Consiliul Naţional al IMM-urilor din România trage un semnal de alarmă cu privire la implementarea noii măsuri 3 - Acţiunii 4.1.1 - „Investiţii în activităţi productive”, care are un potenţial ridicat de fraudare. Reprezentanţii CNIPMM sunt de părere că se pregăteşte o fraudă de proporţii în implementarea Măsurii 3 deoarece nu se poate ca în lipsa unui guvern deplin, să fie lansată o măsură vitală pentru mediul de afaceri în regim de „primul venit, primul servit”! În condiţiile în care istoria a demonstrat că acest sistem a contribuit la fraude în ceea ce priveşte blocajul platformelor şi aplicarea cu ajutorul „roboţilor” de proiecte.

„În calitate de fost secretar de stat în cadrul Ministerului Mediului de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, funcţie din care m-am ocupat şi de domeniul IMM-urilor, consider că implementarea noii Măsuri 3 ar trebui să reprezinte un sprijin real pentru firmele româneşti afectate de pandemie. Doar că, aşa cum a fost ea concepută, generează mai multe probleme, existând chiar şi posibilitatea de fraudă, lucru semnalat şi de CNIPMMR. Unul dintre motivele de îngrijorare ţine de criteriul care stă la baza acestei măsuri, cel al primului venit - primul servit. Acesta, mai mult ca sigur, nu va asigura calitatea proiectelor depuse. Apoi, cei care au gândit documentaţia pentru această măsură nu au luat în considerare corelarea între cifra de afaceri şi valoarea grantului solicitat. Mi se pare nefiresc ca beneficiarii care îndeplinesc criteriile de eligibilitate, dar au o cifră de afaceri în 2019 de 100 de lei şi în 2020 de 50 de lei să poată aplica pentru un grant de 1 milion de euro. Este absurd şi nu sprijină firmele care chiar au nevoie de acest sprijin”, a afirmat Cristian Dima, preşedintele Consiliului Naţional ALDE.

Mai este şi problema valorii maxime a ajutorului de stat de 1.000.000 euro. Acest plafon reduce numărul de beneficiari. La această valoare ar beneficia doar 358 de IMM-uri, spune Cristian Dima. „Trebuie să avem în vedere că pandemia a afectat un număr foarte mare de firme. De aceea, mi s-ar fi părut normal ca valoarea maximă ajutorului nerambursabil să fie în jurul cifrei de 200.000 euro. În acest mod ar fi putut fi sprijinite minimum 1.792 de IMM-uri. Noul guvern, în frunte cu premierul, ministrul Fondurilor Europene şi ministrul Economiei ar trebui să oprească aplicarea acestei măsuri şi să o regândească, în aşa fel încât să sprijine în mod real IMM-urile. Banii destinaţi firmelor ar trebui să ajute un număr cât mai mare, nu doar câteva!”, a declarat Cristian Dima.

