La Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” au fost achiziţionate trei aparate de anestezie de înaltă performanţă, care sunt dotate cu sisteme de monitorizare a funcţiilor vitale în timpul intervenţiilor chirurgicale.
„Depunem toate eforturile pentru a aduce în spitalele gălăţene echipamente moderne, astfel încât pacienţii să beneficieze de noi tratamente. În ultimii ani, spitalele gălăţene au fost dotate cu sute de aparate medicale performante, pentru zeci de specialităţi medicale. Astfel, astăzi, la Galaţi, bolnavii de cancer pot face radioterapie cu accelerator liniar de particule, pacienţilor cu anumite afecţiuni cardiace li se pot monta stenturi sau stimulatoare cardiace, iar anumite intervenţii chirurgicale se pot realiza acum cu riscuri mult mai mici şi complicaţii reduse pentru pacienţi. Şi nu ne oprim aici, continuăm să investim pentru gălăţeni. Recent, la cea mai mare unitate medicală din judeţ, au fost aduse trei aparate moderne de anestezie, în urma unei noi investiţii a Consiliului Judeţean. Echipamentele au fost deja instalate în Blocul Operator. Până la sfârşitul acestui an, la Spitalul Judeţean vor mai ajunge şi alte echipamente medicale, printre care un aparat de radiologie performant şi mese moderne de operaţie”, a declarat Costel Fotea, preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi.
Valoarea celor trei aparate de anestezie este de aproximativ 1,5 milioane de lei, fonduri din bugetul propriu al Consiliului Judeţean Galaţi.

Publicat în Știrea zilei

Cuvântul „plastic” din denumirea de „Chirurgie Plastică” provine din grecescul „plastikos” care înseamnă „a modela”, adevăratele origini preced însă cu mult timp rădăcinile sale lingvistice. Originea specialităţii este documentată de vechi papirusuri egiptene şi de texte sanscrite din India antică.

Adevărata dată de naştere a chirurgiei plastice reconstructive este încă disputată de către istorici. Medicii din Egiptul Antic sunt creditaţi ca fiind primii autori ai unor intervenţii chirurgicale care fac parte din ansamblul actual al specialităţii. În papirusul „Edwin Smith”, datat cu aproximativ 3000 de ani î.e.n., sunt descrise tratamente chirugicale ale unor leziuni faciale, incluzând tratamentul unor fracturi mandibulare şi nazale.

 

Primele transplanturi de piele din Antichitate

 

Tentativele de transplant de piele datează încă din secolul al 6-lea î.Hr. Au ajuns până la noi mărturii despre chirurgul indian Sushruta, care reconstituia nasul, buzele şi lobul urechii. În vremea aceea, adulterul era pedepsit prin tăierea nasului, aşa că acest chirurg nu ducea lipsă de pacienţi. Anestezicul folosit pentru astfel de operaţii era vinul în exces.

Mult mai târziu, în secolul al XVI-lea, italianul Gaspare Tagliacozzi se ocupa, de asemenea, de reconstrucţia nasului (rinoplastie). Tot în această perioadă, spătarului Nicolae Milescu i s-a tăiat nasul pentru trădare, apelând şi el apoi la medicii timpului pentru reconstrucţie (parţial reuşită). Încercările de transplant de piele de la animal (oaie) la om au eşuat.

În 1823, doctorul Christian Bünger a reuşit primul transplant de piele autonom, folosind piele de pe coapsa unui pacient, pentru a-i reconstrui nasul (până atunci pentru reconstrucţie se foloseau numai fragmente de piele care rămâneau ataşate de locul de unde erau desprinse până când transplantul reuşea).

Doctorul elveţian Jacques Reverdin a descoperit că transplantul reuşeşte mai bine, dacă se foloseşte un strat mai subţire de piele, decât pielea pe toată grosimea ei. El a fost primul chirurg căruia i-a reuşit transplantarea de piele de la altă persoană, pentru tratamentul ulcerelor pielii şi arsurilor.

În 1881, s-a folosit pentru prima oară, pentru transplant, piele provenind de la o persoană decedată (era vorba de un bărbat lovit de trăsnet).

 

Mutilările soldaţilor din cele două războaiele mondiale

 

Odată cu apariţia anesteziei şi antisepsiei, chirurgia reconstructivă s-a dezvoltat, devenind extrem de utilizată şi ca urmare a numărului imens de răniţi din Primul Război Mondial. Istoria a păstrat numele celebrului chirurg Harold Gillies, care, împreună cu echipa sa, a încercat (reuşind adeseori) să refacă mii de feţe distruse de gloanţe şi obuze. Există mărturii scrise care arată că medicul menţionat petrecea ore întregi proiectând fiecare reconstrucţie cu ajutorul desenelor sau chiar al modelelor de ceară. Ulterior,  realiza un model de ghips pentru noua faţă a pacientului.

