Nelu STAMATE

Nelu STAMATE

Vineri, 03 Aprilie 2015 00:00

Stonehenge are „fraţi”

Un complex asemănător celui de la Stonehenge, constând în formaţiuni misterioase de roci, ce ar fi putut fi utilizate ca situri în care credincioşii care venerau Soarele practicau ritualuri de sacrificare, a fost descoperit în Deşertul Gobi din China, informează dailymail.co.uk. Aproximativ 200 de astfel de structuri misterioase din piatră au stârnit numeroase pasiuni şi controverse în rândul comunităţii ştiinţifice internaţionale, după descoperirea lor în 2003. Cunoscute sub denumirea de "cercurile ciudate din pietre" de locuitorii din Turpan, acele formaţiuni variază ca mărime şi formă.

Experţii au formulat o nouă teorie, sugerând că formaţiunile respective ar fi putut să fie folosite de nomazii primitivi ca locuri în care aceştia venerau Soarele şi ar fi putut reprezenta chiar situri în care erau practicate ritualuri de sacrificare - deşi tipurile de posibile sacrificii care erau aduse astrului nu sunt deocamdată cunoscute.

Există câteva asemănări între formaţiunile din China şi complexul Stonehenge din comitatul britanic Wiltshire. În primul rând, ambele formaţiuni au fost asociate cu credincioşii preistorici care venerau Soarele. Apoi, forma structurilor este asemănătoare şi acestea includ anumite "ieşiri". Nu în ultimul rând, pietrele au fost transportate în acele situri din alte regiuni.

Cercurile din pietre au fost descoperite în Munţii Gaochang, în nord-vestul Chinei, şi acoperă o suprafaţă de peste 6,6 kilometri pătraţi. Ele au fost filmate din aer cu ajutorul unei drone operate de un birou local de turism, în încercarea de a înţelege mai bine originea acestor structuri, afirmă ediţia online a cotidianului People's Daily.

Formaţiuni similare au fost descoperite pe muntele Burkhan Khaldun din nordul Mongoliei, iar anumiţi arheologi au sugerat faptul că acele roci mongole ar putea să indice mormântul marelui lider Ginghis Han.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, unele dintre structurile descoperite în Deşertul Gobi datează din epoca bronzului şi ar putea avea o vechime de peste 4.500 de ani. Altele sunt mai noi şi ar putea să dateze din perioada evului mediu.

În Iordania există 12 astfel de structuri circulare, care pot fi văzute integral doar din aer sau cu ajutorul unor imagini din satelit. Ele ar fi fost construite la începutul epocii bronzului (între anii 4500 î.e.n. şi 2000 î.e.n.).

Deşi nu sunt identice, având în vedere designul lor complex, structurile din Peru au generat numeroase teorii în rândul oamenilor de ştiinţă. Cunoscute şi sub denumirea de "Liniile Nazca", acele desene au fost observate în premieră în 1939, atunci când un pilot a zburat cu avionul pe deasupra platourilor înalte din regiunea de coastă a statului Peru. Ele au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO în 1994. Acele desene realizate sub forma unor linii din piatră trasate pe sol se întind pe distanţe de peste 80 de kilometri, între oraşele Nazca şi Palpa, aflate la 400 de kilometri la sud de Lima. Liniile Nazca converg într-un punct în care apare umbra Soarelui, la răsărit, în timpul solstiţiului de iarnă din emisfera sudică. 

Baobabul este un arbore foarte neobişnuit. În primul rând ne uimeşte prin dimensiunea sa, în al doilea prin proporţiile sale. Având o circumferinţă de 9-10 metri, acesta ajunge în înălţime la numai 18-25 de metri. Iar în Cartea Recordurilor e înregistrat un baobab care are un trunchi de 54,5 metri în circumferinţă. Aspectul baobabului se explică foarte simplu: acesta creşte, în principal, pe întinderile aride din Africa, iar trunchiul său conţine rezerva de apă şi substanţe nutritive. În partea de sus trunchiul acestui arbore se ramifică în ramuri netede şi foarte groase. Diametrul coroanei ajunge la 38-40 de metri. Baobabii sunt foarte rezistenţi, ei îşi refac rapid coaja deteriorată şi pot creşte timp de sute de ani chiar cu măduva deteriorată. Măduva trunchiului său este foarte moale şi se distruge foarte rapid, în urma infectării de către ciuperci. Din această cauză, golul imens al tulpinii este folosit de localnici pentru propriile nevoi. Vestitul explorator David Livingston a descris cazul când a văzut 20 sau chiar 30 de oameni dormind în interiorul baobabului uscat, fără orice incomodităţi. În Senegal poeţii erau înmormântaţi în baobabi, considerându-se că nu merită să fie îngropaţi în pământ. În mod tradiţional, trunchiurile goale de baobab sunt folosite ca depozit pentru cereale şi alte produse, precum şi ca rezervoare de apă.

