Lucrătorii poştali britanici au raportat peste 1.600 de atacuri canine în ultimul an, dintre care unele s-au lăsat cu răni permanente şi invalidante, informează DPA.
În total au fost înregistrate 1.673 de atacuri, o medie de 32 în fiecare săptămână, pe întreg teritoriul Regatului Unit, potrivit Royal Mail.
Ca şi în anii precedenţi, majoritatea atacurilor canine, 654 (39%), au avut loc în faţa uşilor de la intrarea în locuinţe.
Alte 498 (30%) astfel de atacuri au avut loc în grădină, pe alei sau în curţi, iar 134 (8%), pe stradă sau pe drum.
De asemenea, au existat 387 de cazuri de răni provocate de câini prin fantele pentru scrisori - reprezentând 23% din atacurile asupra lucrătorilor poştali.
Unele atacuri pot avea un impact devastator.
Julie Mundy, o poştăriţă din Nantwich, Cheshire, a petrecut cinci zile în spital, a fost în concediu medical timp de trei luni şi a suferit un stres post-traumatic după un astfel de atac, petrecut în 2019.
Poştăriţa de 19 ani a povestit că un client a încercat să-şi stăpânească câinele, însă acesta a scăpat şi a atacat-o, făcându-o să se împiedice, să cadă şi să-şi fractureze şoldul. "În urma atacului, am suferit un stres post-traumatic. De îndată ce aud un câine lătrând, îngheţ. Înainte nu se întâmpla niciodată să mă deranjeze atât de mult, dar acum nu mai sunt la fel de încrezătoare ca înainte", a povestit ea.
Tim Murray, un curier din cadrul Parcelforce Worldwide din Plymouth, a rămas cu frică de propriul câine după ce a fost muşcat de mână când animalul de companie al unui client a scăpat printr-un gard în 2020. "Eram proprietarul unui căţeluş jucăuş la acea vreme. Am început să-l evit de teamă să nu sară pe mine sau să mă muşte. Încerca să se lipească de mine, îmi aducea jucăriile lui şi nu pleca de lângă mine. Mi-a luat peste un an (de la atac) să mă bucur de vederea unui alt câine", a declarat acesta.
Atacurile prin fantele pentru scrisori au făcut obiectul unei hotărâri a Înaltei Curţi din Marea Britanie din 2020, potrivit căreia proprietarii de câini pot fi urmăriţi penal dacă animalele lor de companie au acces liber la cutia poştală şi provoacă răni, indiferent dacă proprietarul se află sau nu acasă.
"Atacurile canine rămân un pericol major pentru siguranţă şi o preocupare pentru lucrătorii poştali din Marea Britanie, iar amploarea problemei nu ar trebui să fie subestimată", a indicat Dave Joyce de la Communication Workers Union.
Cifrele au fost publicate cu ocazia lansării de către Royal Mail a "Dog Awareness Week", o iniţiativă destinată creşterii gradului de conştientizare asupra numărului mare de atacuri canine asupra lucrătorilor poştali. (sursa Agerpres)

Publicat în Mapamond

Campania „Umple golul din viaţa ta!”, derulată de Liga Profesionistă de Fotbal, în colaborare cu Consiliul Judeţean Ilfov, ajunge şi în Galaţi.

Mai exact, la stadionul Oţelul Galaţi, sâmbătă, de la ora 20.00, înaintea meciului dintre Oţelul-FCSB, jucătorii ambelor echipe vor intra pe teren însoţiţi de cinci câini, care provin din adăpostul Ajutaţi-l pe Lăbuş şi sunt disponibili pentru adopţie. Câinii sunt deparazitaţi, vaccinaţi şi pregătiţi pentru a fi luaţi acasă de către iubitorii de animale.

Campania este susţinută şi de organizaţia Animal Society. Protocolul încheiat între Consiliul Judeţean Ilfov şi Liga Profesionistă de Fotbal reprezintă o premieră la nivel naţional şi european.

"Noi, Ajutaţi-l pe Lăbuş Galaşi, suntem al doilea adăpost privat care ne alăturăm campaniei, primul fiind Adăpostul Speranţa din Bucureşti, şi suntem extrem de încrezători că mesajul privind adopţia câinilor din adăposturi va fi auzit la nivel naţional", spune Corina Grigore, preşedinte Ajutaţi-l pe Lăbuş.

