O persoană de sex masculin a anunţat, în data de 11 noiembrie 2021, în jurul orei 23.10, prin intermediul numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112, faptul că s-a rătăcit în Parcul Naţional Munţii Măcinului, plecând din zona localităţii Greci.
Iniţial, bărbatul, în vârstă de 44 de ani, a fost însoţit de o femeie, în vârstă de 36 de ani, de care s-a despărţit la un moment dat, în încercarea de a găsi drumul de întoarcere.
8 subofiţeri din cadrul Secţiei de Pompieri Măcin, cu o autospecială de primă intervenţie şi comandă şi o ambulanţă SMURD, şi 4 subofiţeri din cadrul Detaşamentului de Pompieri Tulcea, cu o autospecială de primă intervenţie şi comandă, au pornit imediat în căutare.
După aproximativ 4 ore de căutări, cele două persoane au fost găsite, mai întâi bărbatul şi apoi femeia, fiecare fiind însoţit de câte un câine.
Ambele persoane se aflau în afara oricărui pericol şi nu au avut nevoie de îngrijiri medicale.
Echipele de căutare au fost formate din pompieri, 2 agenţi din cadrul Postului de Poliţie Greci şi 4 jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Tulcea.
Reamintim cetăţenilor faptul că pot solicita ori de câte ori este nevoie sprijinul forţelor de intervenţie, fie prin contact direct, fie prin apelarea numărului unic de urgenţă 112, informează ISU Tulcea.

VEZI VIDEO mai jos! ↓

*sursa imagini: ISU TULCEA

Publicat în Știrea zilei

Numărul de câini mai bătrâni diagnosticaţi cu disfuncţie cognitivă canină (DCC) este în creştere în cadrul populaţiei canine, relatează ABC 13 News. Potrivit publicaţiei, creşterea diagnosticelor de DCC poate fi parţial atribuită îmbunătăţirilor în medicina veterinară, care le permit câinilor să trăiască mai mult.
Disfuncţia cognitivă canină începe de obicei când un câine are 9-10 ani. Estimările oferite de studii sugerează că mai mult de 60 la sută dintre câinii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani pot prezenta cel puţin un simptom al CCD.
Sursa raportează că unii experţi estimează că aproximativ 80% din cazurile de CCD pot fi încă nediagnosticate.
Simptomele disfuncţiei cognitive canine includ dezorientare, modificarea tiparelor de somn şi eliminare a fecalelor şi urinei.
„Unele dintre semnele pe care le vedem la câinii care au DCC, sunt o pierdere a reflexelor de orientare în casă, schimbarea ciclurilor de somn, stau treji toată noaptea şi dorm ziua, văd lucruri care nu există, uneori  nu-şi recunosc proprietarii”, spune Dr. Melissa Bain, clinician comportamentalist.
Dr. Bain spune că ceea ce mănâncă câinele tău poate ajuta la încetinirea progresiei DCC. Ea explică că există diete „healthcare” diferite de hrană pentru câini, care sunt autorizate pentru a încetini progresia bolii.
Dacă observaţi că animalul dvs. de companie are aceste simptome, consultaţi medicul veterinar pentru un diagnostic adecvat şi o recomandare cu privire la un tratament.

Publicat în Pet Mania

Învelişul pilos (blana) joacă o varietate de roluri în sănătatea generală a unui animal, inclusiv izolarea termică, funcţia senzorială, comunicarea (sexuală şi social) şi funcţia de protecţie mecanică. Ciclul părului este alcătuit dintr-o fază de creştere (anagen), o fază de repaus (telogen) şi o fază de cădere (exogen). Năpârlirea este o parte normală (fiziologică) a ciclului firelor de păr. Căderea părului este influenţată de mulţi factori, inclusiv cantitatea de lumină a zilei (fotoperioada), temperatura ambientă, nutriţie, hormoni, starea generală de sănătate, tipul blănii şi numeroşi alţi factori intrinseci. Apreciind cantităţile de păr căzute şi variaţiile normale ale calităţii firului, putem şti dacă năpârlirea animalului tău de companie este într-o limită normală sau este semnul unei probleme mai grave. Ciclul părului la câini are loc într-un model mozaic, ceea ce înseamnă că foliculii de păr distribuiţi pe suprafaţă nu se află niciodată în aceeaşi fază în acelaşi timp. Una dintre principalele modificări de urmărit ar fi o reducere vizibilă a stratului de păr, ruperea firelor de păr, petele alopecice (chelie) şi/sau alte modificări ale pielii asociate cu căderea părului.

