N.S.S

N.S.S

Joi, 21 Aprilie 2016 00:00

Începe «dezţânţărirea»!

Primăria municipiului Galaţi începe acţiunile de dezinsecţie în oraş. În prima etapă, se va face dezinsecţie de la sol, vizate cu prioritate fiind parcurile, zonele de agrement şi de promenadă.
Operaţiunile de dezinsecţie se vor face zilnic, în perioada 22 – 29 aprilie 2016, în funcţie de condiţiile meteorologice.  În total, vor fi efectuate 34 de acţiuni de stârpire a insectelor dăunătoare (ţânţari, muşte, căpuşe, ploşniţe, etc.), în tot atâtea parcuri, locuri de joacă pentru copii, zone de agrement şi promenadă.
Primăria municipiului Galaţi recomandă populaţiei să evite pe cât posibil parcurile în care se face dezinsecţie, pe perioada în care se împrăştierea substanţelor speciale. Acestea nu afectează sănătatea oamenilor, dar pot provoca reacţii alergice, strănut, tuse, etc.
În funcţie de condiţiile meteo, acţiunea de dezinsecţie poate fi decalată.

Odată cu primăvara se trezeşte şi setea de noi descoperiri. Fiecare călător îşi alege singur drumul: unul doreşte să vadă toate operele lui Antonio Gaudi, altul visează să viziteze cafeneaua în care a fost turnat filmul „Amelie”, iar altul vrea să ajungă la Oktoberfest. Fiecare loc are propria atmosferă şi propriul farmec.
Vă invităm să faceţi o plimbare pe cele mai frumoase nouă străzi ale lumii şi să marcaţi câteva locuri pe hartă, unde merită să ajungi.

Strada Medina din oraşul Chefchaouen, Maroc

Acest oraş pitoresc este situat în partea de nord a Marocului. Chefchaouen se joacă cu nuanţe de albastru deschis, albastru închis şi chiar violet. Culoarea albastru celeste a străzilor şi caselor a apărut datorită refugiaţilor evrei, care au sosit în Maroc în anii 1930. Uşile, ferestrele şi zidurile din acest oraş vechi sunt vopsite în culoarea sacră pentru evrei, care le aminteşte mereu acestora de cer şi de Dumnezeu. Deşi numărul evreilor din localitate a scăzut considerabil, tradiţia de a picta casele cu această culoare, mai ales în perioada sărbătorilor mari, s-a păstrat.

Strada umbrelelor colorate din oraşul Agueda, Portugalia

Pentru prima oară, umbrelele frumos colorate pe stradă au apărut în anul 2012. În fiecare an, instalaţia se schimbă şi apar noi umbrele. Zeci de umbrele colorate nu doar că înfrumuseţează strada, dar servesc, de asemenea, ca o protecţie excelentă de razele soarelui. Localnicii spun în glumă că în oraşul lor s-a întors Mary Poppins.

Strada covoarelor magice din La-Orotava, Tenerife

În fiecare an, în luna iunie, în ajunul sărbătorii Corpus Christi, în faţa primăriei din oraşul La-Orotava se întinde un covor uriaş. El este format din tablouri neobişnuite realizate din nisip vulcanic. Nisipul este adus din craterul vulcanului Teide, situat pe una din insulele Canare. La realizarea tablourilor sunt folosite douăzeci şi trei de nuanţe de nisip, iar un tablou este creat în circa 40 de zile de zece persoane. În 2006, aici a fost stabilit un record Guinness, când s-a creat un covor având o suprafaţă de 950 de metri pătraţi.

Strada Villa de Gracia din Barcelona, Spania

În luna august, în timpul Festivalului Festa Major, unul din cartierele Barcelonei se transformă în Carnaval. În această perioadă, străzile intră în competiţie între ele pentru a cuceri titlul de cea mai originală şi mai colorată stradă. De înscrierea străzilor în concurs se ocupă locuitorii acestora, fiecarei străzi îi corespunde o anumită temă, iar la decorarea străzilor sunt folosite doar materiale reciclate.

Strada pietrelor crăpate din Enschede, Olanda

Roombeek – este o stradă comercială din centrul oraşului olandez Enschede. Soarta acesteia este tragică şi frumoasă în acelaşi timp. În anul 2000, în acest loc a avut loc o explozie la un depozit de artificii, în urma căreia 650 de case şi străzi au fost distruse. Câţiva ani mai târziu, zona a fost complet restaurată, iar râul subteran din localitate a fost adus la suprafaţă. Râul poate fi traversat graţie pietrelor mari, crăpate, care au fost gandite de arhitecţi şi amplasate chiar pe cursul apei. În timpul iernii pietrele seamană cu mici gheţari, care odată cu încălzirea vremii încep să se topească.