Citește și Măsuri de ordine publică la meciul de fotbal dintre Oţelul Galaţi şi FCSB

Publicat în Comunitate

Pentru a vă ajuta să separaţi realitatea de ficţiune, dezbatem zece dintre cele mai comune mituri ale temutei maladii - partea a doua:

6. Puteţi sări peste testul anual de dirofilaria dacă animalul dvs. de companie este sub tratament preventiv - Asociaţia Americana a Dirofilariozei recomandă testarea anuală pentru a se asigura că programul de prevenire funcţionează, spune dr. Rehm. Experţii explică că, deşi medicamentele pentru prevenirea dirofilarelor sunt extrem de eficiente, nimic nu funcţionează 100% în permanenţă. Chiar şi câinii cu tratamente preventive stricte se pot infecta. „Am avut două cazuri de câini cu dirofilaria care au luat tratament preventiv lunar permanent”, spune dr. Jeffrey. Chiar şi cei mai buni dintre proprietarii de animale de companie pot avea omisiuni, iar lipsa unei singure doze de medicament lunar – sau administrarea cu întârziere – pot lăsa un câine neprotejat. Şi chiar dacă faci totul corect şi la timp, nu este nicio garanţie”, spune dr. Rehm. Unii câini îşi scuipă pastilele de dirofilare când stăpânii lor nu sunt atenţi, alţii îşi pot vomita medicamentele antiparazitare. Din fericire, testele de dirofilare sunt sigure şi pot fi efectuate în timpul controlului anual al animalului dvs. de companie.

7. Este în regulă să ratezi o lună de tratamente preventive pentru dirofilaria - Dirofilaria este o ameninţare pe tot parcursul anului. „Tratamentele împotriva dirofilariei funcţionează retroactiv, aşa că un câine sau o pisică care sunt infectaţi trebuie să primească tratamente preventive împotriva dirofilariei în lunile următoare pentru a fi protejat”, spune dr. Hatton. Schimbarea tiparelor meteorologice cuplate cu rezistenţa la ţânţari fac dificilă prezicerea momentului infecţiei. În loc să ghiceşti când este sigur să opreşti prevenirea, cel mai bine este să-ţi păstrezi animalul de companie în siguranţă pe tot parcursul anului.

8. Remediile naturale funcţionează la fel de bine ca şi medicamentele preventive aprobate - Nici o strategie de respingere sau de evitare pe bază de substanţe naturale nu poate înlocui antiparazitarele de prevenire a dirofilarelor. Experţii subliniază că repelentele pe baza de plante ar trebui să fie folosite în plus faţă de cele de sinteza, nu în locul acestora. Repelentele naturale, cum ar fi uleiul de neem (care trebuie folosit cu prudenţă la pisici) şi insecticidele realizate cu ingrediente naturale pot ajuta la reducerea numărului de înţepături de ţânţari pe care le primeşte un animal de companie, adaugă dr. Rehm. Potrivit dr. Bianca Zaffarano de la Universitatea din Iowa, „strategiile igienice şi sanitare, cum ar fi evitarea expunerii la ţânţari şi eliminarea apei stătătoare care serveşte drept teren de reproducere a ţânţarilor, pot ajuta la reducerea transmiterii dirofilariilor.”

9. Viermii inimii se transmit prin contagiune directă - Dirofilaria nu se răspândeşte ca o răceală sau o gripă. Cu alte cuvinte, animalul tău de companie nu îl poate prinde direct de la alt animal. „Viermele inimii este răspândit prin pişcătura de ţânţar şi se contaminează larvele de dirofilaria de la alţi câini infectaţi, coioţi, lupi sau vulpi”, spune dr. Hatton. Tânţarul infectat pişcă apoi un câine sau o pisică şi le transmite viermii imaturi. Dacă nu sunt oprite prin tratament, larvele se maturizează şi se înmulţesc, provocând leziuni inimii şi plămânilor.” Oamenii pot fi victima viermilor cardiaci? Diagnosticul acestei boli la oameni este considerată a fi extrem de rară. „Oamenii sunt consideraţi a fi gazde atipice. Este extrem de rar ca oamenii să se îmbolnăvească de dirofilaria dar pot fi expuşi la dirofilaria prin muşcătura de ţânţar şi ajung la boala pulmonară şi granuloame în diferite organe”, spune dr. Hatton.

10. Prevenirea dirofilariozei este costisitoare şi incomodă - Este mai puţin costisitor să preveniţi dirofilaria canină decât să o trataţi, spune dr. Hatton. Nu numai că prevenirea lunară este mai eficientă din punct de vedere al costurilor dar îţi va oferi ţie şi animalului tău o calitate mai bună a vieţii. Prevenirea este una dintre cele mai bune investiţii pe care le puteţi face în sănătatea animalului dvs. de compani. Poate costa cât o pizza pe lună, în funcţie de produsul pe care îl foloseşti. În schimb, tratarea unui câine cu dirofilaria poate costa mai mult de 10 ori costul anual al prevenirii. Câinele tău iubeşte bunătăţile? Dacă da, poţi să-i administrezi lunar un medicament masticabil. Pisica ta urăşte pastilele? Există mai multe opţiuni „spot-on” care oferă o protecţie completă  şi de lungă durată. Important este să găseşti un produs care să fie convenabil pentru tine şi prietenul tău cu lăbuţe.

