Mirella AUR

Mirella AUR

Miercuri, 10 Iunie 2015 00:00

Ce vor liberalii?

Zilele trecute, un coleg de breaslă arunca în eter o întrebare: oare chiar vor liberalii să preia acum puterea? Am vrut să-mi spun părerea şi să-i răspund scurt, dar nu mi-a ieşit. Răspunsul e mai complicat decât ar părea. Am să încerc să fac un rezumat, cu precizarea că ce scriu eu acum s-ar putea ca mâine să nu mai fie valabil, pentru că politica românească e plină de surprize.

Toată treaba asta cu Ponta şi DNA le-a căzut ca o pleaşcă liberalilor, dar... i-a cam lovit în moalele capului. Nici în visele lor cele mai îndrăzneţe nu li s-a arătat aşa oportunitate. Şi-au făcut ei nişte calcule, dar nu le dă cu plus peste tot. Le-ar conveni să fie la putere acum, că foamea e mare şi Ponta parcă prea înregistrează succes după succes (nu o spun eu, ci datele statistice şi măsurile cu priză la popor!). Da, ar cam fi cazul să i se taie aripile lui Ponta, că altfel nu mai scapă de el în veci, îşi zic liberalii... Ar veni ei la putere şi azi, dar le e frică de erodarea imaginii până la alegerile de anul viitor. Acum sunt pe val, dar, odată ajunşi la guvernare, ar trebui să facă treabă mult mai multă şi mai bună decât Ponta, altfel se vor prăbuşi în sondaje... Aşa că le-ar conveni la putere, dar doar dacă se fac şi alegeri anticipate. Cam greu... Greu, dar le surâde foarte tare. Unul dintre motive este acela că la alegerile parlamentare ar lua voturi cât n-au visat. Asta i-ar ajuta să guverneze până la alegerile locale iar atunci, graţie pomenilor electorale direcţionate guvernamental, să pună stăpânire şi pe administraţia locală. Asta ar însemna dispariţia stângii în România. Apoi... vor guverna nestingheriţi, ajutaţi de tătucul Iohannis (au şi ei un tătuc acum, ceea ce iar n-au visat în vecii vecilor!) până în 2019, când... să vezi poznă... vor avea loc alegeri parlamentare comasate cu prezidenţialele. Iohannis, desigur, va candida şi va lua al doilea mandat şi va merge în tandem cu liberalii, care vor lua iar potul cel mare în Parlament. 

Astea sunt calculele liberalilor. Numai că, după cum ziceam, sunt valabile doar pentru varianta alegerilor anticipate făcute ACUM. Ponta nu a căzut ieri în Parlament, dar DNA nu va sta cu mâna în sân. În plus, liberalii mai au cea de-a doua variantă, adică moţiunea de cenzură, care se pare că va fi votată vineri. Iar vor suferi o înfrângere, după cum se preconizează. Doar dacă... şi aici vine a treia soluţie pentru liberali, care înseamnă mobilizare masivă a populaţiei pentru ieşirea în stradă, adică o presiune enormă din partea oamenilor de rând, similară celei din iarna lui 2012, care să genereze şi reacţii externe. Desigur, nu mă refer aici la Diaspora... care-i altă gâscă în altă traistă... Vorbesc de presiune din partea partenerilor externi. Numai că iar nu văd să se întâmple aşa ceva fără să-şi bage nişte drăcuşori - a se citi servicii româneşti şi străine - coada. 

Ceea ce am scris mai sus e o analiză seacă, a unui om de media. Fără patimă şi fără interese. Acum am să spun şi ce cred eu, omul de rând. Pentru mine, personal, vremurile pe care le trăiesc nu sunt tocmai cele mai bune... numai că pentru asta nu e vinovat Ponta şi nici echipa de la Palatul Victoria. Are legătură cu alte... sfere. Dar, ca român care citeşte mult şi mai are şi norocul de a-l ajuta „bibilica” să facă nişte conexiuni, am intuit de acum câteva luni că se va produce un dezastru în România (sau măcar se va încerca). Prea stăteam bine în statisticile europene, prea mulţi străini ne invidiau pentru ceea ce aveam, ca ţară, şi guvernul actual prea făcea bine la toată lumea... De ce să fie bine dacă se poate să fie rău?! Istoria ne arată că România nu are voie să scoată capul, trebuie să stea sub papuc şi să zică „Să trăiţi!”. Licurici mai mari sau mai mici sunt mult deasupra noastră iar noi nu avem voie să strălucim. Dar chiar aşa, să ne canibalizăm... Nicio societate sănătoasă nu produce o criză în interiorul său atunci când e pe drumul cel bun în interior iar exteriorul e ameninţător.

