Nelu Stamate

Nelu Stamate

Vineri, 13 Martie 2015 00:00

China vrea să fie o forţă în lume

Guvernul de la Beijing a majorat din nou semnificativ bugetul Apărării. Măsura se potriveşte de minune cu încrederea în forţele proprii, pe care ţara a redobândit-o în anii din urmă. Totuşi, China şi-ar putea demonstra puterea şi în alte domenii.
China nu este o super-putere militară. Guvernul de la Beijing se bazează pe economie pentru a fi luat în seamă la nivel internaţional. Toţi se uită cu invidie la motorul economic chinez. Dar China nu se amestecă în conflictele militare existente azi în lume. Cel puţin, nu se implică militar. Efortul de modernizare a economiei are prioritate absolută. Dar numai pe moment. În viitor, situaţia se va schimba. Un indiciu este majorarea continuă, de la an la an, a bugetului acordat armatei. Deja vecinii Chinei încep să-şi facă griji. Guvernul chinez spune, ce-i drept, că SUA cheltuie mult mai mult pe înarmare. Dar acea ţară este ultima super-putere rămasă în joc.
China se simte încă în inferioritate din punct de vedere militar. Deşi armata pe timp de pace este compusă din 2,1 milioane de soldaţi, ceea ce o clasează pe primul loc în lume, aviaţia este cea mai puternică din Asia şi China dispune de rachete atomice intercontinentale, care pot lovi şi ţinte din SUA. Dar guvernul de la Beijing nu este interesat numai de apărarea teritoriului naţional, ci de impunerea ofensivă a intereselor proprii. De aceea, guvernul chinez va investi cu precădere în arme ofensive, în aşa fel încât să fie capabil să câştige în timp scurt conflicte regionale. Între aceste arme se află portavioanele. Până acum, China deţine unul singur, modificat, cumpărat de la ucraineni.
S-ar putea spune că este dreptul chinezilor de a dori să devină şi o mare putere militară după ce au reuşit să devină o mare putere economică. Şi alte mari puteri şi-au impus interesele cu forţa armelor. Şi americanii, şi ruşii.
Periculos este însă că întreaga Asie se află în prezent într-o cursă a înarmării. Alarmaţi sunt de aceea toţi. Miza este nu doar comerţul mondial globalizat şi rutele maritime din Asia. Este vorba de o neîncredere tot mai pronunţată care se răspândeşte între ţările asiatice şi de tentaţia tot mai pronunţată spre o rezolvare militară şi nu diplomatică a conflictelor. Aceasta s-ar putea finaliza cu o catastrofă, ale cărei unde de şoc se vor resimţi în toată lumea. De înarmat se înarmează, în afara Chinei, India, Japonia, Filipinele, Indonezia, Vietnam. Adică aproape toate statele regiunii.
Potenţial de conflict există în Asia din belşug. Mai ales controversele legate de controlul unor insule nelocuite sunt mai primejdioase. Fiindcă miza sunt zăcămintele de hidrocarburi şi apele de pescuit. Dar mai ales este vorba de sfere de influenţă.
China va ocupa o poziţie nouă din perspectiva politicii de securitate. O nouă lege antiteroristă va permite Chinei să intervină militar şi în străinătate, dacă sunt ameninţaţi concetăţeni sau interese naţionale. Japonia intenţionează de altfel să se doteze cu o lege similară. Şi acolo, guvernul naţionalist şi conservator apreciază că legea fundamentală pacifistă a ţării este învechită, ca urmare a noilor ameninţări apărute în regiune.
Majorarea bugetului apărării în China nu înseamnă însă că ţara se pregăteşte pentru un război. Încă este timp pentru corectarea unor erori ale trecutului. În marea majoritate a ţărilor asiatice, dezvoltarea economică este pusă mai presus de controversele teritoriale. Comerţul împiedică escaladările şi întăreşte cooperarea bazată pe încredere reciprocă. Toţi vor să facă afaceri profitabile. Iar economia prosperă produce bogăţie. Dacă profită cât mai mulţi de dezvoltarea economică, naţionaliştii nu au nicăieri şanse. Nici la Beijing, nici la Tokio sau Washington. Este nevoie de moderaţie, fiindcă provocările pot scăpa rapid de sub control.