Citește prima parte a articolului AICI!

Publicat în Pet Mania

Câinii dresaţi pot depista cu precizie pasagerii din aeroporturi infectaţi cu Sars-CoV-2, sugerează un nou studiu, transmit marţi DPA şi PA Media.
Oamenii de ştiinţă spun că această metodă de detectare ar putea fi deosebit de valoroasă nu doar în primele etape ale unei pandemii, când alte resurse nu sunt încă disponibile, dar şi pentru a ajuta la ţinerea sub control a unei pandemii în desfăşurare.
Cercetătorii au adăugat că descoperirile lor scot în evidenţă importanţa unei reinstruiri continue a animalelor în contextul apariţiei unor noi variante ale virusului Sars-CoV-2.
Potrivit datelor preliminare, câinii pot fi instruiţi în câteva săptămâni să identifice mostre provenite de la pacienţi COVID-19 cu un grad de precizie comparabil cu cel al unui test nazal sau faringian.
Pentru a testa aceste rezultate în condiţii reale, cercetătorii au antrenat patru câini - dresaţi anterior pentru a detecta droguri, mărfuri periculoase sau cancer- să adulmece virusul în primăvara anului 2020.
Animalele au adulmecat mostre de piele de la 114 persoane testate pozitiv la coronavirus şi de la 306 testate negativ.
Potrivit studiului, condus de experţi de la Universitatea din Helsinki, Finlanda, per ansamblu, câinii au reuşit să detecteze virusul cu o acurateţe de 92%.
Cei patru câini au adulmecat 303 pasageri care au sosit pe aeroportul internaţional Helsinki-Vantaa în perioada septembrie 2020-aprilie 2021.
Câinii au identificat în mod corect 296 de mostre negative din 300 (99%) de teste negative şi au identificat trei cazuri pozitive ca fiind negative.
Potrivit articolului publicat în BMJ Global Health, ''câinii pot fi folosiţi atât în locuri cu o prevalenţă ridicată a Sars-CoV-2, cum ar fi spitalele (pentru o scanare iniţială a pacienţilor şi a personalului), precum şi în locuri cu prevalenţă scăzută, cum ar fi aeroporturi sau porturi (pentru scanarea iniţială a pasagerilor)''.
Una dintre concluziile importante ale studiului a fost că animalele au înregistrat un succes mai redus în identificarea în mod corect a variantei alfa întrucât au fost dresaţi să detecteze virusul sălbatic.
''Observaţia este remarcabilă întrucât dovedeşte puterea robustă de diferenţiere pe care o are simţul olfactiv al câinilor.''
''Consecinţa evidentă este că mostrele folosite la antrenament ar trebui să acopere toate variantele relevante din punct de vedere epidemiologic''.
''Conform observaţiilor noastre preliminare, câinii pregătiţi pentru un anumit tip de virus pot în câteva ore să fie reinstruiţi pentru a-i detecta variantele''. (sursa Agerpres)

Publicat în Pet Mania
Joi, 05 Mai 2022 10:41

Cum transpiră câinii?

Încet, încet ne apropiem de vară. Vremea devine caldă, plimbările împreună cu animalele dragi se lungesc, câinii aleargă şi se bucură de soare şi de iarbă. Însă există şi primejdii în timpul anotimpurilor fierbinţi, probleme ale câinilor care implică reglarea temperaturii corporale.
Oamenii au glande sudoripare presărate pe toată pielea. Aceste formaţiuni anatomice minuscule servesc la eliminarea transpiraţiei pentru a răcori corpul. Câinii au un tip de glande sudoripare numite glande merocrine, care sunt situate numai în tălpi. Totuşi aceste animale transpiră extrem de puţin prin pernuţele din tălpi. Având o densitate redusă de glande sudoripare, alte mecanisme naturale de răcire sunt mai importante decât transpiraţia. În acelaşi timp dacă apare un miros neplăcut al pielii câinilor, nu este de vină o transpiraţie abundentă.
Forma principală de termoreglare la câini este gâfâitul. Când un câine respiră accelerat, căldura se elimină din corp servindu-se de pierderea de umiditate în zonele limbii, gurii şi gâtului. Pe măsură ce expiră în timpul gâfâitului, aerul umed se evaporă şi printr-un mecanism fizic simplu, scade temperatura.
O altă formă de termoreglare este vasodilataţia, care este o mărire în volum a vaselor de sânge periferice. Vasodilataţia permite unei cantităţi mai mari de  sânge cald să se apropie de suprafaţa pielii. Cu cât acest sânge este mai aproape de suprafaţa corpului, în primul rând pe zona facială şi urechi, cu atât un câine se poate răcori  mai bine.
Mirosul intens sau neplăcut al pielii câinelui nu arată o transpiraţie excesivă ci mai degrabă o boala de piele sau un dezechilibru metabolic. Uneori, dacă rinichii nu pot elimina toxinele din corp, acestea se acumulează în piele, oamenii putând percepe ceea ce se numeşte un miros urinos, amoniacal. În aceste situaţii este de mare ajutor laboratorul de analize ale sângelui care stabileşte nivelul de normalitate ale funcţiilor renale sau hepatice.
Faptul că glandele sudoripare nu sunt importante pentru organismul canin provine din istoria speciei. Câinii sălbatici fiind vânători nu puteau să miroasă a transpiraţie pentru că prada simţea de la depărtare haita flămândă şi se refugia în goană.
În plus, răcorirea prin transpiraţie însemna o pierdere de lichide accentuată, adică o deshidratare periculoasă, sursele de apă nefiind bogate în savana unde trăia strămoşul câinelui domestic.
Înţelegerea modului în care câinii se răcoresc şi ştiind ce se întâmplă atunci când se supraîncălzesc, vă poate ajuta să aveţi grijă de companionul credincios atunci când temperaturile cresc. Asigură-te de comfortul lui Rex, Pufi sau Azor şi că ei se pot bucura de zilele calde la fel de mult ca tine!