Astăzi, în Africa, baobabul continuă să fie utilizat pentru o varietate de scopuri. De exemplu, în Kenia, pe traseul Nairobi-Mombasa un baobab e dotat cu o uşă şi nişte ferestre. De mai multe ori el a servit drept refugiu temporar pentru turişti. În Zimbabe, dintr-un baobab a fost făcută chiar o staţie de autobuz, în a cărei „sală de aşteptare” încap cu uşurinţă 40 de persoane. Iar în Botswana s-a păstrat un baobab ce în trecut a fost folosit ca ...închisoare. În Limpopo, într-un copac, a cărui vârstă este de 6.000 de ani, s-a deschis un „bar-baobab”, localul bucurându-se de o popularitate enormă printre turişti.

NASA dezvoltă în prezent o farfurie zburătoare pentru prima misiune cu echipaj la bord pe Marte. Noua navă spaţială face parte dintr-un proiect care se numeşte deceleratorul supersonic cu densitate scăzută (LDSD). Racheta va cântări în jur de 3.175 de kilograme şi va avea o lăţime de aproape 12 metri.

În iunie 2014, NASA a realizat primul test din cadrul LDSD. Agenţia guvernamentală a vrut să vadă cum vor performa două dispozitive care ar urma să fie folosite în cadrul misiunii în care oamenii vor ajunge pe Marte, însă, din păcate, o paraşută nu s-a deschis corespunzător în timpul testărilor. Tehnologiile ar urma să ajute la aterizarea navei spaţiale în siguranţă pe planeta roşie. De asemenea, aceasta ar urma să permită trimiterea unor sarcini utile grele pe suprafaţa lui Marte. Scopul misiunii este de a explora anumite regiuni ale planetei. Atmosfera densă a lui Marte face dificilă cercetarea sa la ora actuală.

Un englez căruia i s-a furat portofelul la vârsta de zece ani, în timp ce dormea într-o rulotă în parcare, l-a regăsit după 35 de ani. Fiind plecat cu părinţii în vacanţă, copilul a adormit în rulota parcată. Hoţii au intrat şi i-au furat portofelul, pe care l-au abandonat apoi într-un bar din apropiere. La aproape 35 de ani de la acel eveniment, muncitorii care făceau reparaţii la respectiva construcţie, devenită între timp o anexă a unei case, au găsit portofelul şi l-au dat proprietarei locuinţei. Ea a găsit o bancnotă de o liră şi o poză în portofel. Femeia a postat pe Facebook fotografia şi a reuşit astfel să găsească proprietarul portofelului.

Preşedintele rus Vladimir Putin trebuie să sufere foarte puternic de claustrofobie zilele acestea. O trecere în revistă a evoluţiilor din ultima săptămână din străinătatea învecinată a Rusiei ne poate explica de ce.

De-a lungul întregii frontiere a Rusiei cu Europa, armata SUA este foarte ocupată. Puţin câte puţin, Statele Unite extind diversele exerciţii militare care ţin de Operaţiunea Atlantic Resolve. Exerciţiile au început în ţările baltice şi Polonia şi, de săptămâna trecută, s-au extins în România, cu intenţia de a începe şi în Bulgaria. Deocamdată, majoritatea acestor misiuni sunt dintre cele mai mici, nefiind implicaţi mai mult de câteva sute de militari la un moment dat, şi urmăresc să testeze capacitatea SUA de a detaşa rapid unităţi în ţări care vor putea apoi să exerseze primirea acestor forţe şi colaborarea cu ele. În plus, diverse unităţi de comandă din brigăzile de infanterie ale armatei de uscat americane au fost puse prin rotaţie la conducerea Operaţiunii Atlantic Resolve pentru a exersa comanda comună şi controlul comun.

