie recompensat cumva când a fost mazilit de la Cotroceni. Ce şi-o fi zis Boc... „Cum naiba să las eu în guvern un om despre care se aude că va fi premier în locul meu?”. Cred că acesta este motivul pentru care a fost dat afară de la minister. Asta plus faptul că prea critica PDL-ul şi cu siguranţă au sărit ca arşi pedeliştii de rând. Păi nu-i critică destul opoziţia, presa şi oamenii de rând? Nu cred, oricum, că a fost dat afară din Palatul Victoria pentru că s-a dus nepregătit în faţa senatorilor sau pentru că a zis că cei care câştigă 8 milioane de lei pe lună trebuie consideraţi bogaţi. Apropo de cei 8 milioane de lei vechi: am văzut testul cu parlamentari făcut de Realitatea TV. O idee bună... păcat că testul s-a realizat complet aiurea. Pare mai degrabă un reportaj cu şi despre parlamentari, menit să le crească acestora notorietatea şi postului ratingul. În primul rând, dacă luăm în calcul acei 800 de lei ca venit pe membru de familie, să nu uităm că din aceşti bani se plătesc şi facturile la curent şi gaze, un internet, un cablu TV, cota la întreţinere, parte din impozitul anual, detergent, produse de igienă corporală, haine, obiecte sanitare sau de bucătărie care se mai degradează, o lenjerie de pat, benzină, un bilet la teatru, rechizite, medicamente, cauciucuri de iarnă, asigurare la maşină şi la casă, un ziar, o carte, nişte taxe la şcoală, un cadou pentru cei dragi, o floare sau o lumânare... etc... etc... Nu trăim doar cu mâncare, aşa cum reiese din reportaj. Mi-a plăcut că Paleologu şi-a luat un papion, ca să arate că trebuie şi aşa ceva, dar am observat că nu i s-a scăzut din buget, pentru că... a costa mai mult decât bugetul pentru acea săptămână. La fel şi cartea medicului al cărui nume îmi scapă... cel care îi face concurenţă dr. Bacalbaşa la ştirile de la ora 5 şi nu numai. Da, distinşi politicieni şi analişti, nu trăim doar cu mâncare. Pe mine, de exemplu, o răceală care m-a trântit la pat săptămâna trecută m-a costat jumătate din bugetul pe o săptămână „alocat” de Lăzăroiu. De aia n-am plătit nici cele trei facturi pe care le plimb în poşetă. Dacă guvernanţii, cei din opoziţie sau oricine altcineva chiar vor să facă un „test de stres la portofel”, le-aş sugera un reality show, filmat zi lumină, cu cel puţin patru categorii de familii: pensionari, ţărani, muncitori la oraş şi intelectuali. Şi nu o săptămână, nu o lună de zile, ci un an întreg, să poată fi „prinse” toate categoriile de probleme de care se loveşte un om. Nu că n-ar şti fiecare dintre noi, oamenii de rând, ce înseamnă traiul de zi cu zi, dar cred că cei care ne conduc nu conştientizează aceste probleme. Ei se lasă filmaţi două ore pe zi, după care închiriază un elicopter să mergă să ia masa la Sighişoara. Iar noi, ca proştii, credem că au înţeles ce înseamnă să trăieşti cu 800 de lei pe lună...
Vineri, 23 Septembrie 2011 03:00

Ne trebuie atât de puţin să fim fericiţi...