Koala

În general, aceste animale sunt liniştite. Îşi petrec mare parte din zi dormind (până la 22 de ore pe zi) sau mâncând. Koala sunt însă cunoscuţi pentru faptul că atacă, aleatoriu, câini sau chiar oameni. Spre exemplu, în decembrie 2014, Mary Anne Foster, din Australia, a fost muşcată de un koala pentru că a încercat să îşi apere cei doi câini de marsupialul violent. Animalul şi-a înfipt dinţii în piciorul lui Foster şi a refuzat să dea drumul. Femeia a fost nevoită să descleşteze animalul cu mâinile.

Castorul

Castorii au dinţi foarte ascuţiţi şi sunt extrem de teritoriali. Ei îşi construiesc, cu precizie arhitecturală, locuinţe subacvatice complexe.
Un pescar din Belarus a murit după ce un castor l-a muşcat şi i-a sfâşiat artera femurală. În Alaska, mai mulţi câini au ajuns la veterinar cu răni grave după ce au fost atacaţi de castorii dintr-un lac situat într-un parc de câini.

Lebedele

Majoritatea lebedelor sunt inofensive, însă, unele păsări pot deveni extrem de violente, în special în timpul sezonului de împerechere.
Un specimen ajuns celebru este Hannibal, o lebădă de la Pembroke Castle, Wales, care a omorât 15 lebede şi a rănit zeci de alte păsări. Hannibal îşi muşca victimele, le bătea cu aripile, le rupea degetele şi le ţinea sub apă pâne se înecau. După aceste atacuri violente, Hannibal să dădea în spectacol şi îi prezenta partenerei sale victimele.

Delfinii

Delfinii sunt extrem de periculoşi. Oamenii de ştiinţă au început să suspecteze acest lucru încă din 1990 când mai multe cadavre de marsuini şi pui de delfini au început să fie aduşi de curenţi pe ambele coaste ale Atlanticului. Ei au ajuns la concluzia că aceştia au fost ucişi de alţi delfini. Autorităţile s-au arătat îngrijorate de această descoperire având în vedere că numeroşi turişti doresc să înoate sau să se joace cu delfinii.
De-a lungul timpului au fost semnalate mai multe cazuri în care aceste mamifere marine au asaltat sexual scafandri sau au fost observaţi în timp ce foloseau pe post de „minge de volei” puii de rechini.

Hipopotamii

În fiecare an, hipopotamii ucid mai mulţi oameni decât leii, tigrii, urşii sau chiar rechinii. Aceste animale sunt foarte periculoase, în special pentru că la maturitate ajung să măsoare peste cinci metri şi să cântărească în jur de patru tone. Mai mult, ei sunt şi rapizi. Pe uscat pot atinge viteze de 50 de kilometri pe oră. Hipopotamii se atacă între ei, atacă oameni, crocodili şi chiar ambarcaţiuni sau maşini de teren.

În aprilie 1879, în timp ce străbătea obişnuita rută de serviciu, poştaşul Ferdinand Cheval, pe atunci în vârstă de 43 de ani, a descoperit o piatră atât de veche şi de interesantă, încât aceasta a dat naştere unui vis. Bărbatul şi-a construit un palat, în curtea din spatele gospodăriei, din pietre găsite în timp ce livra corespondenţa. Inspiraţia şi-a găsit-o în natură, cărţi poştale şi primele reviste ilustrate ale vremii.
Trei decenii a muncit Cheval pentru a-şi construi palatul. Timp de 33 de ani a cules pietre de pe traseul său de aproape 30 de kilometri, iar în 1912 s-a declarat mulţumit de rezultat. ”Lucrarea unui singur om”, stă scris pe construcţia sa.
În inima unei grădini înfloritoare, Cheval a imaginat şi a clădit un palat nelocuit, dar ”populat” de caracatiţe, caimani, elefanţi, pelicani, păsări şi urşi, dar şi de giganţi, zâne şi personaje mitologice de pe toate continentele.
Unic în lume, ”Palatul Ideal” a inspirat numeroşi artişti în ultimul secol. Castelul din pietre a fost declarat monument istoric în 1969, de ministrul francez al Culturii, Andre Malraux, şi clasificat în categoria ”artă naivă”.
Palatul a fost restaurat în 1983. Un an mai târziu, Alice, una dintre nepoatele lui Cheval, decide să predea ”Palatul Ideal” municipalităţii, ea neavând urmaşi. În 2013, peste 150.000 de turişti au vizitat monumentul
Ferdinand Cheval s-a născut în satul Charmes, în 1836, într-o familie săracă. El a murit pe 19 august, 1924.