Deşi este vorba în primul rând de o testare a capacităţilor militare, exerciţiile servesc şi scopului politic de a-i asigura pe aliaţii din Europa de Est de sprijinul SUA. Să luăm de exemplu convoiul Dragoon Ride, care s-a pus în mişcare pe 21 martie. Acest spectacol de 11 zile poartă un convoi militar american, care include şi vehicule blindate Stryker, pe un traseu de 1.800 de kilometri (1.100 mile) care trece prin Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia şi Germania. Practic, ceea ce fac SUA este să defileze cu un gigantic drapel american de-a lungul întregului front european.

SUA au arătat că sunt dispuse să meargă dincolo de obligaţiile asumate prin tratatul NATO prin trimiterea acestui mesaj către Moscova. Ministrul ucrainean de interne, Arsen Avakov, a profitat luni de oportunitate pentru a trâmbiţa sprijinul SUA pentru ţara sa asediată, publicând pe pagina lui de Facebook detalii privind o misiune americană de instrucţie care va începe pe 20 aprilie în vestul Ucrainei. Conform lui Avakov, Brigada Aeropurtată 173 şi unităţi ale Gărzii Naţionale ale SUA vor începe “instrucţie şi exerciţii pe termen lung”, constând în trei seturi de cursuri de instrucţie, fiecare a câte opt săptămâni. Întrebarea, deocamdată fără răspuns, dacă administraţia SUA le va trimite arme letale chiar acestor trupe ucrainene pe care le instruieşte este de natură să irite Rusia. Apariţia trupelor americane în Ucraina, pentru exerciţii, nu reprezintă decât încă un motiv pentru ca Rusia să reziste pe poziţiile ei militare din est, în timp ce SUA îşi fac simţită prezenţa în Ucraina.

 

România şi mai departe

 

România este un alt punct de concentrare a activităţii SUA şi NATO pe care Rusia îl priveşte cu nervozitate. Având ieşire la Marea Neagră şi graniţă comună cu Ucraina, România joacă un rol crucial în strategia NATO pentru această regiune. Comandantul Suprem Aliat al NATO pentru Europa, generalul Philip M. Breedlove, a efectuat o vizită la Bucureşti pe 31 martie. Înaintea lui, Subsecretarul pentru Controlul, Verificarea şi Conformitatea Armelor, Frank A. Rose, a vizitat România pe 30 martie. Breedlove şi Rose se alătură unei lungi liste de oficiali occidentali care s-au întâlnit cu omologii lor români de la începutul acestui an, între care şi Subsecretarul de Stat pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice Victoria Nuland, cancelarul german Angela Merkel şi secretarul general al NATO Jens Stoltenberg. Pe lângă întărirea cooperării cu România în domeniul apărării, ca parte a strategiei generale a NATO, oficiali ai SUA lucrează de asemenea şi pentru a crea o mai mare prezenţă a firmelor americane în ţară, mai cu seamă în sectorul energiei, pentru a dilua influenţa Rusiei.

În România este însă aşteptat un musafir care iese în mod special în evidenţă. Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan şi-a programat o vizită la Bucureşti pe 1 aprilie, prima pe care o face din 2007. Călătoria lui survine într-un moment în care Turcia lucrează la strângerea legăturilor cu Rusia în domeniul energiei, prin planificarea construcţiei gazoductului Turkish Stream şi prin obţinerea unui rabat la importurile de gaze naturale din Rusia. Cu toate acestea, criza din Ucraina a îndemnat Turcia, ca de altfel şi pe unii dintre vecinii ei, să se intereseze mai mult de problema securităţii la Marea Neagră. Turcia, la fel ca şi România, reprezintă un nod crucial în strategia americană de a împrejmui Marea Neagră cu un arc de aliaţi. Iar Turcia, deşi a participat la exerciţiile NATO din Marea Neagră, alături de România şi Bulgaria, s-a ţinut aproape şi de Moscova, încercând să-şi menţină poziţia neutră. Însă recenta vizită a lui Erdogan la Kiev, cuplată cu călătoria din această săptămână la Bucureşti, va ridica fără îndoială în mintea celor de la Moscova întrebarea dacă Turcia nu înclină către Vest.

