Microplastice au fost descoperite pentru prima dată în zăpada din Antarctica, potrivit unui studiu publicat miercuri, relatează dpa.
Microplasticele sunt definite ca orice fragment de plastic cu o lungime mai mică de cinci milimetri.
Studenta Alex Aves de la Universitatea din Canterbury a colectat mostre de zăpadă din 19 locuri de pe platforma de gheaţă Ross din Antarctica în 2019 şi a spus că a fost şocată să descopere microplastice în fiecare probă.
"Este incredibil de trist, însă găsirea de microplastice în zăpada proaspătă din Antarctica evidenţiază gradul de poluare cu plastic chiar şi în cele mai îndepărtate regiuni ale lumii", a mai spus ea.
În cadrul cercetărilor conduse de aceasta, publicate în revista ştiinţifică "The Cryosphere", au fost descoperite în medie 29 de particule de microplastic pe litru de zăpadă topită.
Densitatea microplasticelor a fost de aproape trei ori mai mare lângă bazele ştiinţifice de pe Insula Ross, Baza Scott şi Staţia McMurdo.
Dintre cele 13 tipuri diferite de plastic găsite, cel mai frecvent a fost PET (polietilen tereftalat), folosit în fabricarea de sticle de băuturi răcoritoare şi articole de îmbrăcăminte.
Este posibil ca microplasticele să fi parcurs mii de kilometri prin aer, însă este la fel de probabil ca prezenţa oamenilor în Antarctica să fi stabilit o "amprentă" de microplastic, afirmă cercetătorii.
Studiul a confirmat ceea ce oamenii de ştiinţă se aşteptau, a afirmat Olga Panto, cercetător principal la Institutul de Cercetare şi Ştiinţa Mediului.
"Este cu adevărat imposibil ca orice organism să evite acum impactul activităţii umane, asemănător cu felul în care toate mediile şi organismele sunt afectate de schimbările climatice determinate de om", a spus ea.
Sunt necesari paşi importanţi pentru a reduce utilizarea şi gestionarea plasticelor, a mai spus Panto. (sursa Agerpres)

Publicat în Mapamond

Bacterii care conţin gene ce le oferă o rezistenţă naturală antibiotică şi antimicrobială au fost descoperit în Antarctica şi au potenţialul de a se răspândi în afara regiunilor polare, potrivit oamenilor de ştiinţă din Chile, informează Reuters.
Andres Marcoleta, cercetător în cadrul Universităţii din Chile, conducătorul studiului publicat în luna martie în revista Science of the Total Environment, a spus că aceste ''supraputeri'', care au evoluat pentru a rezista la condiţii extreme, sunt conţinute în fragmente ADN mobile care pot fi uşor transferate altor bacterii.
''Ştim că solurile din Peninsula Antarctică, una dintre regiunile polare cele mai afectate de topirea gheţii, găzduieşte o mare varietate de bacterii'', a spus Marcoleta. ''Şi că unele dintre acestea constituie o sursă potenţială de gene ancestrale care conferă rezistenţă la antibiotice''.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Chile au colectat mai multe mostre din Peninsula Antarctică în perioada 2017-2019.
''Merită să ne punem întrebarea dacă schimbările climatice ar putea avea un impact asupra apariţiei bolilor infecţioase'', a spus Marcoleta.
''Într-un scenariu posibil, aceste gene ar putea părăsi acest rezervor şi promova apariţia şi proliferarea bolilor infecţioase''.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că bacteriile Pseudomonas, unul dintre grupurile predominante de bacterii din Peninsula Antarctică, nu sunt patogene, ci pot fi o sursă de ''gene rezistente'', care nu sunt anihilate de dezinfectanţi obişnuiţi cum ar fi cuprul, clorul sau amoniul cuaternar.
Cu toate acestea, celălalt fel de bacterii pe care l-au analizat, Polaromonas, are ''potenţialul de a inactiva antibioticele de tipul beta-lactamice, care sunt esenţiale pentru tratamentul diferitelor infecţii'', a spus Marcoleta. (sursa Agerpres)

Publicat în Sanatate

Un val de căldură fără precedent s-a produs în Antarctica, în acest weekend, în unele locuri fiind -10 grade, într-o perioada a anului când ar fi trebuit să fie -50 C. Şi în regiunea Polului Nord temperaturile au fost cu 30 de grade C peste normal acum câteva zile.

În Antarctica începe toamna, ziua este tot mai scurtă şi ar trebui să fie foarte frig, dar pentru câteva zile a fost extrem de cald pentru standardele de acolo. La staţia rusească de cercetare Vostok, unde maximele perioadei ar trebui să fie de -53 C, au fost vineri -17,7 C. Vostok este locul din lume unde s-a înregistrat cea ma scăzută temperatură: -89,2 C, în 1983, informează Hotnews.

Căldura neobişnuită a atins partea de est a uriaşului continent de gheaţă. La staţia franco-italiană de cercetare Concordia au fost -12,2 C, în timp ce media lunii martie este -49 C. Au fost şi locuri din Antarctica unde s-au înregistrat temperaturi pozitive şi a şi plouat, într-o perioadă a anului când ar fi trebuit să fie ger serios de -35 -25 C.

În unele locuri aceste extreme de temperatură s-au menţinut pentru trei zile, iar climatologii ar fi spus că aşa ceva este imposibil pentru cele mai reci locuri din lume.

Deşi vorbim despre temperaturi scăzute dacă le comparăm cu cele de la noi, extremele din Antarctica au fost aduse de un uriaş ”dom de căldură” care s-a poziţionat peste o parte semnificativă a continentului şi nu a mai permis umezelii să evadeze.

