Nicoleta Rogojină

Nicoleta Rogojină

Joi, 07 Iunie 2012 03:00

O snoavă pentru viitorul primar

Stan, Ciumacenco sau Necula? Poate chiar Telegan? Câştigător va fi doar unul. Totul este previzibil. Surprize vor fi doar pentru locurile 2 şi 3. Electoratul gălăţean n-a rezervat niciodată surprize. Chiar şi cei care numără voturile sunt la fel. De fapt nu ei, ci ordinele primite atunci când diferenţele între voturile primite de primii doi candidaţi sunt insignifiante. Bacalbaşa sau Chebac? De restul candidaţilor cine-şi aminteşte? Ca şi la primărie, restul candidaţilor au fost "săgeţi" şi "umplutură". Poporul e sătul de partide şi politică, cu toate acestea oamenii votează după cum le dictează maşinăria de partid sau după cât de bogată a fost punga primită la miting. Conştiinţa are şi ea punctul ei de vedere, dar nu prea ţine de foame şi nici rata la bancă n-o poate plăti. Ce va fi în ziua alegerilor? Mare absenţă la vot. Promisiuni s-au făcut din nou. Nu se vor realiza. Cum de ce? N-avem cu ce. Buget de austeritate, că doar asta-i criza! Doar n-o să spuneţi că aţi uitat de ea. În aceste vremuri, eu vreau un primar care să facă din rahat bici şi să mai şi pocnească. Asta facem toţi în fiecare zi din veniturile de criză pe care le gestionăm. Ar trebui să reuşească şi edilii. Mă duc la vot, dar cu cine să votez? Niciunul n-a promis că mamele n-or să mai zgâlţâie - ca la cutremurul din 77 - copilul în cărucior din cauza trotuarelor neasfaltate de pe vremea împuşcatului. Niciunul nu ne scapă de fumul care iese de la grătarul din faţa blocului şi nici de înjurăturile greu de reprodus care se aud până pe la 12 - 1 noaptea de pe terenul privat de fotbal din curtea şcolii de stat. Numai bune de ascultat în liniştea nopţii când încerci să-ţi adormi copilul... Şi apoi de ce să nu înjure? Le face cineva ceva? Că doar cei care ar putea să le atragă atenţia cu o amendă joacă şi ei fotbal. Să mă întorc la primarul ideal pentru mine. Costă oare foarte mult să faci ordine în bătătură sau preţul constă în interesul acordat lucrurilor mărunte care fac faţă oraşului şi mulţumesc oamenii? Ori oare costă prea puţin şi n-are nimeni interes, nu-i aşa? Încă nu m-am hotărât cu cine votez, căci niciunul dintre candidaţi nu m-a convins că merită, însă ar fi bine ca viitorul primar să ţină minte o mică snoavă care circulă pe net: "E august, un mic oraş pe malul Dunării, în plin sezon. Ploua torenţial de câteva zile, iar oraşul arăta de parcă ar fi părăsit. Toţi au datorii (bineînţeles). Din fericire, vine un rus bogat la un mic hotel cochet. Vrea o cameră. Pune o bancnotă de 100 euro pe masa recepţionerului şi se duce să vadă camerele. Şeful hotelului ia bancnota şi se duce repede să plătească datoriile la măcelar. Acesta ia bancnota şi se duce repede să-şi plătească datoria la crescătorul de porci. Acesta la rândul lui se grăbeşte să-şi plătească datoriile la cel ce-i livrează furaje pentru porci. Cel cu furajele înşfacă bancnota şi aleargă la prostituata pe care nu o mai plătise de mult. În timpurile astea de criză, până şi ea oferea servicii pe datorie. Prostituata ia bancnota în mână şi se grăbeşte spre hotel; fusese cu clienţii în ultimele zile şi rămăsese datoare. Pune bancnota pe masa recepţionerului. În acest moment coboară rusul după ce a inspectat camerele, spune că nicio cameră nu-i place, îşi ia bancnota şi părăseşte oraşul. Nimeni nu a câştigat ceva, însă întregul oraş trăieşte acum fără datorii şi priveşte optimist în viitor!".
Joi, 19 Iulie 2012 03:00