Publicat în Pet Mania

Căpuşele devin foarte active primăvara, când temperaturile variază între 0°C şi 20°C. Se găsesc în zone destul de răcoroase şi umede: păduri, iarbă înaltă, tufişuri, grădini, câmp, toate acestea fiind locurile în care câinele se poate contamina pe nevăzute.

De ce este periculos pentru câinele tău?

Căpuşa este un parazit. Acesta nu numai că suge sângele gazdei sale, ci injectează şi o saliva anticoagulantă care uşurează hematofagia, dar care poate contamina animalele gazda cu germeni extremi de periculoşi. Printre bolile cauzate de căpuşi, găsim în special:
- Piroplasmoză sau Babesioză: Câinele este abătut, suferă de apatie, uneori vărsături. Are febră (40°C) şi urina devine roşietică. Această boală este fatală dacă nu este tratată la timp.
- Boala Lyme sau Borelioza: În forma sa acută, boala Lyme se caracterizează prin febră mare, meningită, poliartrită şi reacţii la ganglioni limfatici. Urmează apoi o formă cronică caracterizată prin durere cronică a picioarelor, precum şi probleme cardiace şi renale. Doar medicul veterinar poate diagnostica această boală cu certitudine.
- Ehrlichioza: În faza sa acută, apare de obicei la câteva zile după muşcătură. Câinele poate avea febră şi arată abătut, prezintă dureri articulare, cu reacţii limfonodulare. Această fază trece uneori neobservată şi unii câini dezvoltă o formă cronică a acestei boli cu scădere în greutate, apatie, sângerări nazale şi dureri articulare permanente.

Ce zone ale corpului sunt afectate?

Căpuşele se prind cu predilecţie în locurile în care pielea este mai subţire precum: inghinal, urechi, între degete, în jurul ochilor, la gât. Nu uitaţi să inspectaţi regulat aceste zone pentru a detecta rapid orice prezenţă străină.
Atenţie, dacă găsiţi căpuşe prinse de piele, nu folosiţi niciodată eter, alcool, gămălii de chibrit umede, săpun sau ulei care ar putea alarma paraziţii şi injecta rapid în torentul sanguin al gazdei germenii infectanţi.

Prevenirea

După cum spunem întotdeauna, este mai bine să previi decât să vindeci. Există mai multe tratamente preventive:
- Tabletele (reînnoiţi doza la fiecare 1 până la 3 luni, în funcţie de marcă);
- Pipete (se administrează o dată pe lună);
- Colierele (eficacitate circa 5-6 luni);
- Vaccinul împotriva bolii Lyme.

Publicat în Pet Mania

Dacă aţi suferit vreodată de reflux acid, ştiţi cât de incomod poate fi. Afecţiunea poate interfera cu activităţile tale zilnice şi poate transforma mesele obişnuite în experienţe neplăcute. Din păcate, câinii sunt, de asemenea, susceptibili la reflux de acid şi pot suferi de aceleaşi simptome. Există câteva lucruri pe care le poţi face pentru a-ţi ajuta prietenul cu patru picioare să se simtă mai bine. Citiţi mai departe pentru a afla mai multe despre ce este refluxul acid, simptomele pe care le provoacă şi cum vă puteţi ajuta câinele să-l facă faţă.

Ce este refluxul de acid la câini?

