Mirella AUR

Mirella AUR

Scriam de curând despre un atelier de mobilă în fiinţat la Schela, pe fonduri europene, de fapt o întreprindere unde lucrează persoane din grupuri vulnerabile iar profitul să fie al comunităţii. Realizarea acestuia a fost posibilă în cadrul proiectului „Dezvoltarea Economiei Sociale prin Promovarea Antreprenoriatului Social – DESPAS”.  Trebuie spus că SES, adică structura de economie socială, este o întreprindere care îşi desfăşoară activitatea în comunitate, într-un sector de interes local, iar profitul este reinvestit pentru dezvoltarea afacerii sau în interesul comunităţii.  Pe lângă SES de la Schela, "Fabricarea de mobilă pentru birouri şi magazine", în proiect au mai fost prinse cinci structuri de economie socială. Una dintre acestea, recent lansată, este în judeţul Constanţa, în satul Oituz din comuna Lumina. SES Oituz a fost înfiinţat pe 17 aprilie 2015 de Asociaţia pentru Ecologie şi Turism PRO ECO-TUR Galaţi şi are ca domeniu de activitate „Fabricarea ambalajelor din hârtie şi carton”. Structura de economie socială urmăreşte creşterea calităţii vieţii beneficiarilor şi a întregii comunităţi, încurajarea atitudinii solidare a comunităţii şi formarea de noi mentalităţi pentru mediul socio-economic local. Practic, prin proiect s-au pus bazele unui atelier unde deocamdată au fost angajate şase persoane, dintre care patru muncitori, care au beneficiat de cursuri de calificare.

Asociaţia Centrul de Resurse al Comunităţii Schela (CERC), ONG creat tocmai pentru a veni în sprijinul locuitorilor comunei, a lansat vineri structura de economie socială „SES Lascăr Catargiu”, înfiinţată în cadrul proiectului „Dezvoltarea Economiei Sociale prin Promovarea Antreprenoriatului Social – DESPAS”. 

Trebuie spus că SES, adică structura de economie socială, este o întreprindere care îşi desfăşoară activitatea în comunitate, într-un sector de interes local, iar profitul este reinvestit pentru dezvoltarea afacerii sau în interesul comunităţii. SES de la Schela a primit numele „Lascăr Catargiu” deoarece, aşa cum ne-a spus primarul Maricel Petrea, acesta a fost numele comunei în trecut.

Structura de economie socială „SES Lascăr Catargiu” are ca principal domeniu de activitate fabricarea de mobilă pentru birouri şi magazine şi urmăreşte creşterea calităţii vieţii beneficiarilor şi a întregii comunităţi, încurajarea atitudinii solidare a comunităţii şi formarea de noi mentalităţi pentru mediul socio-economic local. Practic, prin proiect s-au pus bazele unui atelier unde deocamdată au fost angajate şase persoane, dintre care patru muncitori, care au beneficiat de cursuri de calificare.

Marți, 10 Noiembrie 2015 00:00

Se poate trăi şi altfel? O, DA!

O colegă îmi zice de vreo câţiva ani - de prin 2005, de la inundaţii, dacă-mi aduc bine aminte - că eu n-ar trebui să plec departe de casă nici măcar o zi, că după mine e potopul. „Nu ştiu cum se face, dar cum pleci tu, cum se întâmplă ceva naşpa pe aici”, îmi zice. Azi, când ne-am revăzut după vreo 10 zile, timp în care eu am hălăduit prin lume, îmi zice: „Constat că nu numai că mereu se întâmplă LUCRURI când pleci tu, dar ele sunt în strânsă legătură cu distanţa: cu cât pleci mai departe, cu atât e mai grav ce se petrece aici, acasă”. Prostii, zic... Nu are nicio legătură plecarea mea undeva cu faptul că se întâmplă tragedii, lumea se mişcă sau natura se dezlănţuie. Oricum... bine că plec rar. Cine ştie, o fi ceva...

