N.S.S

N.S.S

Un top făcut de Enviromental Working Group (EWG) a dezvăluit un top al celor mai nocive fructe şi legume, în funcţie de nivelul de pesticide descoperit. Este sezonul căpşunilor, dar ele conduc în topul alimentelor tratate cu pesticide. Agricultura industrială se bazează pe substanţele chimice care apără recoltele de dăunători, dar acestea sunt periculoase şi pentru sănătatea noastră.
Deşi sunt o sursă bogată de antioxidanţi, căpşunile care se găsesc în magazine conţin cea mai mare cantitate de pesticide. Potrivit EWG, 98% din mostrele de căpşuni examinate de autorităţile sanitare au prezentat urme de pesticide. Peste 40% dintre acestea conţineau chiar şi 10 sau mai multe pesticide, cu unele dintre ele prezentând urme de 17 tipuri de pesticide.
Deşi căpşunile iau „premiul” pentru cel mai nociv fruct, acestea nu sunt singurele la care trebuie să fiţi atenţi. Pe lista celor 12 cele mai nesigure alimente care se află printre preferatele românilor sunt şi merele, cu cel puţin un tip de pesticide în 98% dintre mostrele testate, şi cartofii, care conţin cea mai mare cantitate de pesticide dintre alimentele testate. Alimentele nesigure reprezintă un pericol pentru sănătate şi sunt o adevărată sursă de infecţii pentru cei care le consumă. Microorganismele sau substanţele chimice din aceste alimente sunt asociate cu peste 200 de afecţiuni, unele dintre ele foarte grave.
Şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară pentru Siguranţa Alimentelor din România confirmă că merele de pe piaţă se află în topul fructelor tratate cu pesticide, alături de citrice şi căpşuni.
 Agenţia  pentru Protecţia Mediului are o politică prea blândă în privinţa pesticidelor şi ar trebuie să o revizuiască ţinând cont de noi studii care expun efectele negative asupra sănătăţii, este de părere Sonya Lunder, senior analist la EWG.
Un studiu publicat în Environmental Health Perspective arată că o dietă bazată pe alimente organice are un impact dramatic, eliminând pesticidele din organismul copiilor după cinci zile. Nu este neapărat nevoie să cumperi numai produse organice (poate fi destul de costisitor) explică Lunder: „Ghidul EWG referitor la prezenţa pesticidelor este un instrument pe care consumatorii îl pot folosi cu încredere când merg la cumpărături. Lista fructelor şi legumelor curate, cele cu puţine pesticide, alături de cea a celor 12 Alimente Nocive pot fi de mare ajutor.”
În privinţa alimentelor sigure, niciunul dintre cele prezente în acest top nu a conţinut mai mult de mult de patru pesticide. Avocado este cel mai sigur aliment cu mai puţin de 1% dintre mostrele testate conţinând urme de pesticide.

Prima ţară din lume care a emis un timbru este Marea Britanie - „Penny Black” fiind tipărit la 6 mai 1840, având inscripţionat portretul reginei Victoria. „Penny Black“ era o marcă poştală neperforată şi fiecare timbru trebuia tăiat dintr-o coală.
Brazilia, în 1843, este cea de-a doua ţară care tipăreşte timbre; România emite „Capul de bour” în 1858, iar Grecia emite primele mărci poştale în anul 1861, Turcia în 1863, Serbia în 1866 şi Bulgaria în 1879.
Interesant este faptul că la nici un an de la tipărirea mărcii autoadezive „Penny Black”, în anul 1841 aceasta a fost retrasă şi înlocuită cu „Penny Red”. Motivul a fost că cerneala de culoare roşie ce se folosea în acea vreme la ştampile nu se vedea bine pe timbrul închis la culoare şi era şi uşor de şters, de aceea timbrele se puteau refolosi destul de uşor. Astfel că „Penny Black” a fost înlocuit cu „Penny Red”, iar ştampilele au devenit negre, deci mult mai vizibile pe marca poştală. „Penny Black” a continuat însă să circule în lume, fiind adoptat de mai multe ţări din Europa şi America.
În cazul aplicării ştampilei pe marca poştală, acest procedeu a apărut ca necesitate a anulării acelei mărci, pentru a fi preîntâmpinată reutilizarea ei. Ştampila, sau obliterarea, a fost introdusă şi pentru a cuantifica în timp, pe corespondenţă, data introducerii acesteia de către serviciul poştal, precum şi necesitatea identificării momentului în care ajunge la destinatar.
Revenind în istorie, să spunem că în anul 1652, s-a introdus, pentru membrii Parlamentului britanic, privilegiul gratuităţii expedierii corespondenţei, acesta fiind ştampilată cu marcaj de culoare roşie, pe care apărea cuvântul „free”, alături de dată.
Prima ştampilă din serviciul poştal – „Bishop Mark” -, a a apărut tot în Marea Britanie, fiind introdusă de Henry Bishop (1611 – 1691) – director al Poştei britanice – în anul 1661. „Bishop Mark” indica data şi luna corespondenţei şi era utilizată iniţial doar la Londra, pentru ca ulterior să fie adoptată şi la Dublin, Edinburgh şi New York.
În anul 1680, William Dockwra a fondat London Penny Post, serviciu ce aducea câteva noutăţi, precum serviciul local sau identificarea locaţiilor şi data ştampilării.
După anul 1700 forma ştampilei s-a modificat, şi a rămas valabilă aproape 150 de ani, până la apariţia „Penny Black”, când obliterarea primei mărci poştale adezive din istorie s-a realizat cu ştampila „Crucea Malteză”, alte ţări urmând exemplul Marii Britanii, însă adoptând propriile ştampile.