Strada Santa Catarina din Porto, Portugalia

Azulejo – este o gresie de culoare alb-albastru, care în Portugalia s-a transformat dintr-un material de finisare într-o piesă de artă. Tradus din limba arabă cuvântul „al-zulaydzh” înseamnă „piatră”. Anterior, gresia azulejo şi-o permitea doar nobilimea portugheză, care o folosea la decorarea palatelor şi a bisericilor lor. În timp, plăcile alb-albastru au început să fie folosite şi la decorarea faţadelor şi interioarelor caselor, a plăcuţelor de înmatriculare şi chiar a staţiilor de cale ferată şi de metrou. În plus, pe lângă funcţia estetică, azulejo are şi avantaj practic: în timpul iernii, gresia azulejo protejează clădirile de umiditate, iar vara păstrează răcoarea în interior.

Strada Old Town din Lijiang, China

Oraşul Vechi din Lijiang se împarte în două părţi: oraşul vechi, care a fost inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO, şi oraşul nou. Localnicii spun că „oraşul există datorită apei, iar apa – datorită oraşului”. Râul Yangtze este format din trei braţe, care trec prin întregul oraş. De aceea, aici există atât de multe poduri, străzi pietruite înguste şi numeroase canale. Această zonă istorică subliniază armonia şi uniunea dintre om şi natură.

Strada Alberobello din Apulia, Italia

Acest loc este faimos pentru casele sale „trulli” văruite în alb. Trulli este o casă cu un acoperiş fronton. Acest tip de clădire nu mai există nicăieri în lume. O caracteristică specială a structurii este considerată piatra naturala stivuită. Dacă o piatră era scoasă, casa se transforma rapid într-un morman de pietre, iar apoi locuitorii acesteia nu mai trebuiau să plătească impozit. În ciuda faptului că „trulli” seamănă între ele, acestea sunt totuşi diferite şi se împart în case masculine şi case feminine, în funcţie de cum sunt montate plăcile şi de semnul meşterului.

Strada Lombard din SanFrancisco, SUA

Strada Lombard este atracţia oraşului, obiectivul care aduce turiştii la San Francisco. Locuitorii oraşului sunt mândri de ea şi o numesc „cea mai strâmbă stradă din lume”. Strada Lombard are o lungime considerabilă, însă atrage atenţia doar secţiunea din partea superioară a Dealului Rusiei, cuprinsă între străzile Hyde şi Leavenworth. Pentru a reduce unghiul de înclinare, arhitecţii „au netezit” strada cu 8 serpentine. Viteza de deplasare de aici nu trebuie să depăşească 8 km/h.

Modul în care mâncăm nu ne influenţează doar silueta, ci şi dispoziţia. Aşa că, data viitoare când ne simţi simţim stresaţi şi copleşiţi de lucrurile pe care le avem de făcut, ar trebui să încercăm înlocuirea mâncării procesate cu grăsimi sănătoase, carbohidraţi complecşi sau proteine slabe.
Iată câteva opţiuni sănătoase care au toate substanţele nutritive de care aveţi nevoie pentru a reduce stresul şi a crea o stare de bine.

1. Fulgii de ovăz
Carbohidraţii complecşi din fulgii de ovăz cresc nivelul de serotonină şi au un efect de calmarea asupra creierului. Fulgii de ovăz creează o stare de confort emoţional, au un nivel ridicat de antioxidanţi şi dau un sentiment liniştitor, care poate contribui la reducerea stresului.

2. Portocalele
Portocalele sunt bogate în vitamina C care ajută la stimularea imunităţii, dar ştiaţi că această vitamină ne poate ajuta organismul să atenueze senzaţia de stres? Când suntem stresaţi, corpul nostru eliberează mai mulţi radicali liberi, iar vitamina C din portocale ajută la neutralizarea radicalilor liberi.

3. Nucile
Când te simţi stresat este un moment bun pentru a ronţăi o mână de nuci! Nucile conţin acid alfa-linolenic şi omega 3 care poate reduce tensiunea arterială. În plus, au rolul de a preveni fluctuaţile hormonilor de stres şi de a proteja împotriva schimbărilor stărilor emoţionale. Simplul act de a ronţăi orice tip de nuci poate ajuta la diminuarea sentimentelor negative.