Cauzele căderii excesive a părului

Hipersensibilizarea sau bolile de tip alergic: Alergiile, indiferent dacă sunt alimentare sau de mediu, provoacă inflamaţii ale pielii şi ale foliculilor piloşi, ceea ce duce la creşterea năpârlirii. De multe ori, apare şi supra-infecţia bacteriană secundară a rădăcinii firelor de păr (foliculita). Zonele alopecice observate la foliculita bacteriană apar adesea în formă circulară. În plus, este posibil să observaţi fire de păr mai scurte sau rupte în zonele în care animalul dvs. de companie se linge, se muşcă sau se zgârie. Pielea asociată cu căderea părului la câinii alergici poate fi roşie, iritată sau crustoasă, îngroşată.
Căderea părului mediată imun: Adenita glandelor din piele este cea mai frecventă boală imunitară care afectează stratul de păr. Această boală are ca rezultat distrugerea glandelor sebacee, ceea ce duce la descuamarea evidentă, ruperea părului şi în cele din urmă, alopecia (se mai numeşte piele glabră). Înainte de a se observa căderea părului sau mătreaţa, este posibil să observaţi modificări ale robei, cum ar fi schimbarea culorii blănii sau variaţii ale texturii. La această boală, părul se desprinde uşor şi puteţi observa cantităţi mari de blană în casă. Deşi orice rasă canină poate dezvolta adenită sebacee, Pudelii (Canişii) şi Akita (rase japoneze) sunt cei mai frecvent afectaţi. Biopsiile sunt deseori necesare pentru diagnosticarea cauzelor căderii părului mediată de imunitate.

Schimbări hormonale

Ciclul părului este foarte sensibil la modificările nivelurilor hormonilor circulanţi. Pentru câinii în vârstă, la năpârlirea excesivă, se poate solicita efectuarea de analize de sânge complexe pentru a identifica o tiroidă bolnavă (hipotiroidism) sau cortizol crescut (boala Cushing). Căderea hormonală a părului afectează de obicei zona trunchiului şi ocoleşte capul şi membrele. Zonele solicitate mecanic, cum ar fi gâtul, coada şi coapsele, sunt adesea predispuse la căderea părului în bolile endocrine. La rasele de câini acoperite cu puf, un dezechilibru al hormonului sexual numit generic Alopecia X poate duce, de asemenea, la reducerea robei. Aceşti câini nu prezintă în general mâncărimi şi nu au  inflamaţii asociate cu căderea părului. Ocazional, semne sistemice suplimentare, cum ar fi schimbarea nivelului de energie, creşterea în greutate sau modificarea apetitului, pot fi observate odată cu modificările hormonale.

Căderea părului specifică rasei

Anumite rase au malformaţii congenitale ale foliculilor de păr (displazie foliculară), care provoacă căderea părului pe măsură ce câinii îmbătrânesc. Straturile întunecate sau de culoare albastră pot fi predispuse la un tip de disfuncţie a părului cunoscut sub numele de „alopecie de diluare a culorii”. Mulţi câini cu blana scurtă, cum ar fi Teckelii (şoricarii) şi Chihuahua, pot dezvolta zone de cădere accentuată a părului pe cap, urechi, piept şi coapse. În majoritatea cazurilor, năpârlirea este normală şi naturală la câini şi pisici. Cu toate acestea, dacă sunteţi îngrijoraţi de faptul că animalul dvs. pierde păr în mod excesiv, consultarea cu un medic veterinar vă poate ajuta să stabiliţi dacă există o problemă de sănătate care contribuie la aceasta. Odată ce înţelegem sănătatea pielii şi părului, îngrijirea de rutină cu îmbăiere şi mai ales periaj poate fi de ajutor. În orice caz, aspirarea frecventă este doar o parte din a avea un prieten blănos prin casă.

Publicat în Pet Mania

În perioada 27 septembrie - 15 octombrie 2021, Primăria municipiului Galaţi, în parteneriat SP Ecosal Galaţi şi Organizaţia Animal Society, va desfăşura o nouă campanie de sterilizare gratuită a animalelor de rasă comună din oraş. Activitatea se va desfăşura la punctul de lucru al Serviciului Public Ecosal Galaţi din strada Zimbrului, nr. 1.