Peste 210.000 de morţi, jumătate din populaţie strămutată şi o ţară în ruină: declanşată în urmă cu patru ani, revolta din Siria împotriva regimului lui Bashar al-Assad s-a transformat într-un război devastator, notează AFP.
Potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO), care se sprijină pe o reţea largă de activişti şi medici din întreaga ţară, în perioada martie 2011 - februarie 2015 au fost ucise 210.060 de persoane, dintre care 65.146 de civili, inclusiv 10.664 de copii.
Printre combatanţii anti-regim ucişi, 38.325 sunt rebeli sirieni şi 24.989 sunt jihadişti străini. De partea forţelor pro-regim, ONG-ul a numărat 45.385 de soldaţi morţi, 29.943 de membri ai Forţelor de apărare naţională, 640 de membri ai miliţiilor şiite libaneze Hezbollah şi 2.502 de membri ai miliţiilor şiite veniţi din alte ţări. Bilanţul, subliniază OSDO, „este cu siguranţă mai mare din cauza numărului mare de persoane dispărute a căror soartă rămâne necunoscută”. Potrivit ONG-ului, 20.000 de persoane aflate în închisorile regimului sunt considerate dispărute. Organizaţia menţionează de asemenea acte de tortură şi execuţii sumare comise în aceste închisori.
Mii de persoane sunt luate ostatice de către grupări, în special de gruparea Statul Islamic (SI), care seamănă teroare pe teritoriile pe care le controlează. Totodată, peste 10 milioane de persoane au fost nevoite să-şi părăsească locuinţele, dintre care patru milioane s-au refugiat în alte ţări.
Conform Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), 60% din cei circa 23 de milioane de sirieni sunt afectaţi de sărăcie (septembrie 2014).
Conform ultimelor informaţii publicate în martie 2015, Turcia adăposteşte peste 2 milioane de refugiaţi sirieni. Potrivit Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR), 1,1 milioane de persoane s-au refugiat în Liban, adică un sfert din populaţia acestei ţări. Această cifră este probabil mai mare deoarece mulţi sirieni nu sunt înregistraţi. 618.000 de sirieni sunt refugiaţi în Iordania, 225.000 în Irak şi 137.000 în Egipt. Refugiaţii se confruntă cu sărăcia, probleme de sănătate şi tensiuni crescânde cu comunităţile locale în care trăiesc în locuinţe improvizate şi în condiţii extrem de dificile.
Potrivit UNICEF, între 2,1 şi 2,4 milioane de copii nu pot merge la şcoală în Siria din cauza insecurităţii din ţară.

