Nelu STAMATE

Nelu STAMATE

Un loc de vis, cu pământul atât de fertil, încât poate oferi şi trei recolte de porumb pe an, cu apa atât de pură, încât poate potoli imediat setea, şi cu livezi întregi de copaci ale căror crengi se rup de atâta rod. Asta vindea, în 1822, cel mai mare escroc din istorie. Scoţianul Gregor MacGregor şi-a folosit puterea de convingere pentru a aduce 250 de oameni plini de speranţe în pustiul din Honduras.
În octombrie 1822, scoţianul Gregor MacGregor, născut în Glengyle, s-a gândit să publice un anunţ prin care se prezenta drept fiul unui bancher şi prinţ al unui imaginar ţinut din Poyais, pe valea Râului Negru din Honduras, conform BBC. Mai mult decât atât, MacGregor descria în termeni foarte convingători ţinutul ca fiind atât de fertil, încât putea oferi chiar şi trei recolte de porumb pe an.
Apa era atât de pură, încât ar fi putut stinge complet setea. Albiile râurilor aveau malurile aurite, iar copacii au atât de mult rod, încât crengile se lăsau până la pământ. Pentru a fi mai credibil, MacGregor a realizat şi o pictură cu presupusul ţinut, prezentându-l în contrast cu pământurile stâncoase şi întunecate ale Scoţiei. Scopul lui era să atragă investitori care să îl ajute pe “prinţ” să colonizeze şi să valorifice adevăratul potenţial al ţinutului Poyais.

Puterea de convingere este cheia

Important de menţionat este faptul că la vremea respectivă investiţiile în America Centrală şi de Sud erau în floare, iar anunţul lui MacGregor a părut extrem de tentant. Şi cum Scoţia nu deţinea încă o colonie, nu ar fi fost aceasta o şansă unică? Fiind de meserie vânzător, MacGregor ştia prea bine că persuasiunea este cheia unei escrocherii reuşite. Povestea lui era destul de simplistă şi friza domeniul fantasticului, dar bărbatul a reuşit totuşi să păcălească suficienţi investitori (şi nu numai) tocmai pentru că a fost foarte convingător.
Escrocul a lucrat ca la carte, după toate regulile persuasiunii. A explicat în numeroase interviuri pentru presa centrală că investiţia în acest ţinut va fi nu doar un act inteligent, ci şi unul de curaj (miza foarte mult pe spiritul aventuros al scoţienilor). Chiar a recomandat cartea unui anume Thomas Strangeways (în realitate, MacGregor însuşi) pentru a afla mai multe detalii despre Poyais.
Conform specialiştilor, MacGregor a folosit mai multe principii ale persuasiunii: reciprocitatea (dacă investeşti alături de mine, îţi ofer şansa la o viaţă ce nu poate fi comparată cu nimic altceva), validarea socială (vei deveni astfel “cel mai scoţian dintre scoţieni”, vei căpăta prestigiu social), deficitul (acţionează acum, decide acum, altfel nu vei mai avea o asemenea ocazie şi altcineva va profita de ea) şi autoritatea (dacă nu mă crezi pe mine, dă-i măcar crezare specialistului Strangeways).

Investiţie eşuată

Strategia sa a a dat roade, iar rezultatele au depăşit chiar şi cele mai optimiste aşteptări ale lui MacGregor. Nu doar că piaţa de obligaţiuni a crescut peste 1,3 milioane de lire (astăzi echivalentul a 3,6 miliarde de lire), dar escrocul a convins şapte nave să străbată Atlanticul în căutarea ţinutului Făgăduinţei.
Primele două nave au sosit în septembrie 1822 şi în ianuarie 1823, aducând în Honduras în jur de 250 de pasageri. După scurt timp aceştia au aflat cu stupoare că aici nu exista niciun ţinut luxuriant, ci o pustietate unde cu greu puteai supravieţui. Mulţi aventurieri şi-au pierdut viaţa. Supravieţuitorii (o treime din cei care au debarcat în Honduras) au fost salvaţi din întâmplare de o corabie care a trecut pe-acolo, ducându-i în Belize. Celelalte cinci nave au fost interceptate la timp de Marina Britanică, înainte de a-şi atinge destinaţia. Între timp, MacGregor fugise în Franţa.
Scoţianul a încercat să pună şi aici în practică aceeaşi escrocherie, folosind aceleaşi tehnici de persuasiune, numai că francezii s-au dovedit ceva mai prevăzători. O anchetă a scos la iveală că investiţiile ar fi plecat spre o ţară de care nu auzise nimeni. MacGregor a fost trimis după gratii. După eliberare, s-a întors în Edinburgh, unde a fost pus pe fugă de investitorii păcăliţi. Avea să moară în 1845 în Caracas. Ca o ironie a sorţii, acel ţinut din Honduras este şi azi sălbatic şi pustiu...