15 iulie - Ziua Naţională amărcii poştale

Pentru România a fost aleasă pentru marcarea Zilei naţionale a mărcii poştale data de 15 iulie, ziua în care a fost emisă prima marcă poştală românească – celebrul „Cap de bour” – 15 iulie 1858. Timbrele au fost puse în circulaţie după o săptămână, pe 22 iulie 1858, dată la care au fost lansate la biroul poştal din Iaşi, urmând ca mai apoi, începând cu data de 8 august să fie distribuite şi la celelalte birouri poştale moldoveneşti. Ulterior, circulaţia lor a fost limitată, iar la data de 31 octombrie 1858 au fost retrase.
Capul de bour a fost ales datorită simbolisticii sale. Legendele arată că un voievod pe nume Dragoş era la vânătoare şi pe malul unei ape se întălnesţe cu o fiară – un bour şi în urma luptei, căţeaua voievodului, Molda, moare, fiind îngropată în acel loc. Capul de bour devine astfel simbolul heraldic al voievodului şi al urmaşilor săi la domnie. Cinci secole mai târziu, capul de bour obţine o nouă înfăţişare, pe lângă cea de însemn heraldic, prilejuind apariţia primului timbru românesc.
Primele mărci poştale au fost realizate la tipografia „Atelia Timbrului” din Iaşi, în timpul caimacamiei lui Nicolae Vogoride, după un model de timbru austriac, folosindu-se matriţe de oţel. Valorile nominale ale mărcilor erau 27, 54, 81 şi 108 parale. Imprimarea timbrelor s-a facut potrivit tehnicii tete-beche, iar tirajul acestei emisiuni poştale a fost de: 6.000 bucăţi la 27 de parale bucata, 10.000 la 54 de parale, 2.000 la 81 de parale şi 6.000 la 108 parale.
Odată cu introducerea tarifului poştal unic, a fost pusă în circulaţie, la 1 noiembrie 1858, a doua emisiune „Cap de bour” cu trei valori de: 5 parale, 40 de parale şi 80 de parale, într-un tiraj de 10.001 timbre. Imprimarea timbrelor s-a făcut tot la Atelia Timbrului din Iaşi, în coli de 32 de mărci poştale în patru rânduri a câte opt bucăţi, hârtia fiind de provenienţă engleză. A doua emisiune a fost retrasă la 1 mai 1862, ultima dată de circulaţie cunoscută fiind 3 mai 1862 la oficiul poştal din Botoşani.
În prezent, se estimează că în lume există circa 750 de exemplare de „Cap de Bour” din prima emisiune, dintre care 50 de exemplare se află în România. Valoarea de piaţă a mărcilor poştale din această primă emisiune se situează între 5.000 şi 100.000 de euro, în funcţie de calitate, ştampilat sau neştampilat, sau de faptul că este sau nu lipit pe un plic.