Publicat în Politica

În contextul negocierilor pentru formarea unui nou guvern s-a readus în discuţie povestea privind eliminarea cotei unice şi introducerea cotei progresive. Dacă ar merge până la capăt cu această propunere, atunci s-ar face o mare greşeală.
Ca să fac un scurt istoric: cota unică a fost introdusă de guvernarea liberală a lui Călin Popescu-Tăriceanu, iar în perioada în care a fost activă la nivelul de 16% a adus un aport bugetar de 3,6% - 3,8% din PIB.
În ceea ce priveşte această măsură, ideea liberală (pe care ALDE o susţine aşa cum a făcut-o şi la guvernare) este aceea de a avea un sistem de impozitare cu o fiscalitate redusă, suportabilă de contribuabili, cu un sistem de administrare cât mai suplu şi eficient, care să nu împovăreze contribuabilul, ci, dimpotrivă, să îi dea posibilitatea de a se bucura de roadele muncii sale.
Scopul din spatele introducerii cotei unice de impozitare în România a fost unul cât se poate de evident: stimularea economiei!
Şi acest lucru a reuşit să îl facă. Să înţelegem exact situaţia: am avut cote progresive (18% - 40%) până în anul 2004, iar aceste cote aduceau la buget doar 2,6% din PIB. În perioada 2005 - 2018 (când cota a fost de 16%), aşa cum am spus aportul la buget a fost de 3,6% - 3,8% din PIB (adică, o creştere cu 40% mai mare faţă de cotele progresive).
Însă, azi aportul adus de cota unică este mult mai mic faţă de perioada 2005 - 2018. Motivul? PSD a susţinut la guvernare reducerea cotei unice la 10%, ca o compensaţie faţă de creşterea CAS la salarii. Acest lucru a dus la o scădere a veniturilor la buget până la 2,1% PIB. În contextul unei performanţe economice în acea perioadă, această măsură a putut fi de înţeles.
La ora actuală nu cred că revenirea la cota progresivă este soluţia! Nu cred că trebuie să ne întoarcem înapoi în epoca pedepsirii prin taxe a muncii şi a iniţiativei private. Eventuala introducere a unei cote progresive ar însemna un fel de pedeapsă pentru clasa de mijloc şi nu cred că aceasta este soluţia.
Acum, totul depinde de PNL, dacă va susţine măsura cotei unice, introdusă de un guvern liberal, sau va merge pe mâna propunerii făcută de PSD! Avem şansa de a vedea dacă a mai rămas ceva liberal în PNL. Desigur sunt societăţi care cu foarte puţini angajaţi fac profit de sute de milioane de lei din contractele cu consultanţă sau de studii finanţate cu bani europeni sau din împrumuturile nemăsurate luate fără discernământ. Veniturile acestora ar trebui "studiate" mai atent şi găsită o cale de impozitare, dar probabil nu se va atinge nimeni de ele, căci de obicei acestea sunt firme "de casă" sau "puşculiţe de partid" şi atunci povara cade tot pe cei mulţi care cu adevărat susţin cea mai grea povara bugetară.
Cel mai important aspect nu este tocmai procentul de impozitare, ci gradul de colectare şi digitalizarea ANAF. O impozitare progresivă pe un grad dezechilibrat de colectare ar crea un haos şi pentru operatori, şi grave dificultăţi în cadrul ANAF care s-ar răsfrânge tot pe umerii IMM-urilor, acestea fiind categoria cea mai slab reprezentată şi apărată de abuzul statului!

Publicat în Politica

Pandemia, schimbările climatice, determină toate ţările să ia măsuri majore pentru adaptarea economiei mondiale la problemele cu care se confruntă omenirea. Noi avem Dunărea, cea mai ieftină şi mai puţin poluantă rută de transport pentru că se ştie că transportul naval este mai "sărac" în emisii de carbon decât cel rutier.
Dunărea Maritimă este una dintre principalele rute de transport European. Canalul Sulina, căruia transportatorii navali îi spun "autostrada" Dunării este inclus în Coridorul European Rin-Dunăre, a cărui axă principală este formată de căile navigabile interioare Main şi Dunăre, care leagă regiunile centrale din jurul oraşelor Strasbourg şi Frankfurt, trecând prin sudul Germaniei spre Viena, Bratislava, Budapesta şi, în fine, Marea Neagră, de o ramură importantă ce porneşte de la Munchen spre Praga, Zilina, Kosice şi frontiera cu Ucraina.
Un coridor între estul şi vestul Europei, care leagă portul Rotterdam, la Marea Nordului, de portul Constanţa, la Marea Neagră, traversând unsprezece ţări.
De această imensă magistrală de transport, România nu face decât să-şi bată joc!
În loc să încurajeze transportul maritim şi fluvial, prin impunerea unor taxe de căi navigabile imense toţi transportatorii fug către porturile ţărilor vecine care practică tarife mult mai mici. De exemplu, o navă de transport mărfuri ajunge să plătească, în total, la Odessa  - 9.395 euro, la Bourgas, Bulgaria - 6.809 euro, la Varna 10.477 euro şi la Galaţi 13.748 euro.
Taxele de căi navigabile foarte mari au fost reclamate în repetate rânduri de operatorii portuari care au explicat că nu este în joc doar soarta lor economică, ci şi economia ţării care are de pierdut enorm din cauză că transportul naval pe Dunăre este foarte redus.
Este evident că autorităţile româneşti îşi fundamentează tarifele practicate pe căile navigabile pe orice, numai pe concurenţă şi  interesul economic al ţării - NU.
Transportul pe Dunăre trebuie urgent revitalizat pentru că fluviul rămâne una dintre principalele rute de transport, esenţială pentru economia ţării şi teoretic aducătoare de bani la bugeti. Doar teoretic!