Marți, 02 Februarie 2016 00:00

Hong Kong, cel mai vizitat oraş din lume

Potrivit Euromonitor, capitala Marii Britanii este cel de-al doilea cel mai vizitat oraş din lume. Londra a crescut numărul de turişti pentru a depăşi în această cursă Bangkok şi Singapore. Cu toate acestea, Hong Kong este cea mai populară destinaţie şi cel mai vizitat oraş din lume pentru al şaselea an consecutiv. Aproape 27,8 milioane de turişti au vizitat Hong Kong-ul în 2014, o cifră în creştere cu 8,2 %. În timp ce 17,4 de milioane de oameni au vizitat Londra în 2014, o creştere de 3,6 % decât cu un an înainte.
Singapore, Bangkok şi Paris au înregistrat scăderi numerice în rândul turiştilor din 2013, acestea fiind de -0,4%, -7%, respectiv -1,9%.
Rio de Janeiro a fost cel mai puternic în atragerea turiştilor, cu mai mult cu 47 % de călători decât cu un an înainte. Fanii sportului s-au înghesuit în Brazilia pentru Cupa Mondială la FIFA, o creştere care ar putea fi văzută din nou în acest an cu Jocurile Olimpice de la Rio.
Atena a crescut cu 29,4% şi intră în top 100, împreună cu alte două oraşe greceşti.
Cu toate acestea, tensiunile geopolitice s-au făcut simţite în alte regiuni: St. Petersburgul şi Moscova au marcat scăderi de două cifre, pe când Kievul a ieşit din listă cu totul.
Acestea sunt cele mai vizitate oraşe din lume:
1. Hong Kong - 27,7 milioane de vizitatori, a înregistrat o creştere de +8,2%
2. Londra - 17,4 milioane de vizitatori, a înregistrat o creştere de +3,6%
3. Singapore - 17,1 milioane de vizitatori, a înregistrat o scădere de -0,4%
4. Bangkok 16,2 milioane de vizitatori, a înregistrat o scădere de -7%
5. Paris - 15 milioane de vizitatori, a înregistrat o scădere de -1.9%
6. Macau - 15 milioane de vizitatori, a înregistrat o creştere de +7.4%
7. Shenzhen - 13,1 milioane de vizitatori, a înregistrat o creştere de +8%
8. New York City - 12,2 milioane de vizitatori, a înregistrat o creştere de +3.2%
9. Istanbul - 11,9 milioane de vizitatori, a înregistrat o creştere de +13.2%
10. Kuala Lumpur- 11,6 milioane de vizitatori, a înregistrat o creştere de +4%.

Marți, 02 Februarie 2016 00:00

Teiul pucios, arborele anului

Arborele anului pentru 2016 este teiul (nume ştiinţific Tilia cordata).
Copacul este răspândit în toată Europa şi are o mare semnificaţie pentru agricultură. De asemenea, are un rol important în istoria culturală şi în mitologie. Arborele anului a fost ales în cadrul unei ceremonii desfăşurate anul trecut la Grădina Zoologică din Berlin. Potrivit dr. Silvius Wodarz, preşedintele Fundaţiei Arborele Anului din Germania, „nu mai există niciun alt arbore care să fie atât de mult conectat la iubirea oamenilor şi care să fie el singur o întreagă comoară”. Teiul are, de asemenea, o mulţime de utilizări. Rolul cultural şi istoric al teiului în multe ţări se reflectă în cântece tradiţionale, poezii, poveşti, nume de oameni şi de locuri (în limba germană teiul se numeşte Linden). Adesea, arborii bătrâni de tei formau centrul comunităţii satului. Tinerii îşi dădeau întâlnire sub un tei şi tot sub un tei se ţineau judecaţile. Teiul este considerat un copac sfânt, care apără de rele şi de vrăjitoare.
Copacul are de obicei înălţimea de 15-20 de metri şi se poate observa la altitudini mici, precum şi în zone de câmpie.
Agenţia Federală pentru Conservarea Naturii (BFN) din Germania şi diferitele organizaţiile de protecţie a mediului atenţionează asupra importanţei ecologice a teiului şi utilizării florilor lui ca plante medicinale. Florile de tei sunt bogate în uleiuri eterice, tanini şi mucilagii. Ceaiul din flori de tei se foloseşte împotriva insomniei, răcelilor şi gripei, scade febra, calmează tusea şi are efecte relaxante.
De o mare importanţă este teiul în special pentru producţia de miere. Arborele este înflorit la începutul verii, până la sfârşitul lunii iunie. Mierea de tei are culoarea aurie şi o aromă puternică. Are proprietăţi sedative, antiseptice, uşurează digestia, stimulând secreţia biliară şi are efect calmant asupra durerilor de stomac.
La noi în ţară este cunoscut sub denumirea de tei pucios, tei roşu, tei alb sau tei pădureţ. Specia creşte în pădurile noastre sau este cultivată ca arbore ornamental. Se întâlneşte la înălţimi de 500 – 600 de metri, în zone de deal sau în pădurile din câmpie.