 

Occidentul se implică în Asia Centrală

 

Şi dacă Rusia trebuie să-şi facă griji în privinţa Turciei, ea trebuie să se îngrijoreze şi cu privire la Turkmenistan. Privind peste Marea Caspică, Aşgabat vede că se consolidează o alianţă între Turcia, Azerbaidjan şi europeni în vederea construirii unor conexiuni energetice care să ocolească Rusia şi să treacă prin Caucaz şi Turcia pentru a deservi Europa. Turkmenistanul şi vastele lui rezerve energetice sunt elemente cruciale ale oricărui mare proiect realizat pe baza acestui plan. Guvernul turkmen este excesiv de prudent în încercarea lui de a evita să supere Rusia, temându-se că Moscova ar putea profita de ocazie pentru a se amesteca în treburile interne ale Aşgabatului, într-un moment în care pentru Asia Centrală se întrevede o şi mai mare instabilitate. Însă europenii, Turcia şi Azerbaidjan fac de o vreme lobby la Aşgabat pentru a le fi acceptate propunerile din domeniul energiei. Şeful uniunii energetice a UE [n.tr. – comisarul pentru energie], Maros Sefcovic, intenţionează să viziteze Turkmenistanul în lunile următoare pentru a discuta planurile privind un gazoduct trans-caspic.

Guvernul turkmen va trebui să fie convins că va avea sprijinul occidental necesar pentru a face faţă oricărei reacţii negative a Rusiei împotriva Aşgabatului, dacă va da curs acestor propuneri. De remarcat este că pe 26 martie, când şeful Comandamentului Central al SUA, generalul Lloyd Austin, a fost audiat de Congres pentru a prezenta raportul anual al CENTCOM, el a menţionat că Turkmenistanul ceruse Statelor Unite echipamente militare şi tehnologie cu care să poată izola orice fel de revărsare peste graniţă a instabilităţii din Afganistan. Deşi Austin a precizat că politica de neutralitate a Turkmenistanului ridică unele dificultăţi în calea întăririi cooperării militare dintre Washington şi Aşgabat, faptul că guvernul turkmen, de obicei foarte prudent, a deschis fie şi o simplă discuţie cu SUA va atrage negreşit atenţia Moscovei.

De la Marea Baltică la Marea Neagră şi, acum, la Marea Caspică, SUA se află în căutarea unor recruţi care să încercuiască Rusia. România s-a dat de partea SUA anul trecut, însă anul acesta Turcia şi Turkmenistanul sunt cele pe care trebuie să stăm cu ochii. 

Teflonul

 

Chimistul Roy Plunkett, angajat al companiei DuPont la începutul secolului XX, a descoperit din întâmplare acest material non-reactiv care nu se lipeşte în timpul unor experimente cu substanţe refrigerante. Acesta a închis un gaz numit tetrafluoretilena (TFE) în mici cilindri pe care i-a îngheţat. În mod neaşteptat, substanţa s-a transformat într-un solid vâscos, de consistenţă ceroasă, care a dovedit a avea mai multe calităţi interesante, printre care şi non-aderenţa. Compania DuPont a patentat această invenţie, cunoscută astăzi sub numele de Teflon.

 

Bileţelele cu lipici (post-it)

 

În 1968, Spencer Silver, un chimist care lucra pentru compania 3M, a dat peste un lipici foarte cu aderenţă foarte scăzută în timp ce încerca să creeze unul foarte puternic care urma să fie folosit în industria aeronautică. Adezivul foarte slab care nu lăsa urme prezenta valoare comercială, după părerea chimistului, dar nimeni din companie nu i-a dat atenţie timp de 5 ani. După încă 7 ani, 3M a hotărât să producă bileţele pentru notiţe cu lipici, dar doar pentru uzul intern. În final, le-au testat valoarea de piaţă distribuindu-le gratuit mai multor firme. Iniţial, nu au avut succesul scontat, dar astăzi sunt cele mai cumpărate produse de papetărie din lume.