„Sterilizarea reprezintă soluţia responsabilă, umană şi sustenabilă a problemei înmulţirii necontrolate şi a suprapopulaţiei câinilor. Totodată, conform legii nr. 258/26.09.2013, sterilizarea câinilor de rasă comună este obligatorie, iar nerespectarea prevederilor legale se amendează cu sume cuprinse între 5.000 şi 10.000 lei“, transmit organizatorii campaniei. Programări şi informaţii se pot obţine la numărul de telefon 0336/100.154, începând cu data de 27 septembrie 2021.

Publicat în Pet Mania

Medicamentele eliberate pe bază de reţetă se găsesc în milioane de gospodării. Câinele dvs. poate fi expus şi chiar poate ingera unele dintre aceste medicamente. Multe dintre acestea pot fi toxice pentru câini, ducând la boli severe sau chiar la deces. Dacă are loc ingestia, tratamentul prompt poate fi crucial în prevenirea stărilor grave.

Dacă detectaţi ingestia unui medicament uman la câine, trebuie sa luaţi următoarele măsuri:
- Apelaţi la medicul veterinar.
- Fiţi pregătiţi să oferiţi informaţii despre medicamente. Este necesar numele medicamentului, concentraţia de miligrame, câte tablete au fost ingerate şi momentul când a avut loc ingestia.
- Oferiţi informaţii despre câinele dvs. Datele esenţiale includ greutatea şi vârsta, o descriere a oricăror simptome anormale pe care le manifestă, probleme cronice de sănătate, alergii şi orice medicamente pe care le primesc. Fără îngrijire adecvată, unele medicamente pot duce la o patologie devastatoare sau la moarte. Nu încercaţi să vă trataţi animalul de companie acasă.
- Dacă s-a observat ingestia, prima recomandare poate fi aceea de a induce vărsături pentru a elimina orice medicament rezidual. După ce animalul dvs. de companie a vărsat, este bine să solicitaţi asistenţă medicală, deoarece unele medicamente pot fi absorbite în organism şi pot avea efecte grave.

Unele dintre cele mai frecvent consumate medicamente pentru animale de companie sunt:
Medicamente anticoagulante (Trombostop)
Antidepresive (Zoloft şi Prozac)
Antihistaminice (Claritin)
Medicamente antiinflamatoare (aspirină şi naproxen)
Psihotrope
Medicină pentru tensiunea arterială (Norvasc,Captopril)
Medicamente care controlează colesterolul
Medicamente pentru diabet (Metformin)
Medicamente  fără prescripţie medicală (Paracetamol)
Medicamente pentru tratamentul durerii
Inhalatoare respiratorii (Albuterol)
Medicamente pentru somn (Diazepam şi Fenobarbital)

Aceste medicamente vă pot afecta câinele în următoarele moduri:
- Medicamente anticoagulante
Medicamentele anticoagulante, cunoscute în mod obişnuit ca fluidifianţi ai sângelui, sunt medicamente obişnuite prescrise persoanelor cu antecedente de accident vascular cerebral sau boli de inimă. Ingerarea poate provoca sângerări care pun viaţa în pericol. Semnele variază în funcţie de locul în care se dezvoltă sângerarea, cum ar fi vânătăi pe piele, sângerări de la nivelul gingiilor, urină colorată în roşu, colaps sau probleme de respiraţie dacă sângerarea afectează organele interne.

- Antidepresive
Ingerarea medicamentelor antidepresive poate provoca mai multe simptome diferite care depind de medicamentul specific. Simptomele pot începe în 15 până la 20 de minute şi includ agitaţie, nervozitate, tremurături, vărsături, probleme la mers, prăbuşire, comă şi chiar moarte.

- Antihistaminice
Unele antihistaminice pot fi utilizate terapeutic la câini, dar în doze mari pot provoca toxicitate. Simptomele  includ probleme de comportament, cum ar fi agitaţia sau agresivitatea, letargia, vărsăturile, diareea, apetitul scăzut, convulsiile şi moartea.

- Medicamente antiinflamatorii
Există diverse medicamente antiinflamatoare pe piaţă, inclusiv aspirină, ibuprofen, naproxen şi prednison. Aceste medicamente pot provoca reacţii adverse gastrointestinale, cum ar fi vărsături, ulceraţii, leziuni renale şi boli hepatice.

