Perioada de lockdown cauzată de pandemia COVID-19 a influenţat achiziţionarea sau adoptarea unui animal de companie, astfel că 17% dintre posesorii de câini şi 16% dintre posesorii de pisici au declarat că şi-au luat un animal de companie în perioada stării de urgenţă, potrivit unui studiu realizat de Asociaţia Română a Producătorilor de Hrană pentru Animale de Companie (ARPAC).

Rezultatele studiului arată că principalul factor care îi determină pe românii din mediul urban să îşi ia un animal de companie este de natură emoţională, astfel că 57% dintre respondenţi spun că alegerea lor este determinată de dragostea pe care o simt pentru animale, în vreme ce 14% dintre aceştia au adus un animal de companie în gospodărie la dorinţa unui alt membru al familiei, în special a copiilor.

Totodată, sentimentele de apropiere care influenţează achiziţionarea unui animal se reflectă şi în plasarea animalului în contextul familiei şi a altor cunoştinţe. Întrebaţi cât de apropiaţi se simt de animalele de companie proprii, respondenţii au poziţionat animalul de companie pe locul patru în lista apropiaţilor, după soţ/soţie/partener, copii, părinţi, considerându-se mai apropiaţi de animalul lor de companie decât de fraţi/surori, prieteni sau nepoţi.

Potrivit studiului, câinele nu este doar cel mai bun prieten al omului, ci şi cel mai comun animal de companie deţinut la nivelul gospodăriilor din mediul urban, datele arătând că 66% dintre posesorii de animale de companie au câine, în vreme ce 58% au pisici, 12% papagali sau alte păsări, 11% au peşti, lista fiind urmată de cei care deţin iepuri (8%), broaşte ţestoase (4%), hamsteri (3%) şi porcuşori de Guinea (2%).

Românii din mediul urban deţin în mare parte câini de talie medie, cu vârste între 1 şi 3 ani, astfel că rasa cea mai răspândită este bichonul, urmată de câinii maidanezi şi rase încrucişate (metis). În ceea ce priveşte caracteristicile pisicilor, cele de talie medie sunt cele mai populare în rândul deţinătorilor de pisici din mediul urban. În mod particular, bărbaţii din segmentul de vârstă 36-45 deţin semnificativ mai multe pisici de talie medie faţă de totalul deţinătorilor de pisici din mediul urban.

Potrivit aceluiaşi studiu, cele mai răspândite pisici sunt cele europene (maidaneze), urmate de rase încrucişate şi birmaneză.

Profilul deţinătorului de animale de companie este de asemenea caracterizat de faptul că segmentul de vârstă 46-55 se remarcă prin deţinerea de câini şi pisici cu vârste mai mari de 11 ani, iar familiile cu 5 sau mai mulţi membri deţin semnificativ mai mulţi câini decât totalul deţinătorilor de câini.

În ceea ce priveşte comportamentul românilor din mediul urban asupra sănătăţii şi aspectului animalelor de companie, aproape 70% dintre deţinătorii de animale de companie consideră că vizitele la medicul veterinar sunt foarte importante sau importante. În ciuda faptului că 9 din 10 deţinători de câini şi 8 din 10 deţinători de pisici au declarat că au efectuat o vizită la medicul veterinar în ultimele 12 luni, cel mai frecvent motiv pentru aceste vizite este vaccinul, urmat de deparazitare, adică proceduri care sunt vitale în primii ani din viaţa unui animal de companie, datele arătând că 57% dintre câini şi 67% dintre pisici au vârste între 6 luni (sau mai puţin) şi 3 ani.

Pe de altă parte, jumătate dintre posesorii de câini chestionaţi au declarat că au mers la un salon de înfrumuseţare pentru animale în ultimele 12 luni, în vreme ce în cazul deţinătorilor de pisici datele arată că 3 din 10 deţinători au ajuns cu felinele la salon în ultimul an. Totodată, majoritatea deţinătorilor de câini şi pisici petrec între 30 de minute şi 2 ore pe zi pentru a-şi îngriji animalele de companie.