Muzeul DOMO

Dacă nu ştiaţi că aşa e, înseamnă că n-aţi mai trecut de mult pe acolo. Da, la DOMO din Winmarkt poţi admira exponate şi, spre deosebire de alte muzee, poţi pune şi mâna pe ele. Dar de cumpărat... pofta în cui! Eu asta am păţit în urmă cu două zile. M-am dus cu tot familionul la DOMO, să cumpărăm nişte accesorii pentru o consolă Nintendo Wii. Mare bucurie, mare, pe cel mic, că rafturile i-au oferit ce-şi dorea. Chiar pe alese, în privinţa culorilor. Aşa că ne-am dus victorioşi la casă să plătim cele două produse alese, la care am mai adăugat din standul de lângă recepţia unde se plătesc produsele şi două sticluţe de suc. Şi când să le plătim, să vezi şoc şi groază, nu alta! Mândruţa care ar fi trebuit să ne încaseze banii ne spune că nu poate să ne vândă unul dintre produse pentru că nu figurează pe stoc. Nedumerită de această replică bizară, căci eram la ditamai retailerul şi nu la un magazinuţ de cartier, insist spunând că pe raft sunt două produse de acest fel şi ar trebui să mai caute prin minunatul lor stoc. Am insistat şi pentru că lui fecior-miu deja îi căzuse faţa când a început să realizeze că nu va primi ce îşi dorea, deşi numai ce avusese în mână acel lucru. Nu ne-am revenit bine din uimire că deja erau probleme şi cu cel de-al doilea produs pe care doream să-l cumpărăm, căci la raft era un preţ, la casă era alt preţ (cu aproximativ 50% mai mare ) şi nici codul de bare nu corespundea, se pare fiind vorba de o diferenţă de culoare. Dacă în primă fază am fost calmă, fiind dominată doar de un sentiment de uimire că se poate întâmpla aşa ceva la ditamai magazinul de renume, deja după cel de-al doilea produs m-au apucat toţi nervii. Mai ales că mândruţa de la casă ne spune că tot ea e şefa şi că dacă dorim neapărat acel produs (oare de ce ne-am dus să-l cumpărăm, pentru că nu eram siguri şi nici nu prea l-am fi dorit?) ar putea să ne dea o chitanţă de mână până lămuresc ei ce se întâmplă, într-o zi sau două. Măi să fie! Cumpăr de la DOMO ca să primesc o chitanţă de mână, iar garanţia ar putea fi un certificat de picior, nu? Măi, tanti sefă de magazin Domo, voi consideraţi toţi clienţii puţin proşti şi mai ales la dispoziţia voastră, nu? Ba mai mult de atât, şi cel mai grav pentru mine, a fost reacţia copilului meu, care repeta întruna: "N-am mai pomenit aşa ceva. Să fie pe raft şi să nu poţi cumpăra!". N-am mai pomenit eu, darămite el, la cei 5 ani şi jumătate ai lui, situaţia pe care şi mie îmi era greu s-o înţeleg. Şi aş vrea să-mi răspundă un părinte, neapărat şef pe la Domo, cum pot explica băieţelului meu această situaţie stupidă: "Hai, mamă, să-ţi cumpăr ce-ţi doreşti. Uite ce frumos e. Pune mâna pe el. Îţi place?... Nu poţi primi ce tocmai ţii în mână pentru că tanti vânzătoarea are probleme cu stocul". Să nu uit să vă spun că cel de-al treilea produs, sucul, era pe stoc şi nu avea niciun fel de probleme cu codul de bare şi deci era singura chestie din cele trei pe care o puteam cumpăra. Dragă DOMO, de ce nu te transformi în sucărie? Lăsând la o parte răutăcismele, am şi eu partea mea de vină pentru că n-am pus mâna pe telefon să sun la Protecţia Consumatorilor, deşi am ameninţat pe acolo că o voi face. N-am sunat pentru că atât timp cât aş fi vorbit la telefon, fiind cu copilul lângă mine, nu aş fi făcut decât să-i răsucesc cuţitul în rană. Cu toate acestea, regret că nu mi-am exercitat drepturile de consumator. Morala întregii povestiri este una singură: dacă păţiţi aşa ceva, nu faceţi ca mine şi nu plecaţi fără să sunaţi la Protecţia Consumatorilor!
Joi, 19 Iulie 2012 03:00

