
N.S.S
Numărul accidentelor cu victime a crescut cu 14,2% în 2015
Numărul accidentelor rutiere cauzatoare de vătămări corporale (morţi şi răniţi) creşte în România, pe fondul indisciplinei în trafic şi a prestaţiei slabe a Poliţiei Rutiere. Atât numărul accidentelor rutiere a crescut, cât şi numărul persoanelor accidentate.
Potrivit raportului elaborat de Institutul Naţional de Statistică, în 2015 s-au înregistrat 28.944 accidente de circulaţie rutieră cauzatoare de vătămări corporale, rezultând un număr de 38.700 persoane accidentate, din care 4,9% persoane accidentate mortal, celelalte persoane fiind rănite. Faţă de anul 2014, numărul accidentelor de circulaţie rutieră cauzatoare de vătămări corporale a crescut cu 14,2%, cel al persoanelor rănite cu 13,8%, iar cel al persoanelor accidentate mortal a crescut cu 4,1%.
Interesant este că 82,6% dintre accidente s-au produs în localităţi, 71,8% au avut loc în timpul zilei, şi 82,2% dintre ele s-au produs în condiţii meteo ideale. Pe luni ale anului, august este luna cu cele mai multe accidente (10,6% din total), aceasta fiind urmată de iulie (10,1%) şi de septembrie (9,6%).
Pe regiuni, cele mai multe accidente s-au produs în regiunea Nord-Est şi în Bucureşti+Ilfov (fiecare cu câte 16% din totalul accidentelor produse), iar cele mai puţine, în regiunea Vest (8,6%).
Mult mai grav este că, din cele 28.944 de accidente produse anul trecut, 3.582 (mai mult de 12%) au fost cauzate de consumul de alcool.
8 dotări care vor dispărea de pe maşinile moderne
Site-ul Fortune.com a făcut o listă cu accesoriile auto care probabil, în cel mult 10 ani, vor dispărea de pe maşinile moderne. Iată care sunt acestea:
1. Transmisia manuală. Transmisiile automate, care nu necesită o a treia pedală, au devenit mult mai eficiente, astfel încât cele manuale riscă să dispară în viitorul apropiat.
2. Cheile. Mulţi producători auto au renunţat încă de acum câţiva ani la cheile obişnuite, atât cele pentru deschiderea uşilor cât şi cele pentru pornirea motorului. În acest scop există dispozitive electronice care uşurează treaba şoferului şi care, în acelaşi timp, sunt şi cât se poate de sigure.
3. Manivela pentru deschiderea geamului. Încă se mai găsesc printre dotările standard ale maşinilor noi din categoria low-end, dar încet-încet sigur vor dispărea.
4. Antenele. Antenele exterioare pentru recepţia undelor radio tind să devină tot mai retro. În curând semnale GPS şi cele precum ale telefoanelor mobile vor înlocui antenele, şi sigur nimeni nu le va duce lipsa.
5. Frâna de mână. Frâna de mână electrică lansată în 2001 pe modelul Renault Vel Satis este viitorul. Versiunea electrică a frânei de mână foloseşte un motor electric care trage cablul ce acţionează frâna, eliminând astfel levierul din habitaclu.
6. Ceasurile de bord mecanice. Pe măsură ce tehnica evoluează, producătorii auto renunţă la folosirea ceasurilor de bord mecanice. Astfel, pe display-urile moderne se pot afişa diverse informaţii, în funcţie de necesităţile şoferului, nu doar cele legate de viteză sau turaţiile motorului.
7. Jantele de metal. În condiţiile în care există materiale precum plasticul sau carbonul, care pot să înlocuiască metalele în anumite domenii, şi în industria auto a început să se facă schimbări în acest sens. Weds Sports, un fabricant japonez de jante, a creat cea mai uşoară roată, din fibră de carbon.
8. Ştergătoarele. O echipă de cercetători a reuşit să inventeze un mediu care respinge apa în proporţie de 100%. Dacă acesta ar fi implementat pentru construcţia de parbrize, ştergătoarele ar deveni în mod cert inutile.
10 oraşe cu vedere la „capătul Pământului”
Ce vedere de la fereastră v-ar impresiona cel mai mult? Largul unui ocean sau priveliştea uimitoare de la înălţimea unui zbor de pasăre? Unii doresc să vadă munţii, o grădină cu flori, iar alţii – propria curte. Astăzi vă propunem o călătorie virtuală prin câteva locuri unde vederea de la fereastră este una uimitoare.