Preşedintele Consiliului Naţional al ALDE,
Cristian Dima

Publicat în Politica

Armata are un rol important într-un stat, dar toate democraţiile sănătoase au arătat că separaţia puterilor în stat asigură dezvoltarea armonioasă şi sustenabilă a statului.
Creşterea nivelului de trai, împreuna cu educaţia si promovarea culturii naţionale, sunt obiectivele prioritare ale unui popor ce vrea să fie respectat la nivel internaţional! Sau cel puţin asta este opinia mea.
A apela la tot felul de soluţii de forţă şi impuse de sus a arătat că, pe termen lung, pot genera un dezechilibru major în societate.
Mai ţineţi minte când în fruntea statului a fost impus generalul Gabriel Oprea? Să nu uităm cum acesta aproape a destabilizat România prin baletul făcut pe scena politică. Din păcate, românii uită repede.
Personal, îmi doresc ca educaţia diferită a celor doi militari să dea roade într-un mod diferit pentru statul român, cu beneficii reale pentru români.
Regret că s-a ajuns aici şi că Preşedintele ţării a simţit nevoia să desemneze un militar pentru cea mai importantă funcţie managerială din administraţia publică centrală a statului. Pentru funcţia de premier este necesară o persoană cu experienţă economică aplicată, atât în privat, cât şi în administraţie. Totodată, e nevoie de un om care să dea dovadă de o diplomaţie politică rafinată.
Din păcate, niciuna dintre aceste calităţi nu cred că îl caracterizează pe generalul „grăsuţ”, cum îl caracteriza un fost consilier prezidenţial. „Unde a luptat acest grăsuţ? Unde a dat ochii cu duşmanul? În bazar la Bagdad, când se ducea să cumpere ceapă? Ce operaţiuni militare a condus? Delegaţiile oficiale de la aeroport la hotel?” - sunt întrebări pe care fostul consilier prezidenţial Cătălin Avramescu le punea.
Dacă „cineva” a conceput un plan diabolic încât să moară sute de români pe zi din cauza unui virus care în toate ţările a fost îngrădit prin metode specifice şi nu mai produce victime, astfel încât să se ajungă să fie justificată nominalizarea unui militar în fruntea Guvernului, atunci o asemenea gândire se încadrează la subminarea statului român, un atac la sănătatea cetăţenilor. Sper să nu fie aşa, este doar un scenariu pe care l-am auzit zilele acestea. Sper doar să fie o nouă greşeală a Preşedintelui, care nu va produce  efecte negative asupra românilor.

