Nicoleta ROGOJINĂ

Nicoleta ROGOJINĂ

Miercuri, 18 Martie 2015 00:00

Podul, tunelul şi 15 ani de abureală

La sfârşitul săptămânii trecute, ministrul Transporturilor, Ioan Rus, ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, preşedintele interimar al CJ Brăila, Viorel Mortu, şi primarul Galaţiului, Marius Stan, s-au întâlnit la Brăila pentru a decide ce se va introduce în Master Planul de Transport: tunelul gălăţenilor sau podul brăilenilor. S-a ales ceea ce se tot alege de prin 1999 încoace, adică podul peste Dunăre. De aici a început isteria brăilenilor de a se umfla în pene că ”i-au ars” pe gălăţeni cu tot cu tunelul lor. Dar nici primarul nostru nu s-a lăsat mai prejos şi a ieşit, luni, în conferinţă de presă, vărsându-şi năduful pe parlamentarii locali care n-ar fi pus umărul la propăşirea oraşului. Aşa s-a reaprins scânteia polemicilor pe tema asta. Îmi pare rău, însă, că peste toţi politicienii şi jurnaliştii cu vechime parcă s-a aşternut noaptea minţilor, căci nimeni nu mai pomeneşte de istoricul acestui pod şi toţi tratează acest subiect de parcă au descoperit apa caldă şi rotunjimea roţii abia ieri... Prosteala şi chiorala populaţiei cu podul peste Dunăre eu o ştiu de când am intrat în presă (1999) şi în fiecare an electoral este scoasă din ţiplă ba de politicienii din Galaţi, ba de cei din Brăila. În 1999, autorităţile publice din Galaţi, Brăila şi Tulcea au devenit partenere în cadrul Asociaţiei Pro-Sit şi în Consorţiul Regional de Investiţii şi puneau la cale, în frunte cu ministrul Transporturilor de atunci, Traian Băsescu, aprobarea proiectului podului întocmit la iniţiativa brăilenilor, pentru care se promitea alocarea a 1,5 miliarde de dolari. S-a reluat subiectul în 2001, când Miron Mitrea, ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, a anunţat că o firmă japoneză de consultanţă, Japan Consulting Institute, a finalizat un studiu de fezabilitate privind realizarea podului de peste Dunăre. Se susţinea că documentul a fost transmis Băncii Europene pentru Investiţii, în vederea atragerii finanţării proiectului care prevedea un pod rutier de tip suspendat, cu patru benzi de circulaţie, câte două pe sens, iar începerea construcţiei podului era prevăzută pentru 2003, cu o durată de şase ani. A mai trecut un an şi Miron Mitrea venea din nou la Brăila cu alţi japonezi, de la firma \"Itochu Corporation\". Dar ce făcură brăilenii şi gălăţenii la vremea respectivă? S-au luat la ceartă că podul nu a fost gândit şi cu cu cale ferată. Şi uite aşa a venit şi anul 2003, când s-a promis solemn că podul va fi gata în maximum 5 ani, căci 13 firme studiaseră proiectul iar patru dintre ele depuseseră scrisori de intenţie. Era vorba de Athena SA şi Panteniki (două firme din Grecia), Aston Group din Israel şi FCC Construction din Spania. Prin 2011 au apărut nişte chinezi care făceau şi ei podul. Ofertele şi promisiunile au continuat până în ziua de astăzi, când, datorită internetului, subiectul a intrat în dezbaterea populaţiei mai abitir ca până acum, spurcând administraţia gălăţeană că nu şi-a făcut treaba. Părerea mea este că şi dacă şi-o făcea, tot degeaba era. Totuşi, ca să nu fiu pesimistul de serviciu, dacă se va trece la fapte cu podul de la  Brăila, ar fi de bine şi pentru Galaţi, dacă ştim să gestionăm situaţia în favoarea noastră, iar principala greşeală a primarului nostru este că în loc să arunce motanul în curtea parlamentarilor, mai bine venea cu alternative şi, pe principiul ”dacă viaţa îţi oferă lămâi, tu fă o limonadă”, ieşea într-o conferinţă în care ne prezenta cum poate fructifica în favoarea noastră podul vecinilor. 