1. Oraşul Ronda
Ronda este un oraş antic din provincia Málaga din Spania. Acesta se află la o altitudine de 750 de metri deasupra nivelului mării pe două platouri muntoase unite printr-un pod peste un chei situat la o înălţime de 100 de metri. Descrierea în cuvinte a priveliştii uimitoare de la ferestrele caselor localnicilor este aproape imposibilă.
2. Oraşul Manarola
Acest oraş pitoresc din provincia italiană Liguria parcă ar creşte din coasta muntelui. La o asemenea vedere uimitoare de la ferestră localnicii nu trebuie să mai viseze, deoarece este aceeaşi din fiecare casă!
3. Oraşul Bonifacio
Uimitorul oraş Bonifacio se află la o altitudine de 70 de metri deasupra Mării Mediterane. Acesta este un orăşel pitoresc din Corsica, situat chiar pe stânci. Probabil, locuitorii acestuia nu se mai tem demult de înălţime.
4. Oraşul Cape Town
Cape Town este un port exotic de la capătul Africii, situat pe coasta Oceanului Atlantic. După acesta urmează doar Antarctica!
5. Oraşul Tropea
Tropea este o staţiune unică din sudul Italiei, renumită nu doar pentru albastrul de smarald al mării, ci şi pentru faptul că, aici, o parte dintre case sunt construite pe vârful unei stânci. Conform legendei, oraşul a fost construit de Hercule care, întorcându-se din Spania s-a oprit pe frumoasa „coastă a zeilor”. Oraşul s-a dezvoltat pe o faleză greu accesibilă la o altitudine de 60 de metri.
6. Oraşul Sintra
Sintra este loc care a fost preamărit de romanticii secolului al XIX-lea şi admirat de regii portughezi. Sintra a fost venerat de vechii celţi şi reconstruit conducătorii mauri. Acest oraş misterios este o adevărată bijuterie a Portugaliei.
7. Oraşul Madeira
Arhipelagul tropical cu peisaje spectaculoase – Madeira – este, pe bună dreptate, numit „grădina plutitoare” sau „perla Atlanticului”. Să vizitezi locuitorii acestui loc uimitor merită fie şi pentru vederea de la ferestrele caselor lor.
8. Oraşul North Bondi
Această suburbie din Sydney, Australia, se înalţă deasupra faimoasei plaje Bondi Beach, unde surferii vin să cucerească unele dintre cele mai mari valuri din această ţară.
9. Oraşul Castellfollit de la Roca
Locuitorii oraşului Castellfollit de la Roca şi-au ales un loc periculos în care să trăiască. Aici casele sunt amplasate pe marginea falezei, care se ridică la o înălţime de 50 de metri. Astfel, circa o mie de locuitori ai Castellfollit de la Roca trăiesc, literalmente, în case cu vedere la marginea prăpastiei.
10. Oraşul Santorini
Cu aproximativ 3.500 de ani în urmă, ca urmare a unei explozii vulcanice în Marea Egee s-a format un arhipelag minunat format din cinci insule. Numele arhipelagului, Santorini, îl poartă şi insula principală a acestuia. Orice persoană care a vizitat acest loc, cel puţin o dată, nu va putea să-l mai uite vreodată.
Gotthard Base, cel mai mare tunel feroviar din lume, a fost inaugurat în Alpii Elveţieni
Cel mai mare tunel feroviar din lume va fi inaugurat săptămâna viitoare, după o construcţie care a durat 17 ani. Tunelul Gotthard Base (GBT) are 57 de kilometri şi va lega Elveţia de Italia străbatând masivul Gotthard din Alpii Elveţieni, de la nord la sud.
Proiectul a fost început încă din 1947, dar construcţia efectivă a debutat abia în 1999. Tunelul are două galerii independente prin care trenurile vor face legătura între localităţile Erstfeld şi Bodio, trecând pe sub cantonul Graubünden din Elveţia. Străpungerea celor 57 km ai galeriei de est a avut loc la 15 octombrie 2010, iar galeria de vest la 2 septembrie 2011. Primul test de circulaţie feroviară şi inaugurarea oficială au avut loc pe 1 iunie, iar primele curse cu pasageri sunt programate să înceapă din 11 decembrie 2016.
Costurile construirii tunelului s-au ridicat la peste 10 miliarde de euro şi în timpul lucrărilor au fost excavate aproape 30 de milioane de tone de stâncă. Călătoria dintre Zurich şi Milano va fi redusă acum cu aproape o oră, trenurile putând circula prin noul tunel cu până la 250 de km/h.
