Procentul britanicilor care susţin ieşirea ţării lor din Uniunea Europeană este în creştere, în contextul în care sondajele de opinie relevă încă o divizare profundă a populaţiei în privinţa opţiunii la referendumul promis de premierul David Cameron privind apartenenţa la blocul comunitar.
Conform unui sondaj YouGov citat duminică de Reuters, 42% dintre britanici ar vota pentru ieşirea din Uniunea Europeană, comparativ cu cei 38% care vor ca ţara lor să facă parte în continuare din blocul comunitar. Diferenţa de patru puncte procentuale este cea mai mare în favoarea unui Brexit din octombrie 2014 în sondajele realizate de YouGov. Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 1.735 de persoane.
Diferenţa s-a mărit în contextul în care sprijinul pentru rămânerea în blocul comunitar a scăzut de la 41% în decembrie la 38% în prezent. Procentul celor care susţin ieşirea din UE a rămas neschimbat de la precedentul sondaj, în timp ce a crescut cu trei puncte procentuale cota celor indecişi, ajungând la 18%.
Pe de altă parte, conform unui sondaj ComRes realizat pentru Daily Mail şi făcut public sâmbătă, procentul britanicilor care susţin apartenenţa la UE este mai mare decât al celor care vor să ca ţara lor să iasă din blocul comunitar, chiar dacă opoziţia la prezenţa în UE a crescut uşor faţă de un sondaj similar de luna trecută.
54% dintre cei chestionaţi au spus că ar vota pentru rămânerea în UE dacă referendumul ar avea loc mâine, o scădere cu două puncte procentuale faţă de sondajul din decembrie. 36% au spus că ar vota pentru Brexit, în creştere cu un punct procentual faţă de luna trecută, în timp ce 10% sunt indecişi, în creştere cu două puncte procentuale. Sondajul a fost realizat prin telefon în perioada 22-24 ianuarie pe un eşantion de 1.006 britanici.
Sondajele survin în contextul în care premierul britanic David Cameron încearcă să obţină un acord cu liderii UE privind reformele cerute, înainte de a organiza referendumul privind ieşirea Marii Britanii din UE, care ar putea avea loc chiar în luna iunie a acestui an sau cel târziu până la sfârşitul lui 2017.

Publicat în Mapamond

Turbine inovatoare proiectate în Marea Britanie vizează exploatarea energiei mareelor pentru a produce energie electrică mai ieftină, fără să pună în pericol fauna marină. O companie britanică a anunţat că a creat o serie de turbine marine unice, care pot funcţiona în ape mai puţin adânci şi cu mai puţini curenţi, faţă de modelele actuale. Kepler Energy, a cărei tehnologie este dezvoltată de departamentul de Ştiinţă şi Inginerie de la Universitatea Oxford, susţine că turbinele vor produce în timp energie electrică mai ieftină decât produc în prezent fermele eoliene offshore. Designul invenţiei constă într-un „gard pentru energia mareelor” – cum este numit de companie – care are o lungime de un kilometru şi care urmează să fie montat în Canalul Bristol, la un cost de 143 de milioane de lire sterline. Gardul este format dintr-un un şir de turbine legate între ele, fiecare turbină fiind capabilă să producă energie electrică. Producţia totală a instalaţiei este de 30 de megawaţi (MW), în condiţiile în care 1MW poate furniza energie electrică pentru aproximativ 1.000 de gospodării britanice. „Dacă am construi unul de 10 km – ceea ce înseamnă un gard foarte extins – putem obţine puteri de cinci sau şase sute de megawaţi. E ca şi cum am avea un mic reactor nuclear în Canalul Bristol”, a declarat Peter Dixon, preşedintele companiei Kepler. Noua Turbină Transversală cu Ax Orizontal (THAWT), al cărui design este comparat cu cel a unei mori de apă, va utiliza cea mai recentă tehnologie în materie de materiale compozite pe bază de carbon şi ar trebui să fie adecvată pentru apele din jurul Marii Britanii, precum şi din alte părţi ale lumii. Deoarece turbinele sunt montate pe orizontal, ele pot fi amplasate în ape cu adâncimi mai mici de 30 de metri, adâncime impusă la modelele actuale. Şi, pentru că apa se mişcă lent, peştii pot evita în condiţii de siguranţă lamele turbinelor, susţin reprezentanţii companiei. 