- Reglatori de comportament
Medicamentele utilizate pentru tratarea tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD) conţin substanţe active care pot provoca simptome precum nelinişte, ritm, tremurături, convulsii, creşterea temperaturii corporale şi moarte în doar 15 minute.

- Substanţe contra tensiunii arteriale
Medicamentele pentru tensiunea arterială, cum ar fi medicamentele din clasa beta-blocantelor sau a inhibitorilor ECA, pot provoca modificări ale ritmului cardiac şi ale tensiunii arteriale. Simptomele pot include letargie, slăbiciune, probleme la mers, prăbuşire, comă şi moarte.

- Medicamente care controlează colesterolul
Această clasă de medicamente prescrise în mod obişnuit nu este foarte periculoasă pentru câini dar toxicitatea sa depinde de doza ingerată. Cele mai frecvente efecte secundare sunt diareea, vărsăturile şi gazele excesive.

- Medicamente pentru diabet
Medicamentele pentru diabet acţionează pentru scăderea zahărului din sânge şi simptomele ingestiei include voma intensă, letargie, slăbiciune, tremurături, convulsii şi uneori moarte.

- Medicamente pentru durere
Paracetamolul este întâlnit în aproape toate casele. Ingerarea de doze mari poate provoca anorexie, vărsături, letargie şi leziuni ale ficatului.

- Inhalatoare respiratorii
Câinii accesează inhalatoarele scoţându-le din sertare sau dulapuri sau furându-le din poşete. Pot să pună sparga mica butelie cu dinţii, provocând expunerea imediată la întregul conţinut. Simptomele includ agitaţie, nelinişte, gâfâit, vărsături, ritm cardiac crescut şi moarte.

- Medicamente pentru somn
Medicamentele prescrise pentru somn pot provoca letargie, slăbiciune, poticnire, probleme la mers şi depresie.

Gânduri finale pentru proprietarii de animale responsabili:
Efectele secundare ale intoxicaţiei cu medicamente umane depind de medicamentul respectiv, doza ingerată şi dimensiunea câinelui dumneavoastră. Dacă nu aţi asistat la ingestie, dar aveţi dovezi că animalul ar fi ingerat medicamente (comprimate lipsă, flacoane sparte,folii rupte), contactaţi imediat medicul veterinar.
Dacă câinele  nu prezintă încă semne de boală, vi se poate oferi o listă de semne de observat  pentru o perioadă de timp.
Nu plecaţi niciodată de la premiza că dacă un medicament nu este periculos pentru om, acesta nu este toxic pentru câine!

Publicat în Pet Mania
Marți, 07 Septembrie 2021 13:00

Și câinii pot fi actori de teatru (FOTO)

Unul din cei mai creativi și curajoși regizori din teatrul românesc contemporan, Radu Afrim, care este un artist complex, dar și un mare iubitor de animale, pregătește o premieră: un spectacol în care câinii vor fi personajele principale. Totul a început printr-o vizită pe care regizorul împreună cu toți actorii au făcut-o într-un adăpost de langă oraș. Impresionat, Radu Afrim a declarat: „Cred că e obligatoriu să mergem, măcar o dată, într-un adăpost de câini!”.
El deja a salvat doi câini părăsiți într-o pădure de langă orașul său natal, Beclean, pe care îi ține în casa sa și i-a botezat Kate și Bush. Legătura este foarte puternică și subliniază o oază de așteptare plină de iubire: „Mi-am făcut o casă la Beclean, care e aproape gata. E o casă luminoasă, solară, cu doi câini negri care mă așteaptă și care nu înțeleg de ce eu lipsesc atât de mult. În primele două zile în care mă întorc acasă sunt foarte supărați, nu mai vorbesc cu mine”, marturisește regizorul într-un interviu.
Domnul Afrim colaborează cu echipa Teatrulul Național Craiova pentru proiectul său ambițios, de un altruism exemplar, un plan complex care fascinează aprioric: „Lucrez în aceste zile un nou spectacol. Despre câini. Povesti cu câini. Monoloage pentru câini. Convorbiri cu câini. Poeme pentru câini. Astăzi am fost la un adăpost pentru câini de lângă oraș. Cu toți actorii. Documentare pentru roluri. Câteva ore de tandrețe oferite câinilor din adăpost. Prea puține. Ședință foto. Filmări. Speranțe oferite câinilor. Și la final, abandonul. Fiecare cu ale lui. La repetiția de seară însă, nu s-a putut lucra nimic. Ceva din actori rămăsese acolo. Am abandonat și repetiția. Cred că e obligatoriu ca fiecare din noi să mergem măcar o dată într-un adăpost pentru câini. Cu sau fără saci de boabe. Preferabil, cu. Și să ieșim de acolo, dacă ne permitem, cu un câine”.
În loc de o bătaie de inimă ca o concluzie, putem să cităm un gând: Câinii vin în viețile noastre ca să ne învețe despre dragoste. Și pleacă ca să ne învețe despre pierdere. Un nou câine nu îl va înlocui niciodată pe cel pierdut, doar ne va mări și mai mult inima. Fotografiile din Galeria de imagini de mai jos sunt semnate de Radu Afrim, care este și un fotograf remarcabil.