Tot felul de organisme stranii prosperă în cele mai ostile medii ale planetei, dar unele locuri pot să fie prea aspre chiar şi pentru cele mai rezistente forme de viaţă, relatează BBC. Deşertul Atacama, din nordul Chile, este un candidat serios pentru titlul de cel mai ostil loc de pe pământ. Una dintre cele mai aride zone din lume, cu porţiuni în care nu cade nicio picătură de ploaie timp de cincizeci de ani, dă impresia că nu ar putea susţine vreo formă de viaţă. \"Spre Atacama, aproape de coasta pustie, vezi un pământ fără oameni, unde nu sunt păsări, nu sunt fiare, nici copaci, nici vegetaţie\", spunea poetul Alonso de Ercilla, în secolul al XVI-lea.
Totuşi, deşertul Atacama nu este complet pustiu. Unele microorganisme endolite au găsit o cale să se agaţe de porii rocilor, unde găsesc suficient de multă apă încât să supravieţuiască. \"Reuşesc să susţină o întreagă comunitate de organisme, e fascinant\", spune Jocelyne DiRuggiero, miocrobiolog la Universitatea Johns Hopkins.
Microorganismele au apărut acum aproape patru miliarde de ani, având suficient timp să se adapteze la cele mai grele condiţii. Există însă vreun loc steril pe planetă? Oamenii de ştiinţă spun că temperatura ridicată ar putea să distrugă orice formă de viaţă, pentru că la peste 150 de grade Celsius, reacţiile chimice nu mai au loc, iar proteinele sunt distruse. De aceea, în interiorul vulcanilor sau în izvoarele hidrotermale, în care temperatura urcă la peste 400 de grade Celsius, viaţa nu poate exista.
Totuşi, cercetătorii au descoperit o specie de bacterii hipertermofile metanogene, care trăiesc în apropierea izvoarelor hidrotermale, la o temperatură de 122 de grade Celsius. Temperatura scăzută nu pare să fie o problemă pentru bacterii, anumite specii trăind şi la -10, sau chiar -20 de grade în permafrostul din Siberia şi în lacuri aflate sub calota glaciară, în Antarctica.
Nici presiunea uriaşă nu pare să împiedice viaţa să se dezvolte. Oamenii de ştiinţă au descoperit o specie de microorganisme, numită Desulforudis audaxviator, la aproape 3 kilometri sub pământ, într-o mină de aur din Africa de Sud. Acestea nu au mai fost în contact cu suprafaţa Terrei de milioane de ani şi supravieţuiesc absorbind nutrienţi din rocile care trec printr-o dezintegrare radioactivă. Substanţele chimice sau radiaţiile puternice nu par să distrugă orice formă de viaţă. Deinococcus radiodurans, spre exemplu, poate rezista la doze de radiaţii de 3000 de ori mai mari decât cele care sunt fatale oamenilor şi a supravieţuit unui zbor în spaţiu. La fel, arsenicul, mercurul şi alte metale grele, care ucid majoritatea formelor de viaţă, sunt esenţiale pentru anumite specii de bacterii extremofile.
Viaţa pare că găseşte o cale să se dezvolte în toate mediile de pe pământ, oricât de ostile ar fi acestea. Ar putea să existe însă o excepţie. Iazul Don Juan, cunoscut şi drept lacul Don Juan, a fost descoperit în 1961 de piloţii de elicopter Don Roe şi John Hickey, după care a şi fost numit. Don Juan este un lac mic, foarte puţin adânc, aflat în valea Wright, din Antarctica. Cu o lungime de 300 de metri şi o lăţime maximă de 100 de metri, întinderea de apă i-a uimit pe cei doi piloţi pentru că nu era îngheţată, deşi temperatura din termometre ajungea la -30 de grade Celsius. În ciuda zonei foarte reci în care se găseşte şi a adâncimi de doar câteva zeci de centimetri, lacul rămâne în stare lichidă datorită salinităţii sale extrem de ridicate.
Don Juan are o salinitate de 40%, de 11 ori mai mare decât cea a oceanelor şi de 14 ori mai mare decât cea a Mării Negre. Testele arată că apa lacului conţine 413 grame de clorură de calciu şi 29 de grame de clorură de sodiu la fiecare litru de apă. Acolo, cercetătorii au reuşit să găsească urme de viaţă microbială, însă nu au putut să determine încă dacă acestea cresc şi se multiplică în apele lacului, sau sunt aduse din alte zone. În afară de unele medii sintetice, create în laborator şi de temperaturi extreme, de ordinul sutelor de grade, momentan nu se cunosc medii complet sterile pe Terra. Don Juan este însă un exemplu de mediu în care \"am putea să ne aşteptăm să existe viaţă, dar nu putem verifica prezenţa ei\", spune Corien Bakermans, microbiolog la Universitatea Penn State. Până la urmă, \"Ceea ce nu există e mai greu de demonstrat decât ceea ce există\", după spusele cercetătoarei Helena Santos.

