Miercuri, 26 August 2015 00:00

Prostului tichie de mărgăritar îi trebuie

Nu încetez să mă minunez de prostia, iar în unele cazuri de cretinismul, de care dau dovadă unii dintre noi. Recent am aflat că un individ m-a „onorat” cu o plângere penală pe motiv că, vezi Doamne, i-aş  fi afectat imaginea printr-o poză care însoţea un material scris de mine despre faptele respectivului. În acelaşi timp, procurorul de caz mă înştiinţa că i-a trimis la coş plângerea personajului în cauză, dând neînceperea urmăririi penale, singura soluţie care se putea lua faţă de o astfel de aiureală. Individul în cauză a fost condamnat până acum de mai multe ori pentru mai multe infracţiuni, pornind de la furt de energie şi până la contrabandă cu ţigări. În aceste condiţii, cum poţi avea tupeul să afirmi că ţi-a fost afectată imaginea, când tocmai tu ai făcut tot posibilul să ţi-o faci praf? Niciodată nu am scris vreun material mânat de intenţia de a face rău cuiva, ci doar pentru a informa şi a trage semnale de alarmă pentru autorităţi şi societatea civilă. Spun aceste lucruri pentru cei care mă citesc de atâta vreme şi îmi cunosc maniera de a scrie. Tocmai datorită acestui fapt nu pot sta impasibil la astfel de abuzuri, motiv pentru care îi voi face respectivului plângere penală pentru denunţ calomnios. Asta înseamnă că, dacă te-ai apucat să faci o plângere, ce se dovedeşte ulterior a fi fost formulată cu rea intenţie, vei răspunde, la rândul tău, pentru nesimţirea de care ai fost în stare. Deci, există şi reversul medaliei. 

De ani de zile jurnaliştii au asistat impasibili la tot soiul de presiuni venite în special din partea autorităţilor, dar şi a unora certaţi cu legea, care au crezut că pot înghesui reprezentanţii presei prin tot soiul de reclamaţii şi plângeri, ce frizează ridicolul. Îmi amintesc de un tip, profesor la acea vreme, trimis în judecată pentru trafic de mercur, care a avut tupeul să vină la redacţie şi să îmi reproşeze că lipsea o virgulă (evident că nici vorbă de aşa ceva), doar pentru că nu a suportat să se vadă dat la ziar. Când atragi un elev să facă trafic de mercur, eu spun că eşti subiectul perfect pentru un material de presă la rubrica „aşa nu”. Cred că ar fi momentul ca mass media să îşi apere drepturile mult mai bine decât a făcut-o până acum, prin tragerea la răspundere a celor care îndrăznesc să calce cu bocancii peste libertatea de exprimare, unul dintre puţinele drepturi exercitate la modul real după perioada comunistă. Nu vreau să intru într-o polemică de genul „ce scrie ăla nu e presă” sau „ăsta e aservit intereselor nu ştiu cui”. Ăsta este motivul pentru care de un sfert de secol nu am fost capabili să ne organizăm pentru a deveni cu adevărat o forţă, care să facă diferenţa în societatea românească. Îmi amintesc de o grevă a presei din Italia de acum câţiva ani. Când jurnaliştii au pus pixul jos, italienii nu au mai ştiut nici cum va fi vremea în următoarea zi. Cam aşa arată un adevărat câine de pază al societăţii. Noi nu am depăşit statutul de căţeluş, aşa că nu trebuie să ne mire că orice terchea berchea ne trage de ureche când are chef.

Publicat în Editorial
Marți, 25 August 2015 00:00

O zi ca oricare alta

Cam aşa s-ar putea spune că au petrecut românii ziua de 23 August, zi care altădată era prilej de mare sărbătoare. Îmbrăcaţi cu hainele cele mai bune, ieşeam cu mic-cu mare la defilare. Flori, baloane şi uralele ieşite din mii de piepturi creau o atmosferă plină de voie bună, deşi aşteptarea în coloană până la trecerea prin faţa tribunei unde stăteau conducătorii urbei era de cele mai multe ori destul de obositoare. După ce treceau prin faţa tribunei oamenii se duceau grupuri-grupuri la un mic şi o halbă cu bere şi sărbătoarea se prelungea până târziu pe înserat. Acum, nu mai sărbătoreşte nimeni nimic, singura atmosferă de sărbătoare am întâlnit-o prin Grădina Publică, unde vreo şase mirese erau chinuite de fotografii care le puneau ba să ia vreun copac în braţe, ba să se cocoaţe pe balustrada foişorului, oricum faptul că şi-au unit destinele într-o zi de 23 August poate fi considerat ceva mai deosebit. Aşa că n-am mai sărbătorit nimic, şi aşa avem o grămadă de sărbători de-a lungul anului, trebuia să mai tăiem din ele. Oamenii au cu totul alte griji, alte preocupări zilele acestea, aşa că numai chef de defilare nu mai au. În cel mai rău caz se mai adună la vreun miting de protest, tot ca un fel de defilare, pentru a cere majorarea salariilor, de cele mai multe ori. 