4. Fructele de pădure
Fie că este vorba afine, zmeură sau căpşuni, aceste fructe sunt o bogată sursă de antioxidanţi, benefici în diminuarea stresului. Fructele de pădure sunt, de asemenea, o sursă excelentă de vitamina C, care menţine nivelul de cortizol sub control.

5. Ciocolata neagră
Ciocolata are o legătură de necontestat cu starea de spirit, sunt de părere majoritatea nutriţioniştilor. S-a observat că persoanele stresate sau triste tind să consume mai multă ciocolată pentru a-şi îmbunătăţi dispoziţia. Nu este nevoie să renunţaţi la ciocolată în momentele presante, doar asiguraţi-vă că alegeţi o ciocolată cu un procent de peste 70% cacao, bogată în antioxidanţi, ceea ce va face să ne simţim mai calmi şi mai relaxaţi.

6. Ceaiul de muşeţel
Actul de bea orice băutură caldă poate fi foarte liniştitor atunci când suntem stresaţi. Ceaiul de muşeţel, în special, este o băutură cu un efect calmant. Mai mult decât atât, este ajutorul perfect pentru un somn liniştitor!

7.Brânza de vaci
Alegeţi brânză de vaci cu un conţinut scăzut de grăsimi, presăraţi câteva seminţe de in şi o mână de afine şi aţi obţinut remediul perfect în lupta cu stresul. Carbohidraţii conferă energie şi serotonină, în timp ce fructele de pădure controlează nivelul hormonilor de stres.

8. Avocado
Acest super aliment este bogat în glutation, un antioxidant puternic care atacă radicalii liberi din organism prin blocarea absorbţiei intestinale a anumitor grăsimi care cauzează stres oxidativ. Pe lângă aportul de luteină, beta-caroten, vitaminele B şi E, avocado conţine cea mai mare cantitate de folaţi faţă de oricare alt fruct. Acidul folic acţionează ca un stabilizator al stării de spirit.

9. Sparanghel
Există numeroase studii care atrag atenţia asupra legăturii dintre depresie şi concentraţii mici ale acidului folic. Fiert sau crud, în salate sau preparat la grătar, sparanghelul este foarte bogat în folaţi, care sunt esenţiali în păstrarea calmului în orice situaţie şi poate ajuta la reducerea stresului.

10. Laptele
Un pahar de lapte conţine o cantitate considerabilă de vitamina B12, minerale, proteine, calciu şi antioxidanţi, care luptă împotriva radicalilor liberi eliberaţi de stres în organism. În plus, proteina din lapte are un efect calmant prin scăderea tensiunii arteriale, iar potasiul la ameliorarea tensiunii musculare şi crampelor.

Joi, 21 Aprilie 2016 00:00

Cele mai sănătoase diete din lume

1. Dieta mediteraneană – Bogată în fructe şi legume proaspete, cereale integrale, nuci, produse lactate, peşte, ulei de măsline, la masă adăugându-se şi un pahar de vin roşu, dieta medteraneană este recunoscută de nutriţionişti ca fiind cea mai sănătoasă din lume. Mai multe studii au scos în evidenţă beneficiile acestor combinaţii de alimente pentru organism, asociate cu o stare generală de sănătate mai bună şi cu reducerea bolilor cronice, cum ar fi bolile de inimă, diabetul zaharat de tip 2 sau demenţa.

2. Dieta japoneză – Populaţia japoneză are una din cele mai mari speranţe de viaţă din lume. Motivul? Dieta bogată în carbohidraţi, fructe şi legume, precum şi peşte şi carne. În anul 2005, guvernul japonez a publicat un ghid alimentar, încurajând oamenii să aibă o dietă săracă în grăsimi saturate şi în alimente procesate şi bogată în carbohidraţi obţinuţi din orez şi legume. Un studiu a arătat că la persoanele care au urmat acest ghid rata de mortalitate a scăzut cu 15% şi s-a îmbunătăţit circulaţia sanguină la nivelul creierului..

3. Dieta nordică – Pâinea de secară, peştele gras, măceşele, laptele şi brânzeturile fermentate sunt frecvent consumate în ţările nordice, cum ar fi Suedia, Finlanda, Danemarca, Norvegia sau Islanda. Beneficiile pentru sănătate sunt similare cu cele din dieta mediteraneană.

4. Dieta din Africa de Vest – Oamenii din Mali, Ciad, Senegal şi Sierra Leone au, de asemenea, diete foarte sănătoase. Produsele alimentare în Africa de Vest variază între 16 ţări, dar bucătăria include mai ales orez şi peşte uscat şi afumat.