De cealaltă parte a frontului, chirurgul Jacques Joseph efectua operaţii similare pe soldaţii germani desfiguraţi. Interesant este că acest chirurg este considerat primul chirurg plastician din Europa, deoarece a dezvoltat chirurgia cosmetică, gândită  nu numai pentru necesităţi fizice, ci şi  pentru avantajul estetic şi psihologic.

Chirurgia estetică s-a dezvoltat prin imaginarea unor tehnici din ce în ce mai sofisticate şi ca urmare a celui de al Doilea Război Mondial. Aşa au apărut specialişti în chirurgie plastică şi spitale cu această dedicaţie. A ajuns celebru în lumea medicală chirurgul Archibald McIndoe, care şi-a petrecut ani de zile reconstruind feţele şi mâinile aviatorilor care au suferit arsuri, ca urmare a bătăliilor pentru apărarea Marii Britanii.

 

Parbrizul incasabil şi centura de siguranţă – rezultatul apelurilor chirurgilor plasticieni

 

Un fapt oarecum inedit este influenţa chirurgilor plasticieni asupra industriei auto din anii ’40. În Statele Unite, foarte mulţi pacienţi soseau pe mesele de operaţie în urma accidentelor rutiere. Cunoscând cauza rănilor faciale pe care le tratau, plasticienii au facut presiuni asupra asociaţiilor producătorilor auto să folosească un alt tip de parbriz care să nu se spargă în cioburi după impact. Tot în urma presiunilor chirurgilor plasticieni a fost inventată şi centura de siguranţă.

Chirurgia plastică, prin posibilităţile sale de a reconstrui pielea şi ţesuturile acolo unde au fost distruse de boală sau accident, s-a dezvoltat în strânsă colaborare cu celelalte specialităţi chirurgicale. Un avânt considerabil s-a produs cu precădere în ultimele decenii, odată cu apariţia noului domeniu al microchirurgiei, adică al realizării actului operator sub microscop, prin utilizarea de instrumente şi materiale de sutură extrem de fine. Aceste tehnici au făcut posibile intervenţii chirurgicale de tipul reconstruirii vaselor de sânge sau a nervilor, ori de tipul replantării segmentelor amputate (degete, mână, picior, scalp), dar şi transferul de ţesuturi dintr-o parte în alta a corpului, şi chiar transplantul de organe.

 

Agrippa Ionescu a realizat primul transplant de piele din România

 

Creatorul Şcolii Româneşti de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă a fost prof. dr. Agrippa Ionescu. În anul 1958 acesta înfiinţează la Bucureşti Spitalul Clinic de Traumatologie şi Chirurgie Plastică şi Recuperatorie în str. Arh. Ion Mincu nr.7, pe care îl organizează şi îl conduce timp de 40 ani. Aici realizează primul transplant de piele într-un cadru spitalicesc organizat. Prin mâinile marelui profesor au trecut şi s-au format peste 300 specialişti, astăzi medici foarte cunoscuţi şi apreciaţi: prof. dr. Ioan Lascar, prof. dr. Dan Enescu, prof. dr. Tiberiu Bratu.

Publicat în Mozaic
Luni, 09 Noiembrie 2015 00:00

Anestezia generală şi creierul uman

Creierul uman poate suferi, sub anestezie generală, modificări în activitatea, structura şi funcţia cognitivă. Dacă ai avut vreodată o intervenţie chirugicală cu anestezie generală, poate îţi aminteşti cum medicul te-a pus să numeri de la 100 înapoi. Câteva ore mai târziu îţi revii din "coma reversibilă", nefiind conştient de ceea ce ţi s-a întâmplat în timpul intervenţiei chirurgicale. Dar ce s-a întâmplat când corpul, în special, creierul a trecut prin această procedură, şi de ce nu simţim durerea sau nu putem să ne amintim ceva?

 

Doza de anestezic

 

În Statele Unite ale Americii, 40 de milioane de anestezice sunt administrate pacienţilor anual, dar sunt multe neclarităţi în această intervenţie şi în efectele ei. Anestezia, ca procedură, este considerată  reuşită atunci când pacientul trece toate aceste etape: amnezia, analgezia, relaxarea musculară, şi pierderea cunoştinţei. O doză prea mare sau prea mică poate cauza trezirea pacientului în timpul operaţiei, ce poate provoca unora declinul cognitiv postoperator.