Deşi tehnologia este considerată a fi inofensivă pentru mediu, creatorii turbinei spun că modelul va fi supus în continuare la evaluări riguroase, pentru a se asigura că aceasta nu prezintă un risc pentru fauna marină şi pentru alţi utilizatori ai mării. Invenţia vine ca încă o veste bună pentru susţinătorii energiei regenerabile, după ce guvernul britanic – care nu mai sprijină energia solară şi turbinele eoliene amplasate pe uscat – a dat undă verde unei ferme eoliene offshore de mari dimensiuni, care ar putea furniza energie pentru două milioane de case. Noul parc eolian va fi construit în apropierea Bancului Dogger din Marea Nordului şi va avea 400 de turbine eoliene. Dezvoltatorii parcului eolian spun că acesta va crea aproape 5.000 de locuri de muncă în timpul construcţiei. 

Publicat în Mozaic

Cea mai bună îngrijire din lume la sfârşitul vieţii este oferită în Marea Britanie, conform unui studiu efectuat de Economist Intelligence Unit (EIU) în 80 de ţări, informează AFP. Intitulat "Indicele pe 2015 de calitate a morţii, clasament de îngrijiri paliative oferite în lume", acest studiu oferă un procent de 93,9% Marii Britanii pentru că face "o integrare largă a îngrijirilor paliative în sistemul de sănătate publică (NHS) şi datorită unui sector de case de bătrâni foarte dezvoltat".

După Marea Britanie, în acest clasament se află Australia (91,6%), Noua Zeelandă (87,6%), Irlanda (85,8%) şi Statele Unite ale Americii (80,8%).

Cele mai modeste procente din clasament revin Irakului (12,5%), precedat de Bangladesh (14,1%), Filipine (15,3%) şi Nigeria (16,9%). China este în poziţia 71, în timp ce Iranul este pe locul 73.

Studiul constată că "rezoluţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) privind îngrijirea paliativă a creat un stimulent puternic pentru dezvoltarea acestei îngrijiri pentru toate ţările membre".

În ianuarie 2014, OMS a publicat primul studiu global pe această temă, exprimându-şi regretul ca "numai o singură persoană din zece" din lume, dintre cele care "au nevoie de îngrijiri paliative pentru a-i calma durerea, beneficiază de această posibilitate".

Potrivit organizaţiei, în fiecare an în lume sunt aproape 20 de milioane de pacienţi la sfârşitul vieţii care au nevoie de îngrijiri paliative. Dintre acestea, 6% sunt copii. În 2011, aproximativ 3 milioane de pacienţi din întreaga lume au primit acest tip de îngrijire.

Pentru ţările bogate, cu îngrijire medicală sofisticată, provocarea este de a trece (...) la sprijinirea acordată în cazul bolilor pe termen lung ", consideră, de asemenea, studiul, făcând apel la "recunoaşterea în mai mare măsură a beneficiilor economice ale îngrijirilor paliative în special în materie de "reducere a duratei şederii în spital" şi a reducerii trecerii pe la urgenţă.

În ţările în curs de dezvoltare, îmbătrânirea populaţiei, urbanizarea rapidă şi stilul de viaţă din ce în ce mai nesănătos au ca rezultat creşterea bolilor cronice, cum ar fi cancerul de plămâni şi diabetul.

"Fie ca este vorba despre reducerea costurilor, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi supravieţuirea pacienţilor, dezvoltarea serviciilor de îngrijire paliativă trebuie să fie o prioritate pentru toate serviciile de sănătate din lume", susţine studiul efectuat de Economist Intelligence Unit (EIU), citat de AFP.

Publicat în Mapamond

Atunci când regina Elizabeth a II-a a urcat pe tronul Marii Britanii, în urmă cu peste şase decenii, primul ei premier a fost Winston Churchill, care luptase în armata străbunicii sale, regina Victoria. Când actualul deţinător al funcţiei de premier, David Cameron, s-a născut, în 1966, Elizabeth a II-a era deja monarh de 14 ani. "Prima dată când ea l-a văzut (pe David Cameron), el juca rolul unui iepure într-un spectacol de teatru, la şcoală, în care juca şi fiul ei, prinţul Edward", a declarat pentru Reuters istoricul Hugo Vickers. "El (David Cameron) este oficialul de la care regina primeşte acum sfaturi", a mai spus acesta.

Contrastul dintre cei doi politicieni reflectă foarte bine schimbările uriaşe prin care au trecut atât suverana, cât şi ţara în timpul domniei reginei Elizabeth a II-a, care va deveni monarhul cu cea mai lungă domnie din istoria Marii Britanii, pe 9 septembrie, când va depăşi precedentul record - de peste 63 de ani - al reginei Victoria.

