Provocând pierderea progresivă a memoriei, maladia Alzheimer - marcată miercuri, 21 septembrie, printr-o zi internaţională dedicată combaterii acestei boli - afectează peste 30 de milioane de persoane la nivel mondial şi rămâne încă fără un tratament curativ, informează marţi AFP.

Ce este Alzheimer?

Descrisă pentru prima dată în 1906 de medicul german Alois Alzheimer, această maladie neurodegenerativă provoacă o deteriorare progresivă a capacităţilor cognitive până la pierderea autonomiei bolnavului.
Printre simptome figurează episoade repetate de uitare, probleme de orientare, tulburări ale funcţiilor executive (proiectare, organizare, programarea timpului, capacitatea de a avea gânduri abstracte) şi tulburări ale limbajului.

Câţi bolnavi?

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), peste 55 de milioane de persoane din lumea întreagă suferă de demenţă, un ansamblu de boli din care maladia Alzheimer reprezintă forma cea mai răspândită: ea cuantifică între 60% şi 70% din totalul cazurilor de demenţă, afectând peste 30 de milioane de bolnavi.
Numărul persoanelor afectate de Alzheimer ar trebui să se tripleze până în 2050, din cauza unei creşteri a incidenţei cazurilor în ţările cu venituri mici şi medii, potrivit OMS.
Această "explozie" va creşte şi mai mult presiunea societală, deja considerabilă, pentru rudele bolnavilor şi pentru sistemele de sănătate.
Încă din perioada actuală, Alzheimer şi cazurile de demenţă se numără printre primele cauze de handicap şi de dependenţă în rândul persoanelor vârstnice.

Care sunt cauzele?

Deşi maladia Alzheimer reprezintă cel mai des întâlnit tip de demenţă, cauzele sale şi mecanismele de declanşare rămân încă în mare parte necunoscute.
Două fenomene se regăsesc sistematic la pacienţii cu Alzheimer. Pe de-o parte, formarea unor plăci de proteine, denumite amiloide, care comprimă neuronii şi îi distrug pe termen lung. Pe de altă parte, există un al doilea tip de proteine, denumite Tau, prezente în neuronii care formează, la aceşti bolnavi, aglomerări care sfârşesc prin a provoca moartea celulelor afectate.
Însă medicii nu ştiu deocamdată foarte bine modul în care cele două fenomene sunt asociate. Nu este cunoscut nici factorul care provoacă apariţia lor şi nici până la ce punct cele două fenomene explică evoluţia bolii.
Este pusă tot mai mult sub semnul întrebării ipoteza, mult timp rămasă dominantă în comunitatea ştiinţifică, conform căreia plăcile amiloide ar fi sistematic un factor declanşator, nu o consecinţă al altor mecanisme.

Care sunt tratamentele?

Consecinţa dificultăţii de a găsi factorii declanşatori ai maladiei: în pofida deceniilor de cercetare, niciun tratament nu permite în zilele noastre nici vindecarea, nici chiar evitarea apariţiei bolii.
Principala descoperire din ultimii 20 de ani, un tratament dezvoltat de laboratorul farmaceutic american Biogen, care ţinteşte proteinele amiloide, a obţinut câteva rezultate şi a fost aprobat pentru anumite tipuri de cazuri de autorităţile sanitare din Statele Unite. Însă efectele sale rămân limitate şi interesul său terapeutic este discutabil.

Care sunt factorii de risc şi care sunt măsurile de prevenţie?