Ziua de azi, joi, când scriu aceste rânduri, se anunţa una extrem de încărcată pentru mine. Ştiind câte am de făcut, nici somnul nu s-a prea lipit de mine, aşa că, odată cu răsăritul soarelui, am sărit din pat şi m-am pregătit de mers la birou. Mă vedeam în oglindă încruntată, preocupată de orele ce urma să vină, nemulţumită că nici pârdalnica de răceală nu mă slăbea, dar mi-am luat inima în dinţi şi am trecut pragul casei. Mi-am rezolvat din fugă câteva treburi personale de maximă urgenţă şi am luat-o la pas spre redacţie. Megeam pe trotuar, în Micro 20, cu privirea în jos, planificându-mi deja treburile zilei. La un moment dat ceva m-a făcut să mă opresc brusc. În faţa mea, la vreun metru, un porumbel ciugulea ceva de pe jos. Am stat vreo două secunde privindu-l, să văd dacă e rănit sau se sperie. Nu s-a speriat, ci a mai mers liniştit încă vreo jumătate de metru. Atunci am îndrăznit şi eu să fac un pas, apoi încă unul... Porumbelul s-a dat liniştit din calea mea şi şi-a văzut de ce făcea el acolo. Am trecut mai departe şi, după câţiva metri, m-am întors să văd dacă mai e acolo. Era la fel de liniştit, pe trotuar, preocupat doar de ciuguleala lui. În acel moment m-a cuprins şi pe mine o linişte inexplicabilă. Nu mai eram stresată de munca ce mă aştepta la birou, de munca ce mă aştepta apoi acasă, de treburile restante, de trupul vlăguit de virusul care m-a trântit la pat în urmă cu o săptămână... Eram senină şi parcă re-energizată. Am mărit pasul, dar nu pentru că mă grăbeam, ci pentru că picioarele mele se simţeau vioaie. Eu mă simţeam vioaie. Un porumbel - lucru rar întânit în Galaţi, pe străzi - a avut darul de a-mi însenina sufletul. Poate credeţi că bat câmpii, dar asta am simţit eu. Cu toţii am văzut, în poze sau la TV, porumbeii din parcurile marilor oraşe europene. Mulţi cred că nu au înţeles rostul acestora şi cred că nu s-au gândit niciodată care este rolul acestora şi de ce se extaziază cei care stau să-i privească şi să-i hrănească. Eu am întâlnit o astfel de imagine în Amsterdam, acum vreo 3-4 ani. Mi s-a părut ceva aparte, ceva ce ţine doar de ţările civilizate, unde este respect pentru om şi natură. Mărturisesc sincer că nu m-am gândit nici măcar o secundă că Galaţiul ar putea avea un parc în care copiii să poată hrăni porumbei. La asta mă gândeam în timp ce mă îndreptam spre redacţie. În Þiglina I, nu departe de sediul ziarului, am avut a doua surpriză a zilei. M-am oprit ca trăsnită în momentul în care, în faţa mea, pe trotuar, am văzut alţi doi porumbei, gri cu guler negru, la fel ca primul. Care sunt şansele ca într-un oraş ca Galaţiul, aşa cum îl ştim cu toţii, cu „bubele” lui, să întâlneşti trei porumbei pe trotuar, în două zone diferite, la interval de jumătate de oră? Pentru mine vederea acestor porumbei a fost de natură să mă remonteze şi să-mi dea speranţă. Am rămas marcată de ideea că mi-a trebuit atât de puţin ca fruntea mea să se descreţească şi să-mi revină optimismul. Cred că, preţ de câteva zeci de minute, am fost chiar fericită. Trei porumbei...
Ca în fiecare an, Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii va realiza şi anul acesta Topul naţional, manifestarea care va prilejui premierea celor mai profitabile firme urmând a avea loc pe data de 4 noiembrie la Palatul Parlamentului. Pentru prima dată, preşedintele Patronatului Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii filiala Galaţi, Marian Filimon, a decis să premieze, în avanpremieră, în plan local, cele mai profitabile întreprinderi gălăţene. Manifestarea a avut loc ieri la Teatrul Dramatic. Desigur, a existat o metodologie clară pe baza căreia s-a realizat acest top, pentru a nu exista niciun dubiu asupra meritelor firmelor respective de a ocupa respectivele poziţii în top. Astfel, la categoria întreprinderi mari, pe prima poziţie s-a clasat firma Arabesque, care deţine poziţia 70 în clasamentul naţional în funcţie de profit şi poziţia 31 în funcţie de cifra de afaceri. Următoarele două poziţii au fost ocupate de Vega '93 şi Metex Big. Dintre întreprinderile mijlocii s-a detaşat Arcada Company, urmată de Romportmet şi Tancrad, iar prima poziţie la categoria întreprinderi mici a fost ocupată de Bureau Veritas Romania Controle International. La categoria microîntreprinderi, prima poziţie a fost ocupată de Lubrimet, iar dintre întreprinderile nou înfiinţate s-a remarcat Diesel Ricambi. Au mai fost acordate şi câteva premii speciale, printre sicietăţile care au primit astfel de distincţii numărându-se Criomec SA (pentru dinamica deosebită a dezvoltării), Asociaţia Centrul de Dezvoltare SMART Galaţi (pentru rezultate deosebite ale tinerilor întreprinzători) şi BRD - Groupe Societe Generale - Sucursala Galaţi (pentru susţinerea structurilor teritoriale CNIPMMR.
Pagina 20 din 29