 

Plasticul

 

La începutul secolul XX, cel mai căutat material pentru izolaţii se numea shellac. Dar pentru că era fabricat din greieri sud asiatici, nu era cel mai ieftin produs de import. Din acest motiv, chimistul Leo Hendrik Baekeland s-a gândit că ar putea face bani creând o alternativă la acesta. În urma experimentelor, a ajuns însă să creeze un alt material, foarte maleabil, cunoscut astăzi sub numele de ...plastic.

 

Cuptorul cu microunde

 

Toţi bărbaţii din lume ar trebui să-i mulţumească lui Percy Spencer, un adevărat geniu care era orfan şi nici măcar nu terminase şcoala primară. Ca adult, însă, acesta a fost un autodidact absolut care a ajuns să cunoască matematică şi metalurgie, devenind cel mai mare expert în designul magnetroanelor. În timp ce lucra ca specialist în radare, a observat că în momentul în care se apropia de emiţătoarele pe bază de microunde, ciocolata din buzunar i se topea. A făcut şi alte teste cu mâncare şi a realizat potenţialul pe care acest fenomen îl avea pentru gătit. Era în anul 1945 şi, de atunci, bucătăria n-a mai fost la fel.

 

Cauciucul vulcanizat

 

Charles Goodyear a petrecut ani la rând încercând să găsească o modalitate prin care cauciucul să devină mai rezistent atât la căldură cât şi la frig. După multe încercări eşuate, a reuşit în sfârşit să găsească un amestec care a dat rezultate. Înainte să stingă lumina în atelierul său într-o seară, a vărsat din greşeală pe o sobă nişte recipiente care conţineau cauciuc, sulf şi plumb. Amestecul rezultat s-a carbonizat şi s-a întărit , dar încă putea fi modelat.

 

Plastilina

 

La început, amestecul urât mirositor şi vâscos cu care toţi copiii se joacă de zeci de ani era folosit pentru a curăţa tapetul de funingine. La mijlocul secolului XX însă, tot mai mulţi oameni au renunţat la a folosi cărbunele pentru încălzirea locuinţei, aşadar tapetul se murdărea mai greu. Cleo McVicker, patronul companiei care făcuse bani buni de pe urma acestui amestec de curăţat, a decis, la sugestia cumnatei sale, să transforme materialul într-un obiect de joacă pentru copii, după ce observase că fetiţele ei modelau diferite figurine. Pentru aceasta, fabricantul a scos detergentul din compoziţia plastilinei şi a adăugat arome şi coloranţi.

 

Super Glue

 

În timp ce experimenta diverse compoziţii pentru lentilele din plastic ale vizoarelor pentru arme, Harry Coover, un cercetător de la Laboratoarele Kodak, a descoperit accidental un adeziv sintetic pe bază de cianoacrilat. La momentul respectiv, a abandonat descoperirea făcută, dar după nouă ani, din nou accidental, tot Coover a redescoperit amestecul în timp ce încerca să perfecţioneze un polimer de acrilat rezistent la căldură. Unul dintre ucenicii săi a lipit din greşeală două prisme şi Coover şi-a dat seama că nu trebuie să mai neglijeze potenţialul acestei substanţe. Astfel a apărut pe piaţă produsul numit Super Glue.

 

Zaharina

 

În 1879, Constantin Fahlberg, un chimist care încerca să găsească şi alte întrebuinţări pentru gudron, a venit acasă după o zi istovitoare şi a remarcat că biscuiţii pe care îi servise soţia lui erau mai dulci decât de obicei. Şi-a dat seama mai târziu că nu se spălase pe mâini după ce lucrase cu substanţele şi aşa a descoperit potenţialul pentru a dezvolta un îndulcitor artificial sintetizat din... gudron.

Cel mai înalt „turn” din Europa format din ouă de Paşti pictate manual poate fi admirat în Piaţa Freyung din Viena până în data de 6 aprilie, informează EFE, într-o relatare despre această inedită acţiune ajunsă la cea de-a 26 ediţie consecutivă.

Potrivit Biroului de Turism din capitala Austriei, tradiţionalul Târg de Paşti din Freyung are în acest an 40.000 de ouă pictate, graţie, în special, celor 120 de angajaţi ai firmei Peter Priess, fondată în 1975, care se axează pe realizarea de decoraţiuni pentru diferite serbări, cu accent pe Crăciun şi Paşti.