Surse: Facebook, Metropolis, Știrea Verde

Publicat în Pet Mania

Deţinerea unui câine poate reduce stresul, anxietatea, depresia şi poate încuraja jocul şi exerciţiile fizice. O lume fără câini ar fi sumbră. Dar pe măsură ce temperaturile globale cresc, bunăstarea psiho-fizică a celui mai bun prieten al omului poate avea de suferit.
Potrivit Organizaţiei Meteorologice Mondiale, luna iulie a fost cea mai fierbinte de când a început înregistrarea temperaturilor, cu 140 de ani în urmă, iar organizaţiile mondiale de cruce roşie au declarat că problemele vor deveni mai grave pe măsură ce criza climatică continuă. O creştere a temperaturilor va continua să genereze catastrofe naturale precum furtuni sau secetă alternând cu precipitaţii abundente. Pe măsură ce dezastrele naturale se înrăutăţesc şi se răspândesc bolile, nu numai că oamenii vor suferi, dar şi câinii vor fi afectaţi semnificativ.
Pe măsură ce temperatura globală creşte, probabilitatea apariţiei stărilor patologice grave, dintre care unele foarte noi, necunoscute de medicină, creşte dramatic. Din această cauză, câinii nu vor mai putea sta singuri afară pentru perioade mai lungi. Va fi necesar ca proprietarii să schimbe stilul de viaţă a câinilor, cu complicaţii considerabile. Câinii au multă energie şi iubesc cu adevărat plimbările, dar riscurile precum epuizarea de la căldură şi labele afectate de la asfaltul fierbinte vor face grea ieşirea în afara casei.
Dezastrele naturale, cum ar fi inundaţiile, uraganele şi incendiile, prezintă, de asemenea, un risc special pentru animalele de companie, care sunt în pericol de a fi abandonate sau strămutate - indiferent de intenţiile proprietarului. Unii proprietari, din păcate, nu îşi aduc animalele de companie atunci când li se cere să evacueze, dar în multe cazuri pur şi simplu nu este timp pentru ca proprietarii să-şi scoată animalele din pericol atunci când dezastrele au loc brusc. Când uraganul Harvey a lovit oraşul Houston în 2017, sute de animale de companie au fost strămutate, iar unele au fost chiar abandonate.
Creşterea temperaturii medii globale va crea un teren de reproducere pentru paraziţi precum căpuşele şi ţânţarii. Mediile mai umede sunt perfecte pentru speciile invazive şi hematofage. Căpuşele se înmulţesc pe gazda lor şi pot răspândi boli precum Babesioza sau Bartoneloza canină, cu consecinţe grave pentru inimă şi ficat şi chiar moarte. Căpuşele nu numai că pot răspândi maladiile la câinele tău, dar pot “sări” să infecteze şi oamenii. Boala Lyme este răspândită la gazde prin căpuşe şi afectează frecvent câinii şi oamenii, cu inflamaţii la nivelul articulaţiilor, dureri, febră, pierderea poftei de mâncare şi în unele cazuri, probleme cardiace, renale şi nervoase.
În medii cu apa stagnantă, ţânţarii, stimulaţi de caldură, îşi pot depune ouăle, de obicei 100 de ouă la o pontă, iar numărul acestor dăunători creşte la nivel global. O muşcătură de la un ţânţar infectat poate determina câinele dvs. să aibă viermi ai inimii - o boală severă şi fatală care, potrivit societăţii “American Heartworm”, constă din apariţia de “viermi cu lungimea substanţială, care se localizează în inimă, plămâni şi vasele de sânge ale animalelor de companie, cauzând boli respiratorii severe, insuficienţă cardiacă şi leziuni ale altor organe esenţiale”.
Puricii, căpuşele şi viermii cardiaci nu mai sunt caracteristici doar în zonele calde şi în lunile de primăvară/vară. Schimbările climatice afectează habitatele faunei sălbatice şi lumea în care trăim, ceea ce înseamnă că afectează şi viaţa animalelor de companie.
Aşa-numitele “dezastre cu impact ridicat”, cum ar fi incendiile sau uraganele, sunt un exemplu perfect al modului în care animalele domestic au un destin mai tragic decât proprietarii lor. Altă dramă poate fi costul în creştere al cerealelor, care a dus la mai multe abandonuri de cai şi chiar foamete. De fapt, seceta şi costurile abrupte ale hranei pentru cai sunt aproape sigur cea mai mare forţă motrice din spatele tendinţei de a duce la caii spre abatorizare. Una din cele mai neaşteptate schimbări este asupra funcţiilor reproductive, populaţiile de pisici domestice suferind de o explozie demografică nemaîntâlnită până acum.
Atât efectele pe termen lung, cât şi pe termen scurt ale schimbărilor climatice vor însemna invariabil inclusiv migraţie umană pe măsură ce nivelul mării creşte, furtunile zdrobesc locuinţele şi oamenii sunt strămutaţi. După cum, din păcate, recunoaştem cu toţii, atunci când oamenii se mişcă, multe animale sunt lăsate în urmă. O masă din ce în ce mai tranzitorie de populaţie, nu este de bun augur pentru animalele de companie.