Săptămâna asta a început şi sesiunea a doua a bacalaureatului, după prima sesiune constatându-se că au trecut de examenul ăsta 67 la sută dintre elevi, adică ceva mai mult decât anul trecut, ceea ce nu-i rău deloc, dar nici foarte bine. Oricum, asta e o săptămână de foc atât pentru elevi cât şi pentru părinţii acestora, de cele mai multe ori aceştia fiind mai îngrijoraţi decât progeniturile lor, nu de alta dar să ţii un copilul patru ani pe băncile liceului şi să vezi că n-a învăţat mai nimic, nu e un lucru prea uşor de îngurgitat. Asta în timp ce educatorii lor stau cu sufletul la gură aşteptând deciziile guvernanţilor privind majorarea salariilor lor. Oricum, încă nu vor putea ieşi în stradă pentru a protesta, nu de alta, dar sindicaliştii abia de la 1 septembrie se întorc de prin vacanţe. Păi, ce, numai domnul preşedinte Klaus Iohannis să se plimbe prin ţări străine? Chestia asta cu 20 de vizite în 12 ţări în primele opt luni de mandat îi cam afectează imaginea de preşedinte al tuturor românilor, cum s-a lăudat că va fi, cel puţin institutele de sondaj al opiniei publice asta arată, că încrederea românilor în preşedintele lor a cam început să scârţâie. Oricum, tot în frunte se află, urmat fiind de Victor Ponta, Sorin Oprescu şi Călin Popescu Tăriceanu. Nu înţeleg cum de încă mai au încredere românii în el, ţinând cont de faptul că mare minuni n-a prea făcut de când s-a înscăunat. Mai aşteptăm!

 

Publicat în Editorial
Marți, 18 August 2015 00:00

Cine poate judeca drept?

Săptămâna trecută ne-am putut bucura de victoria prin ko a lui Lucian Bute, în schimb, Simona Halep, care ne anunţa înainte de turneu că este pe deplin refăcută, a trebuit să renunţe în ultimul set datorită problemelor de sănătate. Să fi pierdut oare pentru că a declarat după meciul cu Sara Errani că ea simte că a şi câştigat turneul? Sau poate că au fost destui cei 230.000 de dolari pe care i-a primit pentru calificarea în finală? Cine poate şti? Săptămâna asta ne aşteptăm ca medicii din întreaga ţară să intre în grevă, nemulţumiţi de nivelul salariilor. Ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, asigură pe toată lumea că până la sfârşitul anului salariile medicilor vor reşte cu 10% şi că undeva în viitorul apropiat chiar se vor tripla. Este adevărat că acum un medic rezident are un salariu brut de doar 1.400 lei, ceea ce nu este suficient pentru un medic aflat la început de drum. Nu poţi compara meseria asta, de medic, meserie care implică mulţi ani de şcoală şi de multe ori implicând vieţile unor oameni, cu meseria de sudor, de exemplu, meserie în care se câştigă chiar dublu, dacă nu şi mai mult. Nu spun că meseria de sudor nu este şi ea o meserie grea sau că este prea bine plătită, numai că şi meseria de medic ar trebui retribuită conform importanţei ei. Dar câte meserii nu sunt apreciate la adevărata lor valoare deoarece în fruntea ţării stau nişte oameni incapabili să aprecieze munca, oameni care nu au altă grijă decât să-şi mărească ei salariile şi să se asigure că după ce vor părăsi scaunele alea călduţe vor avea dreptul şi la o pensie mai mult decât frumuşică... Cred că nici profesorii, cei ce formează oameni, nu sunt mulţumiţi de cum le este apreciată munca de zi cu zi şi dacă nu au mai ieşit de mult în stradă cred că este doar datorită faptului că li s-o fi făcut lehamite să tot încerce să-i lămurească pe neşcoliţii ăia din fruntea ţării de importanţa muncii lor. 

