Pentru a vă ajuta să separaţi realitatea de ficţiune, dezbatem zece dintre cele mai comune mituri ale temutei maladii - partea a doua:

6. Puteţi sări peste testul anual de dirofilaria dacă animalul dvs. de companie este sub tratament preventiv - Asociaţia Americana a Dirofilariozei recomandă testarea anuală pentru a se asigura că programul de prevenire funcţionează, spune dr. Rehm. Experţii explică că, deşi medicamentele pentru prevenirea dirofilarelor sunt extrem de eficiente, nimic nu funcţionează 100% în permanenţă. Chiar şi câinii cu tratamente preventive stricte se pot infecta. „Am avut două cazuri de câini cu dirofilaria care au luat tratament preventiv lunar permanent”, spune dr. Jeffrey. Chiar şi cei mai buni dintre proprietarii de animale de companie pot avea omisiuni, iar lipsa unei singure doze de medicament lunar – sau administrarea cu întârziere – pot lăsa un câine neprotejat. Şi chiar dacă faci totul corect şi la timp, nu este nicio garanţie”, spune dr. Rehm. Unii câini îşi scuipă pastilele de dirofilare când stăpânii lor nu sunt atenţi, alţii îşi pot vomita medicamentele antiparazitare. Din fericire, testele de dirofilare sunt sigure şi pot fi efectuate în timpul controlului anual al animalului dvs. de companie.

7. Este în regulă să ratezi o lună de tratamente preventive pentru dirofilaria - Dirofilaria este o ameninţare pe tot parcursul anului. „Tratamentele împotriva dirofilariei funcţionează retroactiv, aşa că un câine sau o pisică care sunt infectaţi trebuie să primească tratamente preventive împotriva dirofilariei în lunile următoare pentru a fi protejat”, spune dr. Hatton. Schimbarea tiparelor meteorologice cuplate cu rezistenţa la ţânţari fac dificilă prezicerea momentului infecţiei. În loc să ghiceşti când este sigur să opreşti prevenirea, cel mai bine este să-ţi păstrezi animalul de companie în siguranţă pe tot parcursul anului.

8. Remediile naturale funcţionează la fel de bine ca şi medicamentele preventive aprobate - Nici o strategie de respingere sau de evitare pe bază de substanţe naturale nu poate înlocui antiparazitarele de prevenire a dirofilarelor. Experţii subliniază că repelentele pe baza de plante ar trebui să fie folosite în plus faţă de cele de sinteza, nu în locul acestora. Repelentele naturale, cum ar fi uleiul de neem (care trebuie folosit cu prudenţă la pisici) şi insecticidele realizate cu ingrediente naturale pot ajuta la reducerea numărului de înţepături de ţânţari pe care le primeşte un animal de companie, adaugă dr. Rehm. Potrivit dr. Bianca Zaffarano de la Universitatea din Iowa, „strategiile igienice şi sanitare, cum ar fi evitarea expunerii la ţânţari şi eliminarea apei stătătoare care serveşte drept teren de reproducere a ţânţarilor, pot ajuta la reducerea transmiterii dirofilariilor.”

9. Viermii inimii se transmit prin contagiune directă - Dirofilaria nu se răspândeşte ca o răceală sau o gripă. Cu alte cuvinte, animalul tău de companie nu îl poate prinde direct de la alt animal. „Viermele inimii este răspândit prin pişcătura de ţânţar şi se contaminează larvele de dirofilaria de la alţi câini infectaţi, coioţi, lupi sau vulpi”, spune dr. Hatton. Tânţarul infectat pişcă apoi un câine sau o pisică şi le transmite viermii imaturi. Dacă nu sunt oprite prin tratament, larvele se maturizează şi se înmulţesc, provocând leziuni inimii şi plămânilor.” Oamenii pot fi victima viermilor cardiaci? Diagnosticul acestei boli la oameni este considerată a fi extrem de rară. „Oamenii sunt consideraţi a fi gazde atipice. Este extrem de rar ca oamenii să se îmbolnăvească de dirofilaria dar pot fi expuşi la dirofilaria prin muşcătura de ţânţar şi ajung la boala pulmonară şi granuloame în diferite organe”, spune dr. Hatton.

10. Prevenirea dirofilariozei este costisitoare şi incomodă - Este mai puţin costisitor să preveniţi dirofilaria canină decât să o trataţi, spune dr. Hatton. Nu numai că prevenirea lunară este mai eficientă din punct de vedere al costurilor dar îţi va oferi ţie şi animalului tău o calitate mai bună a vieţii. Prevenirea este una dintre cele mai bune investiţii pe care le puteţi face în sănătatea animalului dvs. de compani. Poate costa cât o pizza pe lună, în funcţie de produsul pe care îl foloseşti. În schimb, tratarea unui câine cu dirofilaria poate costa mai mult de 10 ori costul anual al prevenirii. Câinele tău iubeşte bunătăţile? Dacă da, poţi să-i administrezi lunar un medicament masticabil. Pisica ta urăşte pastilele? Există mai multe opţiuni „spot-on” care oferă o protecţie completă  şi de lungă durată. Important este să găseşti un produs care să fie convenabil pentru tine şi prietenul tău cu lăbuţe.