Cert este că „evadarea” mea din acest oraş şi din această ţară, fie şi pentru o scurtă perioadă, de doar 9 zile, a adus multe schimbări. În ţară s-a petrecut o mare nenorocire şi s-au aprins scântei în rândul populaţiei în general şi în câteva medii socio-profesionale în special. Nu voi scrie nimic despre asta, însă, pentru că nu obişnuiesc să-mi dau cu părerea doar ca să mă aflu în treabă, în condiţiile în care nu am fost aici, nu am putut urmări tot ce se întâmplă şi tot ce se spune. Voi vorbi însă despre ceva care interesează pe toată lumea în aceste zile: despre schimbare. Oare se poate schimba ceva în societatea românească actuală? Eu sunt pesimistă. Adică... orice se poate schimba, desigur: se pot schimba şefii, se poate schimba o lege, dar oamenii în interiorul lor se schimbă al naibii de greu. Din păcate, nici măcar o tragedie ca cea de la „Colectiv” nu va putea schimba nişte oameni care zeci de ani - unii chiar toată viaţa lor - au fost obişnuiţi să gândească şi să acţioneze „româneşte”. Mai nou, am aflat că există substantivul „românească”. Adică: „Hai să facem O ROMÂNEASCĂ. Am auzit-o la un român stabilit într-o ţară civilizată în momentul în care a întors maşina pe linia continuă. Termenul este însă valabil pentru orice e ilegal, imoral sau de prost gust. E un fel de brand naţional, de care nu scăpăm nici după ani de trai în ţări unde civilizaţia e împământenită şi atent păzită. 

Mi-aş dori să pot crede că România poate deveni curând o ţară civilizată. Din păcate, semnele sunt rău prevestitoare. Impresia mea este că nimeni şi nimic nu poate declanşa o aşa modificare de comportament nici măcar într-un orizont de timp de... să zicem... 20 de ani. Dar mi-aş dori să se întâmple. Mi-aş dori să merg pe stradă fără a ţine strâns lipită de corp poşeta cu acte şi doi firfirici în portofel. Mi-aş dori să nu verific de două ori dacă am închis bine maşina după ce am parcat-o. Mi-aş dori să văd cum oamenii merg agale pe stradă, nu doar grăbiţi şi gânditori, cu ochii în pământ. Mi-aş dori ca cei dragi mie să-mi fie aproape, nu împrăştiaţi prin toate colţurile lumii. Mi-aş dori tare mult ca, aflată, într-o ţară străină, să nu fac gol în jurul meu dacă vorbesc româneşte. Şi mi-aş dori să trăiesc altfel aici, în ţara mea. Dacă mi-aş dori doar să trăiesc ALTFEL, aş pleca.

După cum am mai relatat, Serviciul Public Judeţean de Administrare a Domeniului Public şi Privat (SPJADPP) Galaţi din cadrul Consiliului Judeţului pune în practică două proiecte finanţate prin Programul Operaţional pentru Pescuit, Axa prioritară 4, Dezvoltarea durabilă a zonelor pescăreşti. La primul proiect, “Restabilirea potenţialului bălţii Zătun pentru speciile piscicole de interes comercial, municipiul Galaţi, judeţul Galaţi”, lucrările sunt la final, ne-a declarat directorul SPJADPP Galaţi, Vali Viorel Sandu. În cadrul acestui proiect au fost prevăzute lucrări de curăţare a bălţii de vegetaţia moartă şi de stufăriş, decolmatarea unor porţiuni din baltă unde nivelul de adâncime a apei era mai mic decât restul bălţii, astfel încât adâncimea să fie la acelaşi nivel pe toată suprafaţa bălţii, mărirea suprafeţei bălţii, precum şi consolidarea şi reabilitarea digului din jurul bălţii. Urmează să se facă şi o populare cu specii diferite de peşti. 