Publicat în Politica

O gândire greşită, care a luat tot mai multă amploare în ultimele luni: dacă mie mi-e bine, ce mă interesează de ceilalţi? Cam aşa aş sintetiza situaţia privind vaccinarea în ţara noastră.
Avem următorul context: suntem la coada Europei, departe de ţările vest europene care au ajuns la o rată de vaccinare de peste 60%. Şi vedem consecinţele. În vreme ce în alte state sistemul de sănătate nu este pus sub presiune, iar numărul de infectări şi decese este redus, în România situaţia stă fix invers.
Cifrele vorbesc de la sine. România, potrivit datelor Worldometer, se afla duminică, 10 octombrie, pe locul 4 în privinţa numărului de noi decese din cauza Covid-19 şi pe locul 8 la numărul de noi cazuri de infectare cu Covid-19. De precizat că vorbim de testarea din weekend, atunci când cifrele în ţara noastră sunt mai reduse.
Diferenţa dintre România şi o ţară în care rata de vaccinare a depăşit 60% este evidentă. În ţările cu o rată ridicată a vaccinării oamenii nu fac forme grave, nu aglomerează sălile de terapie intensivă, iar măsurile sunt relaxate. La noi, situaţia e fix invers - cei nevaccinaţi reprezintă cea mai mare proporţie a celor care se infectează sau pierd lupta cu virusul.
Recent am citit un articol al Brand Architects – Boutique of strategy (http://addictive-strategy.com/si-totusi-de-ce-nu-ne-vaccinam/), care face o serie de corelaţii extrem de interesante între rata de vaccinare şi o serie de indicatori, printre care PIB per capita, investiţia per capita în sănătate.
Datele sunt extrem de clare, chiar şi pentru un ochi neavizat în tainele statisticii. Din corelaţia cu PIB per capita, rezultă faptul că, cu cât o ţară este mai săracă, cu atât refuză mai mult vaccinarea. România intră într-o categorie în care se mai află Moldova, Bulgaria sau Ucraina.
În privinţa corelaţiei cu investiţiile din sănătate vedem că România este, din nou, în subsolul clasamentului. Autorul articolului pune un verdict crunt: ţările cu un procentaj redus de vaccinare au un sistem feudal de sănătate, cu investiţii extrem de reduse! Din nou, suntem în aceeaşi categorie cu Bulgaria, Ucraina şi Moldova, la o distanţă mare de Polonia, Cehia sau Ungaria (cu investiţii de 4-6 ori mai mari în sănătate) şi la ani lumină faţă de ţări precum Germania, Austria sau Olanda (cu investiţii de 8 – 12 ori mai mari în sănătate).
Pe lângă aceste corelaţii făcute în articol, eu aş mai adăuga şi încrederea în autorităţi. Din păcate, în vreme ce alte state au acţionat precis, în baza unei strategii concrete, în România s-a acţionat haotic. Oamenii nu au înţeles nimic din măsurile Guvernului. Mai grav este faptul că reprezentanţi ai statului s-au culcat pe o ureche în privinţa pandemiei şi ne spuneau la începutul verii (când abia depăşeam 5 milioane de persoane vaccinate măcar cu o doză) că am învins pandemia sau că pandemia e pusă pe pauză. Nu te poţi aştepta ca oamenii să se vaccineze atunci când tu, instituţie a statului, reprezentant al autorităţilor, le spui că totul e în regulă, că greul a trecut.
Comunicarea joacă un rol cheie în ceea ce priveşte pandemia şi mai ales vaccinarea. Când anti-vacciniştii comunică mai bine şi mai intens decât specialiştii în sănătate şi chiar autorităţile statului, atunci este extrem de complicat.
Anul trecut ne rugam cu toţii să apară vaccinul pentru a pune capăt pandemiei. Acum, avem mai multe tipuri de vaccin, însă doar puţin peste 30% din populaţie s-a vaccinat. Eu m-am vaccinat imediat ce a fost posibil, de aceea e un lucru pe care cu greu îl înţeleg. Ar trebui să conteze mai mult vocea specialiştilor, a epidemiologilor, decât vocea unor indivizi care aruncă în public lozinci pline de ură faţă de vaccin.
Totuşi, fiecare român trebuie să înţeleagă faptul că vaccinul este singura noastră arma în faţa acestui virus. Aşa ne putem proteja, putem evita să ajungem în spital în stare gravă.

Publicat în Politica

Traficul de mărfuri în porturile Dunării maritime este pe un trend descedent pronunţat în ultimii doi ani. În condiţiile în care în porturile Dunării maritime se desfăşoară proiecte de investiţii, iar operatorii portuari sunt pregătiţi pentru schimbările de infrastrură portuară ce se prefigurează ca urmare a acestor investiţii, traficul de mărfuri pe Dunăre ar putea rămâne tot la valori minime dacă nu se fac schimbări şi în modul de taxare, în special pe Canalul Sulina. De ce în special pe acest canal? Pentru că din cauza tarifelor de canal exagerate, navele preferă să ocolească această rută de transport naval. Orice ministru va veni la Transporturi, trebuie să aibă în vedere această problemă majoră. Tarifele enorme percepute pentru navele care tranzitează Canalul Sulina nu fac decât să blocheze efectiv traficul de mărfuri pe Dunăre, iar investiţiile în modernizarea porturilor se vor dovedi a fi inutile în aceste condiţii.
Din cauza acestor tarife greu de suportat, care sunt mult mai mari decât în ţările vecine, mărfurile sunt reorientate către transportul rutier, care vine cu o serie de neajunsuri pentru România, cele mai importante fiind rezumate la aglomeraţie pe şosele, deteriorarea accentuată a drumurilor, dar şi efectele asupra calităţii mediului prin poluarea cu gaze de eşapament.
De aceea, taxele şi tarifele practicate de România pentru transporturile maritime şi fluviale trebuie ajustate astfel încât să devenim competitivi, iar transportatorii să nu mai umple porturile din Bulgaria sau de la Ismail (Ucraina).
Să nu uităm că 47% din totalul sectorului navigabil al Dunării, adică 1.085 kilometri, sunt în România. Drumul fără pulbere al Dunării este legătura directă cu nouă state europene. Ce folos?