5. Dieta franceză – Oamenii de ştiinţă sunt contrariaţi şi părerile lor sunt împărţite. Cum o naţiune care mănâncă alimente bogate în multe grăsimi saturate poate avea o rată scăzută de boli de inimă şi obezitate? Un studiu arată că de fapt această cantitate de alimente este cheia. Potrivit studiului, francezii mănâncă cornuri, brânză, carne, dar în porţii mici. De exemplu, într-un restaurant din Paris un fel de mâncare ajunge la 277 de grame, în comparaţie cu un restaurant din Philadelphia (SUA), unde cântăreşte 350 de grame.

Pentru a răspunde la această întrebare trebuie înţeles modul în care se formează coşurile. Întregul proces începe în foliculii de păr, sub piele, atunci când are loc secreţia glandelor sebacee. Pe faţă şi pe scalp sunt mai multe glande sebacee decât oriunde pe corp, ceea ce explică de ce aceste locuri sunt cele mai predispuse ca să fie acoperite de coşuri. Funcţionarea regulată a acestor glande sebacee este de a excreta uleiuri sănătoase pe piele şi păr, care la rândul lor au rolul de a le proteja de deshidratare. Dar, în mod natural, celulele pielii mor, la fel şi părul, iar bacteriile uneori înconjoară zona. Prin urmare, porii, prin care aceste lichide trebuie să iasă la suprafaţă, se pot bloca, iar lichidul se extinde sub piele ca un mic şi dezgustător balon de apă. Acel mic balon de apă începe să provoace durere, face pielea să se inflameze şi să devină roşie şi infectată, iar dacă stoarceţi acest balon, unele dintre aceste simptome vor dispărea, dar nu pentru mult timp. „Spargerea acestor bule poate duce la răspândirea conţinutului pe pielea din jur, ceea ce agravează problema. Aceasta poate duce, de asemenea, la infecţii, precum şi la o întunecare temporară a pielii din zonă”, afirmă dermatologul Michelle Rodrigues, de la Spitalul St. Vincent din Melbourne (Australia).
În plus, dacă aceste bule se storc frecvent, pielea devine sensibilă şi chiar mai iritată, iar rănile ar putea să se vindece, lăsând o cicatrice permanentă.
Deci, ce se poate face? Dacă observăm coşuri pe faţă, sfaturile experţilor sunt să le lăsăm pur şi simplu în pace şi să nu le atingem. Potrivit lui Rodrigues, acneele vor trece în termen de o săptămână. Acest timp pare a fi lung, însă respectarea lui permite evitarea apariţiei unor noi coşuri.
O altă recomandare a dermatologului, pentru a evita apariţia coşurilor, este alimentaţia corectă şi tratarea pielii cu produse potrivite tipului acesteia.

Absolut toate cercetările realizate până în acest moment de către astronomi, cu scopul de a descoperi forme de viaţă extraterestră, nu au avut sorţi de izbândă. Principala ipoteză de la care plecau specialiştii era cea conform căreia în spaţiul cosmic organismele ar putea supravieţui doar dacă ar exista pe o planetă care orbitează în jurul unei stele similare cu Soarele, la o distanţă aproximativ egală cu cea dintre planeta noastră şi astrul solar.
Această supoziţie nu a fost luată în considerare cu ocazia realizării unui nou proiect de cercetare, de către specialiştii Insitutului SETI, din Mountain View, SUA. Aceştia au studiat circa 20.000 de stele pitici roşii, despre care spunea, până de curând, că nu pot avea în apropierea lor planete locuibile. Motivul îl reprezenta faptul că obiectele cosmice orbitează atât de aproape faţă de aceste stele încât una dintre emisferele lor ar fi în permanenţă expusă căldurii, în timp ce temperatura celeilalte emisfere ar fi extrem de scăzută. Prin urmare, organismele biologice nu ar avea şanse să supravieţuiască în niciuna dintre aceste două zone ale planetei.
Oamenii de ştiinţă americani susţin că diferenţa de temperatură dintre emisferele planetelor care orbitează în jurul stelelor pitici roşii nu ar trebui să fie văzută drept o caracteristică a inospitalităţii vieţii. Din contră, astronomii susţin că în unele regiuni ale acestor planete ar putea exista cursuri de apă, prin intermediul cărora temperatura ar fi distribuită uniform, făcând astfel posibilă supravieţuirea organismelor.
Un alt argument oferit de specialiştii SETI este faptul că toate stelele roşii pitice care s-au format în Univers sunt active în momentul de faţă şi vor străluci încă foarte mult timp de acum înainte. Cercetătorii sunt de părere că tocmai datorită vechimii lor, planetele care orbitează în cadrul unor astfel de sisteme solare ar putea găzdui forme de viaţă extraterestră.
Mai mult decât atât, rezultatele studiilor realizate pe cele aproximativ 2000 de exoplanete descoperite până acum arată că aproximativ jumătate dintre stelele roşii pitice au în apropierea lor planete care ar putea fi locuite. Procentul este comparabil cu cel al stelelor a căror structură este asemănătoare cu ce a Soarelui.