Muzeul DOMO

Dacă nu ştiaţi că aşa e, înseamnă că n-aţi mai trecut de mult pe acolo. Da, la DOMO din Winmarkt poţi admira exponate şi, spre deosebire de alte muzee, poţi pune şi mâna pe ele. Dar de cumpărat... pofta în cui! Eu asta am păţit în urmă cu două zile. M-am dus cu tot familionul la DOMO, să cumpărăm nişte accesorii pentru o consolă Nintendo Wii. Mare bucurie, mare, pe cel mic, că rafturile i-au oferit ce-şi dorea. Chiar pe alese, în privinţa culorilor. Aşa că ne-am dus victorioşi la casă să plătim cele două produse alese, la care am mai adăugat din standul de lângă recepţia unde se plătesc produsele şi două sticluţe de suc. Şi când să le plătim, să vezi şoc şi groază, nu alta! Mândruţa care ar fi trebuit să ne încaseze banii ne spune că nu poate să ne vândă unul dintre produse pentru că nu figurează pe stoc. Nedumerită de această replică bizară, căci eram la ditamai retailerul şi nu la un magazinuţ de cartier, insist spunând că pe raft sunt două produse de acest fel şi ar trebui să mai caute prin minunatul lor stoc. Am insistat şi pentru că lui fecior-miu deja îi căzuse faţa când a început să realizeze că nu va primi ce îşi dorea, deşi numai ce avusese în mână acel lucru. Nu ne-am revenit bine din uimire că deja erau probleme şi cu cel de-al doilea produs pe care doream să-l cumpărăm, căci la raft era un preţ, la casă era alt preţ (cu aproximativ 50% mai mare ) şi nici codul de bare nu corespundea, se pare fiind vorba de o diferenţă de culoare. Dacă în primă fază am fost calmă, fiind dominată doar de un sentiment de uimire că se poate întâmpla aşa ceva la ditamai magazinul de renume, deja după cel de-al doilea produs m-au apucat toţi nervii. Mai ales că mândruţa de la casă ne spune că tot ea e şefa şi că dacă dorim neapărat acel produs (oare de ce ne-am dus să-l cumpărăm, pentru că nu eram siguri şi nici nu prea l-am fi dorit?) ar putea să ne dea o chitanţă de mână până lămuresc ei ce se întâmplă, într-o zi sau două. Măi să fie! Cumpăr de la DOMO ca să primesc o chitanţă de mână, iar garanţia ar putea fi un certificat de picior, nu? Măi, tanti sefă de magazin Domo, voi consideraţi toţi clienţii puţin proşti şi mai ales la dispoziţia voastră, nu? Ba mai mult de atât, şi cel mai grav pentru mine, a fost reacţia copilului meu, care repeta întruna: "N-am mai pomenit aşa ceva. Să fie pe raft şi să nu poţi cumpăra!". N-am mai pomenit eu, darămite el, la cei 5 ani şi jumătate ai lui, situaţia pe care şi mie îmi era greu s-o înţeleg. Şi aş vrea să-mi răspundă un părinte, neapărat şef pe la Domo, cum pot explica băieţelului meu această situaţie stupidă: "Hai, mamă, să-ţi cumpăr ce-ţi doreşti. Uite ce frumos e. Pune mâna pe el. Îţi place?... Nu poţi primi ce tocmai ţii în mână pentru că tanti vânzătoarea are probleme cu stocul". Să nu uit să vă spun că cel de-al treilea produs, sucul, era pe stoc şi nu avea niciun fel de probleme cu codul de bare şi deci era singura chestie din cele trei pe care o puteam cumpăra. Dragă DOMO, de ce nu te transformi în sucărie? Lăsând la o parte răutăcismele, am şi eu partea mea de vină pentru că n-am pus mâna pe telefon să sun la Protecţia Consumatorilor, deşi am ameninţat pe acolo că o voi face. N-am sunat pentru că atât timp cât aş fi vorbit la telefon, fiind cu copilul lângă mine, nu aş fi făcut decât să-i răsucesc cuţitul în rană. Cu toate acestea, regret că nu mi-am exercitat drepturile de consumator. Morala întregii povestiri este una singură: dacă păţiţi aşa ceva, nu faceţi ca mine şi nu plecaţi fără să sunaţi la Protecţia Consumatorilor!
Vineri, 02 Noiembrie 2012 02:00