Oul şi iepuraşul sunt vedetele acestei sărbători şi, de aceea, abundă în această perioadă, sub cele mai variate forme, compoziţii şi culori în magazine, târguri şi cofetării. Conform credinţelor şi obiceiurilor din numeroase ţări europene, oul, ca şi iepurele, sunt simboluri ale fertilităţii, dragostei şi vieţii. După ce iarna s-a sfârşit, păsările migratoare revin din ţările calde la cuiburile lor şi îşi depun ouăle, pregătind astfel apariţia viitoarelor generaţii de zburătoare. O altă posibilă explicaţie pentru valenţele simbolice ale oului de Paşti este legată de Ishtar, venerată de mesopotamieni ca zeiţă a dragostei şi războiului, a vieţii şi a fertilităţii, şi care s-ar fi născut dintr-un ou. Tradiţia creştină a adoptat oul ca dovadă de „viaţă nouă” adusă de învierea lui Cristos şi de aici provine obiceiul de a dărui şi de a mânca ouă de Paşti, explică EFE.

Un alt târg de Paşti celebru din Viena este cel de la Palatul Schönbrunn, considerat a fi cel mai romantic, în care vizitatorii de pot delecta cu produsele artizanale şi culinare prezentate de peste 60 de expozanţi. Ateliere cu iepuraşi de Paşti sunt organizate pentru copii, iar adulţii se pot bucura de concertele „Jazz at the Easter Market”.

Pentru duminica Paştelui, Viena invită publicul în miticul său parc de distracţii, Prater, unde va avea loc o paradă, se va putea asculta muzică live şi se vor organiza spectacole de teatru, divertisment şi magie pentru copii. 

Rihanna a negat recent că ar avea o relaţie cu actorul Leonardo DiCaprio, cântăreaţa declarând că este foarte ocupată cu proiectele sale muzicale şi nu are timp de o relaţie, relatează agenţia UPI.

DiCaprio şi Rihanna au fost văzuţi împreună, în februarie, la petrecerea organizată cu ocazia zilei de naştere a solistei, alimentând astfel speculaţiile privind o posibilă idilă a celor doi.

„Sunt atât de ocupată acum că pur şi simplu nu am destul timp pe care să-l ofer unui bărbat şi nu ar fi nici corect să implic pe altcineva în acest mod de viaţă”, a spus cântăreaţa de 27 de ani într-un interviu pentru revista Hello!, adăugând că atunci când va avea o relaţie bărbatul respectiv trebuie să fie îndeajuns de matur încât să înţeleagă programul ei şi să nu se sperie de acest stil de viaţă.

Un reprezentant al actorului a negat, de asemenea, că acesta ar fi implicat într-o relaţie, confirmând că Leo „este de mai mult timp singur”. Leonardo DiCaprio a fost implicat în diferite relaţii cu mai multe fotomodele precum Toni Garrn, Erin Heatherton şi Bar Rafaeli, iar Rihanna i-a avut ca iubiţi pe cântăreţul Chris Brown şi rapperul Drake.

Şeful Delegaţiei UE la Chişinău, Pirkka Tapiola (foto), a prezentat luni Raportul de progres al Republicii Moldova în cadrul Politicii Europene de Vecinătate - un raport extrem de dur în care a criticat autorităţile pentru toleranţa faţă de corupţie şi tărăgănarea reformelor.

Potrivit raportului, Moldova se confruntă în continuare cu fenomenul corupţiei, are probleme serioase în sectorul financiar „ceea ce prezintă un risc major pentru dezvoltarea economică stabilă, iar reformele stagnează”. (…) „Nu sunt progrese nici în domeniul finanţării mass-media şi transparenţei proprietăţii media. Multe entităţi sunt concentrate şi supuse interferenţelor politice”, a menţionat Pirkka Tapiola.