Timbre de milioane

Cea mai scumpă piesă filatelică românească este ziarul Zimbrulu-Vulturulu, francat cu nu mai puţin de 8 mărci de 5 parale din a doua emisiune „Cap de Bour”, fiind obiectul uneia dintre cele mai mari tranzacţii din ultimii zece ani. Piesa a fost vândută, în decembrie 2007, la o licitaţie ce a avut loc la Geneva, cu aproximativ un milion de dolari.
În iulie 2013, a fost vândut un timbru, la o licitaţie din Hong Kong, pentru suma de 890.000 de dolari. Este vorba de timbrul roşu din timpul dinastiei Qing, din anul 1897, Red Revenue Small One Dollar, care a fost tipărit în doar 32 de exemplare, fiind unul dintre cele mai rare timbre din China. În cultura chineză, acest timbru este considerat simbol al norocului şi este rar, deoarece literele cu care a fost inscripţionat erau considerate prea mici.
Spre comparaţie, având în vedere şi faptul că au fost emise aproximativ 68 de milioane de exemplare diferite, un colecţionar care deţine în prezent o marcă nefolosită  „Penny Black” posedă un lucru rar şi preţios, însă valoarea de piaţă este de circa 4.200 – 6.800 de dolari. Există, însă şi excepţii. Un cumpărător neidentificat a achitat unul dintre cele mai mari preţuri pentru un singur timbru canadian – aproximativ 225.000 dolari – în cadrul unei vânzări în Halifax, la 23 februarie 2013, o raritate veche de 162 de ani, care a costat doar 12 cenţi, când a fost eliberată în anul 1851. Marca “Twelve Penny Black” este considerată a fi cel mai bine conservat specimen şi mai viu colorat, din topul comorilor filatelice ale Canadei şi o reprezintă pe Regina Victoria, în tinereţe. Din cele 51.000 de timbre „Twelve Penny Blacks” emise în anul 1851, se apreciază că doar 18 exemplare au mai supravieţuit dincolo de rigorile vremii.
Pe măsură ce comunicaţiile internaţionale au luat amploare, fiecare stat şi-a proiectat propriile mărci poştale, iar pe parcurs au apărut,  pe lângă efecte poştale uzuale, produse în scopul folosirii curente în serii de valori destinate satisfacerii diferitelor necesităţi din domeniul poştal, emisiuni filatelice care ilustrează evenimente remarcabile şi oameni care au lăsat posterităţii fapte importante.
Se estimează că, de-a lungul anilor, circa 600 de administraţii poştale distincte au emis anual circa 10.000 de mărci poştale noi.
Este un tărâm de basm creat pentru filatelişti şi colecţionari, în care deseori aceştia îşi regăsesc pasiunea veritabilă pentru întreaga viaţă.
Pentru colecţionari şi comercianţi, valoarea mărcilor poştale variază deci, de la aproape nimic până la suma astronomică de un milion de dolari sau chiar mai mult. Hobby-ul colecţionării de mărci poştale atrage o multitudine de investitori dar şi simpli pasionaţi. Adevăratul investitor achiziţionează serii de mărci poştale clasice rare a căror valoare, potrivit opiniei comercianţilor, este foarte posibil să crească după o perioadă de timp prestabilită, iar când investiţia respectivă se apropie de termenul limită, comerciantul trece la vânzarea seriilor respective cu cel mai mare preţ posibil.
Preţul timbrelor vechi creşte anual cu aproximativ 15%, dar unele dintre ele au creşteri chiar şi de 100%, în condiţiile în care se speculează că mărcile filatelice reprezintă, pe plan mondial, cea mai profitabilă investiţie, ca randament al plasamentului.
Desigur că şi în această „afacere” se înregistrează falimente răsunătoare…

Adevărul este că fiecare hartă spune o minciună, dar nu toate mint despre acelaşi lucru. De exemplu, harta în proiecţie Mercator, una dintre cele mai utilizate în prezent, exagerează în privinţa regiunilor îndepărtate de ecuator. Proiecţia Goode arată continentele, care sunt dimensionate în mod adecvat unul faţă de altul, dar cu multe întreruperi şi distorsiuni în ce priveşte distanţa. Acest lucru are atât beneficii, cât şi probleme pentru cartografie. Problema se datorează proiecţiei, care încearcă să transforme un glob sferic într-un plan plat.
Una dintre cele mai populare proiecţii este Mercator, dar şi ea are defectele sale. În realitate, Africa este de 14 ori mai mare decât Groenlanda; Canada este de doar 1,2 ori mai mare decât Statele Unite, iar Antarctica nu este cu certitudine un continent imens, cum e portretizat.
Cu toate acestea, Mercator păstrează "locaţia reală a busolei între oricare două puncte" şi a devenit un standard în calculele de navigaţie.
Deoarece nu există nicio hartă perfectă pentru toate necesităţile, cel mai corect pas este de a identifica de ce este nevoie de hartă şi apoi să se cântărească avantajele şi dezavantajele fiecăreia pentru a se potrivi cu scopul iniţial.

În aşteptarea momentului în care oamenii vor face turism în spaţiu, cercetătorii testează noua tehnologie pentru viitoarele misiuni spaţiale în locuri cu peisaje ireale, desprinse parcă de pe alte planete. CNN prezintă nouă astfel de destinaţii feerice, pe care turiştii le pot vizita - cu puţin curaj - pentru a-şi forma o părere despre cum ar putea arăta viaţa în alt loc diferit de Terra.