Alternosfera, în concert la Galaţi

Clubul Zodiar pregăteşte gălăţenilor nenumărate surprize odată cu redeschiderea şi reamenajarea acestuia. Una dintre ele este concertul formaţiei din Republica Moldova, Alternosfera, care va avea loc sâmbătă, 3 noiembrie, în clubul Zodiar, începând cu ora 21.00. Membrii acesteia -  Marcel Bostan (voce, clape), Eugen Berdea (tobe), Victor Cosparmac (chitara bass), Marin Nicoara (chitara, clape) si Sergiu Aladin (chitara, clape) - se află într-un turneu de lansare a celui de-al treilea album, intulat „Virgula”, şi promit un spectacol de excepţie, unde distracţia şi muzica bună fac legea. Intrarea costă 20 de lei.
Vineri, 15 Februarie 2013 02:00

Pseudo-mall pe Coşbuc

Primăria Galaţi pare că a muşcat momeala aruncată de Fondul de investiţii New Europe Property Investments (NEPI), prin subsidiară NEPI Nine Investment Development, unul dintre cei mai importanţi dezvoltatori de mall-uri din ţară, fiind pe punctul de a-i da girul pentru construirea unui centru comercial în urbea noastră. Dar cu ce preţ? De îndată ce New Europe Property Investments PLC (NEPI) şi-a anunţat intenţia de elaborare a Planului Urbanistic zonal (PUZ) - "Construire Centru Comercial" pe terenul fostei fabrici “Trefo”, au ieşit la iveală şi adevăratele intenţii ale dezvoltatorului imobiliar. Astfel, în memoriul tehnic explicativ, ce poate fi consultat la Primăria Galaţi, se arată că, din mulţimea de copaci ce se vede cu ochiul liber când treci prin zonă, NEPI se angajează să amenajeze spaţiul verde în proporţie de 2-5% din suprafaţa terenului, care este de 129.912 mp. Aşadar nu dă nimeni atenţie Regulamentului local de urbanism aferent Planului Urbanistic General (PUG) al municipiului Galaţi, în care se arată că Procentul de Ocupare a Terenurilor (POT) în cazurile zonelor mixte, din care face parte şi acest teren, este de 70%, iar dacă ar fi să fie schimbată încadrarea cu cea comercială, tot ar fi necesar un POT de 85%, ceea ce ar însemna un procent de 15% de spaţiu verde şi nicidecum de 2-5%. Însă gălăţenii sunt deja sătui de aer curat şi spaţii verzi, deci putem lăsa la o parte iarba şi copacii şi putem construi mall-uri indiferent de consecinţe. Asta în condiţiile în care este cunoscut faptul că oraşul nostru are o mare problemă cu lipsa spaţiului verde. De ani de zile, prin rapoartele de mediu anuale, se trage un semnal de alarmă, în încercarea de a respecta cerinţele Uniunii Europene, şi se tot propune mărirea suprafeţei de spaţiu verde. Dar ce contează? Nouă ne trebuie mall cu orice chip. N-ar fi o idee rea să facem un mall şi în Grădina Publică, nu?