Potrivit Institutului Naţional de Sănătate şi Cercetări Medicale din Franţa (INSERM), principalul factor de risc este vârsta: riscul de apariţie a bolii Alzheimer creşte după 65 de ani şi "explodează" după 80 de ani.
Factori de risc cardiovascular, precum diabetul şi hipertensiunea, atunci când nu sunt luaţi în calcul la vârsta mijlocie, sunt de asemenea asociaţi cu o apariţie mai frecventă a maladiei, fără să fie însă cunoscute deocamdată mecanismele prin care acţionează.
Sedentarismul este un alt factor de risc, precum şi microtraumatismele craniene constatate la anumiţi sportivi (precum jucătorii de rugby şi pugiliştii).
În mod invers, deţinerea unei diplome de studii, o activitate profesională stimulantă şi o viaţă socială activă par să întârzie apariţia primelor simptome şi severitatea lor.
În aceste condiţii, creierul ar beneficia de "o rezervă cognitivă" care permite compensarea, cel puţin pentru o vreme, a funcţiei neuronilor distruşi. Acest efect ar fi legat de plasticitatea cerebrală - capacitatea de adaptare a creierului uman. (sursa Agerpres)

Publicat în Sanatate

Pentru a vă ajuta să separaţi realitatea de ficţiune, dezbatem zece dintre cele mai comune mituri ale temutei maladii - partea a doua:

6. Puteţi sări peste testul anual de dirofilaria dacă animalul dvs. de companie este sub tratament preventiv - Asociaţia Americana a Dirofilariozei recomandă testarea anuală pentru a se asigura că programul de prevenire funcţionează, spune dr. Rehm. Experţii explică că, deşi medicamentele pentru prevenirea dirofilarelor sunt extrem de eficiente, nimic nu funcţionează 100% în permanenţă. Chiar şi câinii cu tratamente preventive stricte se pot infecta. „Am avut două cazuri de câini cu dirofilaria care au luat tratament preventiv lunar permanent”, spune dr. Jeffrey. Chiar şi cei mai buni dintre proprietarii de animale de companie pot avea omisiuni, iar lipsa unei singure doze de medicament lunar – sau administrarea cu întârziere – pot lăsa un câine neprotejat. Şi chiar dacă faci totul corect şi la timp, nu este nicio garanţie”, spune dr. Rehm. Unii câini îşi scuipă pastilele de dirofilare când stăpânii lor nu sunt atenţi, alţii îşi pot vomita medicamentele antiparazitare. Din fericire, testele de dirofilare sunt sigure şi pot fi efectuate în timpul controlului anual al animalului dvs. de companie.

7. Este în regulă să ratezi o lună de tratamente preventive pentru dirofilaria - Dirofilaria este o ameninţare pe tot parcursul anului. „Tratamentele împotriva dirofilariei funcţionează retroactiv, aşa că un câine sau o pisică care sunt infectaţi trebuie să primească tratamente preventive împotriva dirofilariei în lunile următoare pentru a fi protejat”, spune dr. Hatton. Schimbarea tiparelor meteorologice cuplate cu rezistenţa la ţânţari fac dificilă prezicerea momentului infecţiei. În loc să ghiceşti când este sigur să opreşti prevenirea, cel mai bine este să-ţi păstrezi animalul de companie în siguranţă pe tot parcursul anului.

8. Remediile naturale funcţionează la fel de bine ca şi medicamentele preventive aprobate - Nici o strategie de respingere sau de evitare pe bază de substanţe naturale nu poate înlocui antiparazitarele de prevenire a dirofilarelor. Experţii subliniază că repelentele pe baza de plante ar trebui să fie folosite în plus faţă de cele de sinteza, nu în locul acestora. Repelentele naturale, cum ar fi uleiul de neem (care trebuie folosit cu prudenţă la pisici) şi insecticidele realizate cu ingrediente naturale pot ajuta la reducerea numărului de înţepături de ţânţari pe care le primeşte un animal de companie, adaugă dr. Rehm. Potrivit dr. Bianca Zaffarano de la Universitatea din Iowa, „strategiile igienice şi sanitare, cum ar fi evitarea expunerii la ţânţari şi eliminarea apei stătătoare care serveşte drept teren de reproducere a ţânţarilor, pot ajuta la reducerea transmiterii dirofilariilor.”

9. Viermii inimii se transmit prin contagiune directă - Dirofilaria nu se răspândeşte ca o răceală sau o gripă. Cu alte cuvinte, animalul tău de companie nu îl poate prinde direct de la alt animal. „Viermele inimii este răspândit prin pişcătura de ţânţar şi se contaminează larvele de dirofilaria de la alţi câini infectaţi, coioţi, lupi sau vulpi”, spune dr. Hatton. Tânţarul infectat pişcă apoi un câine sau o pisică şi le transmite viermii imaturi. Dacă nu sunt oprite prin tratament, larvele se maturizează şi se înmulţesc, provocând leziuni inimii şi plămânilor.” Oamenii pot fi victima viermilor cardiaci? Diagnosticul acestei boli la oameni este considerată a fi extrem de rară. „Oamenii sunt consideraţi a fi gazde atipice. Este extrem de rar ca oamenii să se îmbolnăvească de dirofilaria dar pot fi expuşi la dirofilaria prin muşcătura de ţânţar şi ajung la boala pulmonară şi granuloame în diferite organe”, spune dr. Hatton.

10. Prevenirea dirofilariozei este costisitoare şi incomodă - Este mai puţin costisitor să preveniţi dirofilaria canină decât să o trataţi, spune dr. Hatton. Nu numai că prevenirea lunară este mai eficientă din punct de vedere al costurilor dar îţi va oferi ţie şi animalului tău o calitate mai bună a vieţii. Prevenirea este una dintre cele mai bune investiţii pe care le puteţi face în sănătatea animalului dvs. de compani. Poate costa cât o pizza pe lună, în funcţie de produsul pe care îl foloseşti. În schimb, tratarea unui câine cu dirofilaria poate costa mai mult de 10 ori costul anual al prevenirii. Câinele tău iubeşte bunătăţile? Dacă da, poţi să-i administrezi lunar un medicament masticabil. Pisica ta urăşte pastilele? Există mai multe opţiuni „spot-on” care oferă o protecţie completă  şi de lungă durată. Important este să găseşti un produs care să fie convenabil pentru tine şi prietenul tău cu lăbuţe.

Citește prima parte a articolului AICI!

Publicat în Pet Mania

Este nevoie de o singură muşcătură de la un ţânţar care este infectat cu larve de viermi cardiaci pentru a pune în pericol sănătatea şi bunăstarea animalului dvs. de companie. Şi dacă animalul tău de companie se infectează, să ştiţi că dirofilarioza este debilitantă şi poate fi fatală dacă nu este tratată. Miza este pur şi simplu prea mare pentru a crede în idei precum „Numai câinii sunt susceptibili la dirofilarie” sau „Boala viermilor cardiaci este doar o problemă de vară”. Pentru a vă ajuta să separaţi realitatea de ficţiune, dezbatem zece dintre cele mai comune mituri ale temutei maladii:

1. Numai câinii se pot îmbolnăvi de dirofilarioză - Câinii pot fi animalul de companie cel mai expus riscului, dar pisicile şi dihorii sunt de asemenea vulnerabili. De aceea, AHS recomandă prevenirea pe tot parcursul anului pentru toate cele trei specii, spune dr. Chris Rehm, preşedintele Societăţii Americane de Dirofilarioză (AHS). „Pisicile sunt mai puţin susceptibile faţă de câini ca gazdă a viermilor cardiaci”, dar ele sunt  expuse riscului de a se infecta, spune dr. Laura Hatton, medic veterinar din Kansas, S.U.A. La fel ca şi câinii, pisicile pot dezvolta dirofilaria adultă, dar este mai frecvent ca larvele la pisici să moară înainte ca acestea să atingă maturitatea deplină, adaugă ea. Nu există opţiuni de tratament sigure cunoscute pentru tratarea viermilor inimii la pisici, aşa că prevenirea este cea mai bună modalitate de a le menţine sănătoase.

2. Animalele de companie care nu ies din casă nu sunt expuse riscului de a face viermi cardiaci - Presupuneţi că animalul dvs. de companie este protejat doar pentru că nu se aventurează prea mult în aer liber? Ţânţarii purtători de boli pot pătrunde cu uşurinţă în casă şi pot transmite dirofilaria. Aproximativ un sfert dintre pisicile diagnosticate cu viermi cardiaci sunt considerate pisici de interior, spune dr. Hatton. Chiar dacă câinele tău răsfăţat iese afară doar pentru a-şi face nevoile sau pentru plimbări scurte, ţine minte – este nevoie de o singură muşcătură de la un ţânţar infectat pentru a infecta un animal de companie.

3. Dirofilaria este doar o problemă în sezonul cald - Ştim cu toţii că ţânţarii se dezvoltă pe vreme mai caldă, dar „sezonul ţânţarilor” poate varia de la o regiune la alta şi chiar de la un an la altul. „În general, activitatea ţânţarilor va începe atunci când temperature ambientului atinge nivelul de 10 de grade Celsius şi de obicei scade pe măsură ce temperaturile scad”, spune Dr. Hatton. Cu toate acestea nu este extraordinar ca ţânţarii să fie activi la temperaturi de 4 grade Celsius, susţine dr. Susan Jeffrey, medic veterinar la Spitalul pentru animale din Madison, Wisconsin. Primul îngheţ este de obicei un indicator de încredere că sezonul ţânţarilor s-a încheiat, dar unii ţânţari hibernaţi pot apărea iarna în timpul perioadelor de căldură neaşteptate. Dacă trăieşti în climă mai caldă, eşti pregătit să vezi ţânţari chiar şi în lunile de iarnă, dar şi în perioadele reci este imposibil de prezis când va dispărea ultimul ţânţar, spune dr. Rehm. „Tânţarii caută locuri calde şi protejate, unde pot supravieţui mult după căderea ultimelor frunze. Din aceste motive, AHS recomandă prevenirea pe tot parcursul anului pentru toate animalele de companie”, spune dr. Rehm.

4. Dirofilarioza nu apare în climatul uscat - Dirofilaria a fost raportată peste tot în lume. Tânţarii sunt foarte adaptabili şi vor găsi  locuri pentru a se reproduce, chiar şi în timpul secetei. În timp ce unii ţânţari se înmulţesc şi eclozează în timpul ploilor, alţii preferă anvelopele uzate, băile pentru păsări sau cutiile de conserve din gunoi pentru a se reproduce. „Zonele cu apă stătătoare, inclusiv iazurile, lacurile şi piscinele, pot oferi condiţii optime de reproducere pentru ţânţari”, spune dr. Jeffrey. A crede că animalul tău de companie este protejat pentru că locuieşti în teritorii calde este de o falsă siguranţă. De fapt, „probabilitatea mai mică ca animalele de companie să fie protejate de viermi inimii în regiunile caniculare face ca prezenţa unui singur câine pozitiv la dirofilaria dintr-un cartier sau sat, să fie o îngrijorare serioasă”, spune dr. Rehm.

5. Dirofilaria este rareori fatală -  Dirofilaria este o boală devastatoare şi potenţial fatală, care afectează inima, plămânii şi vasele de sânge pulmonare. Viermii inimii duc la o reacţie inflamatorie care poate provoca leziuni permanente ale vaselor de sânge din plămâni. În afară de riscul de deces, viermii inimii pot compromite calitatea vieţii unui animal şi pot provoca semne şi simptome clinice debilitante, care se pot îmbunătăţi, dar nu se pot rezolva decât dificil chiar şi cu tratament. La câini, simptomele încep de obicei cu o tuse, care se poate agrava pe măsură ce boala progresează. „Oboseala, dificultăţile de respiraţie şi pierderea în greutate sunt frecvente”, spune dr. Hatton. Lăsaţi fără tratament, câinii pot intra în insuficienţă cardiacă şi în cele din urmă pot muri. Pisicile cu dirofilaria dezvoltă de obicei boli pulmonare, care pot imita astmul şi pot provoca insuficienţă respiratorie, tuse cronică şi vărsături. Moartea unui vierme adult intracardiac la o pisică poate face ca pisica să faca stop cardiac. Cât timp poate trăi un câine cu viermi la inimă? „Speranţa de viaţă depinde de mărimea câinelui, de sănătatea relativă a câinelui, de simptome şi de mărimea contaminării”, spune dr. Sarah Wooten, veterinar în Colorado. Lăsată netratată, dirofilarioza este de obicei fatală. Unii câini pot suporta o contaminare  foarte mică şi pot fi asimptomatici, dar majoritatea celor care nu sunt trataţi nu vor supravieţui.

Va urma!

Publicat în Pet Mania

„Vă implor, ajutaţi-mă să-mi salvez fata!?, este strigătul disperat al unei mame din Vrancea care, de câteva luni, nu-şi mai găseşte liniştea. Andra-Otilia Jujău, o tânără de 26 de ani din satul Vadu Roşca, a fost diagnosticată cu porfirie acută intermitentă, cu manifestări neurologice severe, relatează monitoruldevrancea.ro

Conform site-ului medlife.ro, „porfiria sau boala vampirului este o boală ereditară cauzată de tulburarea sintezei hemului, ceea ce duce la creşterea hemoglobininei. Practic organismul este incapabil de a reproduce hem, o componentă a hemoglobinei”. Într-un articol publicat pe site-ul sfatulmedicului.ro, se arată că „porfiria sau după cum mai este cunoscută sub denumirea de boala vampirului este o afecţiune extrem de rară, ereditară, cauzată de o tulburare a sintezei hemului ceea ce duce la creşterea nivelului de hemoglobină”.

După luni în care familia a căutat răspunsuri concrete de la medici cu privire la boala de care suferă Andra, Ionela Enache, mama tinerei, cere ajutorul. „La doar 26 de ani, Andra, fata mea, luptă cu o boală rară. Ea are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor. Orice donaţie, oricât de mică, este foarte importantă pentru ea. Oameni de bună credinţă, cu suflet mare, vă implor şi îngenunchez în faţa fiecăruia, ajutaţi-ne, boala se agravează, iar viaţa ei este în mare pericol. Tratamentul ne costă foarte mult. Sunteţi unica noastră speranţă. Vă rog din sufletul meu de mamă distrusă, cu orice mic ajutor pe care-l oferiţi, pentru fiica mea înseamnă viaţă acum. Boala se măreşte pe zi ce trece şi avem nevoie să plecăm peste hotare. Din păcate, durerea este şi mai mare, căci neputinţa noastră financiară ne împiedică să plecăm de urgenţă la o clinică peste hotare pentru a o salva pe Andra. Are nevoie urgentă de 12.000 de euro. Are o boală foarte rară, vă rugăm din suflet”, este mesajul pe care Ionela Enache l-a distribuit pe pagina ei de Facebook.

Problemele au început cu o banală durere de burtă

Reporterii Monitorul de Vrancea au luat legătura cu mama tinerei pentru a afla cum au debutat problemele medicale ale tinerei, şi în ce stadiu se află ea acum. Împietrită de durere, mama Andrei povesteşte că în urmă cu aproximativ 5 luni, fiica ei era „un om absolut perfect sănătos. A avut o viaţă normală. Nu a fumat, nu a consumat alcool, nu a fost internată în spital?. Mama tinerei spune că problemele au început cu „o banală durere de burtă”. „Sunt cinci luni de când Andra stă numai prin spital. Dintr-o banală durere de burtă, s-a dus la Urgenţe, la Focşani. Iniţial, am trimis-o acasă, dar a trebuit să revină pentru că a început să-i fie atât de rău, încât nu a mai putut merge pe picioare. Au internat-o la Focşani şi, de acolo, după câteva zile, i-au spus că are Covid. Când starea ei s-a agravat, au trimis-o la Bucureşti, la Spitalul Universitar”, povesteşte Ionela Enache.

Femeia spune că medicii de la Bucureşti au descoperit că Andra suferă de o boală rară, numită porfirie acută intermitentă. Totodată, tânăra a fost diagnosticată şi cu tetraplegie, practic este imobilizată la pat, fiind în incapacitatea de a-şi mişca atât membrele inferioare, cât şi pe cele superioare. Conform site-ului sfatulmedicului.ro, „porfiria intermitentă apare la vârsta adultă şi se manifestă prin leziuni tegumentare, crampe abdominale, dureri abdominale, tulburări psihice şi slabiciune musculară generalizată”.

„După ce i-au făcut analizele, medicii au spus că Andra suferă de o boală foarte rară care se numeşte porfirie acută intermitentă. Fata este paralizată, nu se poate mişca, nu poate merge, şi are probleme şi cu respiraţia. Respiră cu ajutorul aparatelor. I-au făcut un tratament care a costat 4.500 de euro, şi acum aşteptăm un medicament din Germania. Starea ei este extrem de gravă. Nici medicii nu ştiu ce să-i facă, spun că au mai întâlnit un astfel de caz în urmă cu 10 ani”, povesteşte Ionela Enache. *sursa foto: Monitorul de Vrancea

Cei care vor să o ajute financiar pe Andra, pot dona bani în conturile deschise pe numele mamei, Ionela Enache:
CONT ÎN LEI: RO50BTRLRONCRT0CF7898001
CONT ÎN EURO: RO94BTRLEURCRT0CF7898001

Publicat în Regional

O pacientă diagnosticată cu cancer susţine că a fost refuzată de un medic oncolog pentru luarea în evidenţă la Spitalul de Urgenţă Galaţi, pe motiv că aceasta s-a operat şi a fost tratată la Cluj. Femeia ar trebui ca de acum înainte să facă lunar 10 ore cu trenul la Cluj pentru reţete şi concediul medical.

Acum trei luni, pacienta a aflat că are cancer şi s-a operat în urmă cu aproximativ o lună la Cluj, operaţie care a decurs în condiţii bune. Pe 24 august şi-a depus documentele la registratura Policlinicii Spitalului de Urgenţă din Galaţi pentru a fi luată în evidenţă. Urma ca de aici, unde are şi domiciliul de reşedinţă, să primescă lunar concediul medical, reţete şi diverse trimiteri la examinări oncologice.

Liana Niculeţ: Doctorul mi-a spus că acolo unde am fost operată şi tratată, acolo să mă duc!

A fost programată pe 6 septembrie şi i s-a spus că nu se poate să fie luată în evidenţă şi să se ducă acolo unde a fost operată şi tratată. Femeia a rămas cu un regret, că întâlnirea cu medicul specialist nu a fost înregistrată. „Am fost operată şi tratată la Institutul Oncologic de la Cluj, ulterior după ce am plecat de acolo trebuia să fiu luată în evidenţă la Galaţi, pentru că aici este locul de reşedinţă. Urma să fiu înregistrată într-un fişier al lor pentru emiterea unor hârtii, precum concediul medical, reţete, adeverinţe, diverse, trimiteri la CT-uri... ce mai pot avea nevoie. Dumnealui, domnul doctor, mi-a spus efectiv că nu mă poate lua în evidenţă aici. Acolo unde am fost operată şi tratată, acolo să mă duc să îmi depun dosarul, să mă ia ei în evidenţă, aşa mi-a spus. Asta ar însemna ca lunar să fac zeci de ore pe drum la Cluj, doar pentru un concediu medical, trimiteri sau alte acte. Doctorul atât mi-a spus, că nu mă pot lua în evidenţă, nimic altceva. Nu mi s-a cerut niciun act, nimic în plus. Dosarul meu era complet. După această experienţă m-am simţit umilită, dezamăgită şi vinovată că m-am îmbolnăvit“, povesteşte cu amărăciune, Liana Niculeţ (vezi foto deschidere ↑).

Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate: Se va demara o acţiune de control la spital!

În urma mediatizării cazului, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate va derula un control la Spitalul de Urgenţă Galaţi. „Din punct de vedere legal, niciun furnizor de servicii medicale aflat în contract cu Casa de Sănătate nu poate refuza accesul unui asigurat la serviciile medicale. Se va demara o acţiune de control, iar în situaţia în care se constată veridicitatea aspectelor semnalate, unitatea sanitară va fi sancţionată conform prevederilor contractuale“, a precizat George Toderaşc, directorul CJAS Galaţi.

Pentru a evita distanţa până la Cluj, femeia intenţionează să apeleze la Spitalul Oncologic de la Iaşi pentru a fi luată în evidenţă.

Spitalul de Urgenţă Galaţi: Rugăm pacienta să se adreseze medicului oncolog!

Între timp, reprezentanţii Spitalului Judeţean Galaţi o roagă pe pacientă să se adreseze medicului oncolog. „Din ce vă putem comunica, la momentul respectiv, pacienta nu se afla în evidenţa unităţii noastre ca pacient oncologic. Documentele prezentate de pacientă erau complete. Vom analiza în continuare cazul şi rugăm pe această cale ca pacienta să se adreseze medicului oncolog“, a precizat Ionuţ Băneşanu, Spitalul de Urgenţă Galaţi.

Din păcate, în loc să aibă linişte şi să poată fi puternică pentru a duce la bun sfârşit bătălia începută cu necruţătoarea boală, pacienta este silită să fie astfel tratată într-un sistem care poate dezumaniza.

Informații adiționale

  • editie 1
Publicat în Știrea zilei
Pare destul de inofensiv gestul nostru de a hrăni raţele sau păsările din parc cu pâine, ba chiar ne face plăcere să le vedem sătule, dar ceea ce nu ştim este faptul că le facem mai mult rău decât bine. Pâinea este nesănătoasă pentru ele, mai ales cea albă şi le cauzează o serie de probleme, cea mai gravă fiind o boală numită „aripa de înger”. Pâinea albă are aport nutritiv aproape zero, este plină de calorii şi nimic mai mult. Hrănirea sistematică a păsărilor cu ea le face dependente de noi ca sursă de hrană şi ele încetează să-şi mai caute singure alta, naturală şi adaptată nevoilor nutriţionale pe care le au. Aşadar, nu facem decât să le oferim cu generozitate o dietă nesănătoasă, care le privează de nutrienţii necesari. Consencinţa cea mai gravă este însă apariţia afecţiunii „aripă de înger”, care se manifestă printr-o poziţie nefirească a aripilor. În loc să stea lipite de corp, acestea se deformează şi, în cele mai multe cazuri, pasărea nu va mai putea să zboare. Este o boală nevindecabilă provocată de aportul mare de carbohidraţi în detrimentul vitaminelor D, E şi al manganului, foarte necesare păsărilor. Din cauza deformării aripilor, acestea nu mai pot zbura şi, în curând, vor muri. Un alt efect periculos este acumularea de resturi de pâine în canale sau iazuri, care devin poluante prin proliferarea unor alge otrăvitoare sau mucegaiuri care atrag dăunători ce răspândesc infecţii. Hrănirea acestor păsări cu pâine nu ar fi atât de dăunătoare dacă ele s-ar afla într-un mediu sălbatic, unde pot găsi şi alte sursă de hrană, dar de cele mai multe ori oamenii fac asta în parcurile din oraşe.
Publicat în Pet Mania