Publicat în Pet Mania

Patru câini polițiști din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Brăila au ajuns la finalul carierei lor, iar în luna mai a acestui an au fost pensionați, unii dintre ei fiind destul de bătrâni, încât să mai execute misiunile cu succes.

În urma procedurilor instituționale legale derulate prin grija Serviciului Logistic, spre bucuria polițiștilor instructori, fiecare a avut dreptul să-si adopte patrupedul camarad, cu titlu gratuit, pentru a-l îngriji cum se cuvine și a-i asigura o ,,pensie" linistită.

Cei trei masculi Lip, Liban și binecunoscutul Rex, precum și femela Tuia sunt din rasa ciobănesc german, cu vârste cuprinse între 6 și 13 ani și au fost antrenați pentru identificare urme.

REX ,,păstrează tradiția familiei", astfel că agent șef de poliție Hârjoghe Marian, instructorul câinelui Rex își amintește cu emoție despre camaradul său patruped că este născut tot din câini polițiști de patrulare-intervenție și că l-a crescut atât pe el, cât și pe ceilalți doi frați ai săi, deveniți ulterior și ei câini polițiști.

De asemenea, după perioada de predresaj, în anul 2010 câinele polițist Rex a urmat cursul de ,,prelucrare urmă miros uman" la Centrul Chinologic Sibiu, unde la vârsta de 9 luni a obținut nota 10, iar odată întors acasă, în același an a participat cu succes la prima lui misiune, mergând pe urmele unui hoț de locuințe din comuna Movila Miresii.

De-a lungul carierei, câinele Rex a contrubuit în descoperirea multor infractori, începând de la autori de furturi mărunte, până la tâlhării, omoruri, violuri, precum și dispariții de persoane.

Tot agentul șef Hârjoghe Marian spune că a mizat cu încredere pe abilitățile lui Rex, când în activitatea desfășurată de colegii din cadrul Serviciului de Investigații Criminale în cazul înfracțiunilor de omor ce au avut loc în anul 2011, în localitatea Silistraru și în anul 2015, în localitatea Grădiștea, camaradul său patruped și-a adus o contribuție majoră în identificarea și prinderea celor patru criminali.

În cei opt ani de activitate câinele polițist Rex a participat aproape zilnic la antrenamente, aplicații practice, exerciții elaborate, dar și la numeroase misiuni, dând dovadă de rezistență fizică și psihică, disciplină și curaj, manifestându-se ca un veritabil câine polițist profesionist.

După opt ani de activitate intensă, Rex, câinele polițist care a luat urma multor infractori periculoși își încheie activitatea de polițist din cauza unor probleme medicale specifice rasei de câine ciobănesc german.