Elizabeth a II-a, în vârstă de 89 de ani, a urcat pe tron în 1952, în perioada de declin a Imperiului Britanic, când poporul ei încerca încă să îşi revină de pe urma distrugerilor din Al Doilea Război Mondial. Monarhia era o instituţie distantă, ce conducea o ţară în care existau încă raţii alimentare, iar clasele sociale erau riguros separate.

Pe parcursul următoarelor decenii, familia regală s-a schimbat profund, evoluând de la o familie pe care publicul larg o vedea doar câteva secunde în jurnalele de ştiri difuzate în sălile de cinematograf cu ocazia unor evenimente oficiale la una care publică fotografii pe Twitter şi chiar "strică" selfie-urile altor persoane, plasându-se, în glumă, în spatele acestora ("photobomb"). "Nu ai fi putut să-ţi imaginezi vreodată la începutul domniei sale că regina va lua parte la o acrobaţie în care pare că sare dintr-un elicopter alături de James Bond", a spus biograful regal Robert Lacey, referindu-se la un videoclip în care apare şi suverana britanică, prezentat cu ocazia ceremoniei oficiale de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Londra din 2012. Aceste schimbări au reprezentat mai degrabă o evoluţie decât o revoluţie, însă nu toate au fost uşoare.

Un documentar TV din 1969, "Royal Family", ce prezenta, cu multă discreţie, viaţa de zi cu zi a familiei regale britanice, a fost considerat de comentatorii din acea vreme ca un film ce a distrus "misterul" familiei regale. Ulterior, fiica reginei, prinţesa Anne, a spus că acel documentar a fost "o idee îngrozitoare".

Însă o altă inovaţie, adoptată în anul următor, celebra plimbare prin mulţime a reginei ("walkabout"), a devenit apoi, de-a lungul anilor, un obicei. "«Walkabout» a simbolizat, într-un fel, nu doar desfiinţarea claselor sociale şi existenţa unui caracter familiar, ci şi un semn al afecţiunii publice pentru instituţia monarhică", a spus profesorul Philip Murphy, directorul Institute of Commonwealth Studies. "S-a trecut foarte repede de la conceptul «familie care se arată cu discreţie» la conceptul «suntem o familie obişnuită» în ceea ce priveşte modul de prezentare a familiei regale", a adăugat Philip Murphy.

Sentimentul de sărbătoare ocazionat de jubileul de argint al reginei, în 1977, şi bucuria ce a cuprins întreaga naţiune la nunta prinţului moştenitor, Charles, cu Diana Spencer, şi la naşterea copiilor acestora în anii 1980, au fost înlocuite cu un sentiment de mâhnire după anii 1990, atunci când "firma", aşa cum era poreclită familia regală, a ajuns la cea mai scăzută cotă de simpatie din partea publicului.

Trei dintre cei patru copii ai reginei au divorţat, cel mai răsunător divorţ fiind cel dintre Charles şi Diana, iar acele evenimente au fost pe larg ilustrate în tabloidele britanice, determinând în cele din urmă schimbări de atitudine, cu scopul de a arăta publicului larg că familia regală nu este doar o familie privilegiată şi disfuncţională.

Familia regală a început să plătească impozit pe veniturile sale, iar, în 1997, Elizabeth a II-a şi-a luat adio de la mult iubitul ei iaht, Britannia, după ce guvernul laburist, nou ales la acea vreme, a refuzat să plătească pentru un înlocuitor al acestui vas de lux, ce urma să fie "retras" din activitate. Regina a plâns - singura ocazie când a fost văzută vărsând lacrimi în public.

După doar câteva luni, Elizabeth a II-a s-a confruntat cu cea mai gravă criză din domnia ei, atunci când prinţesa Diana, care se bucura de o popularitate uriaşă, a murit într-un accident de automobil, la Paris. Presa a criticat-o pe suverană pentru faptul că a preferat să rămână în reşedinţa ei Balmoral din Scoţia în zilele de după tragedie. Una dintre coroanele de flori depuse la mormântul prinţesei Diana conţinea o panglică cu mesajul următor: "Ai fost un trandafir într-o familie de spini". "A fost singura dată când, după câte ştiu eu, reginei i-a fost forţată mâna pentru a se întoarce la Londra, cu o zi mai devreme decât intenţionase", a spus profesorul Vickers.

Evenimentele tragice din 1997 şi întrebările despre viitorul monarhiei au coincis în acel an cu victoria din alegerile parlamentare a Partidului Laburist, condus de Tony Blair, şi cu o perioadă de încredere şi mândrie a britanicilor faţă de ţara lor, denumită "Cool Britannia".