Citește prima parte a articolului AICI!

Publicat în Pet Mania

Este nevoie de o singură muşcătură de la un ţânţar care este infectat cu larve de viermi cardiaci pentru a pune în pericol sănătatea şi bunăstarea animalului dvs. de companie. Şi dacă animalul tău de companie se infectează, să ştiţi că dirofilarioza este debilitantă şi poate fi fatală dacă nu este tratată. Miza este pur şi simplu prea mare pentru a crede în idei precum „Numai câinii sunt susceptibili la dirofilarie” sau „Boala viermilor cardiaci este doar o problemă de vară”. Pentru a vă ajuta să separaţi realitatea de ficţiune, dezbatem zece dintre cele mai comune mituri ale temutei maladii:

1. Numai câinii se pot îmbolnăvi de dirofilarioză - Câinii pot fi animalul de companie cel mai expus riscului, dar pisicile şi dihorii sunt de asemenea vulnerabili. De aceea, AHS recomandă prevenirea pe tot parcursul anului pentru toate cele trei specii, spune dr. Chris Rehm, preşedintele Societăţii Americane de Dirofilarioză (AHS). „Pisicile sunt mai puţin susceptibile faţă de câini ca gazdă a viermilor cardiaci”, dar ele sunt  expuse riscului de a se infecta, spune dr. Laura Hatton, medic veterinar din Kansas, S.U.A. La fel ca şi câinii, pisicile pot dezvolta dirofilaria adultă, dar este mai frecvent ca larvele la pisici să moară înainte ca acestea să atingă maturitatea deplină, adaugă ea. Nu există opţiuni de tratament sigure cunoscute pentru tratarea viermilor inimii la pisici, aşa că prevenirea este cea mai bună modalitate de a le menţine sănătoase.

2. Animalele de companie care nu ies din casă nu sunt expuse riscului de a face viermi cardiaci - Presupuneţi că animalul dvs. de companie este protejat doar pentru că nu se aventurează prea mult în aer liber? Ţânţarii purtători de boli pot pătrunde cu uşurinţă în casă şi pot transmite dirofilaria. Aproximativ un sfert dintre pisicile diagnosticate cu viermi cardiaci sunt considerate pisici de interior, spune dr. Hatton. Chiar dacă câinele tău răsfăţat iese afară doar pentru a-şi face nevoile sau pentru plimbări scurte, ţine minte – este nevoie de o singură muşcătură de la un ţânţar infectat pentru a infecta un animal de companie.

3. Dirofilaria este doar o problemă în sezonul cald - Ştim cu toţii că ţânţarii se dezvoltă pe vreme mai caldă, dar „sezonul ţânţarilor” poate varia de la o regiune la alta şi chiar de la un an la altul. „În general, activitatea ţânţarilor va începe atunci când temperature ambientului atinge nivelul de 10 de grade Celsius şi de obicei scade pe măsură ce temperaturile scad”, spune Dr. Hatton. Cu toate acestea nu este extraordinar ca ţânţarii să fie activi la temperaturi de 4 grade Celsius, susţine dr. Susan Jeffrey, medic veterinar la Spitalul pentru animale din Madison, Wisconsin. Primul îngheţ este de obicei un indicator de încredere că sezonul ţânţarilor s-a încheiat, dar unii ţânţari hibernaţi pot apărea iarna în timpul perioadelor de căldură neaşteptate. Dacă trăieşti în climă mai caldă, eşti pregătit să vezi ţânţari chiar şi în lunile de iarnă, dar şi în perioadele reci este imposibil de prezis când va dispărea ultimul ţânţar, spune dr. Rehm. „Tânţarii caută locuri calde şi protejate, unde pot supravieţui mult după căderea ultimelor frunze. Din aceste motive, AHS recomandă prevenirea pe tot parcursul anului pentru toate animalele de companie”, spune dr. Rehm.