Diplomatul european a insistat asupra necesităţii combaterii corupţiei şi reformării justiţiei moldoveneşti: „Dezvoltarea politică şi economică a Republicii Moldova este împiedicată de corupţia sistemică şi cea la nivel înalt”, se arată în raportul citat. Autorităţilor de la Chişinău li se recomandă să intensifice lupta contra corupţiei şi să se concentreze pe procesul de prevenire. „În acest sens, este foarte important ca autorităţile să lucreze asupra reformării Procuraturii şi sectorului judiciar şi să asigure independenţa deplină a Centrului Naţional Anticorupţie şi a Comisiei Naţionale de Integritate.

 

Pirkka Tapiola: „Cum poţi să furi atât de mulţi bani dintr-o ţară atât de mică?”

 

Referindu-se la furtul a 10 miliarde de lei moldoveneşti din sistemul bancar al ţării, despre care scrie presa în ultima vreme, diplomatul european a precizat că Uniunea Europeană nu poate impune Guvernului de la Chişinău să-şi respecte angajamentele asumate, însă autorităţile moldovene vor trebui, oricum, să răspundă pentru faptele lor: „Cetăţenii sunt cei care îi vor taxa pe guvernanţi”, a precizat Pirkka Tapiola. „Mă tem că nu am un răspuns la întrebarea: „Cum este posibil să furi atât de mulţi bani de la o ţară atât de mică?”. Trebuie să se facă investigaţii profunde, iar vinovaţii să fie aduşi în faţa justiţiei şi să fie recuperaţi banii care mai pot fi recuperaţi”, a spus şeful Delegaţiei UE la Chişinău.

El a avertizat că dacă nu se vor face reforme palpabile, finanţările din partea UE vor „fi tăiate”, fără posibilitatea de a mai fi recuperate: „Ultima dată noi am tăiat 1,8 milioane de euro. Vreau să precizez că aceşti bani nu mai pot fi recuperaţi. UE vrea să ştie că banii acordaţi de contribuabilii europeni vor fi valorificaţi pentru modernizarea şi dezvoltarea ţării”.

 

Mai întâi reforme, apoi cerere de aderare la UE

 

Pirkka Tapiola a adăugat că datele prezentate în raport fac dovada faptului că Republica Moldova nu poate depune o cerere de aderare la Uniunea Europeană. Înainte de a depune cererea de aderare la Uniunea Europeană, Republica Moldova trebuie să-şi facă temele pentru acasă: „Acum Moldova trebuie să se concentreze asupra implementării Acordului de Asociere cu UE, semnat anul trecut. Există un Plan de acţiuni în acest sens”, a precizat diplomatul european. Potrivit lui, Republica Moldova va putea depune cererea de aderare după ce vor fi înfăptuite reformele şi numai atunci când vor funcţiona instituţiile democratice.

Diplomatul european le-a reamintit autorităţilor de la Chişinău şi faptul că în 2016 expiră mandatul preşedintelui ţării şi, ţinând cont experienţa anterioară, Moldova se poate pomeni din nou într-o situaţie de blocaj. Pentru prevenirea eventualelor blocaje, el a recomandat revizuirea Constituţiei în aşa fel încât alegerea viitorului şef al statului să aibă loc într-o manieră incluzivă, în acest sens urmând a fi consultată Comisia de la Veneţia.

 

Ratificarea Acordului de Asociere UE – Moldova de către Olanda este problematică

 

Furtul miliardelor din sistemul bancar al Republicii Moldova ar putea împiedica, săptămâna viitoare, ratificarea de către Olanda a Acordului de Asociere dintre Moldova şi UE. Avertismentul a venit din partea deputatului olandez Hans ten Broeke, aflat în vizită la Chişinău: „Săptămâna viitoare, Parlamentul din Olanda urmează să pună la vot ratificarea Acordului de Asociere UE - Republica Moldova. Vor fi dezbateri dificile. Acest mare scandal pune în pericol procesul de ratificare a Acordului”, a declarat Hans ten Broeke. „Curăţaţi, curăţaţi mizeria din sectorul bancar. Faceţi o investigaţie independentă. Sunt o mulţime de lucruri care trebuie făcute, dacă aveţi ambiţia de a fi parte a unei societăţi transparente”, a subliniat Hans ten Broeke.