Deşertul Atacama, Chile

Unul dintre cele mai uscate locuri de pe planetă, deşertul Atacama se prezintă de obicei privitorului ca un peisaj lunar, cu vechi scurgeri de lavă, lacuri sărate şi munţi stâncoşi. Cu doar 15 milimetri de precipitaţii pe an, acest deşert apare ca un loc în care viaţa nu a reuşit, pur şi simplu, să se impună. Însă atunci când vin ploile, aşa cum s-a întâmplat, spre exemplu, în octombrie 2015, seminţele latente, îngropate, uneori cu anii, în sol, capătă viaţă. Florile îmbracă deşertul într-o explozie de roz, purpuriu, portocaliu şi galben — iar nuanţele atât de vii fac ca acest nou peisaj luxuriant să arate la fel de ireal ca şi cel sterp. În 2005, oamenii de ştiinţă de la NASA au descoperit în deşertul Atacama noi habitate microbiene, folosind un rover asemănător celui la care au recurs pe Marte.

Charamel, Mauritius

Insula Mauritius (sud-estul Africii) — faimoasă pentru plajele sale cu nisip alb — ascunde în colţul de sud-vest o mică întindere de dune colorate a căror existenţă rămâne un mister pentru oamenii de ştiinţă. Acestea s-au format din rocă vulcanică, care, de-a lungul timpului, s-a descompus şi, combinată cu alte materiale, au rezultat dune de culoare roşie, maro, violet, verde, albastru, purpuriu şi galben. În mod misterios, dunele colorate nu par să se erodeze, nici chiar în urma ploilor tropicale masive, iar culorile rămân separate în mod natural. Un magazin de suveniruri vinde fiole de nisip pe care turiştii le pot scutura, amestecând nisipul, pentru a vedea apoi cum se separă din nou pe culori.

Hell, Insula Grand Cayman

Rocile negre şi ascuţite acoperă aproximativ jumătate din dimensiunea unui teren de fotbal, într-un peisaj atât de neprietenos, încât şi-a câştigat pe drept numele de "iad" (Hell). Şi chiar dacă rocile par lipsite de viaţă, turistul care ajunge aici trebuie să ştie că acestea sunt de fapt produsul unei interacţiuni neobişnuite între calcar şi un tip de algă, al cărei rezultat poată denumirea de "phytokarst". "Hell" nu este singurul loc din Caraibe unde poate fi întâlnit aceste fenomen, însă rămâne cel mai spectaculos.

Parcul Naţional Canaima, Venezuela

Munţii cu un platou în loc de vârf din Parcul Naţional Canaima (vestul Venezuelei) sunt atât de înalţi, încât ai senzaţia că râurile de pe aceştia se varsă în norii de dedesubt. Printre localnici, aceşti munţi sunt denumiţi "tepuis", termen care se traduce prin "casa zeilor". Timp de secole, oamenii care au locuit în apropierea lor au refuzat să îi exploreze de teama zeităţilor sau a creaturilor stranii care i-ar fi populat. Şi chiar dacă este adevărat că pe culmile acestor munţi pot fi întâlnite animale ciudate, cele mai neobişnuite sunt plantele, parcă de pe altă lume şi, în esenţă, uitate de evoluţie. Aici putem întâlni gigante plante carnivore cu ulcior şi orhidee neobişnuite, care par mai degrabă asemănătoare cu flora din preistorie.Tot în acest parc naţional se află şi cascada Angel — cea mai înaltă din lume — care cade de pe platoul muntos Auyan-Tepui şi a inspirat filmul "Up", produs de Pixar.

Deşertul Namib, Namibia

Vastul deşert al Namibiei (sud-vestul Africii) seamănă atât de mult cu peisajul de pe Marte, încât NASA a trimis oameni de ştiinţă pentru a-l studia. În 2010, cercetătorii au căutat în acest deşert organisme microscopice care supravieţuiesc sub stânci. Un anumit tip de cuarţ numit "hypolith" reţine umezeala din ceaţă şi poate fi suficient de translucid pentru a permite luminii să treacă prin el. Cercetătorii cred că aceste organisme ar putea oferi indicii cu privire la viaţa în medii foarte neprielnice, cum ar fi cel de pe Marte. Pentru turişti, escaladarea enormelor dune de nisip pare o adevărată aventură pe Marte — prin acest peisaj roşu-portocaliu fără sfârşit.