Marți, 02 Februarie 2016 00:00

Pisica ''Star Wars'' face ravagii pe Internet

Kylo Ren nu este doar cel mai malefic personaj din galaxie. O fotografie cu o pisică ce seamănă cu personajul malefic din "Star Wars/Trezirea Forţei" face ravagii pe reţelele sociale, potrivit CNN. Kylo este noul nume al animalului (numit cândva Corey) dat spre adopţie vinerea trecută în New Jersey, într-un mesaj pe Facebook. Poza a strâns mii de like-uri şi distribuiri, iar cei mai mulţi internauţi au constatat că pisica seamănă izbitor cu Adam Driver, care joacă personajul negativ Kylo Ren din pelicula de succes regizată de J.J. Abrams.
Alţi abonaţi ai reţelelor sociale au scris imediat că "Grumpy Cat" are acum un rival pentru statutul de "pisica favorită a Internetului".
Pisica a fost în cele din urmă adoptată. Nici nu-i de mirare, era deja o celebritate...

Internetul s-a transformat dintr-un canal media într-o utilitate, spune Biroul Român de Audit Transmedia (BRAT), estimând, totodată, că, în următorii zece ani, 90% din populaţia oraşelor şi 70% din locuitorii de la sate vor avea acces la online. Conform asociaţiei, dincolo de imaginea cifrelor care prezintă măsura extinderii şi popularizării mediului online, asistăm la transformarea internetului dintr-un canal media într-o utilitate şi la modificarea percepţiei publicului în acest sens.
Generaţia tânăra, nativii erei digitale, învaţă de la vârstele cele mai fragede să utilizeze internetul. În mediul urban, peste 95% din tinerii cu vârste între 14-24 ani utilizează internetul, procentul depăşind 98% în Bucureşti şi oraşele mari. În mediul rural procentul este de 82%, dar, având în vedere rata de creştere accentuată, cel mai probabil procentele se vor egaliza în câţiva ani. La 14 ani probabil nu toţi adolescenţii au voie să utilizeze gazele în gospodărie, dar 89% din ei utilizează internetul.
Pentru aceşti tineri internetul nu a apărut ca un canal media. Ei întreabă de accesul la internet la hotel sau la restaurant, aşa cum generaţia adultă întreba de apă sau de căldură cu ani în urmă. Această tendinţă, mai evidentă în cazul tinerilor, se menţine şi în rândul populaţiei adulte. Internetul a devenit un facilitator, un mijloc ce răspunde unei serii întregi de nevoi: informare, comunicare, interactivitate, divertisment, educare, achiziţie de bunuri şi servicii, găsirea unui loc de muncă sau vânzarea unui obiect vechi.
Mediile aşa-numite tradiţionale - presa scrisă, radioul, televiziunea, panotajul - au suferit transformări ale conţinutului, mesajelor, modului de a comunica cu oamenii, dar ele fundamental au rămas medii de comunicare, fiind imposibil să se distanţeze de scopul pentru care au fost create: informare, educare, divertisment. Pe lângă ele s-au creat servicii ce au devenit ele însele utilităţi: transmisia undelor radio şi TV, cablul TV, difuzarea de presă. Internetul a produs însă cea mai serioasă şi importantă schimbare: a desprins conţinutul de canalul său original şi l-a retransmis, fie el conţinut scris, audio sau video, prin propriile mijloace specifice, precizează BRAT.
Potrivit asociaţiei, internetul va ajuta la diversificarea şi îmbogăţirea canalelor tradiţionale sau le va limita puterea. Televiziunea a început deja să se schimbe, 12% dintre români au deja "smart TV" şi încep să îl utilizeze ca atare, vizualizarea emisiei TV liniare este în descreştere peste tot în lume. Panotajul şi radioul, chiar dacă mai puţin influenţate, vor învăţa să profite de noua platformă şi să îşi îmbogăţească oferta pentru propriul public.
Pe de altă parte, presa scrisă, chiar dacă a fost cea mai afectată până în prezent pierzând supremaţia asupra informaţiei scrise, a generat unele dintre cele mai puternice branduri online. Oamenii obişnuiţi să citească vor citi în continuare conţinutul, brandul cunoscut, schimbând doar platforma, mai spune BRAT.
Pe lângă eliminarea barierelor geografice, socio-culturale, informaţionale şi deschiderea de noi oportunităţi pentru afirmarea individuală, mediul online a atras şi dezvoltat răspunsuri la toate nevoile şi obiceiurile de zi cu zi ale oamenilor. Utilizarea internetului nu trebuie asimilată cu accesarea unor site-uri de conţinut, ea vizează multe alte scopuri: 75% dintre utilizatori folosesc internetul pentru folosirea e-mailului, 63% pentru accesarea unor site-uri de servicii, 84% pentru căutare de informaţii, 20% pentru jocuri de noroc si pariuri sportive etc.
Această interdependenţă se manifestă în acoperirea, într-o măsură din ce în ce mai mare, a nevoilor zilnice folosind mediul online. 30% din populaţia din mediul urban face cumpărături pe internet, procentul urcând la 47% în rândul tinerilor 14-24 ani, în timp ce 26% dintre persoanele din grupa de vârstă 25-34 ani realizează operaţiuni bancare online lunar, iar 58% dintre persoanele sub 45 de ani caută să se informeze mai întâi pe internet înainte să ia decizia de achiziţie pentru un produs.