Joi, 04 Iunie 2015 00:00

Joc de glezne până în 2016

Mai e un an până când se va schimba garda în administraţia publică locală şi mai puţin de un an şi jumătate până când vom avea un nou Parlament. Drept să spun, nu ştiu când au trecut trei ani... Parcă mai ieri eram cu sufletul la gură să văd cine iese primar şi cine preia frâiele judeţului... S-a schimbat ceva în aceşti trei ani? Aşa şi aşa... Pe unde în bine, pe unde în rău, pe unde mai deloc... Cert e că deja se fac pregătiri pentru următoarele alegeri şi pe mine mă cam înspăimântă ce văd că se întâmplă. 

Au început să scoată capul din cotloane tot felul de relicve demult uitate, semn că nimic nu se va schimba nici în 2016. Oportunişti şi nişte neica nimeni care nu se pricep la nimic în mod special dar cărora le place să fie ca păduchele, în frunte, se pregătesc să-şi facă loc în „politica mare”. Migratori de meserie, mulţi dintre ei au scuipat sau au lins, după caz, în funcţie de promisiuni şi interese, iar la un moment dat s-au scârbit sau s-au convins că au ales greşit şi au luat o mică pauză. Acum chipurile se reinventează, sub alte sigle, cu alţi colegi şi, cred ei, curaţi ca lacrima. Nu sunt curaţi. Au în spate un trecut politic ruşinos, dar mizează pe faptul că gălăţeanul posesor de drept de vot are memoria scurtă. 

Pe lângă „veteranii” (sună mai elegant!) din politica actuală şi „vechiturile reinventate”, pentru 2016 ni se mai pregătesc nişte specimene. E vorba de aşa-zişii patrioţi, oameni „altfel”, preocupaţi până la lacrimi de binele urbei şi al neamului, oameni cu idei, mulţi prieteni şi mult timp liber, cărora le place să se audă vorbind şi să fie lăudaţi. Ar fi încurajator dacă n-ar fi înspăimântător! Dincolo de spoiala afişată de „binefăcătorii” răsăriţi de te miri unde se află interese oculte sau, mai rău, boli psihice ascunse. Toţi se visează primari, consilieri, conducători de societăţi care numai şi numai de ei pot fi salvate... Nu ştiu, însă, nici cu ce se mănâncă administraţia, nici care sunt atribuţiile posturilor pe care le vânează... în general nu ştiu nimic altceva decât că ei în 2016 vor prelua puterea (nici nu concep un eşec!) şi vor fi pentru noi, plebea, nişte adevăraţi Mesia, fără de care Galaţiul şi ţara se vor duce de râpă. Până în 2016, însă, se antrenează de pe margine pentru asaltul asupra caşcavalului, pozează în atotştiutori şi - musai! - critici aprigi a tot ceea ce există acum. Nimic nu le place, totul le pute... dar lasă, că vin ei la putere şi va mirosi a micşunele şi totul în jur va fi ca în grădinile Edenului. Totul va fi posibil, desigur, fără specialişti, fară legi, fără bani şi fără muncă. Doar pentru că EI vor fi la putere! Să ne ferească Cel de Sus! 

Cum ziceam, ar fi trist dacă n-ar fi tragic... Unul dintre oamenii „altfel”, pe care sigur îl vor vota mulţi ignoranţi în 2016, posta zilele trecute, pe o reţea de socializare, nişte invective imposibil de reprodus. Desigur, în politică totul e permis! Dacă nu ai argumente, pentru că eşti un incult libidinos, bagă nişte înjurături... şi bifează că ai mai făcut niţică politică, ai înjurat pe cine trebuie şi ţi-ai mai atras nişte votanţi din pătura de joasă speţă. Încă vreo două din astea şi ai un post asigurat! La anul pe vremea asta vei lua loc la „masa bogaţilor” şi vei decide pentru noi toţi... 