4. Dirofilarioza nu apare în climatul uscat - Dirofilaria a fost raportată peste tot în lume. Tânţarii sunt foarte adaptabili şi vor găsi  locuri pentru a se reproduce, chiar şi în timpul secetei. În timp ce unii ţânţari se înmulţesc şi eclozează în timpul ploilor, alţii preferă anvelopele uzate, băile pentru păsări sau cutiile de conserve din gunoi pentru a se reproduce. „Zonele cu apă stătătoare, inclusiv iazurile, lacurile şi piscinele, pot oferi condiţii optime de reproducere pentru ţânţari”, spune dr. Jeffrey. A crede că animalul tău de companie este protejat pentru că locuieşti în teritorii calde este de o falsă siguranţă. De fapt, „probabilitatea mai mică ca animalele de companie să fie protejate de viermi inimii în regiunile caniculare face ca prezenţa unui singur câine pozitiv la dirofilaria dintr-un cartier sau sat, să fie o îngrijorare serioasă”, spune dr. Rehm.

5. Dirofilaria este rareori fatală -  Dirofilaria este o boală devastatoare şi potenţial fatală, care afectează inima, plămânii şi vasele de sânge pulmonare. Viermii inimii duc la o reacţie inflamatorie care poate provoca leziuni permanente ale vaselor de sânge din plămâni. În afară de riscul de deces, viermii inimii pot compromite calitatea vieţii unui animal şi pot provoca semne şi simptome clinice debilitante, care se pot îmbunătăţi, dar nu se pot rezolva decât dificil chiar şi cu tratament. La câini, simptomele încep de obicei cu o tuse, care se poate agrava pe măsură ce boala progresează. „Oboseala, dificultăţile de respiraţie şi pierderea în greutate sunt frecvente”, spune dr. Hatton. Lăsaţi fără tratament, câinii pot intra în insuficienţă cardiacă şi în cele din urmă pot muri. Pisicile cu dirofilaria dezvoltă de obicei boli pulmonare, care pot imita astmul şi pot provoca insuficienţă respiratorie, tuse cronică şi vărsături. Moartea unui vierme adult intracardiac la o pisică poate face ca pisica să faca stop cardiac. Cât timp poate trăi un câine cu viermi la inimă? „Speranţa de viaţă depinde de mărimea câinelui, de sănătatea relativă a câinelui, de simptome şi de mărimea contaminării”, spune dr. Sarah Wooten, veterinar în Colorado. Lăsată netratată, dirofilarioza este de obicei fatală. Unii câini pot suporta o contaminare  foarte mică şi pot fi asimptomatici, dar majoritatea celor care nu sunt trataţi nu vor supravieţui.

Va urma!

Publicat în Pet Mania

Într-o premieră mondială, o echipă de chirurgi americani a transplantat cu succes unui pacient inima unui porc modificat genetic, a anunţat luni şcoala de medicină a Universităţii din Maryland, informează marţi AFP.
Operaţia a avut loc vineri şi a demonstrat pentru prima dată că inima unui animal poate continua să funcţioneze într-un corp uman fără respingere imediată, a precizat instituţia într-un comunicat.
David Bennett, în vârstă de 57 de ani, căruia i-a fost transplantată inima de porc, a fost declarat neeligibil pentru un transplant uman. Acum, pacientul este monitorizat îndeaproape de medici pentru a se asigura că noul organ funcţionează corect.
"Aveam de ales fie moartea, fie acest transplant. Vreau să trăiesc. Ştiu că este destul de riscant, dar era ultima mea opţiune", a spus locuitorul din Maryland cu o zi înaintea operaţiei.
"Abia aştept să mă pot da jos din pat odată ce voi fi din nou bine", a continuat Bennett, care a petrecut ultimele luni ţintuit la pat şi conectat la un aparat care l-a ţinut în viaţă.
Agenţia pentru medicamente a SUA (FDA) a dat undă verde operaţiei în ajunul Anului Nou.
"Aceasta este o descoperire chirurgicală majoră care ne aduce cu un pas mai aproape de o soluţie pentru deficitul de organe", a comentat Bartley Griffith, care a efectuat transplantul.
Porcul din care provine inima a fost modificat genetic pentru a nu mai produce un tip de zahăr care este prezent în mod normal în toate celulele porcilor şi care provoacă respingerea imediată a organului de către corpul uman.
Această modificare genetică a fost efectuată de compania Revivicor, care a furnizat şi un rinichi de porc pe care chirurgii l-au conectat cu succes la vasele de sânge ale unui pacient aflat în moarte cerebrală în luna octombrie, la New York.
Aproape 110.000 de americani sunt în prezent pe lista de aşteptare pentru transplanturi de organe şi peste 6.000 de persoane care au nevoie de un transplant mor în fiecare an în SUA.
Xenogrefele - grefele de origine animală - nu sunt o noutate. Medicii au încercat transplanturi între specii încă din secolul al XVII-lea, cele mai vechi experimente concentrându-se asupra primatelor.
În 1984, o inimă de babuin a fost transplantată unui copil, dar acesta, supranumit "Baby Fae", a supravieţuit doar 20 de zile. (sursa Agerpres)

Publicat în Sanatate

Fundaţia Inimă de Copil anunţă finalizarea şi inaugurarea unei Grădini Senzoriale în curtea Centrului de Recuperare şi Reabilitare din Strada Traian nr. 203. Investiţia din cadrul proiectului „Emoţii, culoare, senzaţii, echilibru şi «unbutu» pentru copiii cu dizabilităţi”, finanţat prin programul „În stare de bine”, susţinut de Kaufland România şi implementat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, a fost realizată cu ajutorul părinţilor, a voluntarilor şi a personalului din cadrul Fundaţiei Inimă de Copil.