 

Există riscul ca moldovenii să asocieze corupţia şi proasta guvernare cu UE

 

Potrivit expertului din cadrul Institutului de Studii de Securitate al UE, cu sediul la Paris, Nicu Popescu, UE va fi mult mai dură de acum încolo cu Guvernul de la Chişinău. „Cel mai grav lucru care se poate întâmpla este ca UE să nu mai sprijine Moldova, în condiţiile unei crize economice şi geopolitice de proporţii. Ar fi o catastrofă! UE nu bate cu băţul, ci pur şi simplu întoarce spatele unor parteneri care nu sunt credibili”, a declarat Nicu Popescu într-un interviu pentru Europa Liberă.

Potrivit expertului de la Paris, corupţia guvernamentală de la Chişinău pune în pericol integrarea europeană. Scăderea sprijinului pentru integrare europeană în rândul populaţiei Republicii Moldova „este o preocupare reală a UE pentru că există senzaţia în UE că în urma sprijinului practic necondiţionat şi foarte sistematic pe care l-a oferit guvernării de la Chişinău în ultimii cinci ani, eşecurile acestei guvernări, corupţia se asociază şi cu ideea de integrare europeană şi UE”, a conchis expertul european.

Negocierile dintre Grecia şi creditori au continuat în ultimele două zile în cadrul grupului de la Bruxelles, troica instituţiilor internaţionale în varianta agreată de guvernul elen care a analizat noua listă de reforme înaintate de Atena. Acestea vizează, în principal, combaterea evaziunii fiscale, accelerarea privatizărilor şi majorarea taxelor pentru ţigări şi băuturi alcoolice, măsuri care, potrivit autorităţilor elene, ar aduce anul acesta un plus de 3 miliarde de euro la bugetul statului. De asemenea, un excedent bugetar primar de 1,5% din PIB şi un ritm de dezvoltare economică de 1,4 procente. Guvernul elen speră ca propunerile sale în formă reviziuită să fie suficiente de data aceasta, pentru ca cea din urmă tranşă din împrumutul acordat în 2010 de creditorii Greciei, respectiv ultimele 7 miliarde de euro din totalul de 240 de miliarde, să primească undă verde şi aceasta cât mai curând posibil în condiţiile în care lipsa de resurse financiare se află la roşu. Săptămâna aceasta surse guvernamentale au afirmat că în imposibilitatea de a se finanţa pe pieţele externe, pe termen mediu şi lung, Grecia riscă să rămână fără lichidităţi până pe 20 aprilie dacă tranşa de împrumut nu va fi eliberată. Un  răspuns privind deblocarea acesteia, fie şi numai orientativ, este aşteptat în următoarele zile. Problema lichidităţilor îngreunează desigur situaţia, dar probabil că aceasta va fi abordată imediat ce vom ajunge la un acord asupra reformelor – a declarat premierul Alexis Tsipras, într-un interviu publicat luni în cotidianul “Real News”.

Autorităţile de la Atena au anunţat că discuţiile în cadrul grupului de la Bruxelles au fost constructive, s-au înregistrat progrese astfel încât să fie îndeplinite condiţiile programării miercuri a unei teleconferinţe a Euro Working Group. Depinde cât de repede şi cât de bine vor evalua consultările grupului de la Bruxelles cu reprezentanţii guvernului grec, astfel încât lista reformelor să fie în sfârşit finalizată. Se estimează că nu există indicii în favoarea unei reuniuni extraordinare a Eurogroupului în cursul săptămânii, aşa cum s-a anunţat iniţial, cu atât mai mult cu cât în prealabil între părţi este nevoie de un acord la nivel tehnic. Negocierile se poartă sub presiunea unor termene strânse. Urmează la 9 aprilie achitarea unei tranşe către FMI în valoare de 465 de milioane de euro, apoi plata salariilor şi pensiilor. Analiştii greci estimează că în cazul în care Eurogroupul, a cărui reuniune va fi stabilită cel mai probabil după 6 aprilie, va aproba pachetul de reforme propus de Atena, până pe 8 aprilie ar putea fi deblocat cel mult 1 miliard de euro. Plata sumei rămase ar urma să fie condiţionată de respectarea programului şi să fie făcută în câteva tranşe. Între timp, calificativele acordate Greciei de agenţiile de evaluare financiară coboară constant, pe fondul temerilor că statul elen ar putea intra curând în incapacitate de plată. 

Pagina 65 din 81