Refluxul acid, cunoscut şi sub denumirea de reflux gastroesofagian, este o afecţiune care apare atunci când acidul care ajută stomacul  să descompună alimentele se întorc spre esofag şi gură. Dacă nu este oprită această invazie retrogradă, acidul atacă  căptuşeala (mucoasa) esofagului , ceea ce este inconfortabil, iritant şi poate duce la ulcer. Refluxul acid este frecvent la câinii de toate vârstele. Dar este deosebit de comun la câinii mai tineri, deoarece sfincterul lor esofagian (deschiderea de la baza esofagului) este subdezvoltat. Este, de asemenea, răspândită la rasele de câini brahicefalici, cum ar fi mopşii şi buldogii, din cauza esofagului lor mai scurt.

Refluxul acid este cauzat în principal de conţinutul foarte acid din stomacul câinelui, care îşi face drum spre esofag. Unele cauze comune ale refluxului acid includ:
- Anestezia: la o intervenţie chirurgicală, anestezia relaxează şi deschide sfincterul esofagian;
- Alergii la un ingredient din hrana sa, cu hiperaciditate;
- Vărsături cronice: Unele medicamente sau afecţiuni de sănătate pot provoca vomă frecventă cu transportul acidului spre gură;
- Supraproducţia de acid din stomac: Există multe lucruri care pot duce la acid gastric în exces, inclusiv herniile, stresul sau prea multă grăsime în hrana câinelui.

Simptomele refluxului acid include:
- Eructaţii frecvente, senzaţie de balonare sau voma dupa masă;
- Respiratie urat mirositoare sau şuierătoare;
- Pierderea poftei de mâncare şi slăbire;
- Letargie după mese, febră şi salivaţie excesivă.

Iată câteva sfaturi pentru a ameliora neplăcutul reflux acid al câinelui tău:

Hrăneşte-ţi câinele cu o dietă echilibrată
În multe cazuri, mâncarea câinelui  poate agrava simptomele de reflux acid, în special alimentele care sunt bogate în grăsimi şi conservanţi. Hrănirea câinelui cu o dietă echilibrată, care să îndeplinească toate cerinţele nutriţionale ale acestuia, pune cea mai bună bază pentru sănătatea sa generală.

Evitaţi mesele târzii
Noaptea, sfincterul esofagian se relaxează în mod natural, astfel încât mesele de noapte cresc susceptibilatea la reflux gastric.Poate fi  util să ridicaţi capul câinelui dvs. cu o pernă sau partea laterală a patului în timp ce acesta doarme. Somnul orizontal facilitează scurgerea acizilor din stomac în esofag.

Hrăneşte-ţi câinele cu mese mai mici cantitativ şi mai frecvente
În loc să hrăniţi câinele dvs. cu două mese mari pe zi, luaţi în considerare împărţirea alimentelor zilnice în mai multe mese  mici pe tot parcursul zilei. Cantităţile mari de alimente pun mai multă presiune asupra sistemului digestiv, astfel încât este mai probabil să se producă exces de acizi din stomac. În plus, bila este de obicei eliminată pe stomacul gol, aşa că împrăştierea meselor câinelui tău pe tot parcursul zilei va păstra mâncarea în stomac pentru mai mult timp.

Hrăneşte-ţi câinele cu alimente mai moi
Crochetele tari sunt greu de digerat de câine, ceea ce înseamnă că trebuie produs şi mai mult acid din stomac pentru a descompune mâncarea. Cu cât mâncarea este mai moale, cu atât este mai uşor pentru funcţia digestivă. Din acest motiv, alimentele umede sau proaspete sunt opţiuni bune pentru câinii cu reflux acid. Aceste alimente sunt mai uşor de digerat şi tind să fie mai gustoase, ceea ce este un plus pentru câinii cu apetit în scădere.

Oferă suplimente probiotice şi prebiotice
Multe probleme digestive canine duc înapoi la un microbiom intestinal dezechilibrat. Suplimentele probiotice şi prebiotice pot ajuta la corectarea acestui dezechilibru, la stimularea sistemului imunitar, la promovarea unei bune digestii şi la sprijinirea sănătăţii generale a câinelui tău. Unii specialişti americani recomandă ghimbir în dieta obişnuită. S-a constatat că acest supliment vegetal este excelent pentru a trata greaţa şi durerile de stomac la câine. Compuşii de gingerol şi shogaol din această plantă ajută la stimularea producţiei de salivă şi bilă a câinelui tău, ceea ce îi ajută să-şi digere hrana mai rapid şi mai uşor. De asemenea, ajută la reducerea balonării şi scade nevoia câinelui de a eructa.

Deşi refluxul gastric este frecvent la câini, este relativ uşor de tratat şi chiar de  prevenit cu o dietă şi un stil de viaţă adecvat. Cel mai important lucru pe care îl poţi face pentru câinele tău este să-l hrăneşti cu o dietă sănătoasă şi echilibrată.

