Nelu STAMATE

Nelu STAMATE

Situl oraşului antic Incahuasi ("reşedinţa împăraţilor incaşi") străjuieşte şi acum valea râului Canete, fiind poziţionat la o distanţă de aproximativ 160 de km faţă de capitala peruană Lima. În anul 2013, arheologii au făcut aici o descoperire extrem de interesantă, găsind 29 de artefacte cunoscute sub numele de qippu. Acestea sunt formate dintr-un sistem de sfori şi erau utilizate de incaşi atât pentru a realiza evidenţa bunurilor pe care le aveau, dar şi pentru a comunica. Ele constau dintr-un număr variat de sfori realizate din bumbac sau lână provenind din tunderea unor animale precum lama sau alpaca. Aceste sfori sunt legate între ele, formând noduri, de unde şi numele qippu, însemnând "nod". Unele dintre aceste artefacte erau extrem de complexe, fiind formate chiar şi din 2.000 de sfori.
Deşi oamenii de ştiinţă au putut descifra modul în care qippu funcţionează, ei cred că astfel de sisteme ascund secrete pe care nu le vom afla prea curând. Până acum se cunoaşte faptul că nodurile reprezentau cifre, iar aranjarea lor pe lungimea sforii corespundea unei operaţii matematice, precum adunarea sau scăderea.
Dispozitive de acest gen au fost descoperite şi înainte de anul 2013, însă doar în mormintele scribilor incaşi, despre care se presupune că le-ar fi inventat şi folosit. În schimb, descoperirile făcute în urmă cu 3 ani au fost făcute în magaziile în care erau depozitate produse agricole precum porumbul, piperul sau fasolea.
"Putem observa cum qippu folosit pentru ardeii iuţi diferă faţă de cel utilizat pentru alune, după modul în care au fost colorate sforile. Astfel, putem concepe un sistem de semne, pe care îl putem folosi pentru a cunoaşte mai multe informaţii despre lumea incaşilor", a declarat Gary Urton, cercetător în cadrul Universităţii Harvard.
În momentul de faţă, cele 29 de qippu se află în laboratorul de conservare "Patricia Landa" din Lima, unde sunt pregătite pentru a fi examinate de către cercetători. Arheologii sunt de părere că astfel de dispozitive urmează să mai fie descoperite în viitorul apropiat.

Există un număr suprinzător de mare de cuvinte din istorie pe care foarte mulţi dintre noi le folosesc în mod eronat sau cu sens denaturat. Un bun exemplu ar fi „nirvana”. Sensul în care este folosit este cel de „rai”, „paradis”, dar termenul de origine budistă semnifică de fapt eliberarea din ciclul nesfârşit de reîncarnări, care aduc adesea suferinţă în existenţa oamenilor şi dobândirea unei stări de binecuvântare absolută. Se referă şi la dobândirea celui mai înalt grad de înţelepciune, care eliberează individul de dorinţele lumeşti şi de durere. Este, într-adevăr, comparabil cu ajungerea în paradis, dar cuvântul nu este sinonim cu acesta.
Iată şi alţi termeni în cazul cărora se fac confuzii similare.

Fariseu

Închipuiţii aceia de farisei! Cel puţin aşa cred mulţi oameni că sunt descrişi de Biblie, motiv pentru care termenul de „fariseu” este folosit astăzi pentru a desemna o persoană ipocrită şi încrezută. Dar nu este o definiţie tocmai exactă. Fariseii - numele însemna „separatişti” sau „cei separaţi” - reprezentau o sectă iudaică care propovăduia adeziunea strictă la tradiţiile şi practicile religioase evreieşti. Aceştia luau cuvântul Bibiliei ad literam şi, chiar dacă unii contemporani criticau zelul lor excesiv privind legea iudaică, erau totuşi respectaţi pentru faptul că doreau să ajute oamenii din toate păturile sociale să studieze Legea lui Moise. Rivalii lor, numiţi saduchei, erau în mare parte aristocraţi şi prelaţi. Fariseii erau cunoscuţi şi pentru refuzul lor de a se închina stăpânirii romane.
Dar erau oare încrezuţi? În Evanghelia după Luca, fariseii erau furioşi pe Iisus pentru că vindecase un bolnav paralizat chiar într-o zi de Sabat. Privit din altă perspectivă, acest lucru demonstra că ei îşi urmau credinţa şi condamnau încălcarea Legii. De altfel, portretizarea biblică a fariseilor este ceva mai nuanţată decât pare la prima vedere. De exemplu, un fariseu respectat numit Gamaliel intervine în timpul unei judecăţi pentru a-i salva pe doi dintre apostoli, aşa cum este relatat în „Faptele apostolilor”, cea de-a cincea carte a Noului Testament, scrisă tot de Luca. Talmudul, o intrepretare acceptată a Torei scrisă de farisei, condamnă de asemenea ipocrizia. Fariseii au fost singura sectă evreiească care a supravieţuit căderii cetăţii Ierusalimului în anul 70 şi care a pus astfel bazele iudaismului modern.

