Marți, 14 Iulie 2015 00:00

Stres la kilogram

Scris de
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Se mai miră unii de ce s-a înmulţit în România numărul pacienţilor care calcă pragul cabinetelor de psihiatrie şi că mulţi români arată de parcă ar căra în cârcă tot timpul bolovanul ăla al lui Sisif. Păi cum să nu fie aşa, când viaţa nu îţi oferă decât foarte puţine motive de bucurie şi în rest doar kilograme întregi de stres? Unii poate s-au bucurat de victoria lui Tecău de la Wimbledon, alţii de locul doi obţinut de perechea Raul Faliboga - Loredana Buţea, de la Fantezia, la Campionatul Mondial de Dans Sportiv, alţii poate nici nu urmăresc astfel de rezultate sau poate că nu simt nici o bucurie când aud de succesele obţinute de sportivii români prin competiţiile internaţionale. În această categorie trebuie să îi includ şi pe cei care ar putea măcar să le asigure dacă nu niscaiva prime, măcar o recunoaştere publică a meritelor lor. Nu ştiu cum o fi pe la alţii, dar la mine stresul începe de undeva de pe la orele cinci dimineaţa, când femeia de serviciu începe să hârşâie cu mătura prin faţa geamului meu, dându-mi deşteptarea. Nu zic, o fi având săraca de măturat pe la mai multe blocuri şi de aceea îşi începe treaba cu noaptea în cap. Sau poate că vrea să termine mai repede ca să nu o prindă canicula cu mătura în mână sau cine ştie, poate că se grăbeşte şi ea ca să-i mai rămână timp de făcut piaţa şi mâncarea copilaşilor. Chestia e că mă stresează. După vreo jumătate de oră începe şi un vecin posesor al unei rable să tureze motorul şi să încerce disperat să-şi urnească hudubaia timp de vreo jumătate de oră, făcând un zgomot infernal, asemănător unui bătrân bolnav de astm. Aş striga la el, numai că are o faţă mai stresantă decât rabla lui, aşa că îmi bag capul sub pernă şi aştept să dispară. Şi dacă tot mi-a fugit somnul, mă dau jos din pat şi mă duc la baie cu speranţa deşartă că poate a venit apa caldă. Da' de unde! Aşa că fuga la bucătărie, încălzeşte apă ca să te poţi spăla şi bărbieri. Nu v-am spus eu că asta cu vine, vine apa caldă, era doar un zvon? Ies apoi la piaţă şi realizez că ăia de la Institutul Naţional de Statistică ori sunt în slujba conducerii actuale, ori nu se pricep să facă statistici. Păi în afară de câţiva leuţi mai puţin la fructe, nu cred că simte cineva vreo scădere a preţurilor, mai ales că omuleţii ăia spun că preţurile scad de vreo 12 luni încoace. Mare minune că nu luăm nimic gratis, dacă tot spun ei că scad în halul ăsta! Urmează apoi stress-ul unei zile de muncă iar seara, când să te linişteşti şi tu ca omul, auzi pe la ştiri că domnul Victor Ponta se retrage de la şefia PSD şi renunţă la orice fel de post de conducere în partid pentru a nu strica imaginea partidului. Băi, mă leşi? Da' de ce nu renunţi şi la funcţia de premier, pentru a nu strica imaginea guvernului? Stres, dom'le!

 

Lasă un comentariu