Miercuri, 11 Martie 2015 00:00

Cele mai frumoase castele din Europa

Vizitând castele europene este ca şi cum ai face o incursiune în istorie. Bătrânul Continent este regiunea din lume care stă cel mai bine la acest capitol: aici încă se mai păstrează intacte câteva mii de castele, unele dintre ele chiar mai vechi de o mie de ani.
Portalul European Best Destinations a realizat un top 15 al celor mai frumoase castele din Europa, în clasament intrând şi două astfel de construcţii din România:
15.Castelul Schwerin, nordul Germaniei
14.Castelul Bran, România
13.Castelul Hohenwerfen, Austria
12.Castelul Trevarez, Franţa
11.Castelul Corvinilor, România
10.Castelul Windsor, Marea Britanie
9.Castelul Eilean Donan, Marea Britanie
8.Castelul Culzean, Marea Britanie
7.Castelul Chambord, Franţa
6.Castelul Eltz, Germania
5.Castelul Walzin, Belgia
4.Castelul Hohenzollern, Germania
3.Castelul Neuschwanstein, Germania
2.Castelul Alcazar, Spania
1.Palatul Pena, Portugalia

Marți, 10 Martie 2015 00:00

Europa şi dubla măsură

În Europa există diferite reguli: pe unele trebuie să le respecţi, pe altele nu. Sau poate ar trebui să punem altfel problema. Există în UE două tipuri de state membre: mari şi mici. Regulile se aplică pentru ele în mod diferit. O confirmă şi faptul că Franţa a primit acum încă doi ani pentru a-şi regla deficitul la buget. Parisul a respectat pragul de 3 procente al Pactului de Stabilitate numai în 2006 şi 2007. De atunci, îl încalcă în continuu. Acum guvernul trebuie să prezinte un program ambiţios de reforme până în aprilie, dacă nu vrea să fie amendat de Bruxelles cu miliarde. Dar după a cincea oară, oricum nu mai crede nimeni că aceste ameninţări sunt luate în serios.

Răbdarea faţă de Franţa e dubioasă

Două aspecte dau foarte prost în această poveste. În primul rând, momentul e foarte prost: numai ce Germania a ameninţat Grecia în toate felurile să respecte reformele propuse de Bruxelles, dacă mai vrea să primească bani. În plus, Grupul Euro a spus sus şi tare că regulile trebuie respectate. Sigur că Grecia, cu datoriile ei interminabile, cu o administraţie nefuncţională şi cu o politică deseori lipsită de responsabilitate, nu poate fi comparată cu Franţa.
Parisul face de prea mulţi ani prea multe datorii, ceea ce în sine nu e nicio catastrofă. Dar e o încălcare a regulilor europene, pe care Comisia Europeană o acceptă în tăcere, lăsând pe undeva un gust amar. Nici faptul că Moscovici, comisarul european pentru Finanţe, e francez, nu îmbunătăţeşte stuaţia. Pierre Moscovici a arătat de la început că vrea o politică de creştere economică în Europa, după deviza „mai multe investiţii şi mai mai puţine economii“. Iar acum trece la treabă.
Şi are susţinerea şefului. Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker spune pe de o parte că marilor capitale europene nu le place să li se dea sfaturi de la Bruxelles. Ceea ce este corect. Europa se bazează pe ideea că atât cei mici, cât şi cei mari au aceleaşi obligaţii şi drepturi. Ceea ce nu e negociabil. Juncker ar trebui să aibă o discuţie serioasă cu Parisul. Dar acest lucru nu-i va trece prin cap, deoarece consideră greşită direcţia în care a luat-o politica economică şi monetară a UE.