Publicat în Politica

În ultimele luni, scena politică din România a fost dominată de campania electorală a candidaţilor la şefia PNL, Florin Cîţu şi Ludovic Orban. În weekendul trecut s-a desfăşurat alegerile liberalilor, iar începând de săptămâna aceasta, premierul Florin Cîţu ar trebui să se axeze pe problemele ţării care se zbate în criză economică şi sanitară.
„Toată campania pentru alegerile parlamentare, cei din PNL ne-au bombardat cu mesajul "pentru revenirea la normalitate". Ce însemna această normalitate? Nu ştie nimeni! Sper doar ca ea să nu fi însemnat ce vedem azi: scumpiri, haos, interese politice. După Congresul PNL este cazul ca "revenirea la normalitate" să fie pusă în practică, pentru că ultimele luni numai normale nu au fost.
Revenirea la normalitate trebuie să însemne revenirea la problemele reale ale românilor, la agenda cetăţenilor. Ce presupune acest lucru?
1) Identificarea de soluţii pentru facturile uriaşe din energie;
2) Găsirea de soluţii pentru a aplana scumpirile la alimente şi produse de bază;
3) Măsuri concrete pentru mediul de afaceri, grav afectat de pandemie;
4) Soluţii, nu vorbe, pentru criza COVID-19 - locuri suficiente în spitale pentru cetăţenii care devin pacienţi cu COVID-19 sau alte afecţiuni ignorate în criza sanitară care nu se mai termină!
Acestea ar fi doar o parte dintre punctele aflate pe agenda românilor. Ele contează cu adevărat! După 3 luni de zile în care au fost preocupaţi mai mult să îşi dea în cap unii altora a venit vremea să guverneze şi pentru români! Să termine cu toate crizele artificiale generate şi să se apuce de guvernare”, a opinat preşedintele Consiliului Naţional al ALDE, Cristian Dima.

Publicat în Politica

Preşedintele Consiliului Naţional al ALDE, Cristian Dima, îl ceartă, dar îl iartă pe Ludovic Orban şi îl invită pe actualul preşedinte al PNL să vină în ALDE, invitaţie ce ar putea fi onorată dacă Orban nu va câştiga alegerile din 25 septembrie 2021.

„ALDE este un proiect politic deschis tuturor liberalilor din România, inclusiv lui Ludovic Orban, cel care, în trecut, a făcut multe greşeli faţă de partidul nostru. De la înălţimea funcţiei de preşedinte al PNL, Ludovic Orban nu a acordat ALDE respectul cuvenit în mai multe rânduri în trecut. Astăzi presupun că regretă unele decizii pe care le-a luat. Traiectoria normală a liberalilor este una singură: către ALDE. Pentru că ALDE a rămas singurul partid liberal din România. Ne-am asumat încă de la înfiinţare să păstrăm vie flacăra liberalismului românesc. Asta am făcut inclusiv în cele mai grele momente ale existenţei partidului. De partea cealaltă, PNL, vechiul partid liberal, a început încă din 2014 să renunţe cu totul la valorile şi principiile sale fundamentale, cele liberale. Din 2014 şi până azi, mai ales după fuziunea cu PDL, vechii liberali au început să cam dispară din PNL. Practic, cei mai înrăiţi susţinători ai lui Traian Băsescu au pus stăpânire pe partid. După Congresul din 25 septembrie liberalii adevăraţi vor fi tot mai puţini în PNL. Tocmai de aceea consider că aceia dintre vechii liberali care doresc să continue politicile liberale, care îşi doresc să menţină vie flacăra liberalismului din România, inclusiv Ludovic Orban, îşi pot găsi locul în ALDE. Ca liberali am învăţat să iertăm şi să trecem peste disensiunile pe care le-am avut în trecut. Personal, consider că putem să găsim multe puncte comune chiar şi cu Ludovic Orban, cu care mulţi dintre colegii din ALDE au fost colegi în PNL. Locul liberalilor adevăraţi este în ALDE, iar cu cât suntem mai mulţi, cu atât suntem mai puternici. Vocea liberalilor din România trebuie să se facă auzită tot mai puternic în continuare!“, scrie pe pagina sa de Facebook, Cristian Dima.