Nu vom avea Cinema 3D şi nici prea multe branduri de renume

Galaţiul are nevoie de un mall? Categoric, da! Măcar dacă sacrificarea copacilor ar fi cu folos şi locuitorii ar beneficia de un mall adevărat! Numai că nu e chiar aşa, căci nu vom avea nici Cinema 3D ca la Brăila, nici Multiplex ca la Ploieşti, nici mărci de renume ce le lipsesc gălăţenilor nu vor umple galeriile noului centru comercial.
Conform schiţei ataşate documentaţiei privind intenţia de elaborare a PUZ-ului, cei care deja şi-au declarat intenţiile de a ocupa spaţiile din mall sunt Carrefour, Domo, C&A, Deichmann, Zoomania, DM, Sephora, H&M, un mic magazin Bam Boo şi poate şi Benvenuti. Deci aproape nimic nou sub soarele gălăţenilor, căci tot vom tânji după branduri precum KFC, Zara, Otter, Meli Melo etc.
Revenind la Cinema, la sfârşitul anului trecut NEPI a deschis, în Ploieşti, porţile unui mall adevărat. În comunicatul companiei se arăta: „Cinema City, liderul pieţei din România şi cel mai mare operator de cinematografe din Europa Centrală şi de Sud-Est, anunţă deschiderea primului multiplex din Ploieşti, în centrul comercial Ploieşti Shopping City, vineri, 7 decembrie 2012. Cinematograful care se inaugurează la începutul lunii decembrie este cel mai mare multiplex deschis de Cinema City în afara capitalei, având o capacitate totală de 2.087 de locuri şi 12 săli digitale, dintre care 7 săli dotate cu echipamente de proiecţie 3D”. Nici măcar o sală amărâtă de cinema în mall-ul gălăţean... Aşadar, nu suntem îndreptăţiţi să ne revoltăm că investitorul mult lăudat nu face decât să ne arunce cu praf în ochi?

Locuinţele din spatele viitorului mall ar putea fi afectate de traficul greu

Un alt mare inconvenient, ce se poate observa la o minimă analiză a aceluiaşi memoriu justificativ, este şi decizia de a realiza accesul secundar destinat maşinilor cu marfă în incinta complexului comercial prin străzile Milcov/Coteşti/Năruja. Această poartă secundară a mai fost mărul discordiei şi în trecut, când Trefo a fost nevoită să se mute la Brăila, întrucât, în urma “împărţirii” patrimoniului societăţii între patronii italieni, unuia dintre ei revenindu-i partea cu ieşirea spre Coşbuc, iar celuilalt partea din spate, cel din urmă nu a putut obţine autorizaţiile necesare pentru a face o cale de acces spre strada Milcov. Asta deoarece Comisia Teritorială de Siguranţă a Circulaţiei nu a acordat avizul solicitat, motivând că strada este prea îngustă şi s-a considerat că nu suportă maşini cu gabarit mare, iar în zonă se află locuinţe ce ar putea fi şi ele afectate de traficul greu. Trebuie menţionat faptul că, din această cauză, fosta „Întreprindere de sârmă, cuie şi lanţuri Galaţi”, adică societatea Trefo, fondată încă din 1955, a fost nevoită să-şi mute activitatea în Brăila. Deci o societate tradiţional gălăţeană, ce se lăuda cu performanţe financiare notabile la vremea respectivă, adică în anul 2008, a luat drumul pribegiei din cauza neacordării avizelor. Iată că acum suntem în stare să ignorăm dreptul la linişte al locatarilor din zonă şi dreptul lor şi al gălăţenilor în general la un aer curat doar pentru a ne lăuda că avem mall în oraş, fie el chiar şi la mâna a doua.

Promenada Mall Brăila nu trebuie să aibă concurenţă adevărată în regiune?