„Grădina Senzorială însemnă o adaptare la condiţiile actuale impuse de situaţia pandemică, în care se recomandă ca activităţile cu un număr mai mare de persoane să se desfăşoare preponderent în aer liber. Peste 30 de copii cu nevoi speciale vor fi beneficiarii acestui spaţiu multifuncţional, care va fi folosit pentru întâlniri de grup şi terapie în aer liber. Pe fondul creşterii numărului de cazuri COVID şi a faptului că noile tulpini ale virusului atacă din ce în ce mai mult populaţia tânără, o alternativă la terapia în spaţii închise era mai mult decât necesară. Ne dorim ca toţi beneficiarii să îşi poată urma terapiile în condiţii de siguranţă deplină”, se arată într-un comunicat al Fundaţiei.

Faţă de activităţile obişnuite desfăşurate până acum la Centrul de Recuperare, apare posibilitatea de a lucra în aer liber.

„Grădina Senzorială era necesară deoarece copiii au nevoie de un spaţiu sigur, unde să aibă acces la stimulare senzorială într-un mediu natural şi unde să-şi poată exersa abilităţile de socializare ca şi cum ar fi într-un parc sau la un loc de joacă. Mai mult decât atât, ei vor dobândi abilităţi motrice împletind jocul cu terapia. Faţă de activităţile obişnuite desfăşurate până acum la Centrul de Recuperare, apare posibilitatea de a lucra în aer liber. Putem, astfel, reconstrui mediul natural de joacă al copilului şi putem face mult mai uşor desensibilizarea la diverşi stimuli”, a explicat psiholog Daniela Puia, coordonator al Centrului de Recuperare şi Reabilitare pentru copii cu dizabilităţi Inimă de Copil. Grădina Senzorială va fi inaugurată vineri, 24 septembrie 2021.

Publicat în Comunitate

Persoanele care mănâncă prea mulţi carbohidraţi rafinaţi şi grăsimi animale la cină prezintă un risc mai mare de boli cardiace în comparaţie cu cele care consumă astfel de produse la micul dejun, conform constatărilor unui studiu publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism al Societăţii de Endocrinologie din Statele Unite, citat de EurekAlert!, platforma operată de American Association for the Advancement of Science (AAAS).
Bolile cardiovasculare, cum ar fi insuficienţa cardiacă congestivă, atacul de cord şi accidentul vascular cerebral, reprezintă principala cauză de mortalitate la nivel mondial, cu aproximativ 17,9 milioane de decese din aceste cauze înregistrate în fiecare an.
Consumul de grăsimi saturate, carne procesată şi zaharuri adăugate poate contribui la creşterea nivelului de colesterol şi la un risc mai mare de boli de inimă.
O dietă sănătoasă pentru inimă, bazată preponderent pe carbohidraţi din legume şi cerealele şi pe o cantitate mai mică de carne, poate compensa în mod semnificativ riscul de apariţie a bolilor cardiovasculare.
''Orele la care se ia masa şi calitatea alimentelor sunt factori importanţi de luat în considerare atunci când se caută modalităţi de a reduce riscul de apariţie a bolilor de inimă. Studiul nostru a constatat că persoanele care consumă o cină pe bază de plante, cu mai mulţi carbohidraţi 'integrali' şi grăsimi nesaturate şi-au redus riscul de boli de inimă cu zece procente", a declarat autoarea studiului, Ying Li, de la Universitatea de Medicină din Harbin, China.
''Este întotdeauna recomandată o dietă sănătoasă, în special în cazul persoanelor cu risc crescut de boli de inimă, dar am constatat că un consum de produse din carne şi carbohidraţi rafinaţi la micul dejun în loc de cină a fost asociat cu un risc mai redus'', a precizat Ying Li.
Cercetătorii au studiat date prelevate de la 27.911 persoane adulte din Statele Unite incluse într-o vastă bază de date din Statele Unite (National Health and Nutrition Examination Survey - NHANES) şi au analizat informaţiile asociate alimentaţiei, colectate în timpul interviurilor cu participanţii, pe parcursul a două zile non-consecutive.
Specialiştii au examinat asocierea dintre consumul de grăsimi, carbohidraţi şi proteine în diferite momente ale zilei - micul dejun sau cină - şi ratele de apariţie a bolilor de inimă în rândul subiecţilor.
Consumul unei mese pe bază de plante pe zi a redus riscul de boli de inimă cu zece procente, s-a constatat în urma acestei analize. (sursa Agerpres)

Publicat în Sanatate

Doi gălățeni, în vârstă de 86 și 76 de ani, care aveau aritmii cardiace au fost supuși la Spitalul de Urgență Galați, în premieră pentru zona noastră, la intervenții chirurgicale prin care li s-au montat stimulatoare cardiace. O procedură pentru care, până acum, ar fi trebuit să fie transferați la spitale din Iași sau București.