Publicat în Politica

Să o luăm cu începutul. În 2 ani de zile am tot discutat despre faptul că ţara noastră s-a tot împrumutat. Şi s-a împrumutat într-atât de mult încât datoria publică a depăşit 50%. Dar nu asta e problema cea mai gravă. Împrumuturile au fost făcute pentru a acoperi deficitul bugetar, care să ascundă, până la urmă, proasta guvernare.
Mai grav este faptul că efectele guvernării haotice, iresponsabile şi fără sens a României nu sunt ignorate de către instituţiile din exteriorul României. Spre exemplu, în doar 6 luni de zile, obligaţiunile pe termen lung (10 ani) s-au scumpit considerabil. Pe 9 martie 2021 dobânda era de 3,245%, pe 9 august 2021 dobânda era de 3,805%, iar pe 9 septembrie 2021 dobânda a ajuns la 4,055%. Această scumpire a creditelor luate de România cu 25% este efectul absenţei măsurilor economice (minister gestionat de USR-PLUS în ultimele 6 luni), dar şi a crizei politice generată, ce să vezi, de acelaşi USR-PLUS.
Dacă e să facem nişte calcule, la o datorie totală de aproximativ 550 de miliarde de lei, creşterea costului de finanţare ne aduce o povară anuală de 4 miliarde de lei!
România a ajuns în situaţia în care se împrumută la cele mai mari costuri din întreaga Uniune Europeană. Majoritatea statelor europene au dobânzi care încep sub 2% la aceleaşi obligaţiuni. De ce la noi e diferit faţă de ceilalţi? Din cauza proastei guvernări!
Motivul pe care ni-l tot flutură prin faţa ochilor pentru a justifica împrumuturile enorme este acela că o fac doar pentru investiţii. Păi, măi oameni buni, de ce vă tot împrumutaţi cu zeci de miliarde de euro, dacă România are la dispoziţie sume considerabile din fonduri europene? Vă răspund tot eu: incompetenţa unui domn de la USR care a fost ministru al fondurilor europene (Cristian Ghinea).
Cam câţi bani avem la dispoziţie din fonduri europene? Câteva zeci de miliarde! Din banii europeni destinaţi investiţiilor pentru perioada 2014-2020 guvernul a absorbit, până acum, doar 17,32 miliarde de euro din 33,723 de miliarde de euro, asta în condiţiile în care România va mai primi încă 30 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană şi în exerciţiul 2021-2027. Apoi, să nu pierdem din vedere că cei din Guvern stau pe 4,5 miliarde de euro necheltuiţi din PNDR, iar pe lângă aceste fonduri mai sunt şi cele 800 de milioane de euro din celebrul PNRR pentru alimentare cu apă. Adică sunt bani suficienţi pentru dezvoltarea satelor sau a oraşelor, cei din Guvern trebuie doar să îi şi folosească.
Din păcate pentru România, această proastă guvernare pe care o traversăm de aproape 2 ani de zile va fi plătită cu miliarde de lei şi de euro tot de către români! Asta doar la nivel de economie naţională.
Însă, proasta guvernare se vede în facturile tot mai mari la energie electrică şi la gaze (unele cu peste 20% mai mari de la o lună la alta sau chiar mai mult). Se vede în spitalele în care nu s-a făcut nimic în 2 ani de zile, în condiţiile în care ne confruntăm cu o pandemie. Se vede în şcolile lipsite de condiţii decente, în care copiii vor sta în frig din cauză că nu s-au făcut investiţii, deşi copiii au stat aproape un an de zile acasă. Se vede în valoarea tot mai mare a euro, care afectează traiul de zi cu zi.
Toate acestea îi afectează pe români. Spre exemplu, anul trecut, pe vremea aceasta, un euro era 4,84 lei, iar în acest moment valoarea unui euro este 4.94 lei, o diferenţă de 10 bani. Această diferenţă de schimb valutar înseamnă un plus de 35 de lei în fiecare lună aplicată la o chirie de 350 de euro. Dacă ne gândim la românii care vor să achiziţioneze un apartament cu valoarea de 100.000 de euro, diferenţa de schimb valutar aduce un plus de 10.000 de lei faţă de anul trecut. Creşterea euro înseamnă şi creşterea facturilor operatorilor de internet şi telefonie mobilă care sunt mai mari. Ce cumpăram acum doi ani cu 200 de lei, nu mai putem lua anul acesta!
România are nevoie de o guvernare cât mai responsabilă, cu profesionişti şi centrată pe oameni, nu pe interese mărunte. Crizele de azi le vom plăti ulterior mult mai greu!