Internetul se maturizează, se transformă şi se dezvoltă continuu, mai spune BRAT. În prezent este o utilitate pentru tot mai mulţi oameni. Având în vedere ritmul actual de creştere, BRAT estimează că în România, în umătorii zece ani, 90% din populaţia oraşelor şi 70% din populaţia satelor vor avea acces la această utilitate.
De asemenea, potrivit BRAT, în ultimii ani, penetrarea internetului a crescut exponenţial. În prezent, la nivel naţional sunt 8,8 milioane de utilizatori, din care 6,5 milioane utilizează internetul în fiecare zi. De asemenea, 70% din populaţia oraşelor şi 44% din cea a satelor din România utilizează internetul. În mediul urban, consumul zilnic de internet pentru segmentul de vârstă 14-64 de ani a crescut de peste şapte ori din 2002 până în prezent, de la 8% la 56%.
Acelaşi procent, 56%, reprezintă procentul persoanelor ce locuiesc în gospodarii din mediul rural care au acces la internet. Din acest punct de vedere, internetul reprezintă a doua utilitate, după electricitate, la care locuitorii din rural au acces şi pe care şi-o permit, mai spune BRAT.
Asociaţia adaugă că dintr-un mediu considerat elitist, accesat cu predilecţie de către tineri educaţi din oraşe mari, internetul a devenit un mediu accesibil unei categorii de populaţie din ce în ce mai largi.
De asemenea, profilul actual al utilizatorilor de internet se aliniază la structura populaţiei, eliminând discrepanţele generate de profilul primilor utilizatori. Populaţia tânără, cea a marilor oraşe, populaţia educată a atins deja pragul maxim. Creşterea numărului de utilizatori ai internetului provine în prezent din rândul populariei adulte sau vârstnice, din oraşe medii şi mediul rural, din rândul populaţiei cu educaţie mai redusă. Utilizatorii de internet se maturizează, îmbătrânesc şi capătă experienţă ca utilizatori: 76% dintre utilizatori folosesc internetul de mai mult de cinci ani.
Pe de altă parte, conţinutul se desprinde treptat de canalul media unde a fost creat sau care l-a consacrat în mod tradiţional. Internetul are marele avantaj de a fi capabil să integreze orice formă de conţinut: text, audio, video, creând o experienţă plăcută utilizatorului, oferind accesibilitate, interactivitate şi facilităţi superioare odată cu popularizarea dispozitivelor mobile, mai spune BRAT.
Preferinţele oamenilor pentru diversele teme generale de interes ale vieţii nu s-au schimbat semnificativ în ultimii zece ani, dar oamenii au acum la îndemână o manieră mult mai facilă de a accesa conţinutul care îi interesează. În prezent este mult mai uşor pentru public să aleagă doar ceea ce îi interesează din totalul informaţiilor pe care le are la dispoziţie. Nu doar priceperea creatorului conţinutului în a varia şi alterna platformele de distribuţie ale conţinutului său face ca acesta să fie accesat pe o platforma sau alta în mod preferenţial, oamenii învaţă să utilizeze tehnologia şi internetul în propriul interes şi pentru a câştigă timp.
De asemenea, tot mai mulţi români accesează pe internet tipul de conţinut media pe care îl găseau în canalele tradiţionale în urmă cu zece ani: 15% dintre utilizatori accesau pe internet site-urile unor ziare/ reviste în 2005, în prezent procentul acestora este de 50%. La fel se întâmplă şi în cazul celorlate medii. O treime din populaţie ascultă radio online sau se uită la TV pe internet, în timp ce procentul acestora nu depăşea 5% în 2005.
Mai mult, oamenii rămân fideli brandurilor de conţinut. Din primele 15 site-uri din România sub aspectul numărului de vizitatori zece aparţin unor produse media lansate şi consacrate în media "tradiţională".
Totodată, BRAT spune că, din perspectiva consumului de conţinut media, internetul pare a fi câştigătorul în raport cu multe criterii: accesibilitate, rapiditate, interactivitate, diversitate, conţinut generat de utilizatori.
Dar creşterea accelerată a numărului de utilizatori şi a volumului informaţiilor disponibile online a atras după sine şi decreşterea încrederii în acest mediu. Singurul indicator care a scăzut în ultimii zece ani în ceea ce priveşte internetul este nivelul de încredere al populaţiei în informaţiile găsite pe internet. Astfel, 60% dintre utilizatori declarau în 2005 că au încredere în informaţiile găsite pe internet, în timp ce doar 45% mai consideră acest lucru în prezent.
BRAT este organizaţia industriei de media din România care măsoară audienţa presei scrise şi a mediului online, auditează tirajele (presa scrisă) şi monitorizează investiţiile în publicitate (presa scrisă, online, radio şi outdoor). Măsurătorile şi monitorizările BRAT sunt independente şi transparente, pe baza standardelor profesionale stabilite de membrii săi în concordanţă cu normele internaţionale.

