N.S.S

N.S.S

San Marino este considerată cea mai veche republică din lume, fiind fondată la 3 septembrie în anul 301, atunci când Sfântul Marino, originar din Dalmaţia, s-a stabilit, împreună cu o mică comunitate creştină, pe Muntele Titano. Despre momentul înfiinţării statului circulă o legendă interesantă: se spune că la începutul secolului al IV-lea, Marino, un tăietor de pietre venit să lucreze la construcţia portului Rimini, s-a refugiat pe Muntele Titano, fiind prigonit pentru credinţa sa creştină. Cu timpul, pe munte s-a format o comunitate din ce în ce mai numeroasă, care a întemeiat statul San Marino, şi, de-a lungul secolelor, acesta şi-a păstrat, neîntrerupt, independenţa. În anul 1000, la conducerea statului a ajuns o organizaţie numită „Arengo”, o adunare a capilor de familie, având atribuţii legislative, executive şi judecătoreşti. După anul 1200 au fost înfiinţate noi instituţii politice, cum sunt Consiliul celor LX, sau Consiliul celor XII, iar în anul 1243 a fost introdusă funcţia de şefi ai statului - Căpitanii Regenţi, cu puteri executive şi judecătoreşti. Cei doi căpitani regenţi, cu mandate de şase luni, sunt instalaţi în funcţie la datele de 1 aprilie şi 1 octombrie. Ei sunt aleşi de către Consiliul Mare şi General (Parlamentul), un organism care este ales pentru o perioadă de cinci ani. În anul 1263 au fost adoptate primele legi, în anul 1291, Statul Papal a recunoscut Republica San Marino, care şi-a alipit ulterior noi teritorii, pentru ca după anul 1400 să fie creat Consiliul Mare şi General, care îndeplineşte funcţia legislativă a ţării, echivalent Parlamentului din ţara noastră, preluând aceste atribuţii de la vechiul „Arengo”, un organism care şi-a încetat existenţa, de facto, în anul 1571.
Prima Constituţie scrisă a statului San Marino a fost adoptată la 8 octombrie 1600, „Leges Statutae Republicae Sancti Marini” fiind o serie de şase cărţi scrise în limba latină care dictează şi în prezent sistemul politic al ţării, printre alte aspecte ale funcţionării statale. A urmat semnarea unui Acord de protecţie cu Statul Papal, în anul 1797 Republica San Marino este recunoscută de Franţa lui Napoleon, iar recunoaşterea europeană a venit mai târziu, în anul 1815, după Congresul de la Viena şi reglementarea „Sfintei Alianţe”.
În 22 martie 1862, San Marino încheie un „Tratat de prietenie” cu Italia, care aducea reglementări clare privind independenţa statului San Marino, buna vecinătate şi relaţiile economice.
Din anul 1865 a fost revăzut Codul penal al ţării, care aducea, ca noutate majoră, eliminarea pedepsei cu moartea, apoi au urmat decenii în care mulţi cetăţeni din San Marino au căutat locuri mai bune de trai, îndreptându-se către SUA, Elveţia sau Franţa.
Anul 1923 a însemnat pentru locuitorii micului stat instaurarea unei  conduceri de factură fascistă, după model italian, un regim care s-a aflat la cârma ţării până în septembrie 1944, iar cel de-al doilea război mondial a prilejuit ţării menţinerea neutralităţii, cu toate că aici au fost adăpostiţi şi protejaţi peste 100.000 de refugiaţi care încercau să scape de ororile războiului.
Din anul 1988, San Marino a aderat la Consiliului Europei, iar patru ani mai târziu a devenit membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
San Marino este un model despre cum poate evolua o ţară practic fără resurse semnificative. Pe lângă prelucrarea pietrei şi celebritatea ţării de mare producător filatelic, San Marino este obligată să exploateze la maximum oportunităţile turistice, în acest scop construind chiar şi un circuit de Formula 1 - cel de la Imola - care atrage sute de mii de turişti anual. Şi asta îi ajută să înregistreze unul dintre cele mai înalte standarde de viaţă din Europa, o viaţă socială calmă şi aşezată şi o poziţie de ţară cu un statut cultural aparte.