Şi în cealaltă zone rece uriaşă a planetei, la nord, temperaturile au fost miercuri şi joi cu peste 30 de grade mai ridicate faţă de medie, astfel că au fost temperaturi pozitive în regiunea Polului Nord.

Astfel de valuri de căldură la poli arată că sistemele climatice sunt uneori dereglate şi imprevizibile. Spre comparaţie, dacă ar fi ca în România să fie acum temperaturi cu 30 de grade peste normal ar însemna să avem la Calafat, spre exemplu, mai mult de +40 C, notează Hotnews.

Publicat în Mapamond
Vineri, 10 Decembrie 2021 15:42

Microbi patogeni aduşi de topirea Antarcticii

Dezgheţarea permafrostului în regiunile polare pune multe probleme. Cercetătorii au descoperit că anumiţi microbi produc mult metan şi dioxid de carbon, care sunt gaze cu efect de seră, de când permafrostul se dezgheţă în regiunea arctică.
Acest lucru se datorează faptului că unii microbi pot supravieţui perioade foarte lungi de timp în anumite condiţii de îngheţ, cu foarte puţini nutrienţi, folosind minerale ca sursă de energie.
Permafrostul arctic conţine o imensă acumulare de materie vegetală şi animală, prinsă de secole în straturile sale îngheţate. În prezent, permafrostul stochează între 1.330 şi 1.580 de miliarde de tone de carbon. Zona arctică de permafrost reprezintă doar 15% din suprafaţa solului pământului, dar conţine o treime din carbonul organic al solului.
Prin urmare, topirea permafrostului ne poate trimite rapid într-un cerc vicios (feedback pozitiv) al încălzirii globale şi al emisiilor de gaze cu efect de seră.
Dar există un alt tip de risc care ne aşteaptă. Mai multe bacterii preistorice descoperite sunt rezistente la antibiotice. Topirea permafrostului are potenţialul de a elibera bacterii şi virusuri patogene care pot fi dăunătoare speciilor vii de astăzi.
În ceea ce priveşte calota glaciară din Antarctica, dacă s-ar topi complet, ceea ce s-ar întâmpla mult după ce celelalte calote glaciare s-ar fi topit, creşterea combinată a nivelului mării ar fi cu aproximativ 120 de metri mai mare decât cea de astăzi. Antarctica există de 34 de milioane de ani, ceea ce face dificilă evaluarea riscului de a găsi microorganisme dăunătoare în calota glaciară şi în permafrost.

Publicat în Sanatate

Marii gheţari din vestul Antarcticii s-ar prăbuşi în cazul în care cei din bazinul Amundsen, mai mici, şi-ar pierde în totalitate stabilitatea ca urmare a încălzirii globale, potrivit unui scenariu care întrevede creşterea nivelului oceanelor cu trei metri în câteva secole, informează agenţia France Presse.

Un studiu efectuat de oamenii de ştiinţă de la Institutul Potsdam de cercetare a impactului climatic, publicat luni în revista Academiei americane de ştiinţe (Proceedings of the National Academy of Sciences, PNAS), subliniază că gheţarii din bazinul Amundsen îşi pierd deja stabilitatea. Acest studiu arată pentru prima dată consecinţele inevitabile ale unei astfel de prăbuşiri, au subliniat climatologii autori ai studiului.

Simulări pe calculator au relevat că topirea gheţii în câteva decenii de încălzire globală a oceanelor poate declanşa o mişcare de topire, care poate continua timp de secole, chiar milenii, au spus experţii citaţi de AFP. "Odată ce gheţarii sunt perturbaţi, cum este cazul în prezent, ei răspund într-un mod nelinear. Astfel, prăbuşirea lor se produce brusc după o perioadă relativ lungă de stabilitate aparentă, în care se observă puţine schimbări", a explicat Johannes Feldmann, autorul principal al studiului. Aceeaşi dinamică există, de exemplu, în pădurea amazoniană şi în sistemul musonului în India. În mai multe părţi ale Antarcticii, cursul natural de alunecare a gheţii în ocean ar urma să crească în mod semnificativ şi permanent, afirmă oamenii de ştiinţă.

Pe măsură ce oceanele se încălzesc, apele mai calde topesc încet plăcile de gheaţă aflate sub suprafaţa apei şi care sunt o extensie a gheţarilor tereştri. Astfel stabilitatea lor este perturbată, mai precizează experţii. "Conform simulărilor noastre, 60 de ani de topire a gheţii în ritmul actual observat în Antarctica sunt suficienţi pentru declanşarea unui proces ireversibil, care va dura sute sau mii de ani. Acest lucru va provoca o creştere a nivelului oceanelor de aproximativ trei metri", a explicat Johannes Feldmann, menţionând că acest lucru este "un proces îndelungat". "Probabil acest proces a început deja", a insistat specialistul citat de AFP.

"Până acum nu avem suficiente informaţii pentru a spune dacă destabilizarea gheţarilor din bazinul Amundsen este cauzată în prezent de emisiile de gaze cu efect de seră şi de încălzirea globală care rezultă din acestea", a menţionat Anders Levermann, cercetător la institutul din Potsdam şi co-autor al studiului. "Dar nu există nici o îndoială că o creştere a acestor emisii poate spori riscul de prăbuşire totală a gheţarilor din vestul Antarcticii şi de creştere ireversibilă a nivelului oceanelor", a spus el.

Grosimea stratului de gheaţă plutitoare din Antarctica, care acţionează ca o pavăză împotriva prăbuşirii gheţarilor permanenţi de pe acest continent, a scăzut cu aproape 20% în unele locuri în ultimele două decenii, iar acest fenomen se accelerează, potrivit unui alt studiu publicat în luna martie a acestui an în revista „Science”, aminteşte AFP. 

Publicat în Mozaic