Telefoanele mobile sunt din ce în ce mai puţin folosite pentru convorbiri voce, iar utilizatorii lor preferă aplicaţiile de chat (mesaje), arată un studiu Deloitte citat de Re/code.
Conform studiului, un sfert din utilizatorii de smartphone din ţările dezvoltate poartă mai puţin de o convorbire voce pe săptămână, în schimb folosesc intensiv aplicaţii ca Facebook Messenger sau Whatsapp. ”Conversaţiile telefonice cu prietenii şi familia au fost înlocuite într-o oarecare măsură de reţelele sociale. Telefoanele pe care le dăm pentru a comanda mâncare, a chema un taxi, a programa o întâlnire sau a realiza un transfer bancar pot fi înlocuite de aplicaţii de mobil”, spune Craig Wigginton de la Deloitte US.
Aplicaţiile de tip chat au beneficiul aşa-numitei comunicări asincrone, în care receptorul nu trebuie să se afle la dispoziţia emiţătorului în tip real, ceea ce face chatul mai puţin deranjant decât o convorbire voce. Studiul citat mai arată că 40 la sută din posesorii de mobil îl folosesc în primele cinci minute de după trezirea din somn, lucru care se întâmplă şi înainte de culcare, în cazul a o treime din utilizatori. Smartphone-ul este cel mai folosit în transportul public, în timpul shopping-ului sau al mersului.
Telefoanele mobile cu Internet sunt populare şi în România. Conform unui studiu al Biroului de Audit Transmedia de anul trecut, Internetul este accesat pe mobil în proporţie de 59% în mediul rural şi 45% în mediul urban.

Oamenii de ştiinţă au descoperit cel mai mare sistem solar cunoscut, compus dintr-o planetă mare care are nevoie de aproape un milion de ani pentru a orbita în jurul unei stele, potrivit BBC.
Conform unui anunţ făcut de Societatea Astronomică Regală din Marea Britanie, planeta 2MASS J2126-8140, aşa cum a fost denumită de cercetători, formează împreună cu o stea-mamă cel mai mare sistem solar descoperit până acum. Corpul gigant al planetei, compus din gaz, cu o dimensiune de 12 până la 15 ori mai mare decât Jupiter, s-ar afla la aproximativ 1.000 de miliarde de kilometri de stea, orbita ei fiind de 140 de ori mai mare decât cea a planetei Pluto în jurul Soarelui.
Doar câteva astfel de perechi stea-planetă cu o mişcare orbitală atât de vastă au fost descoperite în ultimii ani de oamenii de ştiinţă. "Am fost surprinşi să descoperim o planetă cu o masă atât de mică atât de îndepărtată de steaua ei", a declarat dr. Simon Murphy, de la Universitatea Naţională din Australia (ANU). "Nu există nicio posibilitate ca acest sistem solar să se fi format în mod similar cu sistemul nostru, dintr-un uriaş disc gros de gaze şi praf", a mai spus dr. Simon Murphy.
Acest sistem solar este de aproape trei ori mai mare decât ultima pereche descoperită de stea centrală şi planetă ce o orbitează.
Sistemul gigant a fost detectat după ce savanţii au examinat stelele tinere şi pe cele pitice din apropierea Pământului. După ce s-a descoperit că steaua şi planeta se aflau la o distanţă similară faţă de Pământ - aproximativ 100 de ani lumină - şi s-a comparat mişcarea în spaţiu a amândurora, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că se mişcă împreună.
"Putem să speculăm că s-au format în urmă cu 10 până la 45 de milioane de ani dintr-un filament de gaz care le-a împins în aceeaşi direcţie", a explicat Simon Murphy. "Nu trebuie să fi existat într-o atmosferă foarte densă. Sunt atât de subtil legate, încât orice altă planetă din apropiere le-ar fi perturbat cursul orbital", a adăugat cercetătorul.