Juncker vrea o altă politică

Juncker vrea mai multe cheltuieli şi creştere economică prin investiţii, ceea ce e diferit de viziunea cancelarei Angela Merkel la Berlin. Deja prin încercarea eşuată de a media în scandalul cu Grecia, Juncker a arătat că din punct de vedere politic are cu totul alte vederi. Decizia lui în ceea ce priveşte Franţa este şi o provocare la adresa Guvernului german.
Acum, economiştii europeni sunt împărţiţi în două tabere: unii consideră corecte măsurile de austeritate şi reformele implementate până acum, care au controlat bugetele şi au garantat stabilitatea euro. Ceilalţi vor mai multe investiţii publice, pentru ca economiile naţionale să reuşească să crească pe puterile proprii. Indiferent care variantă ar fi cea corectă: în UE încă sunt valabile regulile stricte ale Pactului de Stabilitate. Ele ar putea fi schimbate, atunci când ar exista în grupul euro consensul necesar. Dar să le ignori parţial, numai pentru că „păcătosul” e o ţară mare din UE, e o greşeală şi miroase a nedreptate.

Ultima şansă pentru Franţa

Şi în final Franţa: urmaşii galilor par să nu-şi dorească reforme. Scuzele şi argumentele au fost tot timpul aceleaşi, de la Sarkozy până la Hollande: „Creşterea e slabă, avem nevoie de mai mult timp pentru reforme…“ După care nu se mai întâmplă nimic. Conservatorii de la Palatul Elysée au capitulat în faţa dezaprobării publice, atunci când au vrut să limiteze statul social şi să facă piaţa muncii puţin mai flexibilă. François Hollande a fost aproape desfiinţat de aripa stângă a partidului său, când a venit cu ideea unor reforme.
Franţa işi sapă groapa singură prin protecţionismul şi prin ideologiile sale, care nu lasă loc unor compromisuri dincolo de graniţele partidelor; cu toate că majoritatea francezilor şi-ar dori aceste reforme, iar frustrarea cu care rămân îi impinge în braţele populiştilor de dreapta ai lui Marine Le Pen. François Hollande mai are o şansă: să prezinte pachetul de reforme cerut de UE şi să convingă parlamentul să-l accepte. Acesta va fi testul decisiv pentru el, dar şi pentru evoluţia Europei.

Marți, 10 Martie 2015 00:00

Alimente de primăvară pentru slăbit

Anghinarea

Avantajul anghinarei este că necesită o perioadă mai mare de mestecare, aşa că este aproape imposibil să consumi prea multe o dată, după cum explică nutriţionista Wendy Bazilian, unul dintre autorii cărţii \"The SuperFoods Rx Diet\". O singură anghinare medie conţine numai 64 de calorii şi 10 grame de fibre săţioase. Această plantă conţine cinarină, o substanţă care reduce în mod natural nivelul de colesterol. Singurul pericol este de a combina această plantă cu un sos gras, fiind preferabil să se înmoaie frunzele într-un dressing pe bază de iaurt.

Păstăile de mazăre dulce

O cană de păstăi de mazăre dulce conţine numai 26 de calorii, aşa că \"le puteţi mânca până vă înverziţi\", spune nutriţionista Amy Goodson. Pot fi incluse în salată sau consumate ca o gustare cu un sos cu un conţinut scăzut de grăsimi.

Căpşunile

Dintre toate fructele, căpşunile, ca şi zmeura, afinele sau murele, sunt cele mai bogate în antioxidanţi şi totuşi cele mai sărace în calorii, fiind \"prietenul cel mai bun\" al persoanelor atente la siluetă, spune Goodson. O cană de căpşuni conţine doar 49 de calorii şi zero grăsimi, însă trei grame de fibre. În plus, cercetările au arătat că o dietă bogată în fructe din această categorie contribuie la combaterea efectelor nocive ale radicalilor liberi, printre care se numără apariţia cancerului.