Pompierii, care de multe ori plătesc cu viaţa încercând să salveze viaţa altora, mecanicul de locomotivă sau şoferul de autobuz care ţin în mână destinele călătorilor lor, brutarul care pierde noapte după noapte pentru ca noi să avem dimineaţa pâinea caldă sau chiar şi omul ăla care dă cu mătura pe străzi, sunt oare meserii plătite cum se cuvine? Eu nu zic să se abiliteze vreo instituţie a statului care să facă o analiză a importanţei şi greutăţii unei meserii sau a alteia, nu suntem în comunism, eu zic doar să nu fie unii care, deşi nu fac mai nimic toată ziulica, ba de multe ori fac chiar numai prostii, încălcând chiar legile emanate de ei, să fie plătiţi cu nişte sume astronomice, iar alţii, a căror muncă este mai mult decât necesară, abia să-şi poată achita din salariu datoriile către stat.

Publicat în Editorial

Orice copil este o binecuvântare, chiar şi pentru cei care au casa plină de micuţi şi nu înţeleg asta. În România noastră, chiar şi părinţii care se pretind cu şcoală nu ezită să îşi folosească propriii copii pentru a-şi răni partenerul sau a-l forţa să facă diverse lucruri. Este năucitor de-a dreptul să vezi oameni în toată firea ameninţându-şi partenerul că nu îşi va mai vedea copilul, dacă nu renunţă la ideea de a divorţa. Să crezi că viaţa ta merge în direcţia corectă, când tu îţi forţezi soţul sau soţia să rămână lângă tine, când este evident că nu te mai leagă nimic de el, e deja de domeniul psihiatriei. Cu toate acestea, o parte semnificativă dintre cei care au un copil sau mai mulţi fie într-o căsnicie, fie în concubinaj, recurg la aceste practici pentru a prelungi inutil o suferinţă, ce se va răsfrânge cel mai mult asupra micuţilor. Ei nu înţeleg ce se întâmplă şi rămân cu sechele, ce îi vor marca pentru tot restul vieţii. Pentru că asta nu înţeleg părinţii, care recurg la astfel de practici. Măcinaţi de ură şi dorinţa de răzbunare, nu realizează de multe ori că cei mici riscă să devină cópii fidele la maturitate, cu relaţii disfuncţionale, din care nu reuşesc să mai iasă, pentru că asta reprezintă normalitatea pentru ei, atât timp cât părinţii lor s-au comportat într-o manieră similară. Nu mai puţin grave sunt cazurile când părinţii îşi învaţă copiii, cu subiect şi predicat, că le sunt superiori altora doar pentru că au mai mulţi bani decât alţii. Doar acest aspect este responsabil pentru bună parte din derapajele existente în momentul de faţă în România când vine vorba de tineri. Ajunşi la vârsta adolescenţei, nu ştiu ce să mai facă ca să toace banii babacilor, când la câţiva metri de ei oamenii mor de foame. Cunosc un tip care îşi făcea un titlu de glorie din a cheltui bani în neştire în tot soiul de cluburi şi se lăuda cu asta, deşi părinţii lui se speteau cu munca ca să îl ţină la facultate. Exemplele greşite din familie şi carenţele în educaţie îi împiedică pe aceşti copii să îşi formeze o conştiinţă sănătoasă, una care să îi ajute să trăiască în lumea de astăzi şi să îi ajute, la rândul lor, şi pe alţii să îşi facă o viaţă. Aceste anomalii se răsfrâng în cele mai mici detalii ale vieţii acestor tineri şi adolescenţi. De pildă, orice puştan căruia tata i-a cumpărat o maşină mai de Doamne ajută face manevre în trafic fără să semnalizeze, neconştientizând, pentru că nimeni nu i-a spus vreodată că orice asemenea scamatorie îl poate costa viaţa atât pe el, cât şi pe cei aflaţi în spatele său. Avem deci o mare problemă, pentru că una este să decizi că îţi vei bate joc de viaţa ta şi cu totul altceva e să distrugi şi viaţa copiilor tăi, doar pentru că eşti incapabil să îţi controlezi emoţiile şi să te comporţi ca un adult. Ceva paşi înainte s-au făcut, dar nu suficienţi pentru a schimba trendul actual. Educaţia îi poate readuce pe drumul cel bun pe aceşti tineri, dar cum se pot ei schimba cu adevărat, atât timp cât părinţii, de la care au pornit toate necazurile, refuză să conştientizeze că au o problemă?

 

Publicat în Editorial
Joi, 13 August 2015 00:00

Cine nu bea şi nu mănâncă?