Noul tunel Gotthard, cu o lungime de 57,1 km, trece pe sub munţii Alpi şi depăşeşte tunelul Seikan, de 53,8 kilometri, care leagă insulele japoneze Honshu şi Hokkaido. Eurotunelul dintre Marea Britanie şi Franţa va ocupa de acum locul al treilea în clasament, cu 50,450 km.
Tunelul va reduce timpul de călătorie, va atenua traficul pe autostrăzi şi poluarea. Zilnic vor trece prin tunel 260 de trenuri de marfă şi 65 de trenuri de pasageri.
Comisarul european pentru Transport, slovena Violeta Bulc, a apreciat că inaugurarea acestei construcţii este extrem de profitabilă pentru Europa, fiind o verigă vitală care va permite o mai rapidă conectare a porturilor Rotterdam şi Anvers cu cele de pe coasta Adriaticii. Legăturile dintre nordul şi sudul Europei vor fi de asemenea facilitate, stimulând creşterea economică, fluidizând transportul şi asigurând o reducere a poluării, a mai declarat oficialul european.
Numele popular al buburuzei şi asocierea lui cu Fecioara Maria
Buburuzele, cunoscute şi sub numele de gărgăriţe, mămăruţe sau măriuţe sunt o raritate în lumea insectelor şi, probabil, una dintre puţinele specii de acest fel (Coccinellidae) pe care le simpatizăm, datorită aspectului şi a faptului că se hrănesc cu dăunătorii care ne distrug recoltele.
Numele popular de „măriuţă” are o etimologie interesantă. În majoritatea limbilor europene, această insectă are denumiri asociate Fecioarei Maria: „măriuţă” – română, “Marienkäfer” – germană, „ladybug” – engleză. În franceză i se spune „la bete a bon Dieu” (animalul lui Dumnezeu), în rusă „Bozhya korovka” (văcuţa lui Dumnezeu) iar în română mai apare şi ca „boul lui Dumnezeu”.
Motivul nu este pe deplin cunoscut, dar există o legendă care poate explica această titulatură. În urmă cu mai multe sute de ani, fermierii se rugau la Fecioara Maria să le salveze recoltele de dăunători şi se spune că atunci a apărut un roi de buburuze care i-a ajutat să scape de necaz. Pe vremea când nu se foloseau pesticide, culturile erau ameninţate de afide, o specie de purici care constituie principala hrană a buburuzelor. Astfel, s-a ajuns la credinţa că micile creaturi cu hainuţă roşie au fost trimise de divinitate.
Culoarea insectei a fost asociată cu mantia roşie pe care Fecioara Maria o poartă în foarte multe reprezentări biblice. În ceea ce priveşte denumirile de „boul lui Dumnezeu” sau „văcuţa lui Dumnezeu”, se pare că sunt asociate cu petele de culoare neagră de pe aripi, care seamănă cu aspectul pe care îl au unele văcuţe.
O denumire cu conotaţii similare din limba engleză este „bishop” (episcop), după culoarea roşie a hainelor pe care le poartă prelaţii catolici – o altă dovadă a legăturii pe care o făceau oamenii între aceste insecte şi religie.
Cârligul de rufe inteligent, accesoriul care va revoluţiona uscatul rufelor
În era dispozitivelor Internet of Things, până şi umilul cârlig de rufe este conectat la internet, trimiţând informaţii folositoare şi alerte despre venirea ploii.
Numit Peggy, cârligul de rufe creat de producătorul de detergenţi OMO include termometru, senzor UV şi detector de umiditate, rolul său fiind de a monitoriza vremea de afară şi transmite măsurătorile prin conexiune wireless. Datele obţinute pot fi urmărite în timp real folosind aplicaţia pentru smartphone, responsabilă şi cu alertarea gospodinelor ocupate cu alte treburi în caz de venire a ploii, protejând astfel rufele proaspăt spălate.
Punând în valoare noul gadget, aplicaţia companion foloseşte servicii meteo online pentru a determina momentul optim în care să folosim maşina de spălat, fără riscul ca o repriză de ploaie să ude rufele puse ala uscat.
Ce spun genurile muzicale despre oamenii care le îndrăgesc
Profesorul de psihologie de la Universitatea din Edinburgh, Adrian North, a efectuat o cercetare amplă privind identificarea personalităţii oamenilor după muzica pe care o îndrăgesc. Timp de trei ani, el a realizat un sondaj de opinie la care au participat 36.000 de persoane din peste 60 de ţări. Vă prezentăm rezultatele acestei cercetări şi vă amintim că, deşi nu este o regulă, genul muzical preferat reflectă personalitatea noastră. Să vedem, care!