Publicat în Pet Mania

Pisicile nu sunt câini de talie mică! Câinii erau cel mai popular animal de companie pe vremuri, ceea ce explică probabil de ce, în trecut, am acordat o atenţie mai mare nevoilor lor nutriţionale şi de sănătate. Dar vremurile se schimbă. Mai multe pisici decât câini trăiesc acum în gospodării, animale de companie.
Din păcate, conştientizarea cerinţelor alimentare ale pisicilor nu a ţinut pasul cu schimbarea statutului lor. Următoarele sunt doar câteva dintre motivele pentru care pisicile trebuie să mănânce o hrană bine echilibrată, făcută din ingrediente de calitate, care este formulată special pentru ele.

Proteine şi aminoacizi pentru pisici

Deşi atât câinii, cât şi pisicile sunt membri ai Ordinului Carnivora, doar pisicile sunt considerate carnivore „obligatorii”. Acest termen indică faptul că pisicile trebuie să mănânce nişte proteine de origine animală pentru a rămâne sănătoase sau să primească suplimente alimentare pentru a le furniza nutrienţi esenţiali. În general, aproximativ o treime din dieta sănătoasă a unei pisici adulte ar trebui să conţină proteine, deşi nu toate acestea trebuie furnizate sub formă de carne.
Proteinele sunt făcute din doar 22 de elemente numite aminoacizi. Animalele pot produce ele însele unii dintre aceşti aminoacizi; aceştia se numesc aminoacizi neesenţiali. În comparaţie, aminoacizii esenţiali trebuie să fie furnizaţi prin dietă. Pisicile au 12 aminoacizi esenţiali, în timp ce câinii au doar 11.
Taurina este un aminoacid esenţial pentru pisici, dar neesenţial pentru câini. Pisicile care nu primesc suficientă taurină în dieta lor pot deveni în cele din urmă oarbe, surde şi pot dezvolta insuficienţă cardiacă. Deficitul de taurină este acum diagnosticat aproape exclusiv la pisicile care mănâncă altceva decât o hrană pentru pisici bine echilibrată.
Nevoia de vitamine a pisicii! Vitamina A este un alt nutrient care exemplifică nevoile alimentare unice ale pisicilor. Vitamina A joacă un rol foarte important în menţinerea sănătăţii ochilor, a pielii şi a altor ţesuturi din organism. Câinii pot transforma beta-carotenul în vitamina A în corpul lor. Pisicile nu pot. Prin urmare, pisicile au nevoie de o sursă preformată de vitamina A în dieta lor. Ficatul conţine cantităţi mari de vitamina A sau poate fi adăugat în hrana unei pisici sub formă de supliment.
De asemenea, pisicile au nevoie de cinci ori mai multă tiamină în dieta lor decât câinii. Animalele care suferă de deficienţă de tiamină dezvoltă de obicei o blană de proastă calitate, pierderea poftei de mâncare, o postură cocoşată, probleme neurologice, inclusiv convulsii şi în cele din urmă pot muri. Deficienţele de tiamină pot apărea atunci când pisicile mănâncă mult peşte de apă dulce negătit, deoarece conţine o enzimă care descompune tiamina sau atunci când nu sunt hrănite cu o hrană pentru pisici bine echilibrată şi completă din punct de vedere nutriţional.
Pisicile au nevoie de mâncare pentru pisici! Înţelegerea nevoilor nutriţionale speciale ale unei feline este esenţială pentru orice proprietar de pisică. Medicul veterinar vă poate ajuta să vă asiguraţi că pisica dumneavoastră mănâncă proporţiile potrivite de ingrediente sănătoase dintr-o hrană creată pentru a promova sănătatea şi longevitatea.

Publicat în Pet Mania
Vineri, 28 Ianuarie 2022 11:43

Ce cauzează depresia câinilor

Dacă bănuiţi că animalul dumneavoastră suferă de depresie, gândiţi-vă la ceea ce s-a schimbat sau se schimbă în viaţa lui, în mediul domestic sau situaţii sociale. Orice schimbare semnificativă a rutinei unui animal poate provoca stres şi/sau depresie. Aceasta nu este o listă completă, dar principalele cauze de declanşare a unei depresii pot fi:
- Durere cronică sau boală cronică;
- Traumă (cum ar fi o rănire sau abuz);
- Izolare (cum ar fi un animal de companie care este ţinut în cuşcă sau legat);
- Lipsa stimulării mentale sau fizice, în special la câinii energici sau de lucru;
- Schimbări majore în gospodărie;
- Adăugarea unui nou membru al familiei (om sau animal de companie);
- O schimbare în obiceiurile stăpânului, cum ar fi să se întoarcă la serviciu după o şedere prelungită acasă.
Animalele de companie pot simţi, de asemenea, empatie cu oamenii care suferă şi ei de depresie sau alte stări mentale deteriorate. Un studiu din 2019 din Suedia a analizat concentraţia de hormoni de stres pe termen lung la oameni şi câini şi a constatat că animalele aveau niveluri de stres similare cu cele ale stăpânilor lor.
Ei au ajuns la concluzia că „animalele oglindesc nivelul de stres al stăpânilor, mai degrabă decât stăpânii care răspund la stresul câinilor lor”. Câinii pot înţelege starea noastră de spirit şi ne pot recunoaşte expresiile faciale şi limbajul corpului. Ei ştiu când suntem fericiţi sau trişti, iar dispoziţiile noastre îi pot afecta.