Hedonism

Primele imagini care apar după o căutare rapidă online a cuvântului „hedonism” sunt dintr-o staţiune de nudişti din Jamaica. Pentru noi, cei care trăim în secolul 21, hedonismul este echivalent cu răsfăţul, cu plăcerile, în special cele de natură sexuală. Într-adevăr, sinonimele pentru „hedonism” includ „senzualitate”, „voluptate”, „nesaţ” „plăcere carnală”, „orgie”. Dar a pune semnul egal între hedonism şi orgie este eronat. De fapt, filosofii califică această definiţie drept „hedonism popular”.
Termenul de „hedonism” derivă din cuvântul grecesc „hedone” (plăcere). În esenţă, este filosofia care consideră că cele mai importante repere ale existenţei sunt plăcerea şi durerea. Plăcerea este intrinsec bună şi valoroasă, în timp ce durerea este de evitat. Dar plăcerea poate însemna multe lucruri. Poate fi de natură intelectuală, produsă, de exemplu, de o carte bună. Poate fi de natură altruistă, de exemplu îţi ajuţi un vecin. Da, plăcerea este şi o senzaţie, inclusiv de natură sexuală, dar poate fi produsă şi de un masaj. Unele forme de hedonism promovează ideea că plăcerea pe termen scurt nu este un câştig dacă nu are rezultate pe termen lung asupra durerii sau suferinţei.

Epicureu

Gurmanzii se referă adesea la ei înşişi ca „epicurei”, ceea ce desemnează persoane cu un simţ gustativ dezvoltat, care apreciază mâncarea şi băutura bună. Cuvântul „epicureu” vine de la numele filosofului grec Epicur (341-271 î.Hr) despre care se crede că ar fi fost un mare gurmand. De fapt, Epicur este considerat unul dintre cei mai importanţi gânditori hedonişti iar folosirea cuvintelor „epicureu” sau „epicureic” are astăzi un sens denaturat.
Hedoniştii din Antichitate, aşa cum am arătat în pasajul precedent, credeau că un lucru este bun dacă produce plăcere sau este rău dacă produce suferinţă. Epicur era considerat un hedonist egoist, care credea că lucrurile bune sunt numai acelea de care te bucuri personal, care-ţi produc ţie plăcere. Nu ceea ce o bucură pe mama ta, pe prietenul cel mai bun sau pe colegul tău premiant. Viaţa, deşi trebuie să fie bazată pe virtute morală, are un rost doar dacă fiecare se bucură de propria existenţă în felul său. Interesant este că hedoniştii egoişti credeau, în acelaşi timp, că dorinţele lumeşti, cele de natură culinară, sexuală sau ambiţiile politice, trebuie moderate. Dacă o persoană se afundă prea tare într-o plăcere, spuneau ei, riscă să devină sclavul acelei plăceri. Aşadar, în mod ironic, epicureii de astăzi nu sunt toţi demni de admiraţia filosofului Epicur.

Stoic

„Stoicul” este într-o anumită măsură considerat opusul „epicureului”. O persoană căreia, de exemplu, i-a murit soţia în tinereţe şi a rămas cu doi copii de crescut poate fi numită „stoică”, cu condiţia de a-şi fi acceptat soarta cu dârzenie şi de a fi depus toate eforturile fără lamentări. Pentru că acesta ştim că este stoicul, cel care acceptă orice întâmplare a vieţii fără a se plânge şi fără a-şi exterioriza sentimentele. Numai că, nu e chiar aşa.
Vechii stoici erau cei care urmau învăţăturile stoicismului, o şcoală de gândire filosofică cu bazele în Grecia Antică, apărută în jurul anului 300 î.Hr. Foarte popular şi în Imperiul Roman, stoicismul se baza pe meditaţie, conştiinţa permanentă a sinelui şi autoevaluare; oferea practicanţilor săi precepte teoretice şi texte motivaţionale asupra cărora să mediteze. În esenţă, era un fel de religie şi în anumite privinţe seamănă extrem de mult cu creştinismul.
Aşadar, cum a ajuns cuvântul stoic să fie asociat cu resemnarea interiorizată, fără manifestarea emoţiilor? Stoicii petreceau foarte mult timp meditând asupra morţii sau asupra apropierii morţii, considerată testul suprem al caracterului unei persoane. Ei mai credeau că sentimente precum frica, invidia sau dragostea pasională erau rezultatul unor false judecăţi, aşa că un adevărat stoic era imun la acestea. O viaţă morală (virtutea era considerată necesară fericirii) era o existenţă lipsită de pasiune şi sentimente.

Cinic

Tot grecii sunt cei care au dat lumii un cuvânt al cărui sens a fost denaturat în timp – „cinic”. Termenul descrie în zilele noastre o persoană care crede că toţi oamenii sunt motivaţi de interese egoiste, este o persoană negativistă, care pune mereu la îndoială ceea ce alţii spun sau fac. Dar cinicii din Grecia Antică erau persoane care aparţineau unei secte de filosofi, care practicau autocontrolul, ascetismul şi trăiau în sărăcie, considerând că astfel poate fi atinsă virtutea morală. Plăcerea era dispreţuită.
Un cinic celebru este Diogene din Sinop, care a renunţat la orice confort, plăceri şi convenţii sociale în strădania sa de a duce o viaţă morală. De pildă, obişnuia să umble desculţ prin zăpadă pentru a-şi învăţa organismul să se adapteze la frig. În acelaşi timp, însă, simţea că este de datoria sa să-şi admonesteze semenii sau să-i reclame dacă îi surprindea bucurându-se de lux şi de plăceri. Personajul lui Diogene se pare că a fost şi cel care a transformat accepţiunea iniţială a termenului în ceea ce îl defineşte astăzi.