Rock/Heavy Metal
Există un stereotip că iubitorii rockului şi heavy metal-ului sunt predispuşi la singurătate şi că sunt oameni cu o gândire negativă şi melancolică. Însă, conform cercetărilor, nu este aşa. Oamenii care preferă acest gen sunt persoane creative şi sofisticate. Ei au, de asemenea, o stimă de sine scăzută, sunt introvertiţi şi nu foarte zeloşi.
Pop-music
Acest gen de muzică este cel mai accesibil în ceea ce priveşte înţelegerea muzicii. Oamenii de ştiinţă au descoperit că fanii muzicii pop sunt, de obicei, extrovertiţi, cu o încredere în sine destul de ridicată, politicoşi, însă nu foarte creativi.
Rap
Iubitorii rap-ului sunt sociabili, încrezători, independenţi, capabili să negocieze şi să-şi apere punctul de vedere. În cazul lor se remarcă un nivel înalt al încrederii în forţele proprii, însă şi cel mai mare procent al lipsei de educaţie printre fanii acestui gen.
Muzica clasică
Introvertit cu o stimă de sine ridicată – este diagnosticul care poate fi pus unui adevărat iubitor de muzică clasică. Fanii muzicii clasice sunt persoane delicate, în general cu venituri ridicate şi cu un nivel înalt de cultură. Trebuie însă remarcat faptul că unii se consideră iubitori ai muzicii clasice, chiar dacă nu prea o înţeleg.
Muzica electronică
De regulă, această muzică este percepută pozitiv de aproape toate tipurile de persoane, însă doar ca muzică de fundal (de exemplu, într-un club de noapte). Adevăraţii iubitori ai acestui stil sunt, după natură, persoane flegmatice, iar starea lor de spirit este stabilă şi rămâne neschimbată perioade lungi de timp. Acest gen de muzică este preferat de mulţi programatori de sisteme informatice.
Indie-Music
Iubitorii acestui gen de muzică se deosebesc de ceilalţi prin încrederea în sine scăzută şi prin nivelul foarte ridicat de creativitate şi nu pot fi consideraţi foarte muncitori.
Reggae
Stereotipurile arată că fanii reggae sunt oameni leneşi, fără griji şi fericiţi. Iar cercetarea confirmă acest lucru. Ascultătorii acestui gen sunt oameni de artă, foarte politicoşi, blânzi, însă nu foarte muncitori.
Jazz, blues & soul
De obicei, acest gen de muzică este preferat de oameni care au păreri bune despre sine şi o gândire creativă neconvenţională. Ascultătorii acestui stil sunt persoane sociabile şi sigure pe sine. Printre aceştia se înregistrează cel mai mare număr de oameni cu IQ ridicat.
Producţia de „energie curată” poate declanşa un nou dezechilibru climatic
Efectul de seră, indus de dioxidul de carbon eliberat în atmosferă, va atinge cote dramatice dacă vom continua să folosim combustibili fosili pentru a obţine energie electrică. Însă şi sursele alternative pentru obţinerea electricităţii pot şi vor influenţa clima planetei, susţin teorii formulate de unii cercetători. În prezent, impactul pe care producţia de „energie curată” îl are asupra climei este minor, dar se va amplifica pe măsură ce, în secolele următoare, cererea de energie va fi tot mai mare.
Efectele exploatării acestora la scară largă ar putea fi atât locale, cât şi globale. Există o problemă fundamentală: indiferent pentru ce este folosită, energia electrică produce căldură reziduală, afirmă Eric Chaisson, cercetător în cadrul Centrului de Astrofizică Harvard Smitshonian din Cambridge, statul Massachusetts. De exemplu, cea mai mare parte din energia electrică care alimentează telefonul mobil sau calculatorul personal produce încălzirea circuitelor pe care le traversează. O parte a curentului este transformat în unde radio sau lumină, care vor produce la rândul lor căldură, odată ce vor fi absorbite de alte materiale. La fel se întâmplă atunci când folosim mixerul de bucătărie sau maşina de găurit sau atunci când pornim un ventilator.
Curentul electric consumat în orice fel de împrejurări produce căldură reziduală ce influenţează încălzirea globală. În prezent, căldura reziduală emanată în urma consumului de electricitate la nivel global nu este semnificativă. Totuşi, dacă omenirea va prospera, solicitând astfel un consum din ce în ce mai mare de energie, căldura reziduală degajată va reprezenta o problemă reală pentru planetă.