Peştele fluture tahitian provine din familia Chaetodon, alături de alţi peşti marin, precum: C. Auriga, C. Klein şi, în special, C. Lunula şi C. Fasciatus, care reprezintă, de asemenea, o bună alegere pentru un acvariu cu apa sărată. Diferenţa între aceşti peşti şi popularul peşte de Tahiti este că acesta din urma este considerat compatibil cu reciful. Peştii fluture din această familie au o largă distribuire în mările tropicale şi, asemenea peştilor de recif, cele mai variate specii se găsesc în oceanele Indian şi Pacific.
Numele lor popular nu este întâmplător, fiind dat de coloritul care-i situează printre cei mai frumoşi peşti marini. Reprezentanţii acestei familii pot concura, cu succes, cu cele mai policrome specii de fluturi şi chiar cu cele mai frumoase păsări exotice.
Pe fonduri catifelate de auriu, galben-lămâie, azuriu, verde-smarald, au pete de diferite culori, forme şi mărimi, benzi şi dungi întunecate, inele, în culori contrastante fondului general. Creşte aproximativ 12 cm. Forma corpului este deosebită: trunchiul, comprimat lateral, este discoidal sau uşor alungit, fapt ce le permite să se strecoare fără dificultate printre ramurile recifurilor de corali. Capul mic se continuă adesea cu un bot în formă de trompă, mai mult sau mai puţin dezvoltată.
În sălbăticie, această specie poate fi observată înotând individual, în perechi sau în mici grupuri formate din maxim 6 peşti.
Peştele fluture tahitian este recomandat pentru controlul paraziţilor (în special a parazitului Aiptasia) dintr-un acvariu cu recif. Deseori paraziţii ajung în acvariu prin intermediul pietrelor. Tahitianul este un specimen model în aproximativ 95% din cazuri, el consumând doar paraziţii şi lăsând în pace celelalte vieţuitoare aflate în acvariu. Deşi mai sunt câteva specii de luat în considerare pentru consumul paraziţilor, peştele fluture tahitian rămâne cel mai recomandat. Este, de departe, cel mai rezistent şi este foarte puţin probabil că va distruge coralii ornamentali, potrivit site-ului animalutul.ro.
Peştele fluture se adaptează cel mai bine într-un acvariu de cel puţin 150 l, având suficient loc de înot, fără să deranjeze celelalte comunităţi de peşti.
Cei mai mulţi se vor adapta destul de uşor şi cu o alimentaţie cumpărată din magazinele specifice. Consumă mici bucăţi de miez de fructe de mare împreună cu alimente pregătite pentru peştii carnivori. Este de preferat ca mâncarea să fie înmuiată într-un supliment de vitamine deoarece acest lucru va ajuta la menţinerea culorii şi-i face mai rezistenţi la boli sau infestări parazitare.
În ceea ce priveşte compatibilitatea, odată ce peştele s-a adaptat, pot fi adăugate şi alte specii, chiar dacă sunt agresive.