Na, că aşa ne trebuie dacă suntem comozi! Gălăţeanul bun platnic la asociaţie a ajuns bataia de joc a două societăţi şi a politicienilor care până acum au tot trăit pe spatele proştilor de gălăţeni şi care, după ce au prosperat ca şobolanul pe siloz timp de 25 de ani, nu mai au ce fura şi tot în boul care trage şi plăteşte la zi dă cu parul. Acum a început războiul lichidatorilor celor două societăţi care ne dau agent termic şi care, ca orice lichidatori, trebuie să-şi facă treaba şi să lichideze. Aşa se face că, de luni dimineaţă, 90% din blocuri nu mai au căldură. De ce nu s-au recuperat datoriile timp de atăta amar de vreme de la asociaţii... nu se ştie. Dar ce mai încolo şi încoace, asociaţiile de locatari/proprietari sunt stat în stat şi nimeni nu le face nimic. Dacă mergi la 5 asociaţii diferite, vei vedea pe listele de plată preţuri diferite, moduri de calcul diferite, aplicări de penalităţi diferite etc. Au făcut ce au vrut cu banii noştri, i-au împărţit cum au vrut când au făcut plăţile, au delapidat şi au plecat în ţări străine şi nimeni nu i-a mai adus înapoi sau chiar au murit. Miliarde de lei dispărute şi nerecuperate. Şi uite aşa, ba Electrocentrale, ba Apaterm, ba asociaţiile au multe datorii de adunat şi de aceea s-a ajuns ca în luna februarie, cu -7 grade la primele ore ale dimineţii, aproape tot oraşul să rămână fără căldură. Şi dacă te duci la asociaţie şi întrebi, ţi se răspunde că e ordin de sus, să se taie la toată lumea, cu excepţia şcolilor şi grădiniţelor. De sus înseamnă Apaterm, societate care se gândeşte să dea un comunicat de presă luni noaptea, la ora 01.30 că de faptul nu e vina lor, ci a Electrocentrale. Dragi reprezentanţi ai Apaterm, încă de luni dimineaţă s-a oprit furnizarea căldurii (aia încălzită la soare) la circa 90% din oraş, restul de 10% reprezentând blocuri aflate pe aceeaşi ţeavă cu şcoli sau gradiniţe. Pe cine prostiţi voi? Probabil se va veni cu un comunicat în care se va spune ca au fost tăiate asociaţiile care au datorii. Şi de ce nu aţi anunţat? Şi de ce au datorii? Cine le-a permis să aibă? De ce să sufere tot blocul pentru că din 15 sau 20 de apartamente doar 2 sau 3 au datorii semnificative? La mine la scara nu sunt datorii istorice, pe ici pe colo câte un locatar plăteşte la 2 luni o dată, şi totuşi nu avem căldură. Deci haaaai cu gloata, să tăiem tot! Să-i învăţăm minte!
Dar tot necazul nu este doar din cauza datoriilor, ci este treabă urât mirositoare cât se poate de politică şi are rădăcini în vechea gardă politică, căci erau Nicolae şi Ciumacenco atunci când s-a hotărât ca Apaterm să intre în procedură de insolvenţă, tot ei erau şi când s-a făcut pe dracu în patru pe la Bucureşti ca să rămână Apaterm în reorganizare şi să nu înceapă direct falimentul. Astfel efectul de domino a lovit în Electrocentrale. Apoi povestea a fost preluată de actualii edili, care nu au ştiut s-o gestioneze, deşi pe lângă alte neajunsuri e unul maaare şi important: o mare masă electorală de manevră pe care nu o foloseşte nimeni. Ba dimpotrivă. Şi-au pus-o în cap. Lumea crede ce află de la asociaţie, iar ăia nu fac decât să arunce vina ba pe Apaterm, ba pe Primărie, iar ceilaţi dau vina pe Electrocentrale. Cine ne va scoate din acest cerc vicios, nu se ştie. Poate primarul se va erija în salvatorul celor care sunt cu plăţile la zi, Calorgal va ieşi precum pasărea Phoenix din cenusa Apaterm, iar Electrocentrale ca reuşi poate să mai stoarcă puţină milă de la furnizorul de gaz.
Şi uite aşa murim de frig cu datoriile plătite şi cu speranţa că va veni primăvara mai repede. Şi chiar când să închei acest editorial, mi-am dat seama că ştiu omul care ne poate ajuta să ieşim din iarnă. Dom\' prefeeeeect! Domnule Otrocol, băgaţi-le încă o data minţile în cap, aşa cum aţi făcut la şedinţa Consiliului Local cu bugetu\', că stau în frig mii de oameni care sunt cu plata la zi, din cauza unor nemernici care... unii au furat, alţii au înşelat şi alţii într-adevăr nu au plătit pentru că li s-a permis să nu plătească!

Brăila are ditamai portul de ambarcaţiuni. Faleza Tulcei e plină de zeci de pontoane. Aproape tot aşa de multe pontoane erau şi înainte de '89. Pentru că aşa arată o faleză vie, unde turiştii, dar şi localnicii vin să se bucure de momente de relaxare pe malul Dunării. Unde vapoare, mai mici sau mai mari, pleacă sau vin pentru că au unde acosta. Avem şi noi faleză, unde a mai apărut un ponton. Vaaaai, vai ce tărăboi! O duzină de persoane care susţin că vor binele oraşului, al comunităţii etc., s-au isterizat la apariţia pontonului. Poate pentru că nu au prins ei sau ai lor un loc în faţă. Altfel nu-mi explic. Căci noul ponton este amplasat fix în buricul falezei.
Extrapolând brusc, dar motivat, îmi amintesc faptul că ani în urmă se râdea copios de propunerea apărută, nu mai ştiu de unde, ca Galaţiul să aibă şi "veleităţi" turistice. Se spunea: Ce să viziteze turiştii? Combinatul şi şantierul? Cum ce să viziteze? În primul rând avem Dunărea. Dumnezeu a dat Galaţiului, dar nu i-a băgat şi în traistă! Şi de aici mă întorc la oile noastre. Cum să ne dezvoltăm, când politruci şi voitori de bine ai oraşului se isterizează la apariţia unui ponton. Ba eu zic: nu unul, ci zece! Că aşa se creează mediul concurenţial care poate determina ca serviciile şi produsele oferite să fie mai bune, mai frumoase, mai calitative. Că aşa vin banii şi locurile de muncă. Faleza e lungă, e loc pentru toată lumea. E chiar cea mai lungă de pe tot parcursul Dunării. Să tot ai loc să laşi să privească apa şi omul care se plimbă pe faleză. Să faci şi ditamai portul de ambarcaţiuni, să laşi şi ceva pontoane... Dar dacă noi linşăm pe oricine aduce un plus oraşului ăsta, atunci cum credeţi că ne vom dezvolta?
Tare refractari la nou şi uşor influenţabili mai sunt gălăţenii. Tare uşor e să gândeşti aproape: ba să nu vină nimeni! Eventual să vină pe faleză nişte PET-uri şi vreo două buturugi pe care să ne aşezăm, cu capul în mâini, şi să ne plângem de sărăcie şi de lipsa investitorilor. Cum să vină şi de ce? Ca să-i luăm noi la întrebări: "Băi dubioşilor! Sunteţi proşti de aţi venit să faceţi ceva şi la noi? Şi de unde, fă, aveţi banii? Cum îndrăzniţi să vă aşezaţi pontoanele, vapoarele, bărcile voastre scumpe pe faleza noastră? Nu vrem banii voştri! Nouă ne ajung cele două-trei vapoare-restaurant care abia plutesc şi au pretenţii de «specific pescăresc»!".
N-ar fi rău să începem să gândim pe termen lung, n-ar fi rău să ne aliniem timpurilor, ţărilor civilizate şi Europei. Cât vom mai rămâne ancoraţi în trecut, gândind scurt şi repede...
De altfel vrem să avem un oraş nou, bogat, deştept şi devreme acasă. Dar cum putem face asta? Lăsând la o parte frustările altora, manipulările ieftine, gândind cu viziune şi luciditate. Putem veghea ca lucrurile să fie făcute bine, cu responsabilitate şi mai ales fără exagerare. Asta putem face fără a pune piedică dezvoltării şi iniţiativelor, fie ele private sau publice!

Pagina 11 din 11