Prin cel de-al doilea proiect, “Amenajare bază de agrement cu specific pescăresc la balta Zătun, municipiul Galaţi, judeţul Galaţi”, se va amenaja zona de lângă balta Zătun la un nivel foarte ridicat, unde toţi gălăţenii să poată merge să pescuiască şi să se relaxeze în condiţii foarte bune. „Consider că zona de agrement şi picnic va fi una dintre cele mai moderne şi mai căutate şi va îndeplini toate condiţiile pentru relaxare în timpul liber”, a mai adăugat Vali Viorel Sandu, care a adăugat că speră să finalizeze şi aceste lucrări la începutul lunii noiembrie. Proiectul a vizat amenajarea zonelor de popas şi camping cu mai multe căsuţe utilate şi o căsuţă de informare, inclusiv grupuri sanitare. Terenul din faţa căsuţelor va fi amenajat pentru relaxare şi odihnă în aer liber, cu şezlonguri, mese şi scaune, umbrele din lemn acoperite cu stuf şi pubele ecologice. Sunt construite şi adăposturi pentru pescari amenajate în stil tradiţional, foişoare de observaţie şi pontoane pe malul bălţii. Întreaga bază de agrement va fi împrejmuită şi, după cum a declarat preşedintele CJ, Nicolae Bacalbaşa, vor fi amplasate şi camere de supraveghere. 

După finalizarea lucrărilor la cele două proiecte, plenul CJ va trebui să voteze un nou regulament şi noi tarife pentru accesul în baza de agrement şi pentru pescuit.

Miercuri, 30 Septembrie 2015 00:00

Eu „nu prea ştie să vorbeşte” româneşte

Acum câţiva ani, noi, colegii de presă pe domeniile administraţie şi politică, ne amuzam împreună cu unul dintre politicienii momentului, vorbind despre cei care mergeau departe de România şi cam uitau cum e pe aici. E vorba de actualul consilier judeţean Dan Lilion Gogoncea, la acea vreme preşedinte al Consiliului Judeţului. Gogoncea va rămâne în istoria Galaţiului ca unul dintre primii oameni care au înţeles cât de important este să priveşti spre alte ţări şi să te pregăteşti pentru europenizarea României. Noi, nişte pârliţi de jurnalişti de provincie, l-am privit iniţial cu scepticism, când ne povestea cât de importante vor fi în viitor contactele „afară” şi cât de util ne va fi un departament care să ne promoveze. Am făcut ceea ce ar fi făcut orice jurnalist avid de audienţă: i-am contabilizat plecările în alte ţări, i-am verificat însoţitorii şi i-am analizat cheltuielile. Nu l-am văzut niciodată să se supere pentru ceea ce se scria despre el, cum că stă mai mult prin ţări străine şi toacă banii judeţului. Ne povestea molcom ce a văzut pe unde a fost, ce i-au relatat oamenii cu care a stat de vorbă... şi apoi strecura un „cum se zice la voi, la România...”. Ne amuzam... Gogoncea vorbea, totuşi, absolut corect româneşte, în ciuda deselor plecări afară. 