Studiul realizat la iniţiativa ARPAC arată că românii din mediul urban conştientizează importanţa hranei special pregătită pentru animalele de companie, considerând că este mai sănătoasă, contribuie la buna funcţionare a sistemului digestiv, este benefică pentru piele sau blană, cât şi pentru întreg sistemul imunitar.

Potrivit rezultatelor obţinute, 43% dintre deţinătorii de câini şi 57% dintre deţinătorii de pisici din mediul urban îşi hrănesc animalele exclusiv cu hrană preambalată, şi achiziţionată din magazine, cele mai frecvente surse de procurare fiind supermarketurile/hypermarketurile, lanţurile de magazine pentru animale de companie sau magazinele pentru animale din vecinătate.

Studiul a fost efectuat pe un eşantion de 1.000 de persoane din mediul urban, cu vârste cuprinse între 18 şi 55 de ani, care deţin cel puţin un animal de companie în gospodărie, în perioada 5-10 august 2020. Colectarea datelor a fost realizată folosind metoda CAWI - Computer Assisted Web Interviews.

Fondată în 2003 ARPAC este o organizaţie non-guvernamentală, non-profit, creată pentru a reprezenta, sprijini şi susţine interesele comune ale membrilor săi, importatori şi producători de hrană pentru animale de companie. (Sursa Agerpres)

Publicat în Pet Mania

Hamsterul este un companion ideal când dispunem de o locuinţă nu prea mare, el ocupând un spaţiu relativ, restrâns. Fiind blând, foarte sociabil, ataşat faţă de stăpân, deloc agresiv faţă de copii, a devenit un animal de companie foarte apreciat, numărul celor care au în grijă un astfel de exemplar fiind foarte mare, în prezent.

Hamsterul face parte din familia rozătoarelor Cricetidae, ordinul Rodentia, genul Mesocricetus. Originar din Asia, există mai multe rase şi varietăţi, definite în funcţie de aspectul general, aria geografică de provenienţă şi mediul natural în care trăieşte: hamsterul auriu (Mesocritus auratus), originar din Siria; hamsterul pitic rusesc (Campbell) şi hamsterul pitic (Phodopus roborovski), rase originare din Asia centrală, Mongolia, China şi nordul Rusiei; hamsterul chinezesc, originar din China de Nord şi Mongolia; hamsterul alb pitic siberian, originar din Kazahstan şi estul Siberiei; hamsterul românesc (Mesocricetus newtoni) cunoscut şi sub numele dehamster dobrogean este o specie întâlnită în România şi Bulgaria.

Mărimea acestui animal variază în funcţie de specie. Hamsterul sirian este cel mai mare, poate ajunge până la 25 de centimetri lungime iar blana sa poate fi în nuanţele scorţişoarei, crem sau albicios. Cel mai mic dintre hamsteri are doar 5 centimetri lungime (cât un deget) şi poate trăi până la trei ani şi jumătate. Hamsterul alb pitic siberian are o particularitate specială, şi anume indiferent de coloritul şi dispunerea petelor, care pot fi auriu, cafeniu, alb cu roşcat, alb cu cafeniu, cafeniu cu roşcat şi maroniu-deschis, îşi poate schimba culoarea până la alb în timpul iernii. Hamsterul românesc este pe spate cenuşiu-galben-cafeniu, iar pe piept negru ca un guler.

Este indicat ca hamsterul să fie achiziţionat de la un crescător autorizat, pentru că astfel avem siguranţa mai mare în ce priveşte starea de sănătate şi temperamentul acestuia. El trebuie să aibă ochii rotunzi şi larg deschişi, blana moale, catifelată, nasul uscat sau puţin umed şi nu trebuie să se sperie atunci când este atins.