În acest moment am tras şi eu o înjurătură în gând... nu se face s-o scriu în ziar, pentru că sunt o doamnă (una la mână) şi pentru că-mi respect meseria (doi la mână). Ei, uite... de aia n-am să intru eu niciodată în politică şi de aia n-o să ajung mare şi tare în administraţie. Las pe alţii, care au „pregătirea” necesară. Succesuri, stimabililor!

Galaţiul nu este cel mai tare oraş din România. Nici pe departe! Nu este, probabil, nici măcar în Top10. Nu este, însă, un oraş urât. Avem multă apă dată de la Dumnezeu - Dunăre, Siret, Prut, Brateş -, ceea ce alţii şi-ar dori în urbea lor. Noi, însă, nu ştim să apreciem şi să punem în valoare aceste daruri. Cârcotaşii vor spune că degeaba avem apă pe Dunăre, dacă nu avem la robinet. Şi asta e adevărat... Din păcate, Galaţiul se confruntă cu probleme grave în câteva domenii. Trebuie să fim cinstiţi şi să recunoaştem, totuşi, că fiecare dintre noi poartă o parte din vină pentru ceea ce se întâmplă acum, fie şi doar pentru că nu am ştiut să ne alegem conducătorii şi că i-am tolerat prea mult pe jefuitorii din fruntea urbei. Prea multă vreme am închis ochii şi ne-am complăcut în această atmosferă de „dolce far niente”, lăsând mereu ca alţii să se ocupe iar noi doar să cârcotim de pe margine. Ceea ce avem (sau nu avem) acum este rezultatul a ceea ce s-a făcut (sau nu s-a făcut) în ultimii... să zicem 10-15 ani, dacă nu chiar 25. Apaterm nu a murit de azi pe mâine, Apă Canal nu a acumulat datornicii pe care îi are acum nici într-un an, nici în doi, nici măcar în 5 ani... Faleza nu se prăbuşeşte din această primăvară! Se prăbuşea şi când Primăria condusă de Nicole dădea autorizaţii de construcţie pentru mastodonţii construiţi pentru ca unii să aibă apartamente scumpe cu panoramă la Dunăre şi concesiona bucăţi din faleză pentru restaurantele potentaţilor acelor zile. Galaţiul nu e sufocat de maşini pe trotuare şi spaţii verzi nici de anul trecut şi nici măcar de acum 10 ani. Totul a început când un alt primar dădea autorizaţii pe bandă rulată pentru construcţia de garaje între blocuri, acolo unde ar fi trebui să se amenajeze parcări şi părculeţe. O ţigăneală! Asta ca să nu mai spun că e vorba aici nu doar de lipsă de profesionalism şi simţ estetic, ci de o lipsă totală de viziune pentru un oraş mare, port la Dunăre şi graniţă de Est pentru Europa. Acum... ce-a fost... a fost. Contează cum ne mişcăm de acum încolo, chiar de azi! 

Îmi amintesc acum de o campanie demarată de mine la ziar în 2007, prin care încercam să arăt cât de urât arată Galaţiul: chioşcuri insalubre amplasate pe trotuare, parcuri abandonate, garaje inestetice transformate în ateliere auto sau depozite de marfă de contrabandă, locuri de joacă periculoase pentru copii, maşini parcate aiurea din lipsă de spaţii amenajate... A durat mai bine de un an această campanie, prin care am încercat să arăt gălăţeanului posesor de drept de vot că avem nevoie de „altceva”. În 2008, Dumitru Nicolae a fost reales, pentru un al treilea mandat. Atunci mi-am zis că gălăţenilor le place Galaţiul aşa cum e, că fără „petele” de care vorbeam mai sus n-ar mai avea „cu ce să se hrănească” gloata de cârcotaşi care trăiesc doar pentru a arunca invective. De ce să fie Galaţiul un oraş frumos, european?! Să lăsăm totul să se ducă naibii, ca să avem motiv de înjurat! Ei bine, lehamitea care m-a bântuit o bună bucată de vreme după dezamăgirea din 2008 m-a părăsit de ceva timp. Am văzut că sunt tot mai mulţi cei care vor ceea ce vreau şi eu: să trăiesc într-un oraş frumos, primitor, şi să am în gospodărie toate utilităţile necesare, pentru care să plătesc preţul corect. M-am uitat în jurul meu şi am văzut că se poate. Cârcotaşilor le zic doar atât: faptul că nu e apă caldă la robinet nu te împiedică să citeşti o carte, să admiri meşterii populari, să-ţi duci copilul la teatru, să mergi la un concert gratuit sau la un show aerian. Una nu o exclude pe alta. Şi încă ceva: ochii mari! În 2016 ne jucăm iar viitorul la ruleta votului. La anul pe vremea asta...

Dacă te uitai ieri cum arată Viaductul şi îl ascultai pe primarul Marius Stan, aflat chiar la faţa locului, cum promitea că fix într-o lună de zile se va circula pe acolo cu orice mijloc de transport, inclusiv cu tramvaiul, ai fi zis că aşa ceva nu poate fi adevărat. De fapt, unii combinişti, care tocmai ieşiseră din tură şi mergeu spre casă pe jos sau cu bicicletele, chiar şi-au exprimat scepticismul privind planurile primarului. Şi totuşi edilul şef a fost extrem de categoric: pe 27 iunie, pe Viaduct se va circula în deplină siguranţă sau... vor cădea capete. Mai exact, Stan a ameninţat cu demisia conducerea Transurb (care va trebui să se asigure că pe acolo vor putea circula tramvaiele) şi a Direcţiei de Infrastructură din Primărie. Lucrările ar urma să se facă având şi sprijinul ArcelorMittal, care, după cum zice primarul, se va ocupa de gardul metalic de protecţie. 

Reamintim faptul că Viaductul a fost folosit de-a lungul anilor, în cea mai mare parte, de către angajaţii Combinatului sau pentru transportul anumitor produse către sau de la Combinat, făcând legătura între fostul colos siderurgic şi oraş. Pe 29 iunie 2013 s-a sistat accesul auto de orice fel în zonă, deoarece starea Viaductului s-a deteriorat vizibil, acesta reprezentând o adevărată bombă cu ceas. Circulaţia pe Viaduct nu a mai fost reluată de atunci şi, în ciuda eforturilor de a păstra în conservare acest obiectiv, acolo s-a furat ca în codru, acum Viaductul fiind într-o stare deplorabilă. Cu bani (mulţi!) şi cu voinţă, se poate face, însă, aproape orice. Primarul e optimist şi categoric: 27 iunie este ziua Z pentru circulaţia pe Viaduct. Atunci vom număra fie mijloacele de transport care circulă în zonă şi banii cheltuiţi, fie doar banii cheltuiţi şi... capetele căzute. 

Galaţiul găzduieşte, în perioada 14-17 mai, a 25-a Adunare Generală a International Black Sea Club (IBSC), organizaţie regională, nonguvernamentală şi non-comercială care sprijină consolidarea şi dezvoltarea cooperării în afaceri în zona Mării Negre. Din câte am aflat de la Primăria Galaţi, la reuniune vor participa reprezentanţi la nivel de primari, consuli şi preşedinţi ai camerelor de comerţ din România, Republica Moldova, Bulgaria, Federaţia Rusă, Ucraina, Abhazia şi Grecia. 

Pe agenda de lucru a Adunării Generale a IBSC de la Galaţi se află analiza rapoartelor de activitate pe ultimii 3 ani, alegerea unui nou preşedinte, pentru un mandat de 3 ani (actualul preşedinte este Serghei Bezdolnyy, din Federaţia Rusă), propuneri de proiecte pentru agenda de lucru a noului preşedinte şi aprobarea participării membrilor IBSC la evenimentele internaţionale.