Cum să ajuţi un câine deprimat

Similar cu oamenii, depresia şi efectele sale pot fi diferite pentru fiecare câine. Pentru a vă ajuta câinele, trebuie să aflaţi ce cauzează simptomele. Din fericire, câinii sunt creaturi destul de rezistente. După un eveniment care incită la depresie, micile schimbări pot aduce o îmbunătăţire enormă a stării lor emoţionale. Iată câteva idei care pot fi de ajutor:
- Stabiliţi cât mai multe momente de joacă. Adoptarea unui alt câine poate ajuta dar nu ar trebui să iei această decizie doar pentru a-ţi înveseli câinele. Aducerea unui nou animal de companie acasă trebuie să fie potrivită atât pentru tine, cât şi pentru animalul tău de companie.
- Creşteţi stimularea mentală şi fizică. Acest lucru ar putea fi să vă duceţi câinele la plimbări suplimentare sau mai lungi, să vă jucaţi în mod constant, să-i oferiţi o nouă jucărie sau puzzle sau să-l încurajaţi să se implice în unele dintre activităţile lor preferate.
- Asiguraţi-vă că mănâncă. Adăugarea temporară a unui supliment gustos la mâncarea lor poate încuraja animalul dvs. de companie să mănânce. O schimbare bruscă a dietei poate duce la probleme de digestie, aşa că nu le schimbaţi dieta complet sau brusc.
- Oferă-le cât mai mult timp împreună Recompensează comportamentele adecvate cu atenţie, gustări apetisante etc. Nu trebuie să pedepseşti comportamentul nedorit în general şi, în special, nu funcţionează pentru animalele de companie care suferă de depresie sau anxietate.
Este important să ştiţi cum arată un câine relaxat, astfel încât să îi puteţi monitoriza revenirea la normal. Un câine relaxat va avea gura deschisă, fără tensiune facială şi poate gâfâi. Un câine relaxat îşi va ţine urechile uşor în spate sau în lateral. Dacă câinele tău se simte bine, îşi va ţine coada într-o poziţie joasă sau neutră cu o mişcare uşoară.
Este important să ştiţi când să vă contactaţi medicul veterinar dacă animalul dumneavoastră prezintă simptome de depresie. Câinele tău ar trebui să fie văzut imediat dacă:
- Sunt foarte letargici sau nu mănâncă;
- Au încetat să se bucure;
- Dezvoltă simptome de somatizare, cum ar fi vărsături sau diaree. Există circumstanţe  în care presiunea psihică de la depresie poate duce la apariţia unor probleme de sănătate secundare.

Există medicamente pentru depresia câinilor?

Ca şi în cazul majorităţii preocupărilor parametrilor de sănătate, medicamentele ar trebui să fie doar o parte a planului de tratament. Medicamentele pentru depresia câinilor sunt de obicei benefice atunci când sunt combinate cu terapie comportamentală, suplimente şi produse cu feromoni. Medicamentele pot fi deosebit de utile pentru animalele de companie care au un istoric de fobie sau sindroame anxioase şi care trec printr-o situaţie de criză.

Planuri de tratament pentru depresia câinilor

Dacă depresia câinelui tău cauzează probleme de comportament, managementul atent al mediului şi modificarea obiceiurilor sunt importante. Este esenţial ca planul de tratament pentru un animal de companie cu depresie severă să provină de la un specialist in psihologie animală.
După stabilirea diagnosticului, poţi continua cu o terapie complexă care poate include:
- Medicamente pe bază de reţetă;
- Schimbări de mediu;
- Suplimente nutriţionale;
- Terapii de suport psihic.
Din fericire, animalele dvs. de companie ne au drept susţinători ai sănătăţii lor mintale. Când observaţi schimbări în comportamentul câinelui dvs., puteţi lucra cu medicul veterinar pentru a vă asigura că primeşte îngrijirea de care are nevoie pentru depresie.