Ca animal de casă de mici dimensiuni, hamsterul, trebuie să se obişnuiască să fie ţinut în mână şi îngrijit, de la o vârstă fragedă. El trebuie ţinut în palmele făcute căuş, mângâiat şi este bine să-l privim în ochi, pentru că le place să li se dea cât mai multă atenţie. Este, de asemenea, necesar să vorbim cu el cât mai des pentru a se învăţa cu vocea noastră. Dacă devine agitat trebuie pus în cuşcă până se calmează. Având un simţ al auzului foarte bine dezvoltat nu trebuie să ţipăm la el, pentru a nu îl stresa. Pentru a lega o "prietenie" cu hamsterul, trebuie să se obişnuiască cu mângâierile noastre. Perioada de îmblânzire nu ar trebui să depăşească trei săptămâni — o luna.

Ca mai toate rozătoarele, îi place să se joace, să se caţere şi să exploreze, aşa că, trebuie să achiziţionăm o cuşcă, în care să improvizăm câteva tuneluri, scări, labirinturi şi chiar o rotiţă pe care să facă "gimnastică".  Pe podeaua cuştii se poate pune rumeguş fin, în care să se poată ascunde. Aceste trebuie schimbat o dată pe săptămână. Pentru cei care au un hamster sirian este recomandată o cuşcă din fier. Cuştile din plastic sau acvariile sunt excelente "case", mai ales pentru speciile mai mici. Mărimea lor este între 40-60 de centimetri lungime şi pot sau nu să fie acoperite, potrivit site-ului animalutze.

Pe lângă jucăriile din cuşcă, trebuie sa aibă, în permanenţă, apă şi hrană proaspete. Hamsterul are obiceiul de a-şi face provizii de hrană prin rumeguş sau prin cotloanele tunelurilor, chiar dacă rezervele nu-i sunt de folos. Pentru apă cel mai indicat este un recipient cu picurător agăţat de unul din pereţii cuştii, din care hamsterul să poată bea atunci când simte nevoia.

Nu trebuie să exagerăm cantitativ cu mâncarea pentru hamster pentru că poate deveni obez. El, în general, mănâncă orice, fiind omnivor. În afară de hrana specială pentru acesta, care se găseşte în pet-shop-uri, îi putem îmbogăţi meniul cu orice aliment de origine vegetală sau animală: morcovi, salată, pătrunjel, porumb, banane, mere, nuci, caise, carne de pasăre (pui, curcan) doar fiartă, orez fiert, ou fiert, paste, pâine uscată. Trebuie să evităm însă citricele care nu sunt sănătoase pentru aparatul digestiv al hamsterului. Dacă într-un interval de 24 de ore nu a mâncat toată cantitatea de fructe şi legume, trebuie să aruncăm aceste resturi, pentru ca prezintă riscul de a se altera devenind o sursă de microbi.

În comparaţie cu alte animale de mici dimensiuni, precum iepurii sau porcuşorii de Guineea, hamsterii nu au nevoie să le fie tăiate unghiile în mod regulat. Majoritatea hamsterilor îşi rod unghiile pentru a le ţine scurte. Hamsterii se spală singuri, la fel ca pisicile. Rasele cu păr lung, în schimb, vor avea nevoie câteodată să le fie îndepărtate mici impurităţi din blană cu ajutorul unei periuţe de dinţi moale. Unele varietăţi de hamster preferă băile de nisip.

Hamsterii se îmbolnăvesc rar, iar cel mai frecvent din cauza frigului sau a hranei, potrivit site-ului lumea-copiilor. Simptome care indica posibilitatea unei stări de boală sunt: blana ciufulită sau murdară, strănutul, respiraţia şuierată şi/sau greoaie, scurgeri din ochi şi/sau nas, pierderea poftei de mâncare, tendinţa de a se ascunde în locurile cele mai întunecoase şi mai ferite ale cuştii, lipsa de activitate, căderea părului, coada umedă, diareea. Hamsterul poate dezvolta diferite boli de piele, cauzate de parazaţi externi, alergii, infecţii cutanate, infecţii respiratorii, diaree, intoxicaţii.

Durata de viaţă a unui astfel de companion este de trei-patru ani.

Publicat în Pet Mania