Sparanghelul

Un fir de sparanghel conţine doar patru calorii. În plus, sparanghelul este o legumă bogată în apă, iar hidratarea corespunzătoare îmbunătăţeşte metabolismul şi ajută la arderea caloriilor pe parcursul întregii zile, explică Bazilian. Mai mult, sparanghelul are un conţinut ridicat de vitamine A şi C, benefice pentru sistemul imunitar, dar şi de fitochimicale care previn cancerul. Bazilian recomandă prepararea sparanghelului la cuptor, timp de 10 minute, cu puţin ulei de măsline, sare şi piper.

Coriandrul

Această verdeaţă de primăvară, care poate fi adăugată la orice, de la sosuri la salate, este o armă secretă, spune Bazilian. O jumătate de cană de coriandru proaspăt conţine doar o calorie, deci poate fi presărat din belşug. Un studiu realizat la Virginia State University a arătat că anumite verdeţuri şi condimente, printre care şi coriandrul, adăugate în mâncăruri mai grase, au ajutat oamenii să slăbească, în medie, 10 kilograme într-un an.

Castravetele

O cană de felii de castravete conţine 16 calorii. În plus, castravete este bogat în apă şi fibre, făcând mai puţin probabilă tentaţia de a mânca ceva gras, spune Goodson. Aşa se explică rezultatele unui studiu recent realizat la Penn State University, care a relevat că salatele cu legume bogate în apă, precum castraveţii, îi ajută pe cei care vor să slăbească să îşi reducă aportul zilnic de calorii cu 12%.

Ananasul

Se recomadă cel proaspăt şi nu fructul la conservă, îmbibat în sirop îndulcit. Chiar dacă are un conţinut ceva mai ridicat de fructoză, rămâne un aliment uşor. O cană cu bucăţi de ananas conţine 82 de calorii, fiind un desert preferabil îngheţatei, de exemplu, spune Goodson. Totodată, ananasul este o sursă excelentă de bromelaină, o enzimă care reduce inflamaţia ce poate favoriza apariţia unor boli ca artrita şi cancerul. Bromelaina este de asemenea bună pentru digestie.

Avocado

Este mai bogat în grăsimi şi calorii decât legumele obişnuite. O jumătate de cană de cuburi de avocado înseamnă 120 de calorii şi 11 grame de grăsimi, dar este vorba despre grăsimea monosaturată bună pentru inimă, explică Bazilian. Avocado ajută organismul să absoarbă vitamine esenţiale - A, E, D şi K - şi se digeră în mult timp, senzaţia de saţietate fiind mai îndelungată. Mai multe studii au arătat că dieta mediteraneană, în care grăsimea provine din legume ca avocado, este extrem de eficientă în menţinerea siluetei pe termen lung. Bazilian recomandă înlocuirea brânzei şi maionezei din sandviciuri şi salate cu avocado.

Bananele

Pentru o gustare rapidă şi sănătoasă, este recomandată o banană, care are în jur de 100 de calorii. Bananele pot fi adăugate în cereale, sandvişuri cu unt de arahide sau în băuturi răcoritoare din fructe pentru a le da mai multă consistenţă şi aromă. Mai mult, bananele sunt bogate în potasiu, care reglează glicemia, şi în vitaminele din grupa B. Este fructul ideal de consumat înainte sau după exerciţii fizice, mai spune Goodson.

Nectarinele

Sunt foarte dulci, însă au numai câte 60 de calorii şi multe fibre în coajă, care nu numai potolesc pofta de mâncare, dar şi reduc colesterolul. În plus, studiile au arătat că aceste fructe sunt bogate în luteină şi licopen, care reduc riscurile de cancer şi boli de inimă.