Lacul Roz, Senegal

Dunele de nisip separă Lacul Retba de Oceanul Atlantic, însă apa din lac este mai sărată decât apa oceanului. Lacul are o concentraţie extrem de mare de sare (care o depăşeşte pe cea a Mării Moarte), care atrage o bacterie ce colorează apa în culoarea sucului de căpşuni. Această particularitate a fost cea care i-a dat Lacului denumirea de "Lacul Roz". Malurile sale capătă culoarea alb în soare, iar locuitorii culeg sarea de pe fundul lacului şi o vând.

Lacul Baikal, Siberia

Situat în inima Siberiei, Lacul Baikal se întinde pe o suprafaţă mai mare decât cea a Belgiei şi conţine mai multă apa decât toate Marile Lacuri americane împreună.
Pentru că este atât de izolat, o mare parte din flora şi fauna sa nu se mai regăsesc în altă parte, ceea ce face din Lacul Baikal un fel de Galapagos Arctic pentru oamenii de ştiinţă care studiază evoluţia. Însă ceea ce face peisajul lacului Baikal atât de ireal este gheaţa. Aflată în stare solidă cel puţin patru luni pe an, apa lacului este atât de curată, încât atunci când se transformă în gheaţă, aceasta are o incredibilă nuanţă de albastru.

Insula Devon, Canada

Există un motiv pentru care Insula Devon este cea mai mare insulă nelocuită din lume: condiţiile sale polare extreme, terenul arid şi lungile zile şi nopţi arctice. Chiar şi inuiţii veniţi să se stabilească pe această insulă au eşuat. Pe această insulă se află un crater, cu o lăţime de 22,5 kilometri, care în cei 39 de milioane de ani de când s-a format s-a schimbat extrem de puţin din cauza temperaturilor extrem de scăzute. În interiorul craterului, chiar şi comunicaţiile moderne devin dificile, motiv pentru care oamenii de ştiinţă l-au poreclit "Marte pe Pământ." Acesta este motivul pentru care NASA a ales craterul pentru a studia cum ar fi viaţa pentru oameni pe Marte, dar şi ca locaţie pentru testarea vehiculelor care vor merge pe Lună şi pe Marte. Pentru turiştii care se aventurează până aici, există excursii organizate, cu rucsacul în spate, dar şi tururi cu vasul în jurul insulei.

Insula Fogo, Capul Verde

Insula constă dintr-un singur vulcan negru. În interiorul craterului principal există un număr de şapte cratere mai mici, fiecare creat printr-o altă erupţie în timpul lungii istorii a vulcanului. Oamenii de ştiinţă cred că o mega-erupţie în urmă cu 73.000 de ani a provocat prăbuşirea unei părţi a insulei şi un tsunami de 244 de metri, care s-a abătut peste insulele vecine, împrăştiind bolovani de dimensiunea unor camioane, încă vizibili în peisaj. Chiar dacă vulcanul este încă activ (ultima dată a erupt în 2014), pe insulă locuiesc 40.000 de persoane. Viile de aici produc un vin extrem de puternic din struguri crescuţi în interiorul craterului, iar pe una dintre părţile vulcanului există o plantaţie de cafea. La baza vulcanului, plajele cu nisip întunecat se deschid către Oceanul Atlantic.