S-a estimat demult că temperaturile în creştere la nivel global ar putea într-o bună zi să transforme radical regiunea arctică şi să determine creşterea nivelului oceanelor, care vor acoperi zonele de coastă. Noile cercetări arată însă că efectele sunt mult mai dăunătoare, influenţând chiar rotaţia Pământului în jurul propriei axe.
Într-o lucrare publicată în revista ştiinţifică „Science Advances”, se arată că topirea masivă a calotei glaciare şi redistribuţia apelor pe suprafaţa Terrei forţează Polul Nord să se deplaseze spre est în direcţia Europei continentale. Începând cu anul 2000, această mutaţie a avut loc cu o rată  de 10 centimetri pe an şi de vină este, din nou, acţiunea umană. „Ceea ce am demonstrat în acest studiu este că topirea calotei glaciare asociată cu evaporarea rezervelor de apă continentale determină o deplasare puternică a polului”, a declarat pentru National Geographic Surendra Adhikari, specialist NASA în ştiinţa Pământului.
În Univers, toate obiectele se învârt în jurul unei axe, de la galaxii până la asteroizi. Această axă se poate înclina, însă, dacă obiectul în cauză este influenţat de forţa gravitaţiei sau de alte elemente, inclusiv de schimbarea distribuţiei masei. Planeta Marte a cunoscut o situaţie de acest fel în urmă cu 3,5 miliarde de ani, atunci când o masivă erupţie vulcanică a determinat înclinarea axei cu 20 de grade.
Terra experimentează în prezent o schimbare axială şi ritmul acestei schimbări s-a accelerat foarte mult începând cu anul 2000. În acelaşi timp, oamenii de ştiinţă au stabilit că actuala rată de creştere a concentraţiei de carbon atmosferic este cea mai mare din ultimii 56 de milioane de ani şi ea determină o imensă redistribuţie a masei, pe măsură ce calota glaciară se topeşte. Cele două fenomene par a fi asociate şi savanţii de la NASA au creat simulări pe computer pentru a vedea dacă presupunerea lor este corectă.
Calota glaciară a Groenlandei a pierdut începând din 2003 circa 4 miliarde de tone de gheaţă, iar toată această masă imensă a ajuns în oceanul planetar.
Calota glaciară din vestul Antarcticii se topeşte cu o rată anuală de 136 miliarde de tone de gheaţă, iar cea din estul Antarcticii creşte cu 82 de miliarde de tone. Diferenţa dintre cele două fenomene indică o topire anuală a 54 de miliarde de tone de gheaţă în zona Antarcticii, ceea ce va duce la o creştere a nivelului oceanelor cu circa 15 metri până în anul 2500.
Temperaturile tot mai ridicate determină însă şi evaporarea unor rezerve de apă continentale, în special în zona ecuatorială, ceea ce duce la pierderea masei în zonele respective. Simulările computerizate analizate au relevat faptul că toate aceste elemente sunt cele care determină rata calculată de înclinare a axei Pământului. Cu alte cuvinte, Polul Nord s-a deplasat spre est cu aproape 1,6 metri începând din anul 2000 şi mutaţia va continua.
Pe termen scurt, acest lucru nu va fi devastator, dar este un indiciu clar că schimbarea climei trebuie contracarată pentru că produce efecte ireversibile, care pot afecta comunităţile umane.

Urşii polari pierd în greutate din cauza topirii gheţarilor din Arctica

În ultimele trei decenii, o dată cu topirea gheţarilor din Arctica, urşii polari au pierdut cam 10% din greutate, după cum arată un nou studiu realizat de cercetătorii canadieni. Experţii au analizat o populaţie de aproximativ 950 de urşi polari, care trăiesc pe coasta nordică din Ontario. Aceştia sunt urşii cu habitatul cel mai sudic şi în aceste condiţii sunt cei mai vulnerabili la efectele schimbării climatice. Pe baza datelor strânse între anii 1984 şi 2009, cercetătorii au stabilit că greutatea medie a masculilor a scăzut cu 45 de kg, iar a femelelor cu 31 de kg, adică o modificare importantă, având în vedere că greutatea medie normală a unui urs polar mascul este de aproximativ 500 de kg, iar a unei femele de 250 kg. Scăderea greutăţii urşilor polari a avut o legătură strânsă cu topirea gheţarilor. Din 1980, sezonul îngheţat în Golful Hudson s-a micşorat în medie cu o zi pe an, silind urşii polari să petreacă mai multă vreme pe teren uscat, decât angajaţi în vânarea focilor, care constituie principala lor sursă de hrană. Urşii polari beneficiază în prezent de o perioadă mai mică cu 30 de zile în care pot vâna foci, a pus în evidenţă studiul citat de The Guardian.

Arta inspiră întotdeauna. Aceasta ne aminteşte de diversitatea lumii şi de frumuseţea ei. Păcat că, de cele mai multe ori, nu avem timp sau bani pentru a vizita muzeele unde sunt expuse capodopere ale secolelor trecute. Cu toate acestea, există o soluţie: incredibilul proiect „Google Art Project”, care oferă tururi virtuale ale celor mai bune muzee din lume.

