Poliţiştii de frontieră din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Galaţi rutier efectuează cercetări cu privire la un bărbat care conducea un autoturism, deşi avea dreptul de a conduce suspendat.

„În data de 10 februarie a.c., în jurul orei 19.00, în Punctul de Trecere a Frontierei Galaţi rutier - I.T.P.F. Iaşi s-a prezentat pentru efectuarea formalităţilor de control necesare trecerii frontierei, conducând un autoturism, înmatriculat în România, un cetăţean francez, în vârstă de 38 de ani. La controlul de frontieră, bărbatul nu a putut prezenta pentru control permisul de conducere eliberat de către autorităţi, motivând faptul ca l-a uitat la domiciliul din Franţa. În urma verificărilor suplimentare efectuate de către poliţistii de frontieră a rezultat faptul că cetăţeanul francez are permisul de conducere suspendat“, potrivit I.T.P.F. Iaşi.

În cauză, poliţiştii de frontieră efectuează cercetări, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

Publicat în Eveniment

Alex este un tânar intelectual, profesor universitar în Lyon, Franţa. El vorbeşte curent multe limbi străine, inclusiv româneşte, fiind de mic un adevărat călător prin lume. Toată Europa, de la nord la sud şi de la est la vest, Orientul apropiat, Australia şi Noua Zeelanda (unde a şi locuit un an), au fost „călcate” des de acest urmaş a unui Vasco da Gama modern.

Pentru vacanţa de anul acesta s-a hotărat la un lung periplu prin România. A intrat cu maşina prin Nădlac şi drumul a continut spre Timişoara, Alba Iulia, Turda, Sighişoara, Braşov, punctul terminus fiind la Galaţi. Aici, după ce a apreciat „Monitorul de Galaţi”, a acceptat cu plăcere să ofere câteva impresii de călătorie şi chiar fotografii în exclusivitate pentru această publicaţie.

Pentru început l-am întrebat ceva mai pragmatic, adică punctul său de vedere ca şofer pe drumurile româneşti, asta după peste 1.000 kilometri de condus. A răspuns simplu: „Mi s-a părut OK. Drumurile sunt destul de bune (peste 80%), conducătorii auto în general politicoşi, dar unii sunt cam nebuni”. I-am spus că termenul nu este chiar „politically correct” şi am căutat împreuna un cuvânt mai blând... şi a ieşit că „unii participanţi la trafic merg la limită, egoismul lor punând în pericol propria persoană, dar şi pe ceilalţi”.

Trecând prin multe oraşe şi multe cazări, a venit vorba despre amabilitatea românilor faţă de turişti. Mulţi vânzători şi ospătari impresionează negativ prin răceală, la recepţia hotelurilor fiind mai amabili. Dar a întalnit şi multă acreală. Alex face o comparaţie cu cei mai amabili lucrători din serviciile hoteliere şi de alimentaţie publică, cei din America, unde te copleşesc şi adaugă că şi la Paris chelnerii sunt legendari pentru lipsa de empatie deşi acolo este de fapt o situaţie specială. El spune că în general parizienii sunt foarte selectivi social şi trăiesc în nişte „bule de interes”, o situaţie tipică marilor comunităţi urbane. „Cu cât localitaţile sunt mai mici, cu atât oamenii sunt mai prietenoşi, adaugă el”.

L-am întrebat ce i-a placut cel mai mult în România, răspunsul venind foarte repede: „Citadela de la Alba Iulia şi să mă culc devreme că eram mort de oboseală după atâta drum”. Ce ţi-a placut cel mai mult la Galaţi? „Îmi pare rău să spun, dar aici mai trebuie lucrat la aspectul turistic. Totuşi sunt foarte agreabile tabăra de sculptură în metal de pe faleză, peisajul dunărean şi evenimentul «SkirtBike»”. El menţionează ca element pozitiv faptul că oraşul este într-o continuă schimbare şi evoluţie pozitivă. După un moment de gândire, Alex completează că Salina de la Turda i s-a parut „wow”. Lângă noi stă un bunel care trage cu urechea la ce vorbim şi intră în discuţie: „Eu prima oară m-am urcat în tren la 19 ani, adică în anul 1951”. L-am întrebat pe Alex, la ce vârstă a călătorit el pentru prima oară cu trenul? „La vârsta de 4 luni, cu TGV - Train a grande vitesse”. Alte vremuri, alte obiceiuri!

Apropo de frumuseţile României... Alex a postat multe fotografii pe Instagram şi urmăritorii săi au fost încântati, cel puţin 3-4 prieteni şi-au exprimat dorinţa de a vizita ţara noastră în viitor. O prietenă din Noua Zeelanda a declarat: „As me enter into the lockdown, this trip is everything needed - Cum noi vom intra în lockdown, această excursie este tot ce îmi doresc”. Iată cum fotografiile cu ţara noastră încântă oamenii de la antipozi şi s-ar putea spune că „les amis de mes amis sont mes amis”, devine „les amis de mes amis sont les amis de la Roumanie”.

La întrebarea despre femeile din România (celebra întrebare legată de frumuseţea româncelor) a răspuns: „No comment!”. Dar vine vorba despre un alt capitol important pentru turişti, cel al mâncării. Aici răspunsul a fost cel mai prompt, pe primul loc în preferinţe fiind micii. Mici în fiecare zi şi în fiecare oraş, toţi fiind la fel de apetisanţi. Apoi a menţionat zacusca, papanaşii şi colacii secuieşti. Şi berea, mai ales cea fabricată tradiţional.

Unul din lucrurile care atrag atenţia călătorului venit din vestul european este acel melanj uneori ciudat de vechi şi nou, care apare în arhitectură, dar şi în obiceiurile umane. Alex aminteşte de senzaţiile intense pe care le-a trăit oprind la nişte staţii de benzină opulent luminate, de un futurism hiperartificializant. El mai observă tendinţa oraşelor de a-şi dezvolta centrul, aceste zone urbane înnoite devenind loc maxim de concentrare şi interes cultural şi de divertisment.

VEZI FOTO, în Galeria de imagini de mai jos! ↓

Publicat în Comunitate