Referitor la acest din urmă punct pe care l-am amintit, facem precizarea că în cadrul Adunării Generale a IBSC se va vorbi şi despre participarea primarulul Marius Stan ca reprezentant al IBSC la a 14-a sesiune a Comitetului de experţi privind administraţia publică (CEPA) din Consiliul Economic şi Social al Naţiunilor Unite (ECOSOC), care a avut loc în perioada 20-24 aprilie 2015 la New York. De asemenea, unul dintre punctele de pe ordinea de zi a întâlnirii de la Galaţi este cel referitor la participarea Galaţiului, în perioada 28-29 mai 2015, la Bruxelles, la lucrările Grupurilor de lucru BBSRC pe turism şi cooperare în afaceri, la care au fost invitaţi experţi în sectoarele respective şi unde discuţiile se vor concentra asupra propunerilor de proiecte pentru perioada 2014-2020. 

Delegaţii la Adunarea Generală a IBSC de la Galaţi vor avea întâlniri cu reprezentanţii camerelor de comerţ, industrie şi agricultură din Galaţi, Brăila, Vrancea, Tulcea şi Vaslui, cu reprezentanţii Zonei Libere, Parcului Industrial şi Tehnopol din Galaţi, cu conducerile universităţilor ”Dunărea de Jos” şi ”Danubius” Galaţi.

Deschiderea oficială a lucrărilor Adunării Generale a IBSC va avea loc vineri, pe 15 mai 2015, în Sala Mare a Palatului Prefecturii, urmând ca restul acţiunilor aflate pe agenda de lucru să aibă loc la Hotel Vega. Este prevăzut în program ca oaspeţii din ţară şi din străinătate să viziteze Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii la Dunărea de Jos şi să facă o plimbare pe Dunăre cu vaporul.

La sfârşitul lunii aprilie s-a desfăşurat la Galaţi evenimentul de deschidere oficială a proiectului „Training4port - Building Competency-based Training for Port Sector Labour Force in a supportive environment”, proiect finanţat prin Programul European „Start - Danube Region Project Fund” şi care se desfăşoară în parteneriat cu Republica Moldova şi Ucraina. 

Necesitatea cunoaşterii cerinţelor de pe piaţa muncii în privinţa competenţelor profesionale determină elaborarea unui studiu privind competenţele actuale ale forţei de muncă, resursele de calificare şi de formare disponibile, cadrul instituţional pentru acest domeniu şi, nu în ultimul rând, aşteptările pe care le au angajaţii sau viitorii angajaţi din acest sector. În deschiderea proiectului, vorbitorii au arătat că, pentru a răspunde cerinţelor de pe piaţa forţei de muncă în ceea ce priveşte competenţele profesionale ale celor care lucrează sau doresc să lucreze în comunităţile portuare dunărene, ar trebui să se implementeze un sistem de instruire bazat pe competenţe, într-un mediu de susţinere adecvat. Acest lucru şi-l propune proiectul Training4port, care are ca grup ţintă angajatori şi angajaţi din comunităţile portuare, şomeri, operatori portuari, clienţi ai seviciilor portuare, sindicate, furnizori de educaţie şi instruire etc. 

Proiectul a demarat în luna martie a acestui an şi se va finaliza în februarie anul viitor. Activităţile proiectului vor cuprinde România, Moldova şi Ucraina. Studiul va implica toate comunităţile portuare de la Dunăre şi sectorul de servicii portuare din aceste ţări iar munca de documentare va acoperi toate ţările din macroregiunea Dunării.