Suprafaţa Pământului este de 510.065.600 kmp, dintre care 148.939.100 kmp (29,2%) este reprezentată de uscat, împărţit în 192 de state, pe teritoriul cărora trăiesc în prezent 7,125 miliarde de oameni. Studiind informaţii furnizate de NASA, un antreprenor american a descoperit că jumătate din populaţia Terrei trăieşte „înghesuită” pe doar 1% din suprafaţa planetei, scrie Daily Mail.
Cu o suprafaţă atât de mare, Terra are o repartizare a populaţiei bizară, este de părere Max Galka, un antreprenor ce a folosit mai multe informaţii furnizate de NASA pentru a crea o imagine a împărţirii oamenilor în diverse zone ale globului, informează Daily Mail. Co-fondator al unei companii ce se ocupă cu prelucrarea datelor, Galka a combinat informaţiile celor de la NASA ce organizează populaţia pe regiuni geografice pentru a crea o hartă informativă. "Datele privind repartizarea populaţiei arată cum oamenii sunt poziţionaţi în celule pătrate, fără a ţine cont de graniţele administrative", explică Galka pe blogul său.
În scopul acestei cercetări au fost analizate 28 de milioane de astfel de celule, fiecare măsurând în jur de trei mile (4,8 km). Celulele cu o populaţie de peste 8.000 locuitori sunt colorate cu galben, ceea ce înseamnă că densitatea populaţiei din acele zone este de aproximativ 900 de oameni pe kilometru pătrat. Zonele negre reflectă o populaţie cu mai puţin de 8.000 de locuitori şi o densitate mai mică de 900 de oameni pe kilometru pătrat. Globul este împărţit în mod egal între galben şi negru, însă harta arată că zonele galbene sunt prezente doar pe 1% din suprafaţa Pământului. Potrivit ONU, majoritatea creşterilor populaţiei planetei va avea loc în Africa până în 2100, cu atât mai mult cu cât harta arată că acest continent beneficiază de o mulţime de spaţiu disponibil pentru dezvoltare.
Dintre toate zonele lumii, cea mai ocupată pare a fi Cairo, cu o zonă de 14,4 kilometri pătraţi ce reprezintă domiciliul pentru mai mult de un milion de oameni. Pe de altă parte, cea mai ocupată insulă din lume pare a fi Java, Indonezia, locuinţă pentru 140 milioane de oameni pe un spaţiu asemănător cu New York-ul.
Harta Europei realizată de Galka relevă o repartiţie echitabilă între zonele populate şi cele mai puţin populate. "Deşi nu putem vorbi de o densitate a populaţiei precum cea de pe continentul asiatic, Europa se remarcă prin lipsa spaţiului deschis. Spre deosebire de Asia, unde populaţia pare să se concentreze în anumite zone, în Europa pare să existe o repartiţie echitabilă între zonele populate şi cele mai puţin populate", susţine antreprenorul amerincan.
În ceea ce priveşte populaţia globală în viitor, se preconizează că aceasta va atinge 9,7 miliarde de oameni până în 2100, în timp ce populaţia Africii, ce măsoară în momentul de faţă 1,2 miliarde de oameni, va exploda şi va ajunge la 5,5 miliarde de oameni.
Populaţia Statelor Unite, în continuă creştere, îşi va menţine ritmul şi se va mări cu circa 1,5 milioane de oameni în fiecare an, ajungând de la 322 milioane cât măsoară acum la 450 milioane locuitori.
Cei de la Daily Mail au prezentat şi un raport cu cele mai populate metropole (zone metropolitane) din lume, după cum urmează:
1. Tokyo, Japonia - 38 milioane locuitori.
2. Delhi, India - 25 milioane, însă ONU a anunţat că populaţia din această zonă va ajunge la 36 milioane până în 2030.
3. Mexico City (Mexic), Mumbai (India) şi Sao Paolo (Brazilia) - aproximativ 21 milioane locuitori fiecare.
4. Osaka, Japonia - în jur de 20 milioane locuitori.
5. Beijing, China - puţin sub 20 milioane locuitori.
6. New York (SUA), Cairo (Egipt) - în jur de 18,5 milioane locuitori fiecare.