Singurul tip de energie care nu va amplifica drastic încălzirea globală este cea solară, laolaltă cu energiile derivate: eoliană, hidrodinamică şi energia valurilor şi a mareelor. Chiar dacă fuziunea nucleară este considerată (deocamdată în teorie), o sursă inepuizabilă şi nepoluantă pentru obţinerea energiei electrice, nu o vom putea folosi fără să amplificăm semnificativ încălzirea globală, atâta timp cât cererea energetică a omenirii va continua să crească.
Important este însă următorul aspect: dacă se reduce exploatarea combustibililor fosili şi nivelul gazelor cu efect de seră va stagna, echilibrul climatic va fi restabilit la o temperatură globală mai mare. Cu alte cuvinte, răul făcut este deja ireversibil.
În 2010, Somnath Baidya Roy, cercetător în cadrul Universităţii Illinois, instituţie cu sediul în Urbana-Champaign, a semnalat că parcurile eoliene afectează clima din această zonă metropolitană. Datele obţinute pe termen lung de la o fermă eoliană din San Gorgonio, California, au confirmat predicţiile sale computerizate: în timpul nopţii, temperaturile de la sol erau mai mari în spatele turbinelor eoliene, iar în timpul zilei erau cu 4 grade Celsius mai scăzute. Noaptea, când aerul poate fi mai rece la sol decât în partea superioară a turbinelor, are loc un proces de încălzire. Aceste fenomene pot fi diminuate prin plasarea fermelor eoliene în zone geografice unde turbulenţele sunt deja prezente.
„Unele efecte sunt de fapt benefice pentru agricultură”, susţine Cristina Archer, cercetător în materie de energie eoliană din cadrul Universităţii Delaware, cu sediul în Newark. Parcurile eoliene poziţionate strategic le-ar putea furniza culturilor răcoarea necesară pe durata verii şi le-ar putea feri de ger pe durata celorlalte anotimpuri. Unii fermieri din California şi Florida îşi apără deja recoltele de frig folosind suflante. Acestea absorb aerul mai cald de la înălţime pentru a-l dirija de-a lungul câmpurilor cultivate.
Cantitatea de energie pusă la dispoziţie de puterea vânturilor este mică în comparaţie cu energia solară. Dar şi energia solară poate avea un impact asupra climei, de vreme ce panourile solare amplifică capacitatea de reflexie a suprafeţei terestre.
Oamenii de ştiinţă au realizat o simulare a efectelor climatice pe care le-ar putea induce o uzină electrică de 1TW, instalată în deşertul Mojave din California, SUA. Poziţionarea panourilor solare necesare, în prezent de culoare închisă, peste nisipul deşertic gălbui, ar determina o încălzire cu 0.4 grade Celsius a aerului de deasupra perimetrului, ceea ce ar modifica temperatura şi traiectoria vânturilor pe o rază de 300 de kilometri. În schimb, prin îmbunătăţirea panourilor solare, o centrală electrică similară ar putea determina în viitor scăderea temperaturilor din zonă. Căldura ar fi absorbită în toate zonele unde sunt amplasate panouri solare.
Panourile solare existente pot induce şi ele un efect de răcire, prin amplasarea lor pe suprafeţe întunecate, de exemplu pe acoperişuri de culoare neagră. „Aceste panouri solare vor capta practic 20% din energia solară pentru a o converti în electricitate”, spune Mark Jacobson, cercetător în cadrul Universităţii Stanford din California. „Astfel, temperatura din casa dumneavoastră va fi mai mică.”
Multe din activităţile noastre curente (dezvoltarea oraşelor, plantarea culturilor) influenţează la rândul lor puterea de reflexie a suprafeţei terestre (efectul albedo), deoarece se face pe arii vaste. De exemplu, temperatura din sud-estul Spaniei a scăzut cu 0,6 grade Celsius din 1983, din cauza serelor prevăzute cu peliculă care reţine căldura.
Dacă exploatarea la scară largă a energiei solare ar putea influenţa clima, impactul va fi relativ mic, atâta timp cât omenirea nu va capta sute de terawaţi pe care planeta ar fi trebuit sa-i reflecte, în mod normal, înapoi în spaţiu.
Proiectarea minuţioasă şi amplasarea prudentă a uzinelor solare ar trebui să diminueze orice fel de consecinţe negative.
Unele persoane consideră dezbaterile privind impactul climatic al energiilor regenerabile şi căldurii reziduale derivate o distragere de la o chestiune mult mai stringentă: reducerea emisiei de gaze cu efect de seră. Însă, dacă refuzăm să ţinem cont de toate acţiunile noastre ce ar putea dăuna planetei, am putea descoperi în viitor că în urma tentativei de a remedia un impas climatic, am determinat practic altul.