La ora la care am scris aceste rânduri tocmai ce scăpasem din nebunia dintr-un hipermarket unde intrasem să cumpăr un produs anume. Am ajuns la casă cu două produse. Minune! Doar cu două! Staţi! Înainte să ziceţi că ceva nu-i în ordine, precizez faptul că era al patrulea magazin „vizitat” joi. Şi nu era decât ora 13.00... Să nu credeţi că am rupt rafturile. Pur şi simplu am căutat să bifez şi eu ce aveam în listă. O listă scurtă, de ultimă oră, pentru că de obicei îmi ţin din scurt cămara şi congelatorul, adică eu cam am în ce să mă înfig la orice oră dacă mă loveşte dorinţa de gătit. De Paşte, însă, unele lucruri nu le poţi lua decât în ultimele zile. Acesta este motivul pentru care ziua de ieri m-a dat cu totul peste cap. Aşa omor de om în magazine rar mi-a fost dat să întâlnesc! Pe de o parte m-am bucurat. Are lumea bani - mi-am zis. Pe de altă parte, însă, m-a mâhnit gândul că, la prima vedere - poate greşesc eu... - aceste sărbători par să-şi fi pierdut din rostul lor normal. Paştele nu înseamnă numai mâncare şi băutură... M-am uitat şi eu în coşurile oamenilor - mi-am permis să trag cu ochiul, că m-am plictisit 15 minute la casă cu cele două produse pe bandă - şi toată lumea avea munţi de mâncare şi băutură, mai rar câte un produs de curăţenie şi ceva lumânărele. Oamenii vor avea mese îmbelşugate - mi-am zis. Dar oare sunt şi fericiţi aceşti oameni? Au cu cine să împărtăşească bucuria Învierii şi bucatele de pe masă? M-aş bucura să ştiu că Paştele din acest an e mai fericit decât cel anterior pentru cât mai mulţi dintre gălăţeni. M-aş bucura să ştiu că în sufletele celor mai nefericiţi pâlpâie măcar speranţa... 

În câteva zile va dispărea cu totul această nebunie a sărbătorilor şi vom reveni în lumea reală. Nu vom fi nici mai bogaţi şi nici mai sănătoşi decât înainte de Înviere. Dar poate vom fi mai buni, mai îngăduitori, mai toleranţi... 

Sărbători fericite vă doresc, alături de oameni dragi vouă, cu mese îmbelşugate şi veşti bune! 

Miercuri, 01 Aprilie 2015 00:00

Anticipate? De ce şi pentru cine?

De ceva vreme tot văd pe unii că fac apologia alegerilor anticipate. Pe liberali îi înţeleg, că nu mai au răbdare, după ce s-au trezit peste noapte cu o semi-victorie după ce Iohannis a ajuns la Cotroceni. Îi înţeleg mai ales pe cei proaspăt unşi liberali, adică pe foştii pedelişti, care au fost înlăturaţi de la ciolan de mai multă vreme şi la ei foamea-i mare. Plus că acum e mare vânătoare de funcţii şi în interiorul partidului cel nou, că niciodată n-a fost linişte cu o conducere bicefală. Unii se gândesc, pe bună dreptate, că în PNL poate izbucni oricând o epidemie de canibalism, care să macine partidul din interior şi să-l facă pierzător în 2016. De ce să nu bată fierul cât e cald, adică să pună mâna la putere acum, cât încă mai stau bine în sondaje? 

Cum ziceam, pe liberalii vechi şi noi îi înţeleg, dar prostia asta cu alegerile anticipate vehiculată de alegătorul de rând chiar nu o înţeleg. Bun, nu mai vrem parlamentarii pe care îi aveam acum (nişte panarame de oameni, în mare parte) şi nişte unii (alte panarame, în mare parte) vor alegeri înainte de termen pentru că stau bine în sondaje şi prost la portofel. Să zicem că e o idee bună... dar sunt câteva impedimente de care nu vorbeşte nimeni. Unu: procedural nu se prea poate. Doi: costul este imens şi nu văd pentru ce s-ar cheltui bani atât de des, că şi la 4 ani e prea mult. Trei (şi cel mai important): ce mama naibii s-a schimbat în lege ca să fim siguri că alegem alţii mai buni? S-au schimbat legile electorale şi nu ştiu eu? Păi ce facem?! Alegem iar semi-uninominal, sau cum s-o numi, să ne trezim cu toţi dobitocii la Bucureşti, fără număr-fără număr? Mai gândiţi cu capul, oameni buni, nu cu şosetele! Că de aia am ajuns nişte pârliţi manipulaţi de postacii plătiţi de hoţi. 

Simt iar adiere de manipulare pe FB şi pe TV. Ne manipulează şi cei aflaţi la putere şi cei care vor puterea. Vreţi schimbare? Convingeţi actualii lideri politici să schimbe legile prin consens parlamentar, să le aducă la o formă care să nu mai permită accesul oricui la funcţii de demnitate publică şi protecţie în faţa justiţiei. Faceţi legi bune şi pentru justiţie, să nu mai fie legată de mâini, dar nici să fie stat în stat. Apoi faceţi alegeri libere (libere de manipulare şi de fraudă!) şi daţi ţării o mână de elite care să ne conducă 4 ani. Nu e greu. Ţine doar de voinţă. Şi de puţină cinste şi corectitudine... 