Am scris rândurile de mai sus ca un preambul, pentru a se înţelege foarte clar ceea ce vreau să spun. Am prieteni mulţi „afară”, unii stau de peste un deceniu în ţări străine. Puţini sunt, însă, cei care stâlcesc limba română. Mai mult se strâmbă, bagă câte un cuvânt în limba străină, să se dea importanţi în faţa noastră, a celor care am rămas „acasă”. Chipurile au uitat „cum se zice la noi, la România” la un lucru sau altul. Sunt şi situaţii în care chiar simt că au folosit involuntar un cuvânt străin, poate pentru că e prea asemănător cu echivalentul în limba română şi, după atâţia ani, e normal să mai confunzi cuvintele. Am văzut, însă, zilele trecute, interviurile acordate de românii stabiliţi în America şi care participau la întâlnirea cu preşedintele României. Vorbeau româneşte absolut corect, fără accent, chiar. Preşedintele Iohannis, însă, m-a dezamăgit. Discursul lui a fost plat, rostit tărăgănat, într-o română stâlcită pe alocuri, din cauza accentelor puse greşit. Şi citea de pe o hârtie... Nu sunt specialist, dar eu cred că acesta e un semn că Iohannis nu gândeşte în limba română, ci în limba sa maternă. Am dezbătut această chestiune într-o discuţie cu una dintre prietenele mele plecate de mult timp „afară”, care mi-a spus că ea vorbeşte (şi i se vorbeşte) 14 ore pe zi în italiană şi petrece alături de familia sa cel mult două ore pe zi, discutând româneşte. „Dar gândesc în limba română!”, mi-a spus. Are un mic accent, mai mult nişte inflexiuni ale vocii pe anumite cuvinte, dar nu cred că mi-a scăpat, de-a lungul a ore întregi de discuţii, mai mult de două cuvinte în italiană. „Sunt româncă! Da, dacă mă întrebi acum, îţi spun clar: nu mă mai întorc în ţară, pentru că nu mai am nimic şi pe nimeni acolo... dar sunt româncă şi nu renunţ la limba mea, cum nu am renunţat la numele meu pur românesc. Ar însemna să renunţ la o bucată din mine”, mi-a spus prietena mea. Şi atunci am înţeles: nu-i putem cere unui membru al unei comunităţi conlocuitoare în România să renunţe la limba sau la numele său, nu-i putem cere să gândească în altă limbă decât cea maternă... Şi cu toate astea, nu mă simt confortabil când îl ascult pe preşedintele MEU vorbind ca un străin abia venit în România. Poate mă voi obişnui, totuşi... 

Electrica a investit peste 2 milioane de euro în modernizarea Staţiei 110/20 kV de la Lieşti, una dintre cele 27 de staţii de 110 kV din cadrul sucursalei SDEE Galaţi, un nod foarte important pentru Sistemul Energetic Naţional. 

În cadrul unei vizite la această staţie, directorului general al SDEE Galaţi, Cezar Cristian, a declarat că „Electrica investeşte puternic pentru că vrea să fie lider în ceea ce priveşte distribuţia şi furnizarea energiei electrice. Investiţiile în staţie au fost în jur de 2 milioane de euro. Aproape jumătate din aceşti bani sunt fonduri nerambursabile”.

Trebuie spus că prin intermediul staţiei de la Lieşti se realizează tranzitul de energie electrică între judeţele Brăila, Vrancea şi Galaţi, precum şi alimentarea cu energie electrică a zonei respective. În plus, în apropiere se află două parcuri eoliene, de 70 MW şi 48 MW. Prin investiţiile realizate acum, echipamentele vechi, de prin anii ’70, au fost înlocuite cu cele de generaţie 2013-2014, echipamentul primar fiind Siemens. În prezent, staţia este aproape complet automatizată.

“Cu ajutorul retehnologizării, în primul rând s-a redus foarte mult numărul deranjamentelor, se reduce numărul întreruperilor, pentru că tehnologia era la nivelul anilor ’70”, a precizat directorul SDEE Galaţi.

Modernizarea staţiei de la Lieşti a început în august 2013 şi a presupus lucrări de înlocuire a echipamentelor uzate cu echipamente moderne, care să reducă substanţial numărul de întreruperi, să crească eficienţa prin reducerea pierderilor de energie electrică, dar şi să diminueze cheltuielile de exploatare şi mentenanţă. Investiţia a fost cofinanţată prin Fondul European de Dezvoltare Regională, în baza contractului de finanţare încheiat cu Ministerul Economiei. Valoarea totală a lucrărilor de modernizare a depăşit două milioane de euro, din care 940.000 de euro au fost bani nerambursabili. Lucrările au fost finalizate pe 9 iulie anul acesta. 

De altfel, Electrica şi-a propus să continue programul de investiţii în reţea. Planul de investiţii al Electrica, aprobat de ANRE, prevede pentru anul 2015 un volum de investiţii de peste 121 de milione de euro, iar până la finalul actualei perioade de reglementare (2018), liderul în distribuţia şi furnizarea de energie electrică din România are programate investiţii de peste 715 de milioane de euro.