San Marino în cifre şi date

• Poziţie geografică: este o enclavă situată în interiorul graniţelor Republicii Italiene, cu o graniţă lungă de 39 km, foarte aproape de coasta Mării Adriatice
• Suprafaţa ţării şi diviziuni teritoriale: 61,5 kmp (locul 231 în lume) - fiind a treia cea mai mică ţară europeană după Vatican şi Monaco, 9 administraţii locale numite „castelli”, cu 43 „curaţii” (cartiere, sate)
• Capitala şi principalele oraşe: Citta’ di San Marino, Borgo Maggiore, Dogana Acquaviva, Chiesanuova, Domagnano, Faetano, Fiorentino, Montegiardino, Serravalle
• Populaţia: aproximativ 32.500 locuitori, cu o densitate 517 locuitori/kmp
• Clima: este mediteraneeană, cu ierni calde şi veri însorite
• Religie: catolici 88,7 %, altele 11,3 %
• Limba oficială: italiană
• Forma de guvernământ: republică parlamentară, cu Parlament unicameral - Consiliul Mare şi General (60 membri), cu alegeri la 5 ani, prin vot direct, în baza sistemului de reprezentare proporţională
• Şefii statului: Republica este condusă de doi Căpitani Regenţi, aleşi pentru o perioadă de 6 luni de către Consiliul Mare şi General
• Puterea executivă: este exercitată de Congresul de Stat, alcătuit din 10 membri, aleşi de către Marele Consiliu General
• Ziua naţională: 3 septembrie
• Moneda: euro
• PIB: peste 60.000 $ pe cap de locuitor, undeva în primele 10 ţări din lume
• Rata criminalităţii: aproape nulă, închisoarea ţării are 12 locuri, din care doar unul singur este ocupat în acest moment, dar nu pentru mult timp !
• Şomaj: puţin peste 2 %
• Economie: Se bazează pe afacerile private din turism, comerţ, agricultură, meşteşugărit şi din domeniul tipăriturilor rafinate
• Relief: Topografia sa este dominată de către Munţii Apenini, având un teren accidentat. Cel mai înalt punct din ţară este Monte Titano, iar întinderile de apă sunt nesemnificative, cele mai importante râuri fiind Ausa, Marano şi San Marino.
• Patrimoniu UNESCO: Centrul vechi istoric din oraşul San Marino şi Monte Titano, înscrise în anul 2008 pe lista patrimoniului cultural mondial.