Echipa operatorie a fost coordonată de prof. dr. Dan Dobreanu, coordonatorul Programului Național de Implant Stimulatoare și Defibrilatoare Cardiace și șeful Clinicii de Cardiologie de la Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant de la Târgu Mureș, dar intervenția a fost realizată de medicul gălățean Luiza Nechita.

"Este nevoie de astfel de centre, pentru că patologia căreia i se adresează implantul de stimulatoare cardiace este o patologie cu risc vital imediat. Asta înseamnă că este o categorie de pacienți pentru care ar trebui să se intervină în decursul minutelor pentru a nu fi pierduți. De aceea, transferarea pacientului către un centru la distanță de sute de kilometri devenea extrem de dificilă și, din punctul acesta de vedere, îndrăznesc să spun că, pentru zona de cardiologie intervențională, Galațiul a devenit un pol local, pentru că aici deja se pot adresa pacienți din câteva județe înconjurătoare, unde nu există centre și, ca urmare, va exista posibilitatea ca pacientul să ajungă nu unde se poate, ci în centrul cel mai apropiat, unde i se poate salva viața. Vreau să menționez și faptul că dr. Luiza Nechita face parte din prima generație de medici pregătiți în cadrul unui program național de pregătire în ce privește stimulatoarele cardiace. Deshiderea unei artere închise a inimii trebuie să se facă în maximum 90 de minute după ce a început durerea, și imaginați-vă ce înseamnă ca un asemenea pacient să trebuiască să ajungă de la Galați la București sau la Iași, pe infrastructura rutieră care există în momentul de față. De aceea e important să aveți un astfel de centru aici, pentru că timpul de intervenție decide între viață și moarte sau dintre un pacient recuperat complet și unul care nu va mai putea munci, care va trebuie pensionat", a precizat prof. dr. Dan Dobreanu, coordonatorul Programului Național de Implant Stimulatoare și Defibrilatoare Cardiace și șeful Clinicii de Cardiologie de la Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant de la Târgu Mureș.

Posibilitatea ca acest lucru să se întâmple la Galați se datoreazaă implicării Consiliului Județean Galați care a asigurat fondurile necesare dotarii ce presupune o astfel de intervenție.

"O felicit pe doamna doctor Luiza Nechita. Ceea ce s-a întâmplat azi e un lucru pe care gălățenii îl așteaptă de foarte mult timp. CJ a alocat bani și va mai aloca bani pentru a asigura montarea acestor stimulatoare cardiace până la sfârșitul anului. Vreau să le mulțumesc medicilor, pentru că, datorită lor, Galațiul a devenit astăzi unul dintre puținele centre din zonă care montează stimulatoare cardiace. De la Iași și până la București, suntem singurul centru care montează astfel de stimulatoare cardiace. În cel mai scurt timp, alături de doamna doctor Luiza Nechita, care montează stimulatoare cardiace, și de domnul doctor Marinescu, care montează stenturi, vor veni alți doi medici, unul specializat pentru montarea de stimulatoare cardiace, iar celălalt pentru montarea de stenturi. Așteptăm să se alături echipei deja existente la Galați, pentru că cei doi medici de acum nu vor putea face față tuturor urgențelor medicale care vor apărea", a precizat președintele CJ Galați, Costel Fotea.

Medicul cardiolog gălățen în mâinile cărora își pun efectiv oamenii inimile explică intervenția.

"Astăzi, s-a realizat cu succes implantul a două stimulatoare cardiace permanente pentru doi pacienți cu aritmii simptomatice, pentru care această intervenție este una necesară și salvatoare de viață. Sperăm ca pe viitor să reușim să creăm la Galați un centru cu experiență în realizarea acestor proceduri medicale a stimulatoarelor cardiace și să nu mai fim nevoiți să-i punem pe pacienți pe drumuri, către centre medicale aflate la distanță, cu riscul pierderii vieții lor pe parcurs, până ajung acolo. Din păcate, aceasta este o boală în care implantul de stimulator cardiac este singura soluție. Am avut emoții, dar pentru că l-am avut alături pe domnul profesor Dobreanu, emoțiile au fost mult reduse. Cele două proceduri au decurs în mod normal, nu au fost complicații sau situații neprevăzute și sper ca și evoluția lor să fie favorabilă. Recuperarea durează în jur de patru săptămâni, iar după această perioadă pacientul își poate relua activitățile", a precizat dr. Luiza Nechita, medic cardiolog.

Nu este deloc mic numărul gălățenilor care aveau și au nevoie de o astfel de procedură.

"Numărul pacienților cu asemenea patologie este destul de mare, iar noi am fost nevoiți, până acum, să-i trimitem către alte centre, după temporizarea cazului. De obicei, îi trimiteam către centrul de la Iași sau de la București", a explicat dr. Teodor Chiscăneanu, șeful secției Cardiologie din cadrul Spitalului Județean Galați.

Prin acesată intervenție, Galațiul a pășit în rândul centrelor medicale de chirurgie intervențională cardiacă.

Publicat în Știrea zilei

Pe 24 februarie, în ţara noastră este marcată sărbătoarea populară Dragobete, un moment bazat pe numeroase tradiţii, care parcă în ultimii ani a început să „pălească” în faţa mult mai comercialei sărbători de „Valentine’s Day”.
În esenţă, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei şi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică, o divinitate mitologică a dragostei similară lui Eros (la greci) sau Cupidon (la romani), un fecior chipeş, iubăreţ şi năvalnic, dar şi plin de bună dispoziţie, care potrivit tradiţiilor dacice era un fel de „naş cosmic”, care oficia la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. De aici s-a păstrat ideea că de Dragobete, oamenii – băieţi şi fete – se întâlnesc pentru ca iubirea lor sa ţină tot anul, precum a păsărilor (care potrivit mitologiei sunt mesagerii zeilor) ce se „logodesc”, iar Dragobete a devenit protectorul tinerilor în general şi al îndrăgostiţilor în special.
Conform altor opinii, etimologia acestei sărbători populare îşi are originea în „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 23 februarie, care în limba slavă se numeşte Glavo-Obretenia. Se spune că românii au adoptat această sărbătoare încă din Evul mediu, sub diverse denumiri – „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”, pentru ca în vremurile mai recente, în sudul şi sud-estul României să fie adoptată sub denumirea de Dragobete.
Este interesantă şi o legendă din comuna Albeni, potrivit căreia „Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia, o fiinţă, parte omenească şi parte îngerească, un june frumos şi nemuritor, care umblă în lume ca şi Sântoaderii şi Rusalele, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauză că lumea s-a spurcat cu sudalme şi fărădelegi”.
Cunoscută şi sub alte denumiri – Ziua Îndrăgostiţilor, Cap de primăvară, Logodnicul Păsărilor, Sânt Ion de primăvară, Dragomiru-Florea, Năvalnicul sau Granguru’ – Dragobetele era la origini o sărbătoare care se ţinea cândva în jurul datei de 1 martie, în mai multe zone din ţară fiind stabilită pentru data de 24 februarie. Pe vremuri februarie era considerată lună de primăvară, iar data de 24 simboliza începutul anului agricol, iar conform unor tradiţii, aceasta era „ziua ieşirii ursului din bârlog”.
Până în ziua de astăzi 24 februarie a rămas cu semnificaţia trezirii naturii, a păsărilor care încep să îşi caute cuiburi, a oamenilor care rezonează cu trezirea naturii la viaţă.
Există şi nenumărate tradiţii, unele aparte, legate de Dragobete, care încă se mai păstrează în multe zone ale ţării.
Una dintre acestea spune că dacă vremea e frumoasă, tinerii merg în pădure pentru a culege primele flori ale primăverii, iar la întoarcerea înspre sat, fetele sunt alergate de băieţi – obicei denumit „zburătorit” şi, dacă îi simpatizează, se lasă prinse de către aceştia. Împreunarea se celebrează printr-un sărut (adică „Dragobetele sărută fetele !”), semn al logodnei simbolice, iar dacă tinerii respectă acest obicei, se vor bucura tot anul de belşug şi vor fi ocoliţi de febră şi alte boli. În schimb, dacă tradiţia nu este respectată, ei nu vor avea deloc parte de iubire până la Dragobetele viitor. În fapt, tradiţia logodnei simbolice de Dragobete stă la originea a nenumărate logodne serioase urmate de căsătorii fericite, lucruri care, iată, îşi găsesc izvorul în tradiţiile strămoşeşti. Acesta este un moment interesant şi pentru întreaga comunitate locală, în unele zone logodnele simbolice din această zi fiind un adevărat „barometru” al invitaţiilor de nuntă pe care vecinii le vor primi în perioada următoare.
Caracterul mitologic de tânăr binedispus al lui Dragobete stă la originea petrecerilor care se ţin în această zi (nu cele consumiste din zilele noastre), de la care, potrivit tradiţiei pornesc viitoare cereri în căsătorie...
De obicei în după-amiaza de Dragobete are loc petrecerea, unde cei singuri, dar şi cuplurile, dansează, cântă şi se simt bine, având în vedere credinţa că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care nu au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche până la următoarea sărbătoare de 24 februarie.
Primele flori ale primăverii culese în această zi sunt viorelele şi tămâioasa, pe care fetele le păstrează la icoane, fiind folosite apoi în diverse ritualuri legate de invocarea dragostei.
Un alt obicei ţinut în această zi arată că fetele necăsătorite şi cele proaspăt căsătorite apelează la ritualuri pentru a-şi păstra frumuseţea, astfel că acestea strâng zăpada rămasă de Dragobete – care potrivit tradiţiei este „născută din surâsul zânelor” – şi se spală de-a lungul anului cu apa rezultată prin topire, deoarece se crede că aceasta are puteri mistice şi că le va conserva tinereţea. În lipsa zăpezii, mai ales în zonele în care Dragobetele se sărbătoreşte în martie, fetele adună apă de ploaie sau de izvor pentru spălatul părului. În unele părţi ale ţării, fetele îşi pun busuioc sfinţit sub pernă în ajunul Dragobetelui – similar obiceiului din noaptea de Bobotează, existând credinţa că astfel îşi vor visa alesul.
În mediul rural există o mare atenţie acordată în această zi animalelor, acestea fiind hrănite cu cea mai bună mâncare, iar sacrificarea lor fiind cu desăvârşire interzisă.
Se mai spune că dacă verşi lacrimi de Dragobete, vei avea necazuri şi supărări pe tot parcursul anului, iar remediul nu poate fi găsit decât abia la Dragobetele următor. Un alt obicei spune că pentru a avea noroc în tot anul, e obligatoriu ca în această zi băieţii să nu necăjească fetele şi să nu se certe cu ele sub nicio formă.
Interesant este faptul că deşi conform tradiţiilor, muncile câmpului sunt cu desăvârşire interzise în această zi, curăţenia în gospodării este chiar indicată, fiindcă se crede că gospodinele vor avea acelaşi spor şi în restul anului.