Tony Blair, cel mai tânăr premier britanic din secolul al XX-lea, a imitat ataşamentul publicului faţă de Diana, pe care a denumit-o în discursurile sale "prinţesa poporului". "Moartea prinţesei de Wales a reprezentat un moment de maximă importanţă pentru viaţa naţională a britanicilor", a spus Simon Lewis, care a devenit secretar regal pentru comunicare în 1998, într-o epocă în care familia regală încă era afectată de moartea prinţesei Diana.

Simon Lewis, care a ieşit din slujba reginei în anul 2000, consideră că familia Windsor a înţeles foarte bine faptul că trebuie întotdeauna să se adapteze. "Ceea ce m-a uimit la ei a fost acel punct de vedere esenţial, potrivit căruia instituţia monarhiei era solidă ca o stâncă, dar avea nevoie să evolueze", a spus el.

Palatul Buckingham a fost deschis pentru vizitatori, iar 2 milioane de persoane au participat la petrecerile găzduite de regină în grădinile reşedinţei. În plus, acum există o vizibilitate mult mai mare în privinţa finanţelor familiei regale şi a cheltuielilor care sunt plătite de cetăţeni.

Şi cei din jurul reginei s-au schimbat, spune Simon Lewis, dându-se pe sine ca exemplu în acest sens, deoarece, educat într-o şcoală de stat dintr-un cartier sărac din nordul Londrei, a ajuns să lucreze pentru regină şi, apoi, să aibă o carieră de succes în sectorul privat. "Cred că acestea au fost schimbări cu adevărat importante. Acum le acceptăm foarte uşor, dar atunci au reprezentat câte un salt foarte mare", a spus Simon Lewis.

În timp ce familia regală muncea din greu pentru a-şi repara imaginea, publicul britanic avea tot mai puţină simpatie pentru Blair şi politicieni. Pe măsură ce dezamăgirea creştea, iar politicienii erau implicaţi în tot mai multe scandaluri generate de cheltuielile lor, tradiţionala lentoare a reginei în privinţa schimbărilor s-a transformat cumva dintr-o slăbiciune într-o calitate. "Oricum ar fi fost ritmul de schimbare adoptat de regină, el era mai bun decât ceea ce făceau liderii politici. A reuşit să treacă peste trauma provocată de decesul prinţesei Diana în ultimii 10 sau 15 ani şi a generat un nou val de respect pentru felul în care a ştiut să rămână la fel, să îşi îndeplinească întotdeauna îndatoririle, să păstreze maşinăria în mişcare", a explicat profesorul Murphy.

Pentru aceia care cereau modernitate, nepoţii fotogenici şi charismatici ai reginei, William şi Harry, arată în prezent ca doi prinţi care se simt în largul lor şi atunci când se află în mijlocul britanicilor de rând. "Instituţia (familia regală) şi-a răscumpărat greşelile, cu succes, cu ajutorul unei strategii scumpe, dar inteligente, de PR", a spus Paul Flynn, unul dintre puţinii republicani din Parlamentul britanic. "Au un rol simbolic, însă există un val uriaş de popularitate pentru membrii tineri ai familiei regale, iar instituţia monarhică este în mod cert asigurată pentru viitorul apropiat, însă acest lucru se datorează în mare parte personalităţii reginei şi refuzului ei de a se amesteca în chestiuni care nu o privesc", a spus politicianul britanic.

Biograful Robert Lacey spune că cel mai mare talent al reginei, în ceea ce priveşte schimbarea monarhiei, a constat în faptul că ea a ştiut întotdeauna când trebuie să facă concesii. "Chiar tragediile şi greşelile precum cele din epoca prinţesei Diana au fost transformate în avantaje pentru monarhie", a spus el. "Monarhia este la fel de bună ca oamenii care deţin această funcţie. Nimeni din familie nu a făcut o treabă prea bună în această funcţie până recent, până în anii 1990. Priviţi cât de adânc s-au scufundat şi preţul pe care au fost nevoiţi să îl plătească, prin prisma faptului că au trebuit să plătească impozite, să renunţe la iahtul regal şi să fie umiliţi în public. Însă au reuşit să învingă", a adăugat acelaşi biograf britanic.