România se zbate de 26 de ani să-şi găsească propria cale, într-o lume care e într-o permanentă schimbare şi care, pe lângă propriile frământări, ne mai furnizează şi alte bătăi de cap. Din păcate, calea aleasă de noi e şerpuitoare, înşelătoare, nesigură şi la capătul ei aproape că nu vedem luminiţa aia de care se tot vorbeşte. 

E o vorbă din popor care spune că nu inventăm noi acum roata, dar pe care am cam uitat-o. În momentul în care am spus NU comunismului, în '89, am zis că alegem democraţia. Am zis, dar am făcut totul total aiurea. Ne-am ales lideri care habar nu aveau ce e aia democraţie, pentru că trăiseră în comunism şi beneficiaseră de avantajele acestuia. Nici asta n-ar fi fost rău, dacă nu ar fi avut nişte tare la nivel de cunoaştere a realităţilor lumii şi nişte orgolii care i-au împiedicat să accepte ajutorul celor care „gustaseră” şi din beneficiile democraţiei. Aşa a ajuns România să orbecăie undeva între nostalgia comunismului şi tentaţia libertăţii aproape totale oferite de democraţie. Unii au profitat din plin de degringoladă, în timp ce alţii s-au mulţumit cu ce li s-a dat, fără ambiţii, doar cu un puternic „simţ civic”, dar şi acela alterat, care nu le permite decât să critice, uneori la modul grosolan, fără a oferi soluţii. 

E clar că România, scăpată de comunism foarte târziu, a plecat pe un alt drum având nişte avantaje, pe care însă la momentul respectiv nu le-a intuit sau le-a ignorat. E vorba de acele lucruri pe care încă le mai invocă nostalgicii comunismului: ţara nu avea datorii, ba chiar avea de primit; toţi românii aveau unde munci, ba chiar statul îi vâna pe cei fără loc de muncă; statul facilita obţinerea unei case pentru noile familii; în şcoli exista o disciplină care înăbuşea tentaţiile de bravadă şi lipsă de respect; tineri erau învăţaţi cu munca, prin practica la câmp sau în fabrici, făcută la modul serios. Cam astea ar fi, în mare, lucrurile care ar fi trebuit păstrate, spun românii care au trăit acele vremuri. Nu le-am păstrat... iar acum e prea târziu ca să le mai introducem, pentru că au trecut aproape 26 de ani şi a apărut o nouă generaţie, crescută în această atmosferă de „dolce far niente”, „je m'en fiche” şi „i want it now”, care nu va accepta constrângeri, cu riscul de a-şi ucide părinţii şi a da foc ţării. 

Dar să revenim la „nu am inventat noi roata”, pentru că de aici pornisem. Am văzut zilele acestea la un post TV o serie de documentare referitoare la viaţa românilor în Suedia. De ce Suedia? Pentru că această ţară a adoptat un mod de viaţă aparte, o combinaţie fascinantă de comunism şi democraţie. Suedezii trăiesc bine, dar fără acea democraţie prost înţeleasă care a transformat România într-o ţară săracă, needucată, bolnavă şi coruptă. În Suedia nu există cerşetori dar nici oameni foarte bogaţi; taxele sunt mari, dar cu acestea se asigură utilităţi; administraţia locală şi centrală lucrează pentru popor şi poporul simte asta. Noi n-am fost capabili să facem asta pentru România. Ne plângem că n-avem nici de unele, dar suntem căpoşi, hoţi şi puturoşi. Acum câţiva ani, când autorităţile locale dintr-un oraş din Suedia au venit să ne roage să le dăm gunoaiele Galaţiului ca ei să facă o fabrică de producere ieftină a căldurii, apei calde şi electricităţii pentru transportul în comun... le-am dat cu tifla. Acum ne înecăm în gunoaie şi n-avem apă caldă şi căldură. Autorităţile locale din orăşelul suedez de care vă spun importau gunoi din Danemarca pentru că nu le ajungea cât gunoi se strângea din zonă pentru ca populaţia să aibă toate utilităţile aproape gratis. Şi noi nu le-am dat gunoiul... Ne merităm soarta... De aia copiii noştri buni pleacă în lume. Rămân aici doar hoţii, puturoşii şi cei lipsiţi de curaj. Generaţia de mâine a României... 