Karma

Ceea ce ştim noi astăzi despre „karma”, cuvânt care a ajuns să fie folosit în viaţa de zi cu zi, este echivalent cu expresia „după faptă şi răsplată”, fie în sens pozitiv, fie negativ. A primi ceea ce meriţi, în funcţie de comportamentul tău. Dar karma nu funcţionează pe bază imediată, aşa cum ne-am obişnuit să catalogăm anumite întâmplări: m-ai hărţuit în trafic şi apoi ţi s-a stricat maşina. Ai primit karma. Nu. Karma este un concept hindus şi budist care spune că toate acţiunile unei persoane, dintr-un şir de reîncarnări succesive, îi influenţează destinul. În esenţă, karma este justiţie retributivă; eşti pedepsit sau răsplătit, dar într-o viaţă viitoare, în funcţie de faptele tale din existenţa prezentă. Conceptul nu poate fi înţeles şi nici nu este valabil fără credinţa reîncarnării.

Orwellian

Acest cuvânt îţi dă mici fiori. „Orwelliană” este orice situaţie similară cu cea descrisă de George Orwell în romanul său intitulat „1984”. Cartea descrie un sistem totalitar din viitor care controlează gândirea indivizilor, cu un guvern care supraveghează populaţia şi o lume în care lucrurile rele primesc nume care le fac să sune bine. Termenul s-a răspândit încă din 1950 şi este folosit pentru a cataloga tot felul de situaţii, în general în sens negativ. Mai aproape de noi, scandalul NSA sau legile care permit poluarea planetei sunt adeseori sub influenţa acestui cuvânt cu conotaţii malefice.
Problema este că George Orwell a mai scris şi alte romane, fiind chiar un gânditor socialist. De asemenea, spun mulţi, a fost chiar un tip de treabă. Aşadar, cuvântul „orwellian” ar trebui să însemne admirator al lui George Orwell, al ideilor şi cărţilor sale. Ceea ce este interesant, dincolo de conotaţia predominant negativă a termenului, este că persoane cu orientări politice diferite l-au folosit pentru a descrie conceptele la care nu aderă. Acest lucru poate induce în eroare o persoană nefamiliarizată cu opera scriitorului.

Duminică, 17 Ianuarie 2016 00:00

Cele mai mari eşecuri militare din istorie

În trecut, la fel ca şi astăzi, în războaie au existat învigători şi învinşi. Ceea ce determină diferenţa dintre aceştia este identificarea oportunităţilor prin care poate fi câştigată o luptă. Chiar şi aşa, de-a lungul istoriei, numeroşi comandanţi militari nu au reuşit să obţină victoria pe câmpul de bătălie, deşi aveau toate avantajele de partea lor.
Iată care sunt cele mai cunoscute bătălii, pierdute din cauza erorilor făcute de lideri militari neinspiraţi:

Changping (260 î.Hr.)

Vreme de trei ani, armata statului chinez Qin a încercat din răsputeri să cucerească fortăreaţa Shangdang, aflată sub stăpânirea statului rival Zhao. Pentru a spulbera asediul, generalul Zhao Kuo a ordonat celor 450.000 de militari aflaţi sub comanda sa să atace armata inamică, lăsând, însă, în urma sa întreg stocul de provizii. Deşi trupele rivale, conduse de Bai Qi, erau mult mai reduse ca număr, au reuşit să profite de greşeala generalului Kuo, distrugând tot ce au găsit în cale. Rămânând fără provizii, soldaţii lui Zhao Kuo, au fost nevoiţi să se retragă în cetatea Shangdang, însă nici aici nu existau alimente. La scurt timp, Zhao Kuo a fost asasinat, iar militarii conduşi de el s-au predat. Conform unor cronici din acea perioadă, Bai Qi a ordonat asasinarea tuturor celor 400.000 de prizonieri.

Trasimene (217 î.Hr.)

În luna iunie a anului 217 î.Hr., comandantul cartaginez Hannibal se afla în fruntea unei armate, care traversa nordul Italiei, cu scopul de a cuceri Roma. Pentru a opri această ofensivă, conducerea republicii romane îl numeşte în fruntea trupelor militare pe consulul Gaius Flaminius Nepos. În dimineaţa zilei de 24 iunie, soldaţii aflaţi sub comanda lui Flaminius îşi întâlnesc rivalii în apropierea lacului Trasimene. Hannibal, reuşea, astfel, să îi atragă pe romani într-o capcană. Consulul a ordonat întregii sale armate să atace imediat, deşi putea să trimită înainte câţiva cavaleri în recunoaştere. Flaminius nu a făcut acest lucru, trupele sale disipându-se pe parcursul bătăliei. În acest timp, cartaginezii încep atacul de pe dealurile unde se ascundeau, lovind din plin flancul roman. Atât Flaminius, cât şi jumătate din trupele sale (circa 15.000 de soldaţi), au fost ucişi. O treime din totalul de 30.000 de militari a fost capturată, doar 5.000 de romani reuşind să scape cu viaţă.

Carrhae (53 î.Hr.)

În anul 53 î.Hr., generalul roman Marcus Licinius Crassus a invadat Imperiul Part, cu ajutorul unei armate de aproximativ 60.000 de oameni. Crassus era informat că cea mai mare parte a trupelor parte se afla în Armenia, hotărând să profite de acest avantaj prin cucerirea cetăţilor bogate din Mesopotamia. Ajuns în apropierea oraşului Carrhae, Crassus a ordonat soldaţilor săi să atace imediat cei 10.000 de parţi care le blocau accesul în cetate. Generalul roman făcea, astfel, o greşeală fatală, pentru că nu a permis trupelor să campeze peste noapte, înainte de începerea ofensivei. Obosiţi şi înfometaţi, militarii romani nu au reuşit să facă faţă efortului din timpul luptei, iar, la scurt timp, au fost înconjuraţi din toate părţile. Comandantul part Surenas s-a oferit să discute condiţiile de pace cu militarii romani, însă, în timpul negocierilor, Crassus îl asasinează. Armata romană reuşeşte să se retragă, însă mai bine de jumătate de soldaţi sunt ucişi în deşert. Aproape 10.000 dintre militari sunt capturaţi şi vânduţi ca sclavi.

Yarmouk (636 d.Hr.)

În anul 636 d.Hr., o armată formată din circa 40.000 de arabi musulmani, conduşi de Khalid ibn al-Walid, a invadat provinciile din sudul Imperiului Bizantin. Pentru a opri această ofensivă, în fruntea armatei bizantine, numărând aproximativ 100.000 de oameni, a fost numit comandantul Vahan. La 15 august, Vahan îi înfruntă pe arabi în apropierea râului Yarmouk. În tot acest timp, comandantul secund al armatei bizantine, Trithyrius, încearcă să preia conducerea totală asupra trupelor, provocând tensiuni în rândul trupelor. Acesta a fost motivul pentru care militarii bizantini nu au reuşit să coopereze în timpul luptelor. După cinci zile de lupte, arabii au distrus în totalitate armata bizantină, care putea câştiga cu uşurinţă datorită superiorităţii numerice.

Hattin (1187 d.Hr.)

În 1187, comandantul musulman Saladin îşi conducea trupele în asediul fortăreţei cruciate Tiberias. În tot acest timp, Guy de Lusignan, regele Ierusalimului, se afla în fruntea armatei cruciaţilor din cetatea Acra. O parte dintre nobilii de aici doreau ca soldaţii să pornească spre fortăreaţa La Saphorie, de unde puteau să atace liniile de aprovizionare ale musulmanilor. Regele a refuzat să accepte acest lucru, deoarece considera că, astfel, lupta în mod ruşinos. În schimb, Guy de Lusignan ordonă armatei cruciate să ocupe cetatea Tiberias. Aflând de această ofensivă, Saladin a blocat accesul inamicilor la sursele de apă potabilă şi a dispus ca întreaga zonă să fie incendiată. Pe câmpia din Hattin, în momentul în care cruciaţii au fost îndeajuns de slăbiţi pentru a nu putea lupta, musulmanii i-au atacat şi i-au învins.

Duminică, 17 Ianuarie 2016 00:00

Ce boli poate ascunde scrisul de mână

Există o ştiinţă care studiază descifrarea sensurilor ascunse din spatele scrierii de mână a unei persoane şi este cunoscută sub denumirea de grafologie. În timpurile moderne, grafologia este folosită în elucidarea anchetelor penale dar şi pentru a răspunde numeroaselor întrebări legate de sănătatea unei persoane. A devenit, de asemenea, şi o practică destul de comună în analiza potenţialilor angajaţi pentru diverse firme.
Evoluţia din domeniul grafologiei a ajuns la nivelul în care poate detecta dacă o persoană prezintă semne clinice îngrijorătoare care să preconizeze boli precum schizofrenia, autismul sau dislexia, informează Healty Panda.
Mai jos vă prezentăm o listă de boli, precum şi procese fiziologice care pot fi depistate în funcţie de scrisul fiecăruia:

1. Hipertensiune arterială

Cu ajutorul grafologiei este posibil să se determine dacă o persoană are hipertensiune arterială. Caracteristicile scrisului unei persoane care suferă de hipertensiune arterială variază dramatic, comparativ cu cele în care persoana are un sistem cardiovascular ce funcţionează normal. Grafologii au stabilit faptul că pacienţii hipertensivi au un scris dezordonat, cu tremurături.

2. Schizofrenie

O cercetare medicală sugerează că aproape 60% dintre pacienţii cu schizofrenie care sunt trataţi cu medicamente antipsihotice se confruntă cu efecte extrapiramidale. Acestea includ alte boli, cum ar fi dischinezie tardivă şi Parkinsonism. Toate acestea şi, de asemenea, dizabilitatea generală motorie a pacientului pentru a-şi menţine mâinile în control total duc la schimbări profunde în calitatea generală a scrierii de mână a pacientului.