Cum a ajuns simbolul inimii să reprezinte dragostea

Originile istorice ale inimii sunt greu de stabilit. Unii consideră că pictograma simbol a derivat de la forma frunzelor de iederă, care sunt asociate cu fidelitatea, în timp ce alţii susţin că este modelat după sâni, fese sau alte părţi ale anatomiei umane.
Cea mai neobişnuită este Teoria Silphium, o specie de fenicul gigant, care creştea odată pe coasta Africii de Nord, în apropiere de colonia grecească din Cyrene. Grecii antici şi romanii utilizau silphiumul atât ca pe o aromă alimentară, cât şi ca pe un medicament minune, asemenea siropului pentru tuse, fiind faimos însă şi pentru capacităţile sale deosebite de contracepţie. Scriitorii şi poeţii antici apreciau planta pentru puterile sale contraceptive. Silphiumul devenise atât de popular încât a ajuns să fie cultivat pe suprafeţe extinse la sfârşitul secolului I d.Hr. Păstăile Silphiumului seamănă izbitor cu simbolul inimii moderne, fiind asociat de multe ori cu dragostea şi sexul, ceea ce a dus la popularizarea acestui simbol. Oraşul antic Cirene, care s-a îmbogăţit din comerţul cu silphium, a pus forma inimii pe banii emişi.
În timp ce Teoria Silphium este convingătoare, există cercetători care susţin că simbolul îşi are rădăcinile în scrierile lui Galen şi ale filosofului Aristotel, care au descris inima omului ca având trei camere, cu o adâncitură mică în mijloc. Conform acestei teorii, forma de inimă s-ar fi putut naşte atunci când artişti şi oameni de ştiinţă din Evul Mediu au încercat să reprezinte unele texte medicale antice. În secolul al XIV-lea, de exemplu, fizicianul italian Guido da Vigevano a făcut o serie de desene anatomice cu o inimă care se aseamănă mult cu cea descrisă de Aristotel. Având în vedere că inima omului a fost mult timp asociată cu emoţii şi plăcere, forma a fost în cele din urmă recunoscută ca un simbol al romantismului şi dragostei medievale.
Simbolul a devenit deosebit de popular în timpul Renaşterii, când a fost utilizat în arta religioasă, ilustrând inima lui Hristos, dar şi când a fost introdus ca unul dintre cele patru simboluri din cărţile de joc. În secolele XVIII şi XIX, simbolul inimii a devenit un motiv recurent în notiţele de dragoste şi felicitările de Ziua Îndrăgostiţilor.