Aţi ajuns vreodată într-o cameră de hotel după un zbor lung şi extenuant iar, în ciuda oboselii, v-a fost extrem de greu să adormiţi? Şi chiar dacă într-un final aţi reuşit, v-aţi trezit de nenumărate ori pe parcursul nopţii sau foarte devreme, cu o senzaţie de moleşeală cruntă? Oamenii de ştiinţă au stabilit demult existenţa acestui fenomen, pe care l-au numit „efectul primei nopţi”. Participanţii la diferite studii despre somn dorm de obicei foarte prost în prima noapte atunci când se află într-un mediu nou, iar calitatea somnului se îmbunătăţeşte considerabil abia în a doua noapte.
Aşadar, ce se întâmplă la nivel cerebral atunci când oamenii dorm într-un loc nou, nefamiliar? Cel mai recent studiu pe această temă, publicat astăzi în prestigioasa revistă ştiinţifică „Current Biology”, relevă faptul că acest fenomen este strâns legat de o funcţie a creierului care ne menţine într-o stare de alertă în faţa unui potenţial pericol.
Studiile efectuate până acum au demonstrat instalarea somnului într-o singură emisferă cerebrală la unele păsări şi mamifere marine, în timp ce a doua emisferă rămâne în stare de veghe.
Această ciudăţenie a fost explicată prin instinctul de supravieţuire. Unele păsări dorm în acest fel când se află în situaţii riscante, de exemplu când se află la marginea unui grup şi nu în mijlocul lui, iar somnul emisferic le poate ajuta să fie vigilente în privinţa potenţialilor prădători.
Cercetătorii au emis ipoteza că acelaşi mecanism are loc şi în cazul oamenilor care schimbă mediul în care dorm. Atunci când o persoană nu este pe deplin convinsă că se află în siguranţă în timpul somnului, un sistem intern de alertă îşi face apariţia.
Creierul uman are două emisfere, stângă şi dreaptă. Unele zone din emisfera stângă sunt asociate cu procesarea limbajului iar altele din emisfera dreaptă coordonează informaţia spaţială sau mediul înconjurător.
Cu ajutorul unor metode moderne de măsurare a undelor cerebrale, s-a constatat că în prima noapte de somn într-un mediu străin, emisfera stângă a participanţilor la studiu înregistra valori diferite, iar somnul lor era superficial în emisfera respectivă. În cea de-a doua noapte petrecută în aceeaşi locaţie, toţi participanţii au avut un somn profund.
Pentru a aduce dovezi suplimentare privind starea de alertă a uneia dintre emisfere, participanţilor li s-a cerut să mişte uşor mâna dacă aud un zgomot provocat intenţionat de cercetători. Persoanele studiate au reacţionat rapid la stimulii auditivi neobişnuiţi, în timp ce sunetele normale nu i-au trezit. Toate aceste lucruri au fost constatate doar în prima noapte.
Se poate trage, deci, concluzia că asimetria activităţii din cele două emisfere cerebrale, care are loc în prima noapte de somn într-un loc nefamiliar, acţionează ca un sistem alarmă, menit să ne protejeze de eventualele pericole.

Majoritatea utilizatorilor de Internet consideră canalele de comunicare online nesigure, dar acestea sunt folosite cu regularitate, inclusiv pentru a discuta subiecte personale, se arată într-un sondaj realizat de Kaspersky Lab şi B2B International.
Conform cercetării, utilizatorii consideră că aplicaţiile de mesagerie pentru photo-sharing sunt cel mai puţin sigur instrument de comunicare online. Astfel, 70% dintre respondenţi le consideră nesigure, 62% nu au încredere în serviciile de mesagerie instant pentru dispozitive mobile (inclusiv cele ale reţelelor de socializare), 61% nu au încredere în apelurile voce prin sistemele de mesagerie instant, iar 60% nu au încredere în serviciile de mesagerie video.
În acelaşi timp, respondenţii au menţionat mesageria pe reţelele de socializare (37%), mesageria pe dispozitive mobile (25%) şi apelurile voce pe Internet (15%) în Top 3 cele mai folosite instrumente de comunicare online.
"Bărbaţii folosesc apelurile voce pe Internet mai frecvent decât femeile (17% vs. 14%), în timp ce femeile folosesc reţelele de socializare mai frecvent (41% vs. 35%). Potrivit respondenţilor, aceste instrumente de comunicare nu sunt folosite doar acasă, ci şi în locuri publice — la birou şi în timpul călătoriilor. În plus, 17% dintre cei chestionaţi au spus că au distribuit fotografii sau videoclipuri cu un conţinut 'delicat' prin intermediul mijloacelor de comunicare electronică, cel puţin o dată. Această situaţie este mai frecventă în rândul bărbaţilor (21%) decât al femeilor (13%)", informează Kaspersky Lab.
Potrivit acestuia, cu cât este mai tânăr utilizatorul, cu atât mai frecvent trimite fişiere personale pe Internet.
Rezultatele sunt confirmate şi de cele ale chestionarului care evaluează cunoştinţele utilizatorilor despre mediul online, în care 35% dintre respondenţi au spus că trimit informaţii personale prin intermediul oricărei aplicaţii disponibile.
"13% merg şi mai departe, spunând că sunt gata să folosească orice dispozitiv disponibil, în acest scop (11% femei vs. 15% bărbaţi, dintre utilizatorii tineri). Numai 28% au spus că nu discută probleme personale online (31% dintre femei vs. 26% dintre bărbaţi şi doar 17% dintre utilizatorii cu vârste mai mici de 24 de ani)", se mai arată în document.