Ce doreşte de fapt NEPI, în condiţiile în care Promenada Mall Brăila, care de asemenea îi aparţine, s-a extins de curând şi se va mai extinde? Poate nu ştiţi că dezvoltatorul a mai achiziţionat aproximativ 1.900 mp de teren adiacent secţiunii de fashion a mall-ului brăilean, cu scopul de a efectua o nouă extindere care să cuprindă alte branduri internaţionale de modă, aşa cum se arată într-un raport al grupului New Europe Property Investments (NEPI) PLC.
Nu e nevoie să-şi dea cu părerea specialiştii şi analiştii. E clar că niciun dezvoltator care se respectă nu investeşte într-un mall mai mic la Galaţi, amplasat la 25 de kilometri de un mall (tot al lui) mult mai mare (la Brăila) şi care se bazează în proporţie de mai bine de 70% pe cumpărătorii din Galaţi. Intenţia vădită este aceea de a-şi elimina concurenţa. Este clar că două mall-uri nu “încap” în Galaţi, aşadar, după ce va răsări în Galaţi acest pseudo-mall, orice alt potenţial investitor s-ar reorienta, iar gălăţenii tot la Brăila ar merge să vadă un film 3D sau să-şi petreacă timpul şi să-şi cheltuiască banii.
Compania Prutul SA, unul dintre principalii producători de ulei vegetal din România, a intrat în marea grădină a companiei elveţiene Glencore Industries the Netherlands B.V. Prutul SA deţine fabrica de ulei Prutul din Galaţi şi 21 de capacităţi de depozitare de cereale şi oleaginoase în 9 dintre judeţele cu cel mai mare potenţial agricol din România. Tranzacţia dintre acţionarii Marian şi Cristin Andreev (acţionari majoritari ai Prutul SA) şi Glencore s-a încheiat la data de 25 octombrie 2012 şi a devenit efectivă la data de 15 ianuarie 2013, părţile convenind asupra transferului direct către Glencore sau către o firmă nou înfiinţată a părţii celei mai importante a activităţii desfăşurate în prezent de Prutul. Activitatea care face obiectul tranzacţiei se referă la depozitarea seminţelor oleaginoase şi cerealelor în silozuri pe teritoriul României, precum şi la procesarea, depozitarea, rafinarea, îmbutelierea, transportul şi încărcarea în vase, precum şi comercializarea uleiului de floarea soarelui. De asemenea, Glencore va prelua şi SC Helian Holding SRL, la care Prutul deţine 100% din acţiuni. Aşadar Glencore va prelua bunurile imobile (terenuri şi construcţii), anumite contracte aferente activităţilor fabricii de ulei, mijloace fixe, mărci şi licenţe software, permise şi autorizaţii cu privire la activitatea de depozitare, participaţia deţinută de Prutul în întreprinderea Helian, dar şi angajaţii aferenţi. Se pare că tranzacţia s-a ridicat la peste 25 de milioane de euro. Mărcile de ulei deţinute de Prutul SA sunt: Spornic, Surâsul Soarelui, Bonatelo, Boniflor, Prutul şi Picasol. Sub incidenţa legii concurenţei, dar fără obiecţiuni din partea Consiliului Concurenţei Prutul îşi desfăşoară activitatea de depozitare a cerealelor, leguminoaselor boabe şi seminţelor oleaginoase printr-un număr de 21 silozuri situate în judeţele Brăila, Călăraşi, Dolj, Iaşi, Galaţi, Olt, Constanţa, Teleorman şi Ialomiţa. Activitatea de depozitare a Glencore se realizează prin 16 silozuri, situate în judeţele Călăraşi, Olt, Brăila şi Constanţa. Modul de realizarea a activităţii de depozitare a Glencore este asemănător cu cel al societăţii Prutul. Deşi există suprapuneri pe orizontală pe această piaţă în judeţele Olt, Călăraşi, Constanţa şi Brăila, Consiliul Concurenţei a avizat tranzacţia, cea mai afectată de realizarea operaţiunii de concentrare economică fiind piaţa din judeţul Brăila. Cu toate acestea, Consiliul Concurenţei a decis că „în conformitate cu dispoziţiile art. 46 alin. (2) lit. a) din  Legea concurenţei nr.21/1996 şi ale Regulamentului privind concentrările economice cu modificările şi completările ulterioare, constatând că, deşi cade sub incidenţa legii, nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea sa cu un mediu concurenţial normal, se emite prezenta decizie de neobiecţiune privind concentrarea economică realizată prin dobândirea controlului unic direct de către Glencore Industries the Netherlands B.V. asupra unei activităţi a S.C. Prutul S.A. şi indirect asupra S.C. Helian Holding S.R.L.”