Muzeul de Artă Modernă din New York

Acesta este unul dintre cele mai renumite şi mai vizitate muzee din lume. La Muzeul de Artă Modernă din New York pot fi văzute nu doar lucrări ale timpurilor noastre, ci şi originalele unor opere de artă contemporană, precum pictura „The Starry Night” (1889) a lui Vincent van Gogh şi „Hope II” (1907-1908) a lui Gustav Klimt. Turul virtual oferă, de asemenea, posibilitatea vizualizării unor exponate neobişnuite de artă modernă, şi anume: costume originale, fotografii, afişe, sculpturi şi picturi „psihogeografice” ale lui Mark Bradford.

Galeria Naţională din Londra

Aici sigur veţi putea petrece toată ziua! Muzeul londonez deţine picturi din secolul al XIII-lea până în secolul XX. Vă recomandăm să apreciaţi pictura „Fecioara între stânci” a lui Leonardo da Vinci, „Venus şi Marte” a lui Sandro Botticelli şi tabloul „Alegoria Prudenţei” al lui Tizian. Acestea şi alte capodopere sunt accesibile în expoziţia virtuală de la Galeria Naţională din Londra.

Vechea Galerie Naţională din Berlin

Muzeul german deţine picturi din secolul al XIX-lea în stilul clasicismului, romantismului, impresionismului şi al modernismului timpuriu. Cele mai deosebite sunt tablourile lui Eduard Manet – „În Conservator” (1879), al lui Gustave Courbet – „Valul” (1870) şi al lui Caspar David Friedrich – „Maimuţa pe mare” (1808–1810). De asemenea, vă puteţi plimba prin întregul complex muzeal. Ce-i drept, unele picturi au rămas fără semnături.

Muzeul Versailles din Franţa

Acesta este un loc în care toată lumea va simţi măreţia regală. Cu ajutorul „Google Art Project” se pot admira nu doar celebrele tablouri „Moartea lui Marat” (1793) al lui Jacques-Louis David, „Rebecca şi Eliezer” al lui Paolo Veronese şi „Victoria sprijinită de Hercule” al lui Jean Baptiste Jouvenet, dar şi felul în care s-a schimbat, în timp, unul din cele mai luxoase palate din istorie. Turul virtual oferă, de asemenea, o plimbare prin parcul castelului.

Galeria de Stat „Tretiakov” din Moscova

Iubitorii de artă nu vor găsi nicăieri colecţii complete ale lucrărilor realizate de pictori din Rusia ca aici. Printre preferate se numără „Marea Neagră” de Ivan Aivazovski, „Colierul de Smarald” de Victor Borisov-Musatov, „Doamna în albastru” de Konstantin Somov şi „Fata cu piersici” de Valentin Serov.

Galeria Naţională de Artă Modernă din India

Doriţi să ştiţi mai multe despre arta indiană? Atunci alegeţi acest muzeu. Picturile vă vor ajuta să cunoaşteti o cultură complet diferită. La Galeria Naţională de Artă Modernă din India sunt prezentate nu doar lucrări ale artiştilor indieni, ci şi picturi ale artiştilor europeni, care au fost realizate în India. Demnă de atenţie este pictoriţa Amrita Sher-Gil, care este comparată, adesea, cu pictoriţa mexicană Frida Kahlo.

Galeria Uffizi din Florenţa

Galeria Uffizi din Florenţa este cel mai vizitat muzeu din Italia. La „Naşterea lui Venus” a lui Sandro Botticelli se poate privi cu orele! Tot aici pot fi admirate picturile „Adoraţia magilor” (1481) şi „Buna Vestire” (1475) ale lui Leonardo da Vinci, „Flora” (1515-1517) a lui Tizian, „Îngerul muzicii” a lui Rosso Fiorentino, dar şi alte picturi renumite.

Muzeul Vincent Van Gogh din Amsterdam

Acesta este locul numărul unu pentru toţi admiratorii pictorului olandez postimpresionist. Cu toate acestea, Muzeul din Amsterdam vă propune să admiraţi nu doar picturile lui Vincent Van Gogh, ci şi lucrări ale altor pictori talentaţi contemporani lui Van Gogh, cum ar fi Pablo Picasso şi Paul Gauguin.

Galeriile Tate din Liverpool, Marea Britanie

Muzeul Tate spune aproape totul despre arta britanică. Aici se găsesc lucrări din anul 1500 până în zilele noastre. Cu ajutorul turului virtual pot fi văzute „Ophelia” semnată de John Everett Millais, „Nocturne” de James Whistler şi „Furtuna de zăpadă” de Joseph Mallord William Turner.