Doza recomandată de anestezie generală este de 1 concentraţie alveolară minimă (MAC). 50% dintre pacienţii ce inhalează 1MAC de anestezie nu se mişcă ca răspuns la stimulii de durere. Studiile au demonstrat că este nevoie de concentraţii mai mici de anestezic decât 1MAC pentru a induce starea de inconştienţă decât pentru a preveni mişcarea ca răspuns la o intervenţie chirurgicală.

Dozarea depinde de doi factori extrem de importanţi: starea de sănătate a pacientului şi anestezicele sau sedativele pe care acesta le-a utilizat. Anesteziştii folosesc o combinaţie de medicamente, inclusiv xenon gaz, sevofluran, propofol şi midazolam  pentru a seda.

 

Creierul şi anestezicul Sevoflurane

 

Sevoflurane este adesea folosit pentru a induce sau a menţine starea de inconştienţă a pacientului supus unei intervenţii chirurgicale şi o doză mai mică de 1 MAC de agent anestezic inhalat e suficientă pentru a afecta regiunile creierului responsabile de memorie. Aceste regiuni includ cortexul vizual primar si cortexul de asociere, ce înseamnă informaţiile adunate în reprezentări complexe.

Un studiu publicat în 2007 în revista ''Anesthesia and Analgesia'' a descoperit că 0,25 MAC de sevoflurane ar putea creşte nivelul fluxului sanguin cerebral (CFB) în lobul occipital al creierului, centrul de procesare vizuală. Aceasta creştere a CBF influenţează modul în care celulele creierului încearcă să supravieţuiască, precum şi modul în care acestea îndeplinesc sarcinile desemnate, cum ar fi gândirea. Folosirea acestei doze duce la încetinirea acestor procese.

Un alt studiu, din 2008, a demonstrat că o doză de 0,5 MAC de sevoflurane aduce mai mult sange oxigenat la creier, care ar avea drept rezultat pierderi de memorie. Prea mult oxigen poate produce şi leziuni tisulare neuronale.

 

Creierul şi anestezicele Propofol şi Ketamina

 

Cercetatorii cred că propofolul influenţează receptorii GABA, care sunt implicaţi în controlul somnului şi  vigilenţei. Un studiu din 2011, publicat în European Journal of Anesthesiology, a constatat că simţul conştiinţei este produsul legăturilor între mai multe părţi ale creierului. Un creier anesteziat a fost, în primul rând, afectat la nivelul creierul mijlociu sau a mezencefalului în care există o abundenţă de receptori GABA.

Ketamina, în doze mai mici, face creierul foarte activ, iar în doze mai mari va avea efectul opus. Ketamina este un anestezic disociativ, ceea ce înseamnă că nu face pacienţii complet inconştienţi. Mai degrabă, ea inhibă simţurile lor, hotărârile şi coordonarea de până la 24 de ore. „Acest medicament blochează  receporii NMDA, care sunt vitali pentru învăţare, memorie, locomoţie şi plasticitate neuronală”, a declarat dr. Theodore Henderson, fondatorul Fundaţiei Neuro-Laser şi Neuro-Luminance în Denver.

 

Copiii şi Anestezia

 

Copiii sub vârstă de 4 ani care au suportat anestezie generală sunt predispuşi la dificultăţi de înţelegere a limbajului. Totodată, pot avea un IQ mai mic şi, cel mai probabil, vor prezenta o scădere a densităţii materiei cenuşii în regiunile din spatele creierului lor - în mod special în lobul occipital şi cerebel, care coordonează şi reglementează activitatea musculară.

 

Îmbătrânirea şi anestezia

 

Recuperare post anestezie a pacienţilor mai în vârstă poate dura până la şase luni, potrivit unui studiu publicat în 2013. În mare parte, în această recuperare este nevoie de mult timp, deoarece pacienţii vârstnici sunt mult mai predispuşi la uşoare modificări mentale. 35% dintre aceştia pot suferi de demenţă.

 

Anestezia şi viitorul 

 

Cercetatorii au descoperit o mulţime de informaţii cu privire la efectele anestezicelor asupra creierului graţie procedurii de Imagistică prin rezonanţa magnetică funcţională. Dar încă nu se ştie fiecare detaliu cu privire la modul în care funcţionează anestezicele. Aceasta compilaţie de studii sugerează că creierul uman suferă modificări într-o stare de anestezie, iar, pe de altă parte, dacă aceste medicamente nu vor fi folosite, pacienţii vor suferi alte daune. 

Publicat în Sanatate