. Justeţea acestei decizii va fi simţită din plin pe propria piele de piaţa de agribusiness din judeţele unde atât Glencore cât şi Prutul deţineau cote importante. Cine este Glencore Glencore Industries the Netherlands B.V. este o companie care se ocupă cu extracţia minieră şi comercializarea unei game largi de produse de bază şi materii prime, cum ar fi metalele, minereurile, petrolul şi produsele petroliere, cărbunii şi produsele agricole în întreaga lume. În cadrul sectorului de produse agricole, Glencore produce şi comercializează grâu, porumb, seminţe oleaginoase, orz, orez, făină, uleiuri comestibile, biomotorină, bumbac şi zahăr, dar se ocupă şi cu servicii de finanţare şi de logistică. Glencore Industries the Netherlands BV face parte din Grupul Glencore International PLC. Acest grup este activ în România pe piaţa serviciilor de depozitare şi comercializare a cerealelor, leguminoaselor boabe şi seminţelor oleaginoase prin următoarele întreprinderi controlate de Glencore International AG: SC Romsiloz Cereale SRL, SC Cerealcom SA – Brăila, SC Comcereale SA - Brăila, SC Barter Port Operator SRL. La nivel mondial, Glencore este considerată una dintre puterile care conduc lumea din umbră. Are angajaţi proprii doar în număr de aproximativ 3.000, însă la minele, sondele şi celelalte afaceri ale companiei lucrează în total 58.000 de oameni din 33 de ţări. În 2011 a făcut afaceri de 186 miliarde de dolari în energie, metale, minerale şi agricultură. În presa de specialitate se arată că fondatorul Glencore, Marc Rich, are o istorie interesantă. Acesta a fost pus pe lista neagra a FBI pentru acuzaţii de evaziune şi violarea embargoului asupra Iranului. Rich a fost exonerat de preşedintele american Bill Clinton. Compania are de la ferme în America de Sud la mine de cupru în Zambia şi controlează 55% din zincul tranzacţionat la nivel mondial şi 36% din cupru.
Mass media locală începe să fie obligată de justitie la plata unor sume considerabile, de ordinul a zeci de mii de lei, reprezentând daune morale către persoanele publice despre are au scris. Nici Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) nu se lasă mai prejos şi sancţionează orice încălcare a legii, obligând televiziunile locale la plata unor amenzi consistente. Cea mai mare sumă pe care o are de plătit un organ de presă gălăţean se ridică la 60.000 lei plus cheltuieli de judecata, sumă pe care o datorează Trustul de presă „Dunărea de Jos”, editor al cotidianului local „Viaţa Liberă”, în solidar cu Zugravu Emil, care a pierdut irevocabil procesul cu reclamanţii Covrig Aurelian Cristinel, Covrig Neculaie şi Covrig Valentina. Sume considerabile are de plată şi patronul săptămânalului Impact Est, Gelu Ciorici, care a pierdut procesul cu magistratul Maria Tacea, careia ar trebuia să-i plătească daune de 20.000 lei. Câştig irevocabil a avut şi omul de afaceri Petrică Herăscu, în faţa jurnalistului Gelu Ciorici, dar şi a fostului nostru coleg, Iulian Grosu, care acum au de plătit daune morale în cuantum de 15.000 lei, respectiv 2.500 lei. Jurnalistul Ticu Ciubotaru a pierdut procesul cu Nicolae Bacalbaşa, fiind obligat, împreună cu SC Media Gamma Publishers SRL, să achite către reclamant suma de 10.000 lei, reprezentând daune morale, dar în acest caz hotararea poate fi atacata cu recurs. Şi televiziunile locale au fost sancţionate. RTV Galaţi are de plătit câteva amenzi de câte 5.000 lei fiecare, pentru emisiunile moderate de patronul acestui post TV, Aurel Stancu, pentru faptul că nu a respectat prevederile legale în cadrul emisiunii pe care o modera atunci când a adus acuze politicianului Eugen Durbacă şi ginerelui acestuia, Mircea Marosy, fără a le acorda posibilitatea să îşi susţină punctul de vedere. Aurel Stancu nu a fost ocolit nici de amenzile CNA, care au vizat campaniile electorale ale anului trecut, pentru că nu a asigurat o campanie electorală echitabilă şi echilibrată. TV Galaţi a păţit la fel în campanie, având la rândul său de plătit câteva amenzi.
Vineri, 30 August 2013 03:00