Instructorul său spune cu emoție că Rex îi este un camarad pe cinste, prieten credincios și coleg de nădejde și că din punctul lui de vedere Rex a fost și rămâne un câine strălucit, pe care l-a adoptat și-l va îngriji în continuare cum se cuvine.

În locul lui Rex, în lupta cu infractorii a fost calificat tânărul Gipsy, alături de instructorul său agentul șef de poliție Hârjoghe Marian, câine care deja este cunoscut la nivel național pentru isprăvile sale pozitive în ce privește sprijinul acordat polițiștilor în identificarea infractorilor, precum și a persoanelor dispărute.

Câinele polițist LIBAN a fost la rândul său adoptat de către instructorul său, agent șef principal Ciocârlan Nelu, care îl va îngriji așa cum se cuvine, iar în locul său polițistul își va desfășura activitatea alături de alți doi câini polițiști, respectiv câinele de detectare tutun BOB și câinele de detectare urmă SARA, doi câini care participă la misiuni și care deja au avut rezultate în cariera lor.

De asemenea, câinele polițist LIP a fost primit în adopție, cu căldură de către instructorul său, agent șef adjunct Stoica Alexandru, iar câinele polițist TUIA a fost adoptată de către instructorul său agent de poliție Caraman Ștefan Adrian.

Cei doi câini polițiști pensionați încă iși așteaptă camarazii cărora să le predea simbolic ștafeta în activitate, întrucât, după ce vor absolvi cursul de calificare intervenție patrulare, agent șef adjunct Stoica Alexandru va lucra cu tânărul câine CEV, iar agent de poliție Caraman Ștefan Adrian cu câinele BELA. VEZI FOTO + VIDEO MAI JOS!

Publicat în Regional

O nouă campanie de sterilizare gratuită a animalelor de rasă comună se va desfăşura la Galaţi graţie unui proiect-pilot unic în Europa, iniţiat în urmă cu doi ani de organizaţia Animal Society în parteneriat cu Primăria municipiului Galaţi. Noua campanie, care vizează câinii de rasă comună, se va desfăşura în perioada 22 martie - 9 aprilie 2021, la sediul societăţii Ecosal din strada Zimbrului, nr. 1. Proiectul demarat în 2019, presupune desfăşurarea mai multor campanii de sterilizare gratuită a animalelor de rasă comună, recensământul acestora, derulat în premieră la Galaţi, precum şi programe de informare adresate locuitorilor oraşului. Peste 1.800 de câini au fost sterilizaţi în cadrul campaniilor derulate până acum.

Publicat în Pet Mania
Luni, 22 Februarie 2021 14:22

Antibiorezistența la pisici și câini

Ce este rezistența la antibiotice? Rezistența la antibiotice apare atunci când bacteriile continuă să se înmulțească, în ciuda încercării de oprire printr-un tratament. În esență, aceste bacterii capătă capacitatea de a „rezista” antibioticelor și se pot răspândi printre animale, oameni și mediul înconjurător. Atunci când se referă la agenți infecțioși, alții decât bacteriile, cum ar fi ciupercile, un termen mai larg poate fi folosit pentru a se referi la această rezistență, cunoscută sub numele de rezistență antimicrobiană. Rezistența la antibiotice este o amenințare tot mai mare pentru sănătatea publică și, în calitate de proprietar al animalelor de companie, este ceva cu care ar trebui să vă familiarizați. Acest lucru nu numai că vă va ajuta să vă îngrijiți în mod corespunzător animalul de companie, ci și toți membrii familiei dvs. și mediul în care locuiți.

Cum apare rezistența la antibiotice? Când o persoană sau un animal dezvoltă o infecție bacteriană, cum ar fi o infecție a tractului urinar, un medic sau un medic veterinar poate prescrie antibiotice pentru a trata și ucide bacteriile, eliminând astfel infecția. Din păcate, bacteriile au dezvoltat diverse mecanisme pentru a evita antibioticele sau pentru a reduce eficacitatea acestora în întregime. Unele moduri în care bacteriile pot depăși antibioticele includ dezvoltarea de noi mecanisme pentru a evita antibioticele sau chiar mecanisme de distrugere a antibioticelor.