Am văzut zilele trecute un sondaj. Pe mine nu m-a întrebat nimeni cu cine aş vota dacă duminică ar fi alegeri, dar vă spun aşa: dacă ar fi să votez azi, n-aş mai trimite în Parlament decât doi dintre parlamentarii de Galaţi de azi şi chiar şi pe ăia cu ceva rezerve, pentru că îi apreciez ca oameni şi ca profesionişti dar ca parlamentari au fost nişte mămăligi, au votat cu turma. Uninominal pe naiba... amândoi n-ar fi fost în Parlament dacă era vot uninominal pur. Cât despre ceilalţi... nici să nu aud de ei! Şi totuşi, dacă mâine ar fi alegeri, ei ar fi primii înscrişi în cursă. Anticipate pentru ce? Mai bine zis... PENTRU CINE... Puneţi-i la muncă pe ăştia de acum, să-şi justifice banii, iar dacă nu fac ce trebuie, faceţi-i de râs! Apoi, la anul, nu-i mai votaţi. E simplu.

Miercuri, 18 Februarie 2015 00:00

Aleşii noştri ne vor proşti şi rupţi de lume

Scrisoarea deschisă a senatorului Paul Ichim, în privinţa modificării Materplanului pe transport, a fost transmisă ieri către Guvern, purtând semnătura de susţinere a 10 parlamentari. S-au alăturat demersului deputaţii Victor Paul Dobre, Mircea Toader, Vasile Varga, Nini Săpunaru, George Scarlat, Marius Octavian Popa, Gudu Vasile, Chebac Eugen şi senatorii Motoc Octavian şi Bococ Cătălin.
Reamintim că Senatorul Ichim a făcut de curând un apel către societatea civilă şi parlamentarii din zonă să i se alăture într-un demers ce vizează modificarea strategiei de transport până în 2030. Asta deoarece întreaga Moldovă plus judeţele Brăila şi Tulcea au fost excluse din strategia de dezvoltare a drumurilor României. Oportunităţile de dezvoltare economică şi turistică a regiunilor istorice Moldova şi Dobrogea de Nord sunt aproape anulate. Cele patru judeţe au rate foarte mari de şomaj, de emigrare, de abandon şcolar, de infracţionalitate etc. iar decalajul economic, social şi cultural faţă de restul regiunilor ţării creşte alarmant de la an la an.
„În perioada în care am solicitat colegilor parlamentari să studieze şi să aducă modificări formei propuse pentru a fi ulterior comasate şi transmise Guvernului, am primit atât mailuri şi am avut şi discuţii cu o parte a celor care reprezintă cetăţenii din zona Galaţi-Brăila-Tulcea-Vrancea în Parlament. Am înţeles de la social democraţi că domniile lor au un dialog direct cu premierul şi că orice problemă este adresată direct acestuia, nu prin intermediul scrisorilor. Am preluat propunerea domnului deputat Chebac referitoare la a doua variantă de ocolire a municipiului Galaţi şi îi mulţumesc pe această cale pentru sugestia făcută. Doresc totodată să aduc la cunoştinţa opiniei publice că demersul meu nu şi-a dorit a purta o anume culoare politică ci s-a dorit a fi unul care să aducă o susţinere reală, vizibilă şi susţinută pentru cetăţenii zonei Galaţi-Brăila-Tulcea-Vrancea”, spune senatorul Paul Ichim.