Publicat în Politica

Se miră cineva că prețul la energie a crescut? Sincer, nu prea ar trebui. Liberalizarea prețului la energie era semnalul clar că lucrurile vor lua o turnură nefastă pentru români. Prin această liberalizare s-au introdus în circuitul energiei de la producător la consumator niște hoarde de, hai să le spunem, samsari. E vorba despre intermediarii care vin și dau facturile mărite românilor.
Prin liberalizarea prețului la energie, statul român și-a dat singur palme. Și a dat până i-a adus pe români la disperare. ANRE și toți responsabilii din Guvern în ceea ce privește procesul de liberalizare sunt principalii vinovați pentru situația în care am ajuns azi. Ei ar fi trebuit să stabilească întreaga procedură de liberalizare. Doar că, în stilul tipic românesc, s-au culcat pe o ureche.
În acest moment, statul român produce 75% din energia electrică tranzacționată zilnic. Aproximativ 27% energie hidro, în jur de 23% nuclear, iar restul cărbune și gaz. Dacă e să avem aceste lucruri în vedere, ajungem la următoarea concluzie: apa e gratis, fisiunea nucleară e un proces care se realizează ca acum 30 se ani (deci nu presupune bani de cercetare sau alte costuri în plus), iar cărbunele, din câte știu eu, nu s-a scumpit semnificativ.
În aceste condiții, de unde facturile dublate, triplate sau cine știe de câte ori mai mari? Răspunsul e simplu și revin la samsarii de care vorbeam la început. Energia electrică trece din mainile inginerilor care o produc în mâinile intermediarilor, cei care joacă prețurile cum vor și cărora nu le pasă de români, pentru că sunt mai preocupați de propriul lor profit.
Peste costurile pe care le stabilesc acești intermediari vin și distribuitorii mari din România, care adaugă și ei partea lor de profit. Asta pentru că pot și pentru că au monopol pe rețeaua electrică ce ajunge în casele românilor.
Ironia face că, atât statul român, cât și cetățenii și IMM-urile ajung să plătească prețuri exorbitante pentru energia electrică doar pentru că o lasă în mâinile acestor samsari energetici, dar o lasă în mod legal!!! Pentru că așa e legea!
În nici 10 ani, traseul energiei de la producător la consumatorul final s-a schimbat extraordinar de mult. Dacă în urmă cu 10 ani traseul era Producător – Transportator – Distribuitor - Consumator Final, acum pe acest traseu au intervenit și alții, iar traseul arată astfel: Producător – Transportator – Burs㠖 Broker - Certificate CO2 – Distribuitor -Trader Energie - Consumator Final. Fiecare dintre cei care au intervenit pe traseu își ia birul.
Soluția ar trebui să fie un pachet de măsuri care să îi protejeze în mod real pe români, dar și pe reprezentanții IMM-urilor, care riscă să ajungă în faliment. Soluția subvențiilor către populație e una pe termen scurt, care nu face decât să pună presiune pe buget, pentru că Guvernul scoate bani din bugetul țării spre a compensa lăcomia intermediarilor. Măsurile adoptate trebuie să fie unele legislative, care să protejeze consumatorul vulnerabil, dar care să pună la punct și obligațiile fiecărui intermediar în traseul energiei de la producător la consumatorul final.

Publicat în Politica
Pagina 1 din 3