De ce ar trebui să fii îngrijorat? Aceste bacterii rezistente pot deveni dificil de tratat și sunt capabile să provoace infecții care pun viața în pericol. De exemplu, doar în Statele Unite, cel puțin 2,8 milioane de persoane sunt infectate și 35.000 de persoane mor în fiecare an ca urmare a acestor bacterii rezistente. Dacă problema continuă să crească în acest ritm, OMS prezice că până în anul 2050, 10 milioane de oameni vor muri în fiecare an din cauza infecțiilor rezistente la tratatmentele antiinfectioase. Vă puteți imagina o lume în care antibioticele nu mai funcționează împotriva infecțiilor bacteriene de bază, cum ar fi streptococul din gât? Cu toate acestea, rezistența la antibiotice nu afectează doar oamenii. După cum am menționat anterior, bacteriile rezistente au capacitatea de a se răspândi printre oameni, animale și mediile în care trăim. Din punct de vedere istoric, s-a acordat multă atenție animalelor de ferma (vaci, porci etc.) care acționează ca sursă de antibiorezistență (prin reziduurile de antibiotice din carne și lapte), cu toate acestea, câinii, pisicile și alte animale de companie pot fi parte în această problemă. În cazul în care animalul dumneavoastră de companie dezvoltă o infecție rezistentă, ar putea contamina mediul pe care îl împărtășiți amândoi, chiar infectându-vă pe dumneavoastră sau pe cineva drag, în special pe cineva care este imunocompromis. Unele dintre cele mai frecvente infecții rezistente la animalele de companie sunt cele ale pielii, ale tractului urinar și cele cronice chirurgicale postoperatorii.

Ce se poate face pentru prevenția acestei situații din ce în ce mai frecvente? Există multe lucruri care pot fi făcute atât de medicii veterinari, cât și de proprietarii de animale de companie pentru a ajuta la reducerea dezvoltării bacteriilor rezistente.

La profesioniștii veterinari:

- Educaţie. Veterinarii se pot educa atât pe ei înșiși, cât și pe clienții lor cu privire la provocările rezistenței la antibiotice și la utilizarea responsabilă a antibioticelor.

- Practică. Profesioniștii veterinari pot practica o bună administrare, definită de Societatea de Boli Infecțioase din America ca „Optimizarea indicației, selecției, dozării, căii de administrare și a duratei terapiei antimicrobiene pentru a maximiza utilizarea clinică sau prevenirea infecției, limitând în același timp daunele colaterale ale antimicrobiene. utilizarea, inclusiv toxicitatea, selectarea organismelor patogene și apariția rezistenței”.

Un mod în care medicul veterinar poate practica o bună administrare este prin încurajarea dumneavoastră și a altor proprietari de animale de companie să accepte la testarea adecvată, astfel încât infecțiile să poată fi identificate cu precizie și să poată fi selectate tratamentele potrivite.

La proprietarii de animale de companie:

- Igienă. Este important să practicăm o igienă bună a animalelor de companie pentru a reduce șansele de transmitere a infecției. Aceasta include spălarea de rutină a mâinilor și descurajarea animalelor de companie de la a vă linge fața.

- Profilaxia de rutină. Vizita la medicul veterinar anual pentru un examen de rutină de sănătate îi va ajuta să-i țină la curent cu vaccinările, reducând șansele generale de a contracta o boală infecțioasă. În SUA se practică în mod curent o schemă cu două vizite obligatorii pe an, în care pe lângă examenul clinic, se fac analizele curente de sânge și testarea serologică pentru dirofilarioză (viermi la inimă).

- Corectitudinea folosirii medicamentelor. Este important să utilizați toate medicamentele conform instrucțiunilor medicului veterinar. Nu trebuie să opriți niciodată un medicament mai devreme sau să începeți o terapie cu substanțe pe care le aveți acasă fără a vă consulta mai întâi medicul veterinar.

- Testarea. Dacă finanțele vă permit, ar trebui să acordați medicului veterinar permisiunea de a efectua teste adecvate de cultură (stabilirea antibiogramei) și susceptibilitate precoce la infecții. Aceasta ajuta la identificarea corectă de orice infecție bacterienă pe care o poate avea animalul dumneavoastră de companie și antibioticele corespunzătoare care ar trebui utilizate pentru tratament. Acest lucru va reduce șansele ca medicul veterinar să aleagă un antibiotic ineficient, ceea ce duce adesea la mai multe vizite la cabinet și la o povară financiară pe termen lung. În plus vorbim și despre contribuția noastră personală la problema globală a rezistenței la antibiotice.

Autor Cornel Gingărașu

Publicat în Pet Mania
Pagina 1 din 3