Consilierul judeţean Ion Ştefan ne-a pus ieri la dispoziţie o serie de documente din care, susţine dumnealui, reiese faptul că se încearcă excluderea Consiliului Judeţului din Clusterul IT&C Dunărea de Jos, o structură menită să ajute firmele şi instituţile locale să acceseze fonduri nerambursabile. Ion Ştefan ne-a declarat că, din câte a aflat, în această dimineaţă urmează să aibă loc o şedinţă care să parafeze înfiinţarea şi modul de funcţionare a Clusterului, la care sunt invitaţi doar 30 de membri. Această cifră merită nişte explicaţii şi comentarii. În primul rând, trebuie amintit un lucru: Consiliul Judeţului şi Consiliul Local sunt co-acţionari cu drepturi egale în societatea Cons Management Parc de Soft SRL, iniţiatorul înfiinţării clusterului. În luna mai a acestui an, CL a aprobat o horărâre prin care CL accepta să fie membru fondator la înfiinţarea Clusterul IT&C Dunărea de Jos, alături de alte 30 de entităţi (printre care: firme, CJ, Instituţia Prefectului, cele două universităţi gălăţene, asociaţii etc.). În total, în anexa hotărârii figurau 31 de poziţii, primele trei fiind ocupate, cum era şi normal, de SC Cons Management Parc de Soft, Primăria Galaţi şi CJ (ultimele două, reamintim, având câte 50% din acţiunile Cons Management Parc de Soft). La rândul său, pe data de 26 iunie, CJ a luat în discuţie aprobarea protocolului de colaborare pentru înfinţarea clusterului, numai că s-a acceptat un amendament prin care în cluster mai erau primiţi o serie de membri, ajungându-se la o listă de 66 de participanţi la înfiinţarea acestei structuri. Ceva s-a întâmplat apoi, nu se ştie încă ce anume... cert este că, după cum susţine liberalul Ion Ştefan, acum se încearcă încheierea unui protocol cu doar 30 de membri în cluster, adică din lista iniţială de 31 dispare CJ.

„Cum este posibil să nu ţii cont de hotărârile acţionarilor tăi şi să hotărăşti o altă structură, din care este exclus Consiliul Judeţului, care are în atribuţii dezvoltarea strategică la nivelul judeţului Galaţi? Este un abuz din partea Cons Management!”, spune consilierul judeţean Ion Ştefan.

 

„CJ poate oricând să devină membru al clusterului”

 

Aceasta e concluzia unei discuţii telefonice avute cu administratorul SC Cons Management Parc de Soft SRL, Cătălin Petrică Aramă, care spune că nici nu poate fi vorba de o dorinţă a cuiva de a exclude CJ din cluster. Acesta ne-a explicat că, într-adevăr, actualul protocol nu este semnat şi de CJ, dar motivul ţine de procedură şi vina îi aparţine tot CJ. Aramă susţine că cei 30 de membri semnatari au fost de acord cu o anumită formă a protocolului, dar CJ, care a acceptat mai târziu (prin hotărârea din iunie) să facă parte din cluster, a aprobat nu doar adăugarea de noi membri (cu care nu are nimeni nicio problemă, spune Aramă), ci şi schimbarea entităţii de management a clusterului, adică să nu ocupe Cons Management Parc de Soft de această poziţie. 