3. Sarcina

Cercetătorii au descoperit faptul că este posibil să detecteze o sarcină în doar 72 de ore după concepţie, iar asta doar analizând scrisul femeii.
Diferenţele se întâlnesc în zona de mijloc a scrierii de mână a gravidei, în special la nivelul literelor "a" şi "o". De asemenea, prin analiza literelor "p", "f", "g" şi "y", sexul fătului poate fi determinat în mod clar la sfârşitul lunii a şasea. În cazul unui copil de sex feminin, literele anterior menţionate vor apărea înclinate spre stânga.

4. Dislexie

Copiii sau adulţii care suferă de dislexie au un scris aparte, susţin cercetătorii. Părinţii care presează copiii în corectarea scrierii de mână doar înrăutăţesc lucrurile, sunt de părere specialiştii. Persoanele care sunt diagnosticate cu dislexie dau o formă ciudată literelor "d" şi "q", şi confundă litera "b" cu litera "d" în interiorul cuvintelor.

5. Autism

Scrisul de mână lizibil este esenţial pentru dezvoltarea academică. Este vital nu numai în scopuri de comunicare şi socializare dar şi pentru stima de sine a unui individ. Persoanele cu autism au un scris de mână caracterizat prin ezitare şi pauze semnificative între cuvinte. La fel este şi în rândul celor care suferă de sindromul Asperger. Boala afectează sistemul motor al individului atât de mult încât o coordonare între creier şi membrele superioare este compromisă.

6. Parkinson

Este cunoscut faptul că bolnavilor de Parkinson le tremură membrele superioare. Din această cauză scrisul de mână al unei persoane care suferă de această boală este unul tremurat şi cu întreruperi uşor vizibile.

Duminică, 17 Ianuarie 2016 00:00

Balcanii, copilul problemă al Europei

Balcanii pot fi "îngheţaţi", aşa încât să ne ocupăm de ei în momentul în care UE este pregătită să o facă, se credea până nu cu mult timp în urmă la Bruxelles şi în marile capitale europene, consideră politologul Ivan Krastev.
Situaţia a fost însă cu totul alta. Criza financiară din Grecia, politica agresivă a Rusiei, tensiunile din jurul livrărilor energetice ruseşti din Balcani, valul de refugiaţi din Orientul Apropiat prin intermediul aşa-numitei "rute balcanice", sutele de mii de solicitanţi de azil din Balcanii de Vest şi o mulţime de imigranţii ai sărăciei din Bulgaria şi România - toate acestea au readus în centrul atenţiei Balcanii.
Unul din zece europeni (dacă nu se ia în considerare Turcia) trăieşte pe Peninsula Balcanică. Regiunea este, într-adevăr, eterogenă, dar cu multe caracteristici în comun: sărăcia, problemele economice şi sociale, lipsa statului de drept, instabilitatea politică. Crizele din 2015 au exacerbat toate aceste probleme. Prin urmare, UE are nevoie urgent de soluţii, de noi strategii şi instrumente pentru Balcani, spune Johanna Deimel, de la Asociaţia Europa de Sud-Est, care consideră că Balcanii reprezintă "o componentă centrală a Europei".

Migraţia sărăciei

Observatorii sunt de acord că Balcanii, acest "copil problemă", au nevoie de mai multă atenţie. Or, acest lucru este şi în interesul întregii Europe. În special fluxurile de migraţie care au venit din această regiune sau care au tranzitat-o în drum către Europa de Vest fac din acest ajutor un imperativ politic. "Trebuie să vorbeşti cu aceste ţări. Nu doar despre ele, ci cu ele", spune Dusan Relijc, de la Fundaţia Economie şi Politică. El a reamintit că o proporţie semnificativă de refugiaţi care au venit în Germania în prima jumătate a anului 2015, provin din ţările din Balcanii de Vest. Germania este ţara UE care primeşte cei mai mulţi dintre aşa-numiţii "migranţi ai sărăciei" din România şi Bulgaria - peste 200 000 numai în ultimii doi ani. Există mulţi romi, dar, de asemenea, oameni doar săraci care fug de lipsa de perspectivă din ţările lor.
"Anumite caracteristici se aplică întreagii regiuni, indiferent că este vorba despre ţări UE sau în curs de integrare: un standard relativ scăzut de trai şi o rată o şomajului ridicată, mai ales în rândul tinerilor. Diferenţele între salariile din nordul Europei şi cele din sud-estul continentului iau amploare în UE. Protestele din Bosnia în 2014, cele din Macedonia din primăvara anului 2015, precum şi cele actuale din Muntenegru reclamă o nouă cultură politică, o altă abordare din punct de vedere economic, democratic şi al statului de drept", rezumă Johanna Deimel. Din această perspectivă, ţările din regiune şi UE trebuie să depună eforturi comune, pentru că, în caz contrar, presiunea migraţiei va persista.

Ruta balcanică şi refugiaţii

În a doua jumătate a anului, ţările din Balcani au generat mai multe controverse când a venit vorba de migraţie. Sute de mii de refugiaţi din Orientul Apropiat şi-au găsit drumul spre Vest prin Grecia, Macedonia, Serbia şi parţial prin Bulgaria, Croaţia şi Slovenia. Mai ales pentru Macedonia şi Serbia, nu a fost o sarcină uşoară să permită şi să organizeze tranzitul acestora. Cu toate acestea, nu au existat incidente majore sau violenţe. Refugiaţii nu au fost oaspeţi binevenit în Balcani, motiv pentru care au fost pur şi simplu redirecţionaţi către Austria şi Germania. Dusan Relijc consideră că ţări din afara UE, precum Serbia şi Macedonia s-au purtat mai uman şi mai civilizat faţă de refugiaţi decât unele ţări din UE.
Guvernele "rutei balcanice" au recunoscut problema parţial tardiv, nefiind pregătite pentru un val atât de însemnat de refugiaţi. Traficanţii au câştigat bani buni pe spinarea migranţilor, până când a apărut un sistem de organizare care a înlesnit tratamentul rezonabil faţă de refugiaţi.

Bulgarien Sofia Flughafen Außenaufnahme

Cotele obligatorii prevăzute de UE au generat la rândul lor resentimente majore. Guvernele de la Sofia, Bucureşti şi Zagreb le-au acceptat, însă locuitorii acestor ţări numai încântaţi nu sunt de perspectiva venirii refugiaţilor. Sentimentele anti-liberale şi xenofobe au fost vizibile cu precădere în Bulgaria, motiv pentru care această ţară a şi fost evitată de majoritatea refugiaţilor. Odată cu fluxurile de imigranţi care au luat cu asalt continentul, în Europa a apărut o nouă divizare. Ţările balcanice s-au regăsit mai degrabă alături de Ungaria, Polonia şi de statele baltice, nicidecum alături de cele vestice.

Graniţe şi securitate

Migrarea masivă din şi prin Balcani a forţat reapariţia discuţiilor privind frontierele externe ale UE. "UE încearcă să rezolve acest subiect de vreo 10-15 ani. Problema trebuie rezolvată, dacă se doreşte ca valul de refugiaţi să fie ţinut sub control", spune Ivan Krastev.
Nu numai UE, ci şi NATO trebuie să îşi protejeze graniţele sale în Balcani. În 2015, membrii NATO, România şi Bulgaria au subliniat în mod repetat că situaţia din Ucraina le-a adus într-o situaţie potenţial foarte periculoasă. Ambele ţări au susţinut sancţiunile împotriva Rusiei. În plus, între autorităţile de la Bucureşti şi Moscova există tensiuni suplimentare, în contextul situaţiei din Republica Moldova.
Aspiraţiile geopolitice şi de politică energetică ale Kremlinului în regiune trebuie să fie luate foarte în serios, spune Johanna Deimel: "Avem pe de-o parte o ţară ca Serbia, care este într-un parteneriat strategic cu Rusia şi pe de cealaltă parte Muntenegrul, care a primit invitaţia de aderare la NATO. În cele din urmă, mişcările de refugiaţi şi migraţie au un aspect de securitate. Radicalizarea religioasă în societăţile musulmane din regiune reprezintă un potenţial risc pentru ţările în cauză şi pentru întreaga Europă. În aceste împrejurări, regiunea balcanică joacă un rol deosebit de important".

Japonia menţine deschisă o gară feroviară scoasă din uz pentru un singur pasager: o elevă de liceu pentru care trenul face doar două opriri în această staţie - o dată când fata pleacă la cursuri şi a doua oară când se întoarce, relatează site-ul citylab.com.
De ani de zile, acest singur pasager aşteaptă în gara Kami-Shirataki din insula nordică Hokkaido. Totul pare a fi o scenă desprinsă dintr-un film al regizorului Hayao Miyazaki. Dar, conform CCTV News, povestea este reală şi are la bază o decizie pe care Căile Ferate Japoneze - grupul care operează reţeaua feroviară a ţării - a luat-o în urmă cu trei ani.
La acea vreme, numărul pasagerilor în staţia Kami-Shirataki a scăzut semnificativ din cauza poziţiei sale izolate, iar serviciile de transport de marfă au încetat şi ele. Căile Ferate din Japonia se pregăteau să închidă gara pentru totdeauna, când au observat că aceasta încă era utilizată în fiecare zi de o elevă. Aşa că au decis să păstreze gara deschisă pentru ea până la absolvirea cursurilor. Compania chiar a ajustat orarul trenului în conformitate cu programul fetei. Eleva, a cărei identitate nu a fost dezvăluită, urmează să termine liceul în luna martie, moment în care gara va fi în cele din urmă închisă.
Oamenii „îşi scot pălăria” în faţa guvernului japonez pentru că face din educaţie o prioritate de top, scrie site-ul citat. „De ce nu ar trebui să vreau să mor pentru o ţară ca aceasta, când guvernul este gata să facă atâta efort în plus doar pentru mine”, a scris un comentator pe pagina de Facebook a CCTV. „Acesta este sensul unei bune guvernări, de a răzbate până la nivelul oamenilor de rând. Fiecare cetăţean contează. Niciun copil lăsat în urmă!”. Alţii deplâng dificultăţile cu care se confruntă Căile Ferate în Japonia rurală. Cu natalitatea care a scăzut la niveluri record, îmbătrânirea populaţiei şi pericolul de a pierde o treime din populaţie până în 2060, Japonia se confruntă cu o serie de crize, inclusiv un surplus de locuinţe vacante şi o forţă de muncă în scădere. Sistemul feroviar al naţiunii este afectat de aceste schimbări.
Transportul feroviar de mare viteză impresionant de eficient al Japoniei a continuat să se extindă la periferia ţării, determinând scoaterea din funcţiune a rutelor feroviare „low-tech” devenite desuete. Gara Kami-Shirataki, de exemplu, se află în oraşul Engaru în partea rurală a Hokkaido, care a pierdut cel puţin 20 de linii de cale ferată, în ultimele decenii.
Dar dacă povestea acestei tinere şi legătura ei specială cu gara Kami-Shiratki este un indicator, căile ferate rurale din Japonia vor rămâne în amintire pentru serviciul lor pus în slujba oamenilor din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării.