Dietele sunt multe şi variate, însă nu toate sunt recomandate de medicii nutriţionişti. Cea mai nouă cură de slăbire este 5:2, caracterizată prin post şi înfometare timp de două zile pe săptămână, aceasta stimulează longevitatea şi îi ajută pe oameni nu doar să slăbească, ci şi să se protejeze faţă de o serie de maladii grave, precum diabetul, cancerul şi Alzheimer. Creată de nutriţionistul Michael Mosley, aceasta dietă constă în reducerea aportului caloric, la doar 500 de calorii pentru femei şi 600 de calorii pentru bărbaţi, timp de două zile neconsecutive în fiecare săptămână. În celelalte cinci zile, nu există constrângeri alimentare, iar adepţii acestui tip de regim alimentar mănâncă în mod normal, scrie “Daily Mail”. Noul studiu arată că beneficiile pentru sănătate ale dietei 5:2 se menţin şi atunci când adepţii ei respectă principiul “postului şi înfometării” într-o zi şi mănâncă peste medie în ziua următoare. Totuşi, beneficiile acestei diete se menţin doar dacă oamenii nu îşi sporesc aportul zilnic de antioxidanţi, care se găsesc în concentraţii mari în “super-alimente” precum aronia, vitamina C şi suplimente de vitamina E. Pe parcursul unei perioade de trei săptămâni, cei 24 de participanţi au alternat zilele în care au primit 25% din aportul caloric zilnic cu cele în care au primit 175% din aportul caloric. Studiul, realizat de cercetătorii de la Universitatea Floridă din Statele Unite, a avut în vedere schimbările de greutate, presiune arterială, ritm cardiac şi glicemie suferite de participanţi vreme de zece săptămâni. 

Rusia a anunţat că doreşte să trimită echipaje umane pe Lună până în 2030 şi că va continua să susţină, alături de NASA, Staţia Spaţială Internaţională (ISS), până în 2024, cu patru ani mai mult decât fusese de acord anterior, potrivit agenţiei spaţiale ruse (Roscosmos), citate de dailymail.co.uk.
Roscosmos a anunţat că va lansa misiuni umane spre Lună după ce îşi va reporni programul de explorare a satelitului natural al Terrei cu o misiune fără echipaj uman. Informaţia apare la trei ani după ce un document secret al agenţiei ruse, ajuns în presă, sugera că o misiune umană pe Lună se află în planurile Rusiei. Anunţul Roscosmos reprezintă primul termen limită avansat de Moscova referitor la planurile de explorare spaţială, Rusia sperând să reînvie gloria din primii ani ai cursei spaţiale, când savanţii ei au învins Statele Unite ale Americii, trimiţând primul om, Iuri Gagarin, în spaţiul cosmic, în 1961.
Barack Obama a anunţat anterior că Statele Unite ale Americii intenţionează să trimită un echipaj uman pe Marte până în 2030.
Un purtător de cuvânt al Roscosmos a declarat: \"În preajma anului 2030, planul nostru este de a trece la misiuni umane spre Lună\".
Agenţia spaţială rusă a anunţat, de asemenea, că va continua să colaboreze cu NASA în ceea ce priveşte ISS până în 2024, când speră să îşi construiască propriul avanpost orbital. Roscosmos a anunţat că scopul propriei staţii spaţiale este de furniza Rusiei \"acces garantat către spaţiul cosmic\".
Oficiali ai administraţiei de la Kremlin au declarat, anul trecut, că Rusia ar putea opri finanţarea ISS în 2020, în contextul relaţiilor tensionate cu Statele Unite ale Americii, din cauza sancţiunilor impuse în urma conflictului din Ucraina. Cooperarea spaţială extinsă între Washington şi Moscova a fost supusă unor noi presiuni după ce Statele Unite au interzis exporturile de produse tehnologice către Rusia. Rusia a acceptat, în cele din urmă, sugestia NASA de a menţine ISS în funcţiune până în 2024.
Industria spaţială a stat la baza unei competiţii foarte dure între Rusia şi SUA, datând din perioada Războiului Rece, iar cele două mari puteri au încercat timp de decenii să se întreaca una pe alta în cursa spaţială. Cosmonautul Iuri Gagarin a fost primul om care a ajuns în spaţiu, în 1961, iar astronautul american Neil Armstrong a fost primul om care a păşit pe Lună, în 1969. Încheierea Războiului Rece a lăsat loc cooperării. Rusia a renunţat la menţinerea pe orbită a staţiei spaţiale Mir în 2001, când aceasta a revenit pe Terra, arzând în atmosferă, iar Moscova încearcă să îşi concentreze resursele asupra ISS.

Pagina 1 din 252