„Nu poate un singur membru să schimbe singur ceva ce au aprobat ceilalţi 30 de membri. Acesta este motivul pentru care marţi, la prima noastră întâlnire, voi supune atenţiei membrilor - cei 30 - modificarea propusă de CJ, pe care o vor vota. Dacă acceptă această modificare, nu e nicio problemă, deşi... nu e normal ca cel care a iniţiat clusterul să fie exclus de la conducerea clusterului.... şi de către cine?!... de unul dintre cei doi acţionari ai săi... Oricum, e de reţinut faptul că marţi dimineaţă, înainte de întâlnirea membrilor clusterului, avem o întâlnire la CJ, să vedem cum putem rezolva problema. CJ poate oricând să devină membru al clusterului, la fel ca firmele pe care le-a mai propus, numai să accepte cei 30 schimbarea entităţii de mangement sau CJ să renunţe la acel amendament făcut fără rost, după părerea mea. Eu sunt interesat să găsim o soluţie, pentru că Galaţiul are nevoie de acest cluster şi ca el să meargă foarte bine”, ne-a declarat Cătălin Petrică Aramă.

Fundaţia de Sprijin a Vârstnicilor, în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, Asociaţia Aura 2010 Brăila, Direcţia de Asistenţa Socială Brăila, Asociaţia pentru Dezvoltare Educaţională, Economică şi Socială Danubius Tulcea, Asociaţia de Recuperare Fitomed Vaslui, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi au avut zilele trecute conferinţa de lansare a proiectului ”Reţea de centre de sprijin pentru victimele violenţei domestice – SOS  violenţa”. Acest proiect este finanţat în cadrul unui program intitulat „Violenţa domestică şi violenţa bazată pe deosebirea de sex” prin Mecanismul Financiar Norvegian. Vârstnicii victime ale violenţei în familie vor beneficia de servicii de recuperare, asistenţă medicală, consiliere socială, consiliere psihologică şi terapie ocupaţională în cadrul unor centre specializate. 

Proiectul se va derula pe o perioadă de 12 luni şi are ca obiectiv constituirea unei reţele de centre de sprijin la nivel transnaţional pentru victimile violenţei în familie, cu scopul asigurării accesului la servicii de sprijin pentru 200 de victime ale violenţei domestice (câte 50 de persoane din fiecare dintre cele 4 judeţe implicate în proiect: Galaţi, Brăila şi Tulcea din Regiunea S-E şi judeţul Vaslui din Regiunea N-E). Prin proiect se va dezvolta şi un consorţiu partenerial public-privat la nivel naţional format din 15 actori sociali relevanţi şi este vizată şi elaborarea unei strategii pe cinci ani, cu scopul eficientizării acordării serviciilor de sprijin pentru victimele violenţei domestice. 

La sfârşitul săptămânii trecute a avut loc o întâlnire de informare cu privire la stadiul de implementare a Strategiei de Dezvoltare Locală a Asociaţiei Grup de Acţiune Locală „Lunca Joasă a Siretului”. Trebuie spus că GAL „Lunca Joasă a Siretului” este compusă din nouă localităţi, dintre care opt din judeţul Galaţi (Braniştea, Fundeni, Lieşti, Tudor Vladimirescu, Şendreni, Schela, Slobozia Conachi şi Smârdan) şi o localitate din judeţul Brăila (Siliştea) iar membri fondari au fost şapte comune, trei ONG-uri şi 15 entităţi private, adică PFA-uri şi societăţi comerciale. 

Trebuie spus că, imediat după ce a semnat, în 21 ianuarie 2013, un contract de finanţare, Asociaţiei Grup de Acţiune Locală „Lunca Joasă a Siretului” a luat startul în activitatea de implementare a proiectului finanţat prin Axa 4 Leader - PNDR. La GAL au fost lansate patru sesiuni de depunere a proiectelor în anul 2013 şi trei sesiuni anul acesta, sesiuni în cadrul cărora s-au depus 43 de proiecte, din care 32 au semnat contracte de finanţare cu AFIR Constanţa. Preşedintele GAL „Lunca Joasă a Siretului”, Dorin Butunoiu, a declarat că se lucrează deja la alte proiecte, pentru a se accesa fondurile pentru perioada 2014- 2020. 

Pagina 7 din 29