Elizabeth a II-a devine, în septembrie, monarhul cu cea mai îndelungată domnie din regatul britanic. Astfel, regina Elizabeth a II-a, în vârstă de 89 de ani, a doborât, pe 9 septembrie, recordul istoric stabilit de regina Victoria, devenind monarhul cu cea mai îndelungată domnie din istoria regatului britanic. Stră-străbunica sa, regina Victoria, a petrecut pe tronul britanic 63 de ani, 7 luni şi 2 zile, înainte de a muri, pe 22 ianuarie 1901.

Publicat în Mozaic
Marți, 08 Septembrie 2015 00:00

Britanicii ar vota pentru ieşirea din UE

Britanicii ar vota pentru o ieşire din Uniunea Europeană (UE) în referendumul care urmează să aibă loc până cel mai mai târziu la sfârşitul lui 2017, relevă - pentru prima dată - un sondaj de opinie, relatează AFP în pagina electronică.

În contextul în care deputaţii urmează să analizeze din nou un proiect de lege privind referendumul luni, 43% dintre persoanele intervievate de către Institutul Survation, în contul publicaţiei Mail on Sunday, sunt de părere că Marea Britanie ar trebui să părăsească UE. Alte 40% preferă ca ţara lor să rămână în Uniune, iar 17% sunt indecise. Acest sondaj, realizat pe Internet, pe un eşantion de 1.004 persoane, marchează o ruptură cu precedentele anchete de opinie, care au conchis întotdeauna că există un avantaj al taberei pro-UE.

În plus, 22% dintre cei care optează pentru un statu-quo afirmă că ar putea să-şi schimbe părerea, dacă actuala criză a imigranţilor se agravează. În legătură cu acest subiect, 29% dintre britanici consideră că ţara lor nu ar trebui să primească "niciun" refugiat - de departe cel mai popular răspuns -, în timp ce 15% susţin primirea a 10.000 de oameni.

Ultimul sondaj efectuat de către Survation, la începutul lui iulie, arăta că 45% dintre persoanele intervievate se pronunţau pentru rămânerea ţării în UE, 37% se opuneau, iar 18% erau indecise. De atunci, aminteşte Mail on Sunday - un tabloid puternic eurosceptic -, Guvernul lui David Cameron a propus modificarea întrebării adresate în referendum, după ce formularea iniţială a fost criticată ca fiind prea favorabilă statu-quo-ului.

În loc să le ceară votanţilor să se pronunţe prin "da" sau "nu" dacă Marea Britanie ar trebui să rămână membră a UE, noua formulare le va propune nişte fraze ca răspuns: "să rămână membră în Uniunea Europeană" sau "să părăsească Uniunea Europeană".

O promisiune de campanie a lui Cameron, referndumul este preconizat până la sfârşitul lui 2017, dar ar putea să aibă loc chiar anul viitor. Premierul spune că el susţine rămânerea Marii Britanii în UE, dar că nu exclude "nimic" dacă nu obţine de la partenerii săi europeni un anumit număr de concesii în prealabil.

Publicat în Mapamond
Marți, 08 Septembrie 2015 00:00

Unul din 65 de adulţi britanici este milionar

Numărul milionarilor din Marea Britanie este în creştere, potrivit unui studiu realizat de banca Barclays, care a constatat că unul din 65 de adulţi britanici face parte din această categorie, cu 41% mai mulţi faţă de acum cinci ani, relatează Reuters.

Avansul preţurilor locuinţelor şi al cotaţiilor bursiere după criza financiară din 2007 a dus la creşterea numărului milionarilor cu 212.000, la 717.000, potrivit indicelui de prosperitate calculat de Barclays. "Marea Britanie devine mai prosperă... şi fiecare regiune înregistrează creşteri ale numărului de persoane bogate", a arătat Akshaya Bhargava, director general al Barclays Wealth and Investment Management.

Toate regiunile sunt mai bogate ca acum cinci ani, iar cele de la coada indicelui, precum Wales şi North East, beneficiază de cele mai mari creşteri proporţionale. Cu toate acestea, are loc o amplificare a decalajului între sud-estul Marii Britanii şi restul ţării, ponderea milionarilor care locuiesc în Londra şi regiunea de sud-est crescând în ultimii cinci ani de la 46% la 52%. "Trebuie să recunoaştem că această prosperitate nu este răspândită uniform la nivelul Marii Britanii, unele regiuni înregistrând încă un nivel ridicat al şomajului şi al insolvenţelor", a spus Bhargava. În Londra, centrul economic al Marii Britanii, locuiesc 191.000 de milionari, mai mulţi decât numărul cumulat al milionarilor din Wales, Scoţia, Irlanda de Nord şi nordul Angliei, cei din capitală fiind proprietarii celor mai scumpe locuinