Perioada de lockdown cauzată de pandemia COVID-19 a influenţat achiziţionarea sau adoptarea unui animal de companie, astfel că 17% dintre posesorii de câini şi 16% dintre posesorii de pisici au declarat că şi-au luat un animal de companie în perioada stării de urgenţă, potrivit unui studiu realizat de Asociaţia Română a Producătorilor de Hrană pentru Animale de Companie (ARPAC).

Rezultatele studiului arată că principalul factor care îi determină pe românii din mediul urban să îşi ia un animal de companie este de natură emoţională, astfel că 57% dintre respondenţi spun că alegerea lor este determinată de dragostea pe care o simt pentru animale, în vreme ce 14% dintre aceştia au adus un animal de companie în gospodărie la dorinţa unui alt membru al familiei, în special a copiilor.

Totodată, sentimentele de apropiere care influenţează achiziţionarea unui animal se reflectă şi în plasarea animalului în contextul familiei şi a altor cunoştinţe. Întrebaţi cât de apropiaţi se simt de animalele de companie proprii, respondenţii au poziţionat animalul de companie pe locul patru în lista apropiaţilor, după soţ/soţie/partener, copii, părinţi, considerându-se mai apropiaţi de animalul lor de companie decât de fraţi/surori, prieteni sau nepoţi.

Potrivit studiului, câinele nu este doar cel mai bun prieten al omului, ci şi cel mai comun animal de companie deţinut la nivelul gospodăriilor din mediul urban, datele arătând că 66% dintre posesorii de animale de companie au câine, în vreme ce 58% au pisici, 12% papagali sau alte păsări, 11% au peşti, lista fiind urmată de cei care deţin iepuri (8%), broaşte ţestoase (4%), hamsteri (3%) şi porcuşori de Guinea (2%).

Românii din mediul urban deţin în mare parte câini de talie medie, cu vârste între 1 şi 3 ani, astfel că rasa cea mai răspândită este bichonul, urmată de câinii maidanezi şi rase încrucişate (metis). În ceea ce priveşte caracteristicile pisicilor, cele de talie medie sunt cele mai populare în rândul deţinătorilor de pisici din mediul urban. În mod particular, bărbaţii din segmentul de vârstă 36-45 deţin semnificativ mai multe pisici de talie medie faţă de totalul deţinătorilor de pisici din mediul urban.

Potrivit aceluiaşi studiu, cele mai răspândite pisici sunt cele europene (maidaneze), urmate de rase încrucişate şi birmaneză.

Profilul deţinătorului de animale de companie este de asemenea caracterizat de faptul că segmentul de vârstă 46-55 se remarcă prin deţinerea de câini şi pisici cu vârste mai mari de 11 ani, iar familiile cu 5 sau mai mulţi membri deţin semnificativ mai mulţi câini decât totalul deţinătorilor de câini.

În ceea ce priveşte comportamentul românilor din mediul urban asupra sănătăţii şi aspectului animalelor de companie, aproape 70% dintre deţinătorii de animale de companie consideră că vizitele la medicul veterinar sunt foarte importante sau importante. În ciuda faptului că 9 din 10 deţinători de câini şi 8 din 10 deţinători de pisici au declarat că au efectuat o vizită la medicul veterinar în ultimele 12 luni, cel mai frecvent motiv pentru aceste vizite este vaccinul, urmat de deparazitare, adică proceduri care sunt vitale în primii ani din viaţa unui animal de companie, datele arătând că 57% dintre câini şi 67% dintre pisici au vârste între 6 luni (sau mai puţin) şi 3 ani.

Pe de altă parte, jumătate dintre posesorii de câini chestionaţi au declarat că au mers la un salon de înfrumuseţare pentru animale în ultimele 12 luni, în vreme ce în cazul deţinătorilor de pisici datele arată că 3 din 10 deţinători au ajuns cu felinele la salon în ultimul an. Totodată, majoritatea deţinătorilor de câini şi pisici petrec între 30 de minute şi 2 ore pe zi pentru a-şi îngriji animalele de companie.

Studiul realizat la iniţiativa ARPAC arată că românii din mediul urban conştientizează importanţa hranei special pregătită pentru animalele de companie, considerând că este mai sănătoasă, contribuie la buna funcţionare a sistemului digestiv, este benefică pentru piele sau blană, cât şi pentru întreg sistemul imunitar.

Potrivit rezultatelor obţinute, 43% dintre deţinătorii de câini şi 57% dintre deţinătorii de pisici din mediul urban îşi hrănesc animalele exclusiv cu hrană preambalată, şi achiziţionată din magazine, cele mai frecvente surse de procurare fiind supermarketurile/hypermarketurile, lanţurile de magazine pentru animale de companie sau magazinele pentru animale din vecinătate.

Studiul a fost efectuat pe un eşantion de 1.000 de persoane din mediul urban, cu vârste cuprinse între 18 şi 55 de ani, care deţin cel puţin un animal de companie în gospodărie, în perioada 5-10 august 2020. Colectarea datelor a fost realizată folosind metoda CAWI - Computer Assisted Web Interviews.

Fondată în 2003 ARPAC este o organizaţie non-guvernamentală, non-profit, creată pentru a reprezenta, sprijini şi susţine interesele comune ale membrilor săi, importatori şi producători de hrană pentru animale de companie. (Sursa Agerpres)

Publicat în Pet Mania
Broasca ţestoasă cu tâmple roşii este cea mai populară specie de ţestoasă crescută ca animal de companie. Broasca ţestoasă de Florida (lat.Trachemys scripta elegans), cunoscută sub denumirea populară de broasca ţestoasă cu tâmple roşii, face parte din ordinul Testudine, familia Emydidae şi este originară din regiunile subtropicale ale Americii Centrale şi de Nord. Denumirea populară este dată de petele de culoare roşie care se află în spatele ochilor. Dintre speciile de broasca ţestoasă, peste 200, aceasta este din ce în ce mai răspândită în întreaga lume. Este o ţestoasă cu coloraţia exteriorului foarte intensă, cu parte dorsală de culoare verde, care poate avea nuanţe de la spălăcit la deschis strălucitor cu pete galbene, picioare verzi cu dungi galbene subţiri şi un cap verde. De fiecare parte a capului, în zona posterioară a ochilor se găseşte o pată de culoare roşie, care se întinde până în spatele capului. Uneori se poate observa pe suprafaţa capului o dungă subţire, de culoare roşie, mai mult sau mai puţin intensă. Pe măsura înaintării în vârstă, ţestoasa cu tâmplele roşii se închide la culoare, ajungând la maturitate până la o nuanţă de verde-brun cu reflexe violete, ceva mai pronunţate la masculi. Liniile de coloraţie roşie devin mai puţin sesizabile. Carapacea acestei specii este acoperită cu solzi, aceştia se schimbă periodic şi ajută la creşterea broaştei. Un alt aspect interesant este că noii solzi au o culoare diferită faţă de precedenţii lor, aspect observabil în special la broaştele ţestoase mature. Carapacea ţestoasei nu este altceva decât totalitatea coastelor unite şi acoperite cu un strat subţire de piele. Broasca ţestoasă cu tâmple roşii este o specie de talie mijlocie, ajungând la maturitate la o lungime cuprinsă între 20 şi 25 cm şi o greutate cuprinsă între 1,5 şi 2 kg. Datorită dimensiunilor sale la naştere, cuprinse între 3-4 cm şi greutatea de 10 grame, broasca ţestoasă cu tâmple roşii este considerată o specie pitică. Masculii sunt mai mici decât femelele şi au cozile mai lungi. Sunt animale inteligente, care pot avea o relaţie destul de bună cu oamenii. Se întâmplă, uneori, ca ele să tolereze să fie luate în braţe, mângâiate sau chiar scărpinate pe spate. Nu este bine să insistăm atunci când observăm că se sperie sau că reacţiile ei nu sunt deloc pozitive. Ţestoasele cu tâmple roşii au fost mult mai populare ca animale de casă pentru copii până când s-a descoperit că unele dintre ele poartă salmonela. În SUA este ilegală vânzarea acestor ţestoase dacă sunt mai mici de 10 cm în diametru. Broasca ţestoasă cu tâmple roşii trăieşte mult timp dacă i se asigură un mediu adecvat. Ea este o reptilă cu nevoi speciale şi de aceea este foarte important să ştim, înainte de a achiziţiona un exemplar, cum putem avea grijă de el. Ţestoasa trebuie spălată o dată la 2-3 săptămâni. Pentru a face acest lucru avem nevoie de o periuţă de dinţi, cu ajutorul căreia trebuie să frecăm fiecare solz în parte, atât pe cei de pe spate cât şi pe cei de pe burtă. O broască ţestoasă are nevoie de mult spaţiu. Acvariu trebuie aibă o dimensiune mai mare. În amenajarea acestuia trebuie să ţinem cont de mediul natural în care trăieşte. Astfel, pe o treime trebuie să fie pământ şi nisip iar restul de două treimi apă, dar şi o varietate de plante acvatice plutitoare. Broasca ţestoasă de Florida îşi petrece majoritatea timpului în apă, dar are nevoie de locuri uscate unde să se retragă, precum un buştean, o piatră dar şi de mult soare, acesta fiind esenţial pentru menţinerea în bune condiţii a carapacei. Ţestoasa cu tâmple roşii are sânge rece şi îşi petrece ore întregi stând la soare. Acvariul trebuie prevăzut cu o instalaţie luminoasă cu becuri emiţătoare de UVB, cel puţin un loc de relaxare cu o sursă luminoasă agăţată deasupra şi cu un sistem eficient de filtrare a apei, dar în acelaşi timp este nevoie să schimbăm apa periodic. Temperatura apei din acvariu ar trebui să se încadreze între 25,5 şi 26,5 grade Celsius, iar temperatura în camera unde este ţinută broasca ţestoasă între 28-30 grade. Ţestoasele cu tâmple roşii au vederea foarte bună, un auz foarte slab, dar sunt foarte sensibile la vibraţii. Ele comunică în general prin atingeri şi vibraţii. Dorm noaptea în apă, de obicei odihnindu-se pe fundul apei sau plutind la suprafaţă, folosindu-şi aerul adunat în gât ca să le ajute să plutească. Ţestoasele devin inactive la temperaturi sub 10 °C. Pe perioada iernii, timp de minim 4-5 săptămâni, unele specii de broaşte ţestoase, printre care şi broasca ţestoasă cu tâmple roşii hibernează, potrivit site-ului animaledecompanie.info. Este necesar ca acestea să hiberneze deoarece le conferă o rezistenţă mai bună, ce va permite să înceapă un nou ciclu într-un stadiu mai viguros. Ţestoasele sunt omnivore, adică mănâncă şi substanţe vegetale şi animale. În captivitate pot fi hrănite, de asemenea, cu orice, dar printre felurile preferate de mâncare se numără inima de vită (crudă, tăiată în bucăţi pe care să le poată înghiţi odată), sau inimă de vită uscată, care se găseşte la magazine de specialitate şi ouăle de furnică. Are nevoie de o dietă echilibrată, care să conţină legume, viermi, melci şi suplimente. În perioada tinereţii, broasca ţestoasă cu tâmple roşii are nevoie de o dietă preponderent proteică, ceea ce implică un consum mare de hrană carnivoră. Specialiştii recomandă ca broasca să consume doar o cantitate de 25% de hrana din comerţ, iar restul să fie constituită din legume, râme, greieri, viermi de mătase, melci de apă, etc. Pentru a nu se îmbolnăvi, această specie de ţestoasă are nevoie de igienizare permanentă. Poate dezvolta infecţii ale carapacei şi pielii din cauza hrănirii deficitare; de asemenea, abcesele sunt întâlnite ocazional la acestea când sunt ţinute în apă de proastă calitate, cu multe bacterii, potrivit www.animalutul.ro. În captivitate, în condiţii bune de creştere, speranţa de viaţă a ţestoasei creşte simţitor, până la 35 — 40 ani.
Publicat în Pet Mania