Softwarepark-Galati was hacked

Vai de steaua noastră de fruntaşi în tehnologia informaţiei! Vestitul Parc de Soft din Galaţi, copilul de suflet al fostului/actualului ministru al comunicaţiilor, nici măcar nu mai are un site total funcţional, fie el chiar şi neactualizat. Se spune că dacă nu eşti prezent pe internet, nu exişti. Asta ar putea fi intenţia ascunsă a celor care-l administrează, de vreme ce grădinarul nu se oboseşte să ude proprii castraveţi.
În urmă cu câteva zile am încercat o accesare a adresei http://softwarepark-galati.ro care m-a trimis într-un magazin virtual suspect, ce nu are nicio treabă cu "buricul" software-ului gălăţean. Au mai trecut vreo două zile de atunci şi am încercat din nou. De data aceasta exista o primă pagină a site-ului şi mi-am spus că a fost doar ghinionul meu să nimeresc în plin atac hackeresc şi că meseriaşii au rezolvat problema repejor. Dar când am încercat să accesez butonul "Contact" a apărut aceeaşi belea. De altfel, orice buton al site-ului tot acolo duce, cu excepţia paginilor recomandate. E clar că cineva a observat hackereala însă nu a făcut decât să vopsească gardul cât să ia ochii. O fi adevărat că n-o avea acest site prea mulţi vizitatori, dar şi asta e tot vina celor care nu se ocupă de promovarea lui.
Cine ar trebui să se îngrijească de asta e greu de spus, căci Parcul de Sofware al Galaţiului a ajuns un fel de copil al străzii, căci niciuna din instituţiile care au luat parte la naşterea acestui proiect nu mai pomeneşte de el. Şi cum să se laude, căci societatea ce administrează parcul de soft, adică SC Cons Management Parc de Soft SRL, în ultimul timp nu a produs decât pierderi. Sigur, vor fi scuze pentru aceste pierderi, dar pe cine mai interesează... Eu vreau să ştiu doar cum e posibil ca Parcul pentru Tehnologia Informaţiei, care a pornit cu o susţinere greu de atins în alte împrejurări, dar şi cu facilităţi oferite celor găzduiţi acolo, cum puţini au, să nu aibă un amărât de site funcţional prin care să se promoveze, care să atragă - aşa cum se lăuda la început - mari dezvoltatori de tehnologii sau chiar şi mai mici. Şi dacă site-ul a fost ciopârţit de hackeri, este cu atât mai grav că nu poţi rezolva problema nici măcar în câteva zile, când alţii au ajuns să facă un site în întregime în doar câteva ore. De fapt, e posibil ca Softwarepark să fi fost "spart" de toţi. De oile negre ale lumii virtuale, dar şi de nepăsarea celor care l-au lăsat baltă. Mai am o bănuială. Ar putea fi hackerit şi de sforarii nevăzuţi din lumea politică. Acolo e os de ros şi vacă de muls, fără să se observe. În acest caz, nu prea e de folos vizibilitatea, însă pentru oraşul în care şomajul a atins cote alarmante era binevenit un locuşor pentru tinerii IT-şti, care cu timpul ar fi creat noi locuri de muncă, dar şi profit în cazul în care acest "moţ" al tehnologiei informaţiei ar fi devenit atrăgător pentru marile puteri, precum Microsoft sau Apple, care investesc milioane peste milioane de dolari pentru cercetare şi dezvoltare. Numai la Galaţi se putea întâmpla să ai vârful de lance şi chiar şi lancea societăţii informaţionale în şi din Galaţi şi să ai pierderi atât financiare cât mai ales de imagine tocmai la acest capitol. Puţin patriotism tovarăşi! Mai scăpaţi printre degete şi pentru urbea care v-a votat, că o să ajungem Valea Plângerii cu Dunărea în rol de Apa Sâmbetei. Dacă n-am şi ajuns deja!
Pagina 13 din 13