Prima grevă consemnată din istorie a avut loc în Egiptul Antic, într-o aşezare numită Deir el-Medina, ale cărei ruine pot fi văzute şi astăzi în Valea Regilor, la vest de Nil. Acest loc găzduia o comunitate de artizani ce lucrau la construirea şi împodobirea mormintelor faraonilor. Din 1525 până în 1075 î.Hr, mica aşezare a beneficiat de ajutor din partea regilor, care le furnizau gratuit proviziile de bază, cum ar fi carnea, cerealele, legumele. După câteva decenii, comunitatea a crescut şi a ajuns să aibă conducere proprie şi un comerţ înfloritor. În timpul faraonului Ramses al III-lea (1187-1156 î.Hr), proviziile gratuite de grâne furnizate până atunci de stăpânirea regatului au întârziat să mai sosească. Printre aceste provizii se numărau însă şi uleiuri de masaj, iar lucrătorii, care considerau aceste balsamuri şi loţiuni esenţiale pentru sănătatea şi randamentul lor, au încetat lucrul.

***
Uleiurile şi grăsimile animale le protejau egiptenilor pielea de căldura extremă şi de soarele puternic din Delta Nilului, ajutând de asemenea la calmarea durerilor musculare. Angajatorii le ofereau lucrătorilor pe lângă salariul plătit. Aceste unguente aromatizate făceau parte din regimul de viaţă al oricărui bărbat. Mai mult decât atât, un egiptean din înalta societate petrecea destul de mult timp pentru a-şi creiona ochii înainte de a ieşi din casă, indiferent dacă mergea la lucru sau la o petrecere. Aşa cum vedem în reprezentările faraonului Tutankamon, în perioada noului regat se folosea tuş negru pentru a da o formă alungită ochilor. În vechiul regat, culoarea folosită era verde smarald şi era obţinută din malachit (carbonat natural de cupru). Linia era trasată cu o bucăţică de os sau de lemn şlefuit.
Această afinitate a egiptenilor pentru cosmetice nu ţinea doar de vanitate. Bărbaţii, femeile şi copiii practicau, în aceeaşi măsură, o igienă personală strictă dictată de climă, religie şi ierarhie socială.
Frescele care împodobesc pasajele interioare dintre mormintele din Valea Regilor cuprind scene din viaţa de zi cu zi a vechilor egipteni, dar şi din viaţa de apoi. Acestea întruchipează bărbaţi bine făcuţi care poartă machiaj de culoare neagră în jurul ochilor. Tuşul negru avea atât rol practic, cât şi ritual. Se credea că ţine la distanţă insectele, protejează ochii de razele solare şi previne apariţia infecţiilor. Machiajul acesta aproape teatral imita de asemenea înfăţişarea zeului egiptean Horus, reprezentat sub formă de şoim.
Vechii egipteni acordau o atenţie deosebită şi părului facial sau corporal, aşa cum reiese tot din picturi şi din fresce. Preoţii îşi epilau complet părul de pe tot corpul, inclusiv sprâncenele şi genele, în credinţa că astfel sunt sanctificaţi. Egiptenii din înalta societate purtau peruci parfumate sau bărbi false din păr uman, iar cei din clasele de jos apelau şi ei la extensii din fibre vegetale. Barba naturală era lăsată să crească doar pe perioada doliului.
Pe lângă rolul benefic asupra pielii, uleiurile vegetale şi animale erau folosite şi pentru îngrijirea părului. Bărbaţii îşi aplicau grăsime de leu sau şarpe pe scalp pentru a preveni calviţia. Firele de păr alb erau vopsite cu henna de culoare roşie.
La sărbători şi petreceri, atât bărbaţii, cât şi femeile purtau pe cap nişte conuri cu grăsime solidă parfumată. În momentul când aceasta începea să se topească din cauza căldurii, elimina parfumuri puternice de crin, mir, cardamon sau alte mirodenii.
Din punct de vedere social, cosmeticele şi accesoriile purtate reflectau statutul unei persoane, ceea ce se poate spune că este valabil şi astăzi. Aşa cum o geantă de firmă este purtată astăzi ca semn al bunăstării, aşa procedau şi femeile bogate egiptene, care aveau întotdeauna cu ele o cutie cu cosmetice. La celălaltă margine a societăţii, dansatoarele şi concubinele erau tatuate cu modele punctate şi imagini ale zeiţei Bes.
Faraonii aveau în camerele mortuare cutii cu peruci, bijuterii, farduri colorate. Meşteşugarii mai bogaţi din Deir el-Medina erau şi ei uneori înmormântaţi cu astfel de obiecte. Chiar şi după moarte, egiptenii considerau că vor avea nevoie de înfrumuseţare.