1. Langkawi Sky Bridge, Malaezia
Acest pod pietonal, care înconjoară muntele Gunung Mat Chinchang, are 125 de metri lungime şi oferă o panoramă de 360 de grade a insulelor Langawi. Sky Bridge, la care nu se poate ajunge decât cu telecabina, se află la o altitudine de 600 de metri şi are o lăţime de doar 2 metri. Este un pod relativ nou, care a fost deschis pentru public în anul 2005.

2. Puente de Ojuela, Mexic
Podul suspendat din localitatea mexicană este singura structură încă funcţională din Ojuela. Aşezarea a devenit un oraş-fantomă la începutul secolului trecut după epuizarea resurselor de minereu şi închiderea minelor. Construcţia originală a fost proiectată de fraţii Roebling, care au conceput şi podul Brooklin. Puente de Ojuela, care are o lungime de 300 de metri, a fost restaurat şi deschis pentru public, în special ca o atracţie turistică, în anul 1991.

3. Sidu River Bridge, China
Construcţia, care străbate munţii din bazinul Sichuan peste valea râului Sidu, deţine recordul pentru podul aflat la cea mai mare înălţime. Sidu River Bridge are o lungime de 1.2 kilometri şi este suspendat la 496 de metri deasupra prăpastiei. A fost deschis traficului în 2009, când a devenit cea mai înaltă structură de acest gen din lume, depăşind Royal Gorge Bridge şi Beipanjiang River Bridge.

4. Carrick-a-Rede Rope Bridge, Irlanda de Nord
Podul de frânghie din apropierea satului Ballintoy din Irlanda de Nord este o atracţie turistică importantă în zonă. Acesta face legătura între insula Carricarede şi continent şi, deşi nicio persoană nu a căzut vreodată de pe pod şi nu s-au înregistrat niciun fel de accidente, unii oameni nu îndrăznesc să-l traverseze, fiind nevoie de intervenţia bărcilor pentru ca aceştia să poată părăsi insula. Carrick-a-Rede are o lungime de 20 de metri şi se află la 29 de metri deasupra apei.

5. Podul suspendat Capilano, Canada
Podul Capilano, situat în British Columbia, Canada, care traversează râul cu  acelaşi nume, atrage peste 800.000 de turişti în fiecare an. A fost construit în 1889, iniţial din cânepă şi lemn de cedru şi refăcut complet în 1956. Podul este legat de numeroase accidente, în special persoane care au căzut în prăpastia de dedesubt. Capilano Suspension Bridge are o lungime de 140 de metri şi se află la 70 de metri deasupra râului.

6. U Bein, Myanmar
U Bein, care traversează lacul Taugthaman, în Amarapura, Myanmar, este cel mai lung pod din lemn de tec din lume. A fost construit de primarul oraşului, care a decis să recicleze coloanele din tec ale vechiului palat, odată cu mutarea la Mandalay. Podul are o lungime de 1.19 kilometri.

7. Trift Bridge, Elveţia
Trift Bridge este cel mai lung pod destinat exclusiv traficului pietonal din munţii Alpi. Acesta asigură traversarea lacului Trifsee, de lângă Gamden, Elveţia. Are o lungime de 170 de metri, o înălţime de 100 de metri şi atrage peste 20.000 de vizitatori anual.

8. Podul Bosfor, Turcia
Acesta este un pod suspendat ancorat cu stâlpi de oţel şi suporturi înclinate, care are o lungime de 1510 metri şi se află la 64 de metri deasupra nivelului mării. Când a fost construit era al patrulea cel mai lung pod din lume şi primul din afara Statelor Unite. Construcţia, care traversează strâmtoarea Bosfor, impresionează prin faptul că leagă două continente, Europa şi Asia şi două cartiere ale Istanbulului.

9. Viaductul Millau, Franţa
Deschis în 2004, desupra văii râului Tarn, din Franţa, podul devenea cea mai înaltă construcţie de acest gen din lume. Viaductul Millau este un pod hobanat, cu o lungime de 2460 de metri şi o înălţime de 271 de metri. Construcţia face parte din autostrada care leagă Parisul de Montpellier.

10. Royal Gorge Bridge, Statele Unite
Această construcţie a fost podul aflat la cea mai mare înălţime timp de aproape 70 de ani. Construcţia, care traversează râul Arkansas la 291 de metri, a fost realizată în doar şase luni, în 1929. A fost devansat abia în anul 2001, iar în 2003 un amator de senzaţii tari şi-a pierdut viaţa încercând să planeze pe deasupra structurii.

Pagina 7 din 87