Înmatriculările de autoturisme noi în România au crescut cu 15,7%% în 2015, la 81.162 de unităţi, în timp ce livrările Dacia au avansat la nivelul UE cu 5%, la 377.165 unităţi, conferind mărcii româneşti o cotă de 2,8%. În 2014, în România au fost înregistrate 70.172 de autoturisme. În luna decembrie, înmatriculările de maşini noi au crescut în România cu 56,2%, de la 5.595 de unităţi în urmă cu un an la 8.738 de autoturisme, potrivit datelor publicate vineri de Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA).
La nivelul Europei, înregistrările de autoturisme noi au avansat în 2015 cu 9,3%, depăşind 13,7 milioane de unităţi.
Toate pieţele auto mari au înregistrat creşteri, contribuind la redresarea generală de la nivelul Uniunii Europene. Înmatriculările din Spania au urcat cu 20,9%, iar cele din Italia cu 15,8%, pe fondul revenirii celor două ţări la creştere economică. Marea Britanie a consemnat o creştere de 6,3% a înmatriculărilor, Franţa de 6,8%, iar Germania de 5,6%. Scăderi au avut loc în Estonia (-3%) şi Luxemburg (-6,7%). În decembrie, înmatriculările auto din Europa au avansat cu 16,6%, la 1,1 milioane autoturisme.
Înmatriculările de autoturisme Dacia la nivelul UE au crescut anul trecut cu 5%, de la 350.175 unităţi în urmă cu un an la 377.165 unităţi, conferind mărcii româneşti o cotă de 2,8%, în scădere de la 2,9%. În luna decembrie, vânzările Dacia în Uniunea Europeană au avansat cu 25,1%, de la 27.401 unităţi în urmă cu un an la 34.285 de unităţi, dar cota de piaţă a scăzut de la 2,9% la 3,1%.
Vânzările de maşini noi ale grupului Renault, al treilea mare producător la nivel european, care deţine şi marca Dacia, au avansat anul trecut cu 9,2%, la 1.334.556 milioane de unităţi, iar cota de piaţă a stagnat la 9,7%, comparativ cu intervalul similar din 2014. În luna decembrie, înmatriculările grupului Renault au urcat cu 27,9%, la 129.732 unităţi, conferind grupului o cotă de piaţă de 11,7%, faţă de 10,6% în urmă cu un an.
Înmatriculările celui mai mare producător european, grupul Volkswagen, au crescut cu 6,1% în 2015, la 3.377.799 autoturisme, iar cota de piaţă a scăzut la 24,6%, faţă de 25,4% în intervalul 2014. În decembrie, înregistrările grupului VW au crescut cu 4,7%, la 246.278 autoturisme. Cota de piaţă s-a redus de la 24,7% în urmă cu un an la 22,2%.

„Noul Contract Colectiv de Muncă asigură o bază socială solidă pentru a ne continua eforturile de  transformare a Combinatului nostru şi pentru a păstra locurile de muncă în viitor, în ciuda pieţei dificile", a declarat Bruno Ribo, director general al ArcelorMittal Galaţi.
Pentru 2016, documentul prevede o creştere salarială de 50 de lei brut pentru muncitori, şefi de formaţie şi TESA cu studii medii şi includerea - începând din luna mai - nivelului maxim al sporului de vechime (25%), în salariul de bază. În 2017, 15% dintre angajaţi vor fi promovaţi, iar un bonus de 240 de lei brut va fi acordat în luna iunie. Un al doilea bonus, în valoare de 200 de lei va fi acordat în cazul în care rezultatele companiei se vor ameliora. Aceste majorări însumează o creştere totală a câştigului salarial mediu, pentru următorii doi ani, de 5.066 de lei brut pe salariat (211 lei brut / angajat, lunar) pentru categoriile de salariaţi menţionate mai sus.
De asemenea, va fi introdus un bonus special pentru şefii de formaţie. Pentru celelalte categorii de angajaţi, sistemul de bonusuri şi promovări care au în vedere performanţa va continua.
Practic, compania îşi asumă şi garantează veniturile angajaţilor prin anticiparea a doi ani într-unul singur (începând cu ianuarie 2016) în condiţiile actuale ale unei inflaţii negative, ale unui mediu de afaceri nesigur şi după şase ani consecutivi în care s-au înregistrat pierderi.
„Deşi negocierile au fost dificile, ambele părţi au înţeles necesitatea de a găsi soluţii care să protejeze şi să crească veniturile angajaţilor, s-a creat un cadru de aliniere la cerinţele legale ce urmează a intra în vigoare, precum şi asigurarea unei vizibilităţi pe următorii ani, aspecte cruciale pentru bunul mers al companiei noastre”, a declarat Mihaela Crăciun, director de resurse umane al ArcelorMittal Galaţi.

La data de 15.01.2016 procurorii  Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi au dispus reţinerea pentru o durată de 24 ore a inculpaţilor Bădros Marius, Zaharia Ioniţă-Nelu, Damaschin Lucian şi Raţă Marian, pentru săvârşirea  infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori şi operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.
În perioada septembrie 2015 - ianuarie 2016, inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat având ca scop obţinerea de beneficii materiale prin săvârşirea de infracţiuni informatice – activităţi de skimming a datelor cărţilor de credit prin compromiterea bancomatelor şi clonarea acestor carduri, urmată de retrageri neautorizate de numerar.
Membrii grupului au deţinut şi transmis dispozitive hardware concepute şi adaptate în scopul accesării ilegale a ATM-urilor (skimming), activitatea infracţională desfăşurându-se pe teritoriul mai multor state din Uniunea Europeană, precum şi în state asiatice.
Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate pe raza judeţului Galaţi au fost găsite şi ridicate dispozitive de skimming, hardware şi software pentru clonarea cardurilor, aproximativ 10.000 de euro, laptop-uri, tablete şi smartphone-uri, fiind indisponibilizate şi patru autoturisme de lux.
Faţă de cei patru inculpaţi s-a propus Tribunalului Galaţi măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile.
Acţiunea a fost efectuată împreună cu ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Galaţi.
Suportul de specialitate a fost asigurat de către Direcţia Operaţiuni Speciale şi Departamentul pentru Informaţii şi Protecţie Internă.
Acţiunea s-a desfăşurat cu sprijinul Direcţiei de Combatere Criminalităţii Organizate a Poliţiei Române, IGPF - Centrul de Supraveghere şi Controlul Trecerii Frontierei Aeroporturi Bucureşti - Otopeni, poliţiştilor Inspectoratului de Poliţie Judeţean Galaţi şi Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Galaţi.
Cercetările sunt continuate pentru documentarea întregii activităţi infracţionale.

Primarul municipiului Galaţi, Marius Stan, a cerut vineri forţelor de intervenţie să fie pregătite să reacţioneze cu operativitate, după ce Administraţia Naţională de Meteorologie a emis avertizări cu cod galben şi portocaliu de ninsori şi viscol, valabile în intervalul 16 ianuarie 2016, ora 20.00 – 17 ianuarie 2016, ora 20.00.
Primarul Marius Stan a cerut tuturor forţelor de intervenţie la deszăpezire să fie pregătite să acţioneze imediat ce vremea se înrăutăţeşte. Sunt pregătite de intervenţie peste 141 de utilaje şi aproximativ 250 de oameni. Utilajele de deszăpezire vor interveni, în premieră, de anul acesta, pe zone de competenţă. Potrivit noii strategii municipale de intervenţie în caz de ninsori, Galaţiul a fost împărţit în 6 (şase) zone operative, fiecărei zone fiindu-i alocat un număr de utilaje şi forţă umană pentru înlăturarea cât mai operativă a efectelor fenomenelor meteorologice. Au fost asigurate stocurile necesare de combustibil şi material antiderapant. Responsabilii cu deszăpezirea au sarcina să intervină din timp pentru prevenirea producerii poleiului şi, în cazul depunerii unui strat consistent de zăpadă, să acţioneze cu prioritate pe căile de acces către spitale, unităţile de utilitate publică, la intrările/ieşirile în/din oraş, pe pante şi rampe, în intersecţii şi în sensurile giratorii. Totodată, echipele de deszăpezire vor interveni cu prioritate pentru curăţarea trotuarelor şi a alveolelor din staţiile destinate transportului în comun, precum şi în dreptul rampelor pentru persoane cu dizabilităţi de la trecerile de pietoni.
Pentru ca intervenţia utilajelor de deszăpezire să nu fie îngreunată de traficul aglomerat, primarul Marius Stan face apel la populaţia municipiului Galaţi să renunţe, pe cât posibil, la maşinile personale şi să folosească, pe perioada episodului de vreme severă, mijloacele de transport în comun pentru a uşura intervenţia utilajelor. Totodată, şoferii sunt rugaţi să oprească, staţioneze sau parcheze maşinile numai în locurile permise de lege, pentru a nu zădărnici eforturile echipajelor de deszăpezire. În contextul în care sunt prognozate intensificări severe ale vântului, cu viteze de până la 70-80 kilometri/oră, posesorii de autovehicule sunt sfătuiţi să parcheze în locuri sigure, departe de copaci, copertine, panouri publicitare, etc.
Având în vedere fenomenele meteo extreme ce se vor produce în perioada episodului de vreme severă, primarul Marius Stan a cerut forţelor responsabile monitorizarea, ridicarea de pe străzi şi cazarea persoanelor fără adăpost. În acest sens, funcţionează serviciul de permanenţă la Centrul de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost de pe lângă Primăria municipiului Galaţi. Pentru situaţii speciale, cetăţenii pot suna la Poliţia Locală, 0236.314.000, Poliţia Municipală, 0236.412.222 sau la ofiţerul de serviciu al Primăriei, 0236.307700.

Pagina 7 din 81