Publicat în Pet Mania
Vineri, 28 Ianuarie 2022 11:35

Semnele depresiei la câini

Depresia, aşa cum o ştim la oameni, este o tulburare de dispoziţie care provoacă sentimente de tristeţe persistentă şi inutilitate. Este adesea asociat cu o pierdere a interesului pentru activităţile normale. Depresia este mai mult decât o simplă indispoziţie, tristeţe temporară sau durere, deşi acele sentimente pot juca toate câte un rol.
La oameni, poate varia de la simptome uşoare până la o afecţiune debilitantă şi cronică care interferează cu capacitatea de a efectua activităţi zilnice. Tratamentul pentru depresia umană include de obicei medicamente şi terapie.
Dar câinii, pot deveni şi ei depresivi? Câinii depresivi simt la fel cu oamenii? Şi care este tratamentul pentru depresia câinilor?

Câinele meu este depresiv?

Câinii nu trec de obicei prin ceea ce recunoaştem ca depresie clinică la oameni. Acestea fiind spuse, membrii familiei noastre canine pot simţi cu siguranţă depresie sub formă de apăsare, tristeţe şi durere. Chiar dacă nu putem întreba câinii despre sentimentele lor, putem vedea unele semne care arată că animalul de companie este afectat de aceste emoţii negative.
Dr. Gregory Burns, profesor şi director al Centrului de Neuropolitică de la Universitatea Emory, a făcut cercetări asupra emoţiilor câinilor pentru  o perspectivă mai bună asupra problemei. Dr. Burns a folosit metoda rezonanţei magnetică (IRM) neinvazive pe aproape 100 de câini, comparând apoi zonele creierului uman şi canin care sunt active în timpul anumitor emoţii.
Cercetările sale arată că zonele creierului uman activate la emoţii sunt similare la câini. Putem extrapola din aceste date că aceste animale experimentează emoţii  foarte apropiate de cele ale noastre.

Semne de depresie la câini

Depresia poate apărea în multe moduri diferite, în funcţie de cauză. Un animal de companie care este deprimat din cauza pierderii unui  apropiat pe termen lung, va acţiona diferit faţă de câine care suferă de pierderea rutinei la schimbarea domiciliului.
Un studiu din 2016 din Noua Zeelandă şi Australia a analizat semnele depresiei la câini şi pisici, tabloul clinic putând include:
- Scăderea apetitului;
- Dormitul  în exces, pâna la letargie;
- Nevoia crescută de afecţiune;
- Frecventează zonele din casă unde stăpânul lor petrecea mai mult timp;
- O exacerbare a vocalizării (miaunat, lătrat, urlet etc. mai mult decât de obicei);
- Comportament neobişnuit de agresiv faţă de oameni sau alte animale;
- Eliminare inadecvată de fecale şi urina în casă.
Putem observa şi alte semne de depresie, tristeţe sau anxietate la animalele de companie, în funcţie de situaţie. Este posibil să observaţi:
- Retragerea din situaţii sociale (izolarea);
- Tendinţa de a se ascunde (popular se spune că se se ascunde ca atunci când se pregăteşte de moarte);
- Creşterea comportamentelor distructive;
- Reducerea pâna la oprire a activităţi normale de joacă.
Atunci când un medic veterinar încearcă să diagnostice un animal de companie cu depresie, primul pas este să obţină un istoric medical complet de la proprietar. Cunoaşterea oricăror schimbări comportamentale poate fi extraordinar de utilă pentru a determina dacă depresia este cauza oricăror semne clinice pe care le prezintă animalul dvs. de companie.

Alte afecţiuni care pot fi confundate cu depresia câinilor

Din păcate, simptomele depresiei câinelui pot fi similare cu alte afecţiuni medicale. Durerea cronică este adesea confundată cu depresie la animalele de companie mai în vârstă şi pentru a încurca şi mai mult lucrurile, stresul cauzat de depresie poate face să accentueze afecţiunile medicale subiacente.
Sindromul de disfuncţie cognitivă canină (SDCC) este o afecţiune asociată cu îmbătrânirea creierului unui câine, care îi poate afecta activitatea mentală generală, memoria, învăţarea şi răspunsul la anumiţi stimuli. SDCC poate avea semne asemănătoare cu depresia. Dacă aveţi un animal de companie mai în vârstă (de obicei 8 ani şi peste) care începe să prezinte aceste semne, întrebaţi medicul veterinar despre anomaliile cognitive.
Dacă câinele dumneavoastră prezintă semne care sunt în concordanţă cu depresia, mai ales în absenţa unui eveniment care îi poate schimba viaţa, ar trebui să fie evaluat  pentru a descoperi cauzele principale.
Dacă simptomele de depresie ale câinelui tău sunt însoţite de orice alte semne, cum ar fi vărsături, diaree, letargie severă, agresivitate semnificativă, pipi sau caca mai des şi în locurile neuzuale, du-ţi imediat câinele la veterinar!

Publicat în Pet Mania
Pagina 1 din 4