Vi se pare stupidă întrebarea? Mie mi s-a părut logică în momentul în care mi-am pus-o. Contextul? Ai, asta e altă poveste. Şi povestea mea începe aşa: m-am uitat ieri la televizor. Puţin, nu mult, şi pe sărite, din cauză de lipsă de timp. Cât m-am uitat, însă, mi-a ajuns. Eu înţeleg că e vară, e vacanţă şi în studiourile TV cam bate vântul, că se lucrează în sistem de avarie... Cam aşa e peste tot, de ce să nu recunoaştem? Toată lumea îşi ia vara câteva zile libere şi pleacă într-un concediu. Fiecare, pe unde şi cât poate. Unii pleacă la Miami, alţii se cazează în vilele de protocol de pe litoral, alţii în vârf de munte, la mănăstiri sau la mama la ţară. Cum ziceam, fiecare după cum poate. Şi acum să revin la ce spuneam: subţire de vară la muncă şi potop în concediu. Dar, indiferent unde ai fi vara în concediu, e clar că mănânci, bei... poate faci şi plajă, joci un joc, butonezi un telefon... Lucruri normale, fraţilor! De unde şi până unde a mânca, a bea, a face plajă la mare, a juca un joc împreună cu prietenii şi a te uita înspre femeia care e cu tine au devenit subiect de ştire? Şi nu o ştire oarecare, ci una pe care o repeţi obsesiv de zeci de ori pe zi! 

Dragi colegi din televiziune, voi aţi înnebunit?! Şefii voştri au luat-o razna? Patronii voştri sunt duşi cu capul (scuzaţi cacofonia, dar altfel nu pot zice)? Am înţeles să faci ştiri cu nemiluita cu Ponta care bea o cafea în aeroport, cu fiul său la masă. Mi-am zis: e o ştire faptul că e la Miami, e bine că am aflat, deşi nu ştiu la ce-mi foloseşte. Apoi am văzut o altă poză cu el la o masă într-un restaurant. Îmbrăcat la costum, într-un cadru relativ simplu, adică pe masă era un pahar, mai era şi o farfurie... care era ştirea? Faptul că premierul mai şi mănâncă pe unde se duce? Mă rog, e premier... colonul lui e mai cu moţ ca al nostru... deci propun să-i facem şi o colonoscopie, eventual să-l filmăm şi când face treabă mare, pentru că, nu-i aşa, e ceva spectaculos faptul că un om - un premier, nu orice om! - face căcuţă o dată pe zi! E premier, ce vrei?! 

Dar nebunia din ştirile de televiziune dintr-o zi caniculară de vară a continuat. Însuşi Blaga era la mare şi juca ceva cu nişte prieteni. Isterie naţională! 

Dar cea mai mişto ştire a fost cea cu Teodorovici. Mămicuţa lui, când l-a făcut, n-a ştiut ce vedetă a băgat în scăldătoare. Ditamai ministrul, bărbat şarmant, tânăr şi neînsurat, a mers la mare! Era cu nişte prieteni! Uau! Şi s-a uitat lung la tânăra care era cu el! Şoc! Unde mai pui că a fost şi într-un club, iar acolo erau o mulţime de tinere! Tinerele nu stau în cluburi, de felul lor. Ele intră acolo numai dacă vine Teodorovici, care e „un Casanova”. Ce mai, omul ăsta s-a ţinut numai de matrapazlâcuri de când a plecat în concediu: „s-a răcorit cu un spriţ de vara”! Ştirea a fost foarte bine documentată, s-a observat că Teodorovici „a părut că se simte foarte bine în compania prietenilor lui”, „a râs cu poftă şi şi-a întreţinut prietenii cu glume care au întreţinut atmosfera” (repetiţia cu „întreţinut” e un deliciu de presă!”. 

Să nu uităm să pomenim de nefericita care a îndrăznit să-l însoţească pe ministru la mare şi care „a ţopăit fericită în jurul partenerului ei”. Sincer, imaginile repetate obsesiv de ştirişti nu m-au convins. Eu n-am văzut nici-o ţopăială. Dar Teodorovici... ce mai... (eu iar n-am văzut asta pe imagini, dar vă zic ce spun colegii din TV, care au ochi mai buni!): „şi-a «scanat» iubita. “Ministrul Casanova”, „craiul grizonat”... oooo, ce ştire! Sunt în extaz! Abia aştept să văd ştirile de azi! Cine ştie, poate l-au filmat când făcea sex... ce, miniştrii nu fac sex în concediu? Nici nu beau? Nici nu mănâncă? Ce oameni, domnule! Ce oameni! Să nu facă ei ceva normal, să ne iasă şi nouă de-o ştire...

Publicat în Editorial
Pagina 3 din 3