Noile decizii ale Ministrului Educaţiei privind verificarea şi sancţionarea plagiatelor doctorale a provocat o dispută aprinsă. În prima clipă au fost primite cu aplauze, căci scoteau din joc CNATDCU în vechea sa componenţă, delegând integral către univeristăţi sarcina de a face verificări şi de a retrage la rigoare un titlu de doctor. Dar, la o analiză mai atentă, s-a remarcat că a delega sarcina evaluării către universităţi ar putea echivala cu a lăsa lucrurile aşa cum sunt, căci, în definitiv, tocmai acolo, în numeroasele şcoli doctorale, este ceva putred.
Să amintim doar că instituţia cu nume complicat (CNATDCU) era o comisie numită de guvern cu scopul de a evalua acuzaţiile de plagiat, dar care a dat dovadă de multă părtinire în cazul unor înalţi demnitari ai statului. Această comisie semăna cu alte comisii (consilii) numite politic şi chiar cu Curtea Constituţională, căci se putea dovedi de o mare intransigenţă cu adversarii politici şi de o infinită toleranţă cu prietenii politici, adică cu cei care au făcut numirile. Pus în faţa unei comisii numite de guvernul anterior, fostul prim-ministru Victor Ponta avusese grijă să-i schimbe componenţa înainte de evaluarea care îl privea personal.
Aşadar, în primă instanţă, scoaterea din joc a acestei comisii politice a părut un lucru bun, dar ulterior au fost formulate critici severe la adresa ministrului care s-ar fi spălat pe mâini, lăsând totul la voia întâmplării, în loc să profite de puterea care i-a fost oferită.
Ministrul Adrian Curaj are şi nu are dreptate. Pe de o parte universităţile nu au destulă autonomie, autoritatea lor fiind mereu subminată de decizii guvernamentale, dar pe de alta, aşa cum s-a arătat, autonomia poate deveni paravan pentru impostură. Ce e de făcut?
A fost formulată recent o soluţie radicală, una care ar însemna închiderea universităţilor fără performanţe reale şi care supravieţuiesc din considerente preponderent economice. E greu de crezut că o asemenea radicalitate ar avea câştig de cauză în România, adică într-o societate construită pe o complicată reţea de conivenţe de toate tipurile. Ar fi poate mai util ca şcolile superioare care nu îşi merită rangul să se transforme, să devină şcoli tehnice cu misiuni bine definite şi orientate către profesii căutate pe piaţă, cu alte cuvinte minima experienţă acumulată ar putea fi convertită şi nu irosită cu totul. Totuşi, fără puţină intransigenţă nu se va schimba nimic. Dacă desfiinţarea acestor stabilimente care au ţinut capul de afiş al atâtor scandaluri nu este posibilă, limitarea celor care pot organiza doctorate ar trebui să fie o prioritate.
Sunt prea multe şcoli doctorale, după cum, în cadrul fiecăreia, un profesor conduce iarăşi de unul singur prea multe doctorate. În realitate acest lucru nu e cu putinţă dacă îţi iei misiunea în serios. În consecinţă nişte ”sacrificii” sunt inevitabile. Unii vor pierde bani şi prestigiu. Sau invers, vor pierde prestigiu şi bani, căci primul se converteşte uşor în monedă, aşa cum am văzut în cazul tratatelor scrise în închisoare.
Recent, cu ocazia unei audieri publice la CSM, o judecătoare care candida pentru o anumită poziţie spunea că ministerul Educaţiei a emis ordinul prin care i s-a conferit titlul de doctor. Nu a spus la ce universitate şi-a dat doctoratul şi nici ce profesor i-a fost îndrumător. Dar şi mai semnificativ este că niciunul dintre membrii CSM nu a întrebat, ca şi cum informaţia ar fi fost completă şi suficientă. Or, tocmai asta este problema, că nimeni nu-l întreabă pe un candidat unde şi-a obţinut titlul de doctor, căci întrebarea ar conţine ea însăşi presupoziţia unei ierarhii. Or, pentru statul român, atunci când angajează sau promovează în funcţie, toate diplomele sunt echivalente. Iar dacă sunt echivalente, ce importanţă are dacă doctoratul a fost obţinut cu un profesor renumit la o universitate de prestigiu sau cu un pseudo-profesor la o universitate obscură de care te miri când auzi că există?
De fapt plagiatul nu este decât un caz particular al imposturii şi este greşit că s-a făcut atât caz de plagiate în detrimentul mecanismelor însele prin care se pot obţine doctoratele fără nicio acoperire intelectuală. În plus plagiatul se descoperă de multe ori cu ajutorul unei căutări electronice, dar cine mai stă să evalueze o teză ”originală”, dar care nu este decât un cumul de non-sensuri şi locuri comune?
Prin urmare, dacă închiderea totală a universităţilor obscure ar fi poate o exigenţă prea mare, reducerea şcolilor doctorale ar fi ceva fără de care reforma actualului guvern ar fi egală cu zero. Căci, fără o cernere mai drastică a celor care conduc doctorate, autonomia universitară ar continua să fie cea mai bună acoperire pentru impostură şi pentru traficarea titlurilor academice.

Pagina 5 din 81