Nu putem descâlci situaţia, dar putem observa că scandalul soluţiilor dezinfectante e un caz particular al modului în care domeniul privat îl paratizează pe cel public.
Ministrul Sănătăţii, Patriciu Achimaş-Cadariu, a demisionat sugerând că premierul ar dori să obţină rezultate rapide în dauna unei rezolvări temeinice. Dar partea cea mai interesantă a apărării sale a fost aceea în care a explicat că dezvăluirea integrală şi concomitentă a neregulilor din sistemul sanitar ar fi dăunătoare: „Sunt unii care dărâmă tot şi n-au soluţii şi unii care se uită la realităţile în care trăim. Putem să dăm toate spitalele de pământ, dar noi avem o populaţie săracă, ei nu-şi permit să ia avionul să plece din ţară [la tratament]”, a spus ministrul demisionar la un post de televiziune.
Pare a fi vechea problemă: autorităţile ascund proporţiile dezastrului ca să nu provoace panică. Nu strigi „foc!” într-o sală arhiplină, cu o singură ieşire. Totuşi, în cazul de faţă, explicaţia nu ţine. Ea pare mai curând o scuză a unui ministru copleşit de situaţie. Dezvăluirile de presă provocaseră o mare presiune publică, iar premierul Cioloş s-a simţit dator, pe bună dreptate, să nu piardă timpul.
Ancheta de presă dezvăluise că spitalele din România au ca furnizor major o firmă, Hexi Pharma, care diluează dezinfectanţii şi că situaţia aceasta durează de mulţi ani de zile. Trataţi cu biocide diluate, agenţii patogeni ar fi dobândit în timp o mare rezistenţă. „Am vaccinat bacteriile”, spunea cineva. Arşii din Clubul Colectiv s-ar fi infectat la rândul lor cu bacterii neobişnuit de rezistente.
Privită în aceşti termeni, situaţia pare înspăimântătoare şi din acest motiv o anchetă a ministerului este mai mult decât necesară, căci deocamdată nu dispunem de un veritabil verdict de specialitate. Din păcate nu ne putem aştepta la rezultate rapide deoarece nu există în România laboratoate capabile să testeze eficacitatea unui produs dezinfectant şi, prin urmare, nici nu pot fi trase concluzii ştiinţifice în privinţa efectelor. Prim-ministrul Dacian Cioloş a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că ICECHIM va asuma testarea concentraţiilor, dar cât priveşte eficacitatea substanţelor folosite ar trebui să aşteptăm acreditarea a două laboratoare aflate în pregătire. De ce nu a apelat la un laborator din străinătate?
În fine, anchetele iniţiate îşi vor urma cursul lor, dar ne este teamă că ele nu vor răspunde la câteva întrebări importante: Cum a fost posibil ca ani la rând, în atât de multe spitale din ţară să se utilizeze produse diluate, unii spun de peste 10 ori, şi niciun medic, niciun director de spital să nu observe? E o cecitate provocată de obişnuinţă, un fel de a te deprinde cu ”frontul”? SRI a pretins că a trimis autorităţilor o mulţime de informări despre nereguli, inclusiv despre calitatea proastă a dezinfectanţilor. Totuşi ca prefect, bunăoară, de ce a-i lua în considerare o informare a unui denunţător când directorii de spitale şi medicii pe care îi cunoşti îţi dau sentimentul că totul e în regulă? Ar însemna să crezi că informatorii SRI sunt mai competenţi decât ceilalţi medici, care au, în plus, autoritate şi prestigiu.
Nu putem descâlci situaţia, dar putem observa, în schimb, câteva aspecte generale care ţin de organizarea sistemului medical. Presa a reuşit să descrie cu lux de amănunte apariţia şi ascensiunea firmei Hexi Pharma, aspectul cel mai relevant fiind acela că proprietarii afacerii sunt oameni ”din sistem”, care au profitat din plin de relaţiile lor. La un moment dat, firma cu pricina avea sediul în spitalul condus pe vremea aceea de doctorul Sorin Oprescu. Fostul farmacist şef al acestui spital, Virgiliu Condrea, înfiinţa o firma care îşi va extinde încetul cu încetul operaţiunile la nivelul ţării întregi. Astăzi firma e condusă de fiul primului antreprenor, Dan Alexandru Condrea.
Ceea ce vedem aici este întrepătrunderea dintre sistemul public şi cel privat şi parazitarea celui dintâi de către cel din urmă. Medicul care lucrează într-un spital îşi recrutează aici pacienţi pentru cabinetul său particular unde percepe preţuri ”de piaţă”. Asta dacă nu cumva utilizează dotarea spitalului în scopul propriilor consultaţii. În cazul Hexi Pharma, farmacistul-şef, în loc să fie supraveghetorul absolut al achiziţiilor de substanţe pentru spitalul în care lucrează, s-a transformat el însuşi în furnizor. În esenţă, e vorba de aceeaşi privatizare ilicită a domeniului public în forme uneori mai greu de recunoscut. Externalizarea unor servicii ia forme legale, dar face parte din aceeaşi categorie. Angajaţi ai unei instituţii publice, care cunosc bine toate dedesubturile, devin furnizori externi privilegiaţi ai aceleaşi instituţii, dar continuând să utilizeze o parte din dotările acesteia în folosul lor propriu. Hexi Pharma îşi găsise sediu în chiar incinta spitalului unde lucrase primul ei proprietar. Ce-i drept, practica externalizării grevează într-un mod asemănător şi companii private din România, dar asta ne priveşte mai puţin.
Prin urmare cecitatea sau indiferenţa medicilor poate fi explicată prin faptul că cel puţin unii dintre aceştia au fost cointeresaţi. Directorul Spitalului Universitar de Urgenţă, Sorin Oprescu, nu putea fi străin de operaţiunile farmacistului său şef şi ne putem imagina că mulţi directori de spital s-au aflat într-o situaţie asemănătoare şi nu doar în legătură cu substanţele dezinfectante. De fapt ancheta ar trebui să vizeze toate achiziţiile, fără excepţie, ca şi aşa-numitele externalizări de servicii.
Se vorbeşte insistent despre ”corupţie”. Cu siguranţă că e vorba de ”corupţie”, dar a acuza o abatere de ordin moral nu ajută la nimic. Reforma sistemului de sănătate ar trebui să aibă ca obiectiv mai general separarea ”fraţilor siamezi” din sistem şi ruperea totală a domeniului public de cel privat.