Publicat în Mozaic

Kiwi este un aliment nutritiv dens şi, în acelaşi timp, sărac în calorii. Beneficiile aduse de acest fruct sunt multiple: ten mai sănătos, presiune arterială mai scăzută şi risc mai mic de apariţie a bolilor de inimă.

1. Ten mai frumos – Colagenul, arma cheie împotriva ridurilor, este dependent de vitamina C. Fără aceasta, corpul n-ar putea produce această proteină. Vitamina C reduce ridurile şi ajută pielea să fie mai fermă, prevenind apariţia problemelor cauzate de soare, poluare şi fum.

2. Somn mai uşor – Conform unui studiu cu privire la efectele consumului de kiwi asupra calităţii somnului, s-a constatat faptul că fructul de kiwi poate îmbunătăţi durata şi eficienţa acestuia, fiind ideal pentru adulţii care au tulburări de somn.

3. Inimă mai sănătoasă – Fibrele şi potasiul din acest fruct sprijină sănătatea inimii. O cantitate mare de potasiu şi un aport scăzut de sodiu previn riscul apariţiei bolilor cardiovasculare.

4. Presiune arterială mai scăzută – Datorită conţinutului ridicat de potasiu, kiwi poate ajuta la anularea efectelor de sodiu din organism. Este posibil ca un aport de potasiu mic să fie un factor de risc la fel de important ca un aport ridicat de sodiu, cauzând creşterea tensiunii arteriale.

5. Prevenirea constipaţiei – Numeroase studii au relevat faptul că fructul de kiwi poate avea un efect laxativ, putând fi utilizat ca supliment alimentar.

Publicat în Sanatate

Oamenii de ştiinţă au descoperit diferenţe semnificative în modul în care îmbătrâneşte inima unui bărbat, comparativ cu a unei femei. Este pentru prima dată când se ajunge la această concluzie. Descoperirea ar putea da detalii despre diferitele forme de insuficienţă cardiacă întâlnile la femei şi bărbaţi. De asemenea, aceste dezvăluiri pot ajuta la dezvoltarea tratamentelor specifice pe gen.

Cercetările au fost rezultate în urma analizelor RMN efectuate asupra inimii îmbătrânite a 3.000 de persoane, efectuate de o echipă de cercetători de la Universitatea Johns Hopkins din SUA. “Rezultatele obţinute sunt o demonstraţie frapantă a conceptului că bolile cardiace pot avea diferite fiziopatologii la femei şi bărbaţi, ceea ce înseamnă că au nevoie de tratamente adaptate care să abordeze aceste diferenţe biologice importante”, afirmă cercetătorul Joao Lima, de la Universitatea şi Şcoala de Medicină Johns Hopkins.

Studiile efectuate anterior au evaluat modificările cardiace cu ajutorul ultrasunetului, acum însă cercetătorii sunt de părere că rezonanţa ultramagnetică oferă imagini mai detaliate, informaţii mai sigure despre structura şi funcţia muşchilor cardiaci.

În cazul ambelor sexe, camera cea mai importantă a inimii este ventricolul stâng – care are menirea să pompeze sângele - ale cărui dimensiuni se modifică odată cu trecerea timpului. În cazul bărbaţilor, studiile arată că muşchiul cardiac ce înconjoară ventricolul stâng creşte şi se subţiază cu timpul, în timp ce la femei dimensiunile se păstrează  sau se micşorează. “Subţierea muşchiului cardiac sau micşorarea volumului camerei inimii prevestesc un risc sporit de insuficienţă cardiacă, în funcţie de vârstă, însă în funcţie de gen, femeile şi bărbaţii o dezvoltă din motive diferite”, afirmă John Eng, cercetătorul de la Universitatea Johns Hopkins, conferenţiar universitar în ştiinţe radiologice.

Pentru a diminua bolile cardiace, medicii prescriu adesea medicamente pentru a împiedica subţierea muşchiului inimii, dar şi pentru a stimula performanţa cardiovasculară.

Pentru acest studiu, savanţii au scanat circa 3.000 de adulţi cu vârsta cuprinsă între 54 şi 94 de ani, fără simptome ale bolilor cardiace. Participanţii au fost supravegheaţi din anul 2002 până în 2012 în şase centre medicale din SUA, unde fiecare dintre participanţi au fost examinaţi cu un RMN.  În timpul acestor analize, cercetătorii obţineau imagini 3D cu interiorul şi exteriorul inimii. Savanţii atenţionează că pe lângă diferenţe în dimensiunile, volumul şi în capacităţile de pompare ale inimii mai sunt şi alţi factori de risc care afectează muşchiul cardiac şi performanţa acestuia, printre care: masa corporală, presiunea arterială, nivelul colesterolului din sânge, efectuarea exerciţiilor fizice şi fumatul. 

Publicat în Sanatate