Nesimţire şi indiferenţă

Nu putem să nu remarcăm totuşi faptul că cele patru judeţe care sunt văduvite de actuala variantă a Masterplanului au nu mai puţin de 43 de parlamentari. 11 din 43! Asta e proporţia bunului simţ versus nesimţire. Chestia spusă de senatorul Ichim cum că parlamentarii PSD n-au semnat pentru că ei discută direct cu premierul e bătaie de joc. Păi dacă discută, atunci îi întrebăm, pe bună dreptate: discută doar în gând?! Nu de alta, dar... ori ei nu au ridicat problema la Guvern ori Guvernului nu-i pasă de ce zic parlamentarii puterii. Şi încă ceva: din lista semnatarilor scrisorii iniţiate de senatorul liberal gălăţean, cel puţin unul, în speţă Chebac Eugen, e din arcul guvernamental. Sau UNPR nu mai e la putere?!
Ca să nu o mai lungim, că oricum scriem în van, concluzia este următoarea: trăim într-un oraş îngheţat, într-un judeţ amorţit şi într-o regiune paralizată dintr-o ţară muribundă. Avem ce am votat şi vom avea şi mai rău. De ce? Pentru că, iată, nici măcar societatea civilă, pe care senatorul Ichim a invitat-o să i se alăture, nu a mişcat în front. Jenant!

Vineri, 22 August 2014 00:00

Votaţi femeie la preşedinţie?

Aceasta era întrebarea centrală a unui sondaj de opinie realizat acum câţiva ani în România. La momentul acela mi-am amintit de o informaţie „scăpată” în anul 2005 de un domn bănuit de mine că avea ochi albaştri în spatele irizaţiilor căprui. Nu-mi amintesc exact contextul în care a spus-o, dar suna cam aşa: că Traian Băsescu, instalat de puţină vreme la Cotroceni, ar pregăti deja pe cineva pentru a-i lua locul după cele două mandate (era sigur că va avea două!) şi în acest sens a comandat unui serviciu să aducă în ţară cele mai tari cărţi de politică din State şi să caute cei mai buni oameni care să pregătească... o doamnă... să ajungă cel mai important om în stat. O inepţie... am zis eu. Numai că acelaşi personaj mai „scăpase” cu ceva vreme în urmă o păsărică de genul „când o să ajungă Băsescu preşedinte”, în condiţiile în care la acel moment Stolojan se pregătea să candideze din partea Alianţei DA. A urmat episodul cu „Dragă Stolo” şi şocul meu a fost maxim. Atunci am înţeles că sunt lucruri mult deasupra noastră şi că teoria conspiraţiei e teorie doar până la proba contrarie. Dar să revin la doamna pe care chipurile o pregătea Băsescu să-i ia locul. Când am asistat la episodul „bileţelul roz” am avut o revelaţie: nu putea fi vorba decât de „Nuţi”. De atunci s-au întâmplat multe, iar Elena Udrea îmi părea tot mai aproape de Cotroceni, numai că mă frământa un lucru: dacă e adevărat că e pregătită pentru asta, de ce o lasă „sfetnicii” să facă prostii la Ministerul Dezvoltării şi de ce mai stă căsătorită cu afaceristul Cocoş, care o cam trage în jos la capitolul imagine? Iaca, de Cocoş a scăpat... Nu văd nici dosare la DNA cu activitatea ei de la minister... deşi parcă am auzit ceva de „Gala Bute”, dar nu din surse sigure. Deci: era sau nu era ea femeia vizată de Băsescu? Dacă nu ea, atunci cine?! A urmat desemnarea lui Cristian Diaconescu drept candidat al PMP şi iar mi-am zis că e o prostie planul acela cu femeia pregătită pentru Cotroceni. Acum aud iar de Udrea candidată.
Nu ştiu cât de adevărate sunt zvonurile cu pregătirea ei de către structuri sus-puse, dar eu ştiu un lucru: dacă cineva chiar a vrut să o pregătească, nu şi-a făcut treaba. Societatea românească nu e pregătită pentru o femeie la Cotroceni şi în niciun caz nu pentru Elena Udrea. Probabil că strategii nu sunt români, pentru că au făcut greşeli capitale, deşi au mai nimerit-o pe ici, pe colo (să nu uităm de episoadele cu răsucitul sarmalelor, croşetatul şi datul cu mătura!). Sau poate că aceşti strategi nu există... Cert e că mai sunt câteva săptămâni până la alegeri şi vom vedea atunci cât de pregătită este. În rest... numai de bine pentru toţi candidaţii, că toţi sunt o apă şi-un pământ.

Pagina 9 din 29