Pentru a răspunde cât mai multor solicitări, ghişeele de lucru cu publicul ale Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanei vor fi deschise sâmbătă, 4 iunie 2016, între orele 8.00 şi 16.00, pentru primirea documentelor şi între orele 8.30 şi 16.30 pentru eliberarea actelor. Duminică, pe 5 iunie 2016, în ziua alegerilor, ghişeele de la Evidenţa Populaţiei vor fi deschise între orele 7.00 şi 21.00, atât pentru primirea, cât şi pentru eliberarea documentelor. De luni, 6 iunie 2016, programul de lucru cu publicul la Serviciul de Evidenţă a Persoanei Galaţi revine la normal.
Reamintim că, pentru a participa la scrutinul din 5 iunie, cetăţenii cu drept de vot au nevoie de o carte de identitate aflată în termenul de valabilitate administrativă.

SP Ecosal va efectua începând cu data de 16.05.2016 dezinsecţia domeniului public din municipiu. În cazul condiţiilor meteo nefavorabile (ploaie, vânt puternic, temperatură ridicată), durata preconizată va fi decalată sau prelungită. Operaţiunea de dezinsecţie se va desfăşura atât terestru cât şi aerian. Substanţele folosite sunt: Acqua K Othrine (aerian) şi Solfac (terestru), ambele insecticide fiind biodegradabile (nu lasă reziduri). Aceste substanţe au efect doar asupra insectelor zburătoare şi târâtoare (inclusiv căpuşele).
Apicultorii şi sericicultorii de pe raza municipiului Galaţi trebuie să ia toate măsurile de protecţie necesare (pentru familiile de albine şi viermi de mătase) în scopul evitării contactului cu substanţele insecticide distribuite în toate zonele verzi ale domeniului public.

Pe 12 mai 2016, inspectorii vamali din cadrul Biroului vamal de frontieră Giurgiuleşti, cu ajutorul lui Billy, câine specializat în detecţia de tutun şi produse din tutun, au dejucat două tentative de introducere ilegală în ţară a ţigaretelor de contrabandă, reţinând în vederea confiscării 34 000 ţigarete de contrabandă.
Prima tentativă de introducere ilegală în ţară a ţigaretelor de contrabandă a fost dejucată de inspectorii vamali în data de 12 mai 2016, în jurul orelor 06:15, reprezentanţii autorităţii vamale, cu ajutorul câinelui antitabac din dotare, confiscând 7.000 bucăţi ţigarete marca Rothmans. Ţigările erau ascunse în vederea sustragerii de la controlul vamal în plafon, sub tapiţerie, la o autoutilitară marca VW furgon, înmatriculată în Republica Moldova.
Ulterior, în jurul orelor 17,30, inspectorii vamali au dejucat altă tentativă de introducere ilegală de ţigarete în ţară, descoperind 27.000 bucăţi ţigarete marca Plugarul, fabricate şi timbrate în Republica Moldova, ascunse în scopul sustragerii de la controlul vamal în rezervorul şi roţile unui autoturism marca Audi 80, înmatriculat în Bulgaria.
Autoritatea vamală a procedat la reţinerea în vederea confiscării a ţigaretelor de contrabandă, aplicând şoferilor amenzi contravenţionale în valoare de 15.000 lei.

Pagina 3 din 87