Un paradis turistic

Turismul din San Marino vine cu o ofertă extrem de generoasă: palate, turnuri, muzee, biserici, teatre, un funicular şi numeroase alte monumente, toate legate prin străduţe încântătoare, cu aer medieval, aproape incredibil pentru o suprafaţă de doar 61 de km pătraţi. Cea mai bună perioadă pentru a vizita aceste locuri este în perioada aprilie - iunie.
Iată câteva obiective turistice ce nu trebuie ratate:
• Palazzo del Governo - este o construcţie realizată la sfârşitul secolului al XIX-lea, aflată în Piazza della Liberta, în centrul căreia se ridică Statua della Liberta. În această zonă - Cava dei Balestrieri - se regăsesc şi alte opere de artă ale celor mai mari artişti plastici contemporani italieni - Pieta, Albinele, Balerina, etc.
• La Rocca, sau Guaita - una dintre cele trei fortăreţe (turnuri) care străjuiesc oraşul pe marginea abruptă a acestuia, obiectiv care prezintă piese de artilerie, folosite la tragerile cu proiectile oarbe, de la festivităţle naţionale
• La Cesta, sau Fratta - al doilea turn, construit tot pe marginea pantei abrupte a muntelui Titano, în punctul său cel mai înalt, adăposteşte Museo delle Armi Antiche, cu peste 1500 de exponate din diferite epoci istorice până în secolul al XIX-lea
• Montale - al treilea turn, unul cu baza pentagonală, în fapt o construcţie nefinalizată în totalitate
• Porta della Rupe - parte a fortificaţiilor, oferă o superbă privelişte spre Borgo Maggiore, localitatea de la baza muntelui Titano
• Funivia - staţia funicularului, face legătura între Porta della Rupe şi Borgo Maggiore
• Basilica del Santo - biserica Sfântului, construită în stil neoclasic, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe amplasamentul unei vechi biserici, care data din secolul al V-lea d.H. Aici se găsesc moaştele lui San Marinus - Sfântul Marino
• Chiesa e Pinacoteca San Francesco - este o biserică datând de la mijlocul secolului al XIV-lea, care găzduieşte un muzeu cu o colecţie de picturi cu temă religioasă
• Chiesa Valloni şi Palazzo Valloni - biblioteca de stat
• Museo di Stato - Muzeul Naţional al republicii San Marino, situat în Piazzetta Titano
• Museo delle Armi Moderne - inaugurat în 1982, care deţine o colecţie de peste o mie de arme de foc, provenind din Italia, SUA, Rusia, sau Austria, dar şi arme albe şi muniţie din dotarea diferitelor armate ale lumii
• Museo delle Cere - muzeul figurilor de ceară, cu numeroase scene din istoria locală dar şi monidală
• Museo delle Curiosita - este singurul muzeu de acest fel din lume, ce găzduieşte ciudţenii de pe tot globul - o cursă de purici, un set de ceşti pentru mustăcioşi, o greblă pentru curăţarea limbii şi altele.
Alte obiective pe care le puteţi vizita sunt Cappella Sant’Agata, Teatro Titano şi Monumentul Apărătorilor Libertăţii, toate situate în imediata apropiere a Piazza de Sant’Agata, statuia lui Mahatma Ghandi ori sediul radioteleviziunii din San Marino, situate în vecinătatea Piazza Mahatma Ghandi, sau Reptilarium-Aquarium - o interesantă expoziţie cu reptile şi peşti, situată pe Via Paolo III. De asemenea, se poate vizita Monumentul lui Giuseppe Garibaldi - în Piazzetta Garibaldi, sau Ara dei Volontari - monument ridicat în memoria cetăţenilor din San Marino care, în 1845 şi 1918 au contribuit la unitatea Italiei. De asemenea, pădurile de pin, câmpurile şi coastele sunt perfecte pentru călărie, pescuit şi drumeţii, iar pantele din jurul capitalei sunt excelente pentru ciclism montan.
În drumurile dintre aceste obiective se pot face cumpărături din nenumăratele magazine de suveniruri, îmbrăcăminte, cosmetice, bijuterii, sau vă puteţi astâmpăra foamea poposind în localurile cu mâncare şi băutură din belşug, marea majoritate a mărfurilor fiind similare ca preţ cu ceea ce întâlniţi în Italia.
Iar dacă vă pasionează timbrele, punct forte aici, e bine să ştiţi că Biroul Numismatic şi Filatelic de Stat emite pachete comemorative şi de colecţie.
În privinţa doritorilor de senzaţii gastronomice aparte, deşi epoca modernă a dat uitării multe din tradiţiile culinare antice ale statului, şi multe din felurile de mâncare sunt asemănătoare celor întâlnite în Italia, vă puteţi totuşi delecta cu câteva feluri de mâncare care, cu siguranţă, vor satisface preferinţele celor mai mari pofticioşi: se pot consuma pastele de casă, preparate în fel şi chip, cum sunt, spre exemplu, Nidi di rondine, paste umplute cu şuncă, brânză şi un sos de tomate, gătite în sos alb, brânzeturi de diferite tipuri, sau Fagioli con le cotiche, un soi de supă consistentă de fasole cu şorici, o delicatesă care se consumă, de regulă, în perioada Crăciunului.
La desert se poate comanda Torta Tre Monti, o prăjitură pe bază de foi de napolitane trasă prin ciocolată, zuppa di ciliege, adică cireşe lăsate în vin roşu, servite cu un sortiment special de pâine sau Bustrengo, un „dulce” special, de sărbătoare, preparat din lapte, ouă, zahăr, stafide, făină de porumb şi pesmet. Iar rafinaţii amici ai lui Bachus pot face o degustare, sau nu numai, din vinul roşu faimos aici, Sangiovese.

Povestea superbei maşini „Midnight Ghost” este legată de Gui De La Rouche, un magnat francez din industria cosmeticelor, care a avut în viaţa sa două mari iubiri: maşinile şi femeile frumoase. Îndrăgostindu-se la un moment de o femeie pe nume Simone, a vrut să-i facă acesteia un cadou pe măsuria admiraţiei pe care i-o purta. Interesanta poveste a fost relatată de site-ul Firsttoknow.com.
De La Rouche a fost determinat să-i ofere acestei femei ceva ce nici o altă femeie nu a posedat, iar în acelaşi timp exclusivistul cadou îi permitea să-şi exploreze dragostea pentru autoturisme fine. Aşa se face că a apelat la serviciile designerului Emmett-Armand, de la celebra marcă Duesenberg, pentru a-şi duce la îndeplinire visul. În 1937, Duesenberg, companie care producea autovehicule de lux, şi-a încetat activitatea din cauza unor probleme financiare. Tocmai în acest context a apărut De La Rouche, cu viziunea sa despre maşina ideală. El avea să comande cel mai frumos Duesenberg. Maşina „Ghost Duesenberg Coupé Simone Midnight” a fost proiectată şi fabricată între 1937 şi 1940. Avea să fie vopsită într-o paletă de nuanţe de gri, apropiinduse astfel de sensul numelui pe care i l-a dat - Midnight Ghost (expresie care poate fi tradusă "fantoma din miez de noapte").
În cele din urmă maşina a fost livrată, iar De La Rouche a făcut o plimbare cu ea. A apăsat pe pedala de acceleraţie până la 100 de kilometri pe oră, maşina s-a comportat excelent, aşa că a simţit nevoie să apese şi mai tare pe acceleraţie, până când kilometrajul a arătat 200 de kilometri pe oră. La această viteză a făcut o mişcare greşită, a pierdut controlul volanului, a derapat şi s-a rotit pe şosea, incident de pe urma căruia s-a ales doar cu o sperietură zdravănă. Totuşi, ceva nu i-a plăcut la acest Duesenberg, a găsit că nu este potrivită culoarea, aşa că i-a dat-o înapoi lui Emmet, care a vopsit maşina într-o nuanţă lila, foarte potrivită pentru o femeie.
În acea perioadă naziştii au cucerit Franţa, iar majoritatea maşinilor de lux au fost ascunse. După terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, cei care ştiau de existenţa lui Midnight Ghost l-au căutat pe la toate cimitirele de maşini, dar nu l-au găsit.
Un lucru ciudat este că exclusivista maşină nu a apucat să-şi îndeplinească adevăratul scop. Nu se ştie dacă acest lucru s-a întâmplat din cauza războiului sau au apărut unele neînţelegeri între De La Rouche şi misterioasa Simone. Totuşi, mai este ciudat şi că o astfel de maşină a dispărut fără să se mai ştie ceva despre ea. Arăta atât de bine, încât ar fi fost imposibil să zacă undeva fără ca nimeni să nu o remarce. Cel mai probabil, a fost distrusă de nazişti...

Luni, 11 Aprilie 2016 00:00

Pâinea violet, un nou superaliment

Profesorul nutriţionist Zhou Weibiao de la Universitatea Naţională din Singapore a inventat pâinea violet. El şi-a dorit să realizeze o pâine care să aibă o textură similară celei albe, dar să fie mai sănătoasă decât aceasta. „Provocarea a fost dacă am putea schimba formula de realizare, fără a schimba textura netedă pe care o are pâinea albă şi pe care oamenii pe iubesc atât de mult”, a spus profesorul Zhou Weibiao.
Ingredientul special al acestui superaliment sunt antocianii din orezul negru. Pigmentul natural se găseşte în struguri, afine, prune, vinete şi este bogat în antioxidanţi, cu efecte benefice în prevenirea cancerului, a bolilor cardiovasculare, cerebrale, precum şi a obezităţii şi a diabetului zaharat. Ideea-cheie este eliberarea lentă de energie, astfel încât organsimul să poată utiliza aceste calorii pe o perioadă mai lungă de timp. Franzela rezultată a fost una cu o tentă violet, bogată în antioxidanţi şi fără aditivi. Antocianii au încetinit, de asemenea, rata de digestie cu 20 la sută.
Nutriţioniştii spun că pâinea albă este făcută din făină rafinată şi are o proastă reputaţie pentru sănătatea umană. Potrivit lor, conţinutul bogat de carbohidraţi oferă un indice glicemic ridicat şi are un nivel relativ scăzut de fibre şi minerale.
Pâinea violet a fost făcută luând antociani din orez negru şi infuzându-i în compoziţia pentru pâinea albă. Aceşti antociani, care apar în mod natural în anumite fructe şi legume, dau culoarea violet şi acţionează ca antioxidanţi. Datorită pigmenţilor naturali şi altor caracteristici (solubilitatea în apă şi lipsa de toxicitate), aceştia sunt utilizaţi pentru a înlocui coloranţii sintetici în industria alimentară şi a băuturilor.
Dovezile ştiinţifice au relevat faptul că antocianii sunt benefici pentru sănătatea noastră. Consiliul European de Informare Alimentară (EFIC) numeşte antocianii flavonoide, substanţe prezente în plante, legume şi fructe, cu efecte antioxidante, antiinflamatoare, antivirale şi antihistaminice.
Profesorul Weibiao spune că digestia pâinii violet este cu aproximativ 20% mai lentă, în comparaţie cu cea a pâinii albe, din cauza unei reacţii chimice între enzimele din orezul negru şi amidonul din pâine. Prin urmare, energia este eliberată pe o perioadă mai lungă de timp, iar indicele glicemic este mai mic. Şi chiar dacă numărul de calorii este identic cu al pâinii albe, sentimentul de saţietate durează mai mult timp. Această pâine ar putea, aşadar, să fie o gustare sănătoasă, precum şi o opţiune bună pentru diabetici.
Cercetătorul a precizat, de asemenea, că 80% din proprietăţile antioxidante ale antocianilor sunt păstrate chiar şi după prepararea pâinii la o temperatură de 200°C. Profesorul Weibiao mai spune că pâinea violet, care nu este încă disponibilă în magazine sau online, va fi mai scumpă decât pâinea tradiţională. El a fost deja contactat de mai multe grupuri din industria alimentară. Omul de ştiinţă şi echipa sa au lucrat timp de un an la acest proiect de pâine violet. Rezultatele au fost publicate în octombrie 2015, în mai multe reviste ştiinţifice, inclusiv de chimie alimentară.

Topul celor mai scumpe oraşe în ceea ce priveşte munca şi locuitul este condus de Londra, New York şi Hong Kong, potrivit datelor publicate de reţeaua imobiliară Savills, citate de Le Figaro. Pentru a trăi în Londra, o persoană are nevoie de 112.800 de dolari pe an. Astfel, suma de care are nevoie un londonez este de două ori mai mare decât cea pe care o cheltuie locuitorii din Sydney, Los Angeles sau Chicago. Pe locurile doi şi trei se clasează New York şi Hong Kong, urmate îndeaproape de Paris şi Tokyo. Pentru aceste oraşe costul anual al traiului se încadrează între 70.000 şi 78.000 de euro.
În ceea ce priveşte evoluţia oraşelor pe termen lung, San Francisco a înregistrat o creştere cu peste 15% a costului vieţii, clasându-se pe primul loc într-un clasament al potenţialului marilor oraşe de pe glob. Dintre oraşele europene, în acest top se regăsesc Berlin şi Dublin, prin prisma încurajării dezvoltatorilor imobiliari şi speră la dobândirea statutului de „oraşe internaţionale”.
Şi în cazul unor oraşe precum Miami, Johannesburg sau Mumbai, creşterea economiei locale a condus la o creştere a preţului vieţii. Totuşi, în cazul lor preţurile au rămas rezonabile, cuprinse între 20.000 şi 28.000 de euro pe an.
O surpriză o constituie oraşul american San Francisco, numit şi "City by the bay", care a înregistrat o creştere de peste 15% a costului şederii. Acest progres îl plasează în fruntea clasamentului viitorului potenţial al marilor oraşe de pe glob. Şi alte oraşe sunt promiţătoare din acest punct de vedere: Berlin şi Dublin profită de dezvoltarea unor cartiere dinamice pentru a încuraja sectorul imobiliar şi accede la statutul de "oraşe internaţionale". În era digitală, cele două capitale europene rivalizează cu alţi poli de atracţie internaţionali, foarte populari în rândul actorilor noilor tehnologii.
„Productivitatea din oraşe şi atractivitatea comerţului au un efect important asupra cererii şi, prin urmare, a costurilor locuinţelor”, a explicat Yolande Barnes, director al reţelei Savills.
Cele mai importante scăderi în ceea ce priveşte costul de trai au fost înregistrate în Moscova şi Rio de Janeiro, unde cifrele anuale au scăzut cu 9% pentru o persoană activă

Luni, 11 Aprilie 2016 00:00

Politica mare, doar în partidele mici

Un sondaj de opinie recent sugerează că evoluţia partidelor mici va fi decisivă pentru alegerile de la toamnă. Potrivit unei cercetări INSCOP realizată la finele lunii trecute, PSD ar obţine în alegerile parlamentare 38,0%, iar PNL 37,2%. După reuşita în alegeri a lui Klaus Iohannis, PNL crescuse subit ajungând să depăşească PSD cu 7-8 procente, dar, încetul cu încetul, diferenţa s-a erodat, iar tendinţa s-a inversat. Începând din septembrie anul trecut, PNL scade neîntrerupt, iar PSD creşte. Interesant este că demisia lui Victor Ponta şi instalarea unui guvern de tehnicieni nu a provocat absolut nicio schimbare în aceste preferinţe electorale, nici cel mai mic tremur pe un grafic care a rămas constant. Acest fapt dovedeşte o dată în plus că aşa-numita revoluţie Colectiv a fost supralicitată mediatic şi că nu a reuşit să provoace nici cea mai mică schimbare de optică. De altfel noi atrăgeam atenţia încă de pe atunci că fenomenul Colectiv a fost mai curând un bun pretext decât o cauză a căderii guvernului şi că preşedintele Iohannis îşi pregătise mişcarea din timp. În orice caz, în aprilie 2016, PSD reuşeşte să întreacă PNL, dar cu o diferenţă care din perspectiva alegerilor din toamnă este cu totul neconcludentă.
Asta înseamnă că ceea ce se petrece în a doua jumătate a clasamentului devine dintr-o dată mult mai important. Dacă PNL şi PSD vor evolua la fel de inexpresiv şi dacă diferenţa dintre ele nu se va adânci, atunci guvernul de la toamnă va depinde de Călin Popescu Tăriceanu şi de Traian Băsescu. Cei doi vechi parteneri şi rivali se găsesc astăzi într-o interesantă simetrie, şi unul şi celălalt fiind nevoiţi să reia aventura politică de la zero, după ce s-au despărţit de propriile partide. Povestea e cunoscută: preşedintele Senatului a refuzat să urmeze linia trasată de Crin Antonescu şi a înscris un nou partid (ALDE), iar fostul preşedinte Traian Băsescu s-a despărţit dramatic de PDL, înfiinţând PMP cu ajutorul fostei sale colaboratoare Elena Udrea. Astăzi cele două partide se află la paritate.
Pe toată durata anului 2015, cele două grupări se aflau sub pragul de 5%, dar din septembrie începând, ambele se înscriu pe un curs de creştere. Dacă sondajul nu minte, în martie 2016, ALDE (gruparea Tăriceanu plus Partidul Conservator) a ajuns la 5,3%, iar PMP la 5,1%. Ce-i drept PMP mai avusese scoruri de peste 5% şi anterior, câştigând şi 2 mandate în PE, dar se prăbuşise după arestarea Elenei Udrea.

Fostul preşedinte Traian Băsescu rămâne implicat în politica românească

În situaţia descrisă de sondaj, nici PSD, nici PNL nu vor reuşi să constituie singure o majoritate. UNPR nu are, dacă va candida separat, decât 1,2%, iar dacă va candida ca şi în trecut pe listele PSD, nu va aduce social-democraţilor niciun profit. UNPR a devenit aşadar inutil, iar PC s-a topit în ALDE, care va candida, probabil, independent. Ambiţia sa se vede de acum, căci s-a străduit să depună cât mai mulţi candidaţi pentru alegerile locale, chiar şi acolo unde nu are şanse reale. În aceste împrejurări, Călin Popescu Tăriceanu şi Traian Băsescu ar putea deveni actorii principali ai scrutinului din toamnă.
De altfel cei doi au rămas singurii politicieni români care spun lucruri cu noimă şi care fac politică în mod real. Călin Popescu Tăriceanu caută să modifice întreaga arhitectură a sistemului judiciar, propunând ca numirile importante în fruntea parchetelor sau Înaltei Curţi să revină CSM şi nu guvernului şi preşedintelui. Tot el denunţase implicarea excesivă a SRI în anchetele penale, pledând pentru o Justiţie desprinsă total de influenţa politicului. Tăriceanu a fost mereu egal cu sine şi a pledat ani de zile împotriva unui preşedinte (Băsescu) care cumulase prea multe puteri, inclusiv pe aceea de a conduce serviciile secrete şi de a face numiri la vârful Justiţiei. El a fost mereu un partizan al sistemului parlamentar, prin opoziţie cu prezidenţialismul de facto profesat de un preşedinte ca Traian Băsescu, susţinut în practicile sale de Washington şi de Bruxelles.
Ironia face ca Traian Băsescu să pretindă la rândul său în ultimul an că SRI are prea multă putere şi că DNA abuzează şi, mai mult decât atât, să trimită mici săgeţi împotriva politicii americane din estul Europei. T. Băsescu nu are nicio consecvenţă şi nici nu-şi face griji din pricina asta. În orice caz, el a devenit singurul politician român care critică deschis politica cancelarului Angela Merkel în privinţa refugiaţilor şi care pledează pentru recuperarea Basarabiei, reuşind să readucă PMP la limita pragului electoral.
Concluzia, care confirmă o impresie larg răspândită, este că partidele mari au încetat să facă politică şi că lucrează doar cu subînţelesuri şi că se mişcă din inerţie. Politica propriu-zisă, a afirmaţiei, a criticii şi dezbaterii a devenit privilegiul partidelor mici, care nu contează prin ele însele.

Programul «Rabla» din acest an va avea o nouă secţiune intitulată «Rabla plus», destinată impulsionării achiziţiei de maşini electrice, iar ghidurile de finanţare ar putea să fie gata până la sfârşitul lunii aprilie, a declarat, joi, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Cristiana Paşca Palmer.„Programul «Rabla» din acest an se va numi «Rabla plus» şi va avea două componente: «Rabla» clasic, variantă cunoscută din anii anteriori, şi «Rabla plus», acesta din urmă având în vedere stimularea de achiziţii de maşini electrice, dar şi stimularea construirii unei infrastructuri electrice (...). Deci, pe lângă varianta clasică a programului, va exista şi programul «Rabla plus», care va avea un buget de 75 de milioane de lei. Partea de «plus» înseamnă stimularea de achiziţii de maşini electrice. Estimez că ghidurile de finanţare ar putea fi gata până la finele lunii aprilie, iar cei care doresc să achiziţioneze o maşină prin program să o facă undeva de la începutul lunii mai. Unul dintre obiectivele mele ca ministru al Mediului este tranziţia către economia verde. De asemenea, dorim ca şi în sectorul auto să facem o tranziţie cât mai accelerată către maşinile electrice”, a menţionat Paşca Palmer la expoziţia Romenvirotec de la Romexpo.
Guvernul a aprobat, în şedinţa din 30 martie, bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs al Fondului pentru Mediu şi al Administraţiei Fondului pentru Mediu, estimându-se venituri totale de 836,46 milioane de lei şi cheltuieli de 838,66 milioane lei, deficitul de 2,2 milioane de lei urmând a fi acoperit din excedentul anilor anteriori. Printre programele care urmează să fie finanţate din Fondul pentru Mediu se află şi Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional, Programul de stimulare a achiziţionării de maşini noi electrice şi hibride ("Rabla Plus").
Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional («Rabla») va beneficia, în 2016, de un buget de 135 de milioane de lei, în scădere cu 32,5% faţă de ediţia anterioară, când s-a ridicat la 200 de milioane lei, conform Notei de fundamentare a proiectului de Hotărâre de Guvern pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 al Fondului pentru Mediu şi al Administraţiei Fondului pentru Mediu (AFM).
În 2015, Programul «Rabla» a fost configurat cu eco-bonusuri diferenţiate, care s-au adăugat primei de casare în valoare de 6.500 lei, şi cu posibilitatea cumulării a maximum două eco-bonusuri pentru achiziţia unui autovehicul. Astfel, s-a acordat: un eco-bonus în valoare de 750 lei la achiziţionarea unui autovehicul nou al cărui motor generează o cantitate de emisii de CO2 mai mică de 100 g/km, un eco-bonus în valoare de 1.500 lei la achiziţionarea unui autovehicul nou cu sistem de propulsie hibrid (tehnologii hibrid convenţionale), precum şi un eco-bonus în valoare de 2.500 lei la achiziţionarea unui autovehicul nou electric hibrid (tehnologii avansate de tip plug-in).
Persoanele fizice care au dorit să achiziţioneze o maşină nouă au putut aplica, începând din 27 aprilie 2015, în cadrul Programului «Rabla», bugetul alocat pentru ediţia anterioară fiind de 162,5 milioane de lei.

La sfârşitul săptămânii trecute, poliţişti de frontieră din cadrul Compartimentului Sprijin Operativ al Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Galaţi, pe timpul desfăşurării unor acţiuni specifice pe linia combaterii traficului ilicit cu ţigări, au oprit în trafic, la intrarea în municipiul Galaţi, două autoturisme, unul marca Honda Acord, altul marca Mercedes, conduse de două persoane cu dublă cetăţenie, română şi R. Moldova, despre care existau informaţii că au preocupări în sfera contrabandei cu ţigări.
Pentru efectuarea unor controale amănunţite asupra celor două autoturisme, poliţiştii de frontieră au procedat la conducerea acestora şi a conducătorilor auto la sediul STPF Galaţi. În ambele cazuri, au fost descoperite ascunse în locuri special amenajate în rezervoarele autoturismelor 13.240 de ţigarete diferite mărci. Ţigările, în valoare totală de 2.954 lei, precum şi cele două autoturisme, în valoare de 26.000 lei, au fost predate Serviciului Supraveghere Fiscală Compartimentul Echipe Mobile din cadrul DRAOV Galaţi, care a luat măsura ridicării bunurilor în vederea confiscării şi sancţionarea persoanelor cu amendă în valoare totală de 15.000 lei.

Pentru seria a-VI-a de tratament balnear din data de 07.04.2016, Casei Judeţene de Pensii Galaţi i s-au repartizat un număr total de 344 bilete de tratament balnear. Repartizarea biletelor de tratament balnear către beneficiari s-a realizat în data de  07.04.2016, de către Casa Naţională de Pensii Publice, în sistem informatic integrat utilizând aplicaţia informatică SPA, pe baza cererilor depuse de solicitanţi până la această dată.
Din numărul total de 344 bilete de tratament repartizate au rămas nealocate 132 bilete de tratament, în staţiunile: Lacul Sarat - 111 bilete, Pucioasa - 2 bilete, Amara - 13 bilete (afecţiuni reumatismale) şi Vălenii de Munte - 6 bilete. Pentru locurile de tratament rămase libere, solicitanţii care au cerere înregistrată şi nu li s-a atribuit un bilet de tratament se pot adresa Compartimentului Gestiune Bilete Tratament în vederea repartizării şi eliberării unui bilet de tratament cel târziu până în ziua anterioară începerii seriei de tratament, respectiv 19 aprilie 2016. Seriile de plecare sunt în datele de: 19.04.2016, 20.04.2016, 21.04.2016, 22.04.2016.

Primarul municipiului Galaţi, Marius Stan, a participat luni la semnarea contractului de achiziţie a aburului tehnologic de la ArcelorMittal, necesar asigurării apei calde pentru populaţie. ”Din acest moment, lucrurile intră în linie dreaptă. Electrocentrale poate începe procedurile tehnologice necesare producţiei de agent termic destinat apei calde, iar Calorgal e pregătită să o distribuie către populaţie. Practic, în câteva zile, oamenii care depind de sistemul centralizat de termoficare vor avea apă caldă din nou”, a declarat primarul Marius Stan.
Oficialii Electrocentrale SA Galaţi estimează că procedurile tehnologice specifice durează cel puţin 48 de ore.

Pe 9 aprilie a.c., în jurul orei 23.00, pe timpul desfăşurării unei misiuni specifice de supraveghere şi control în zona de competenţă, un echipaj al poliţiei de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Oancea a oprit în trafic pentru control, pe comunicatia DN 26, pe raza localităţii de frontieră Oancea, un autoturism marca Opel Vectra, condus de gălăţeanul Florin B., în vârstă de 30 de ani. Cu ocazia efectuării controlului, tânărul nu a putut prezenta permisul de conducere. În urma verificărilor specifice, poliţiştii de frontieră au constatat faptul că Florin B. are permisul de conducere reţinut, pentru producerea, în luna martie, a unui accident rutier cu victime, pe raza judeţului Brăila.
Pe numele conducătorului auto, poliţiştii de frontieră efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de către o persoană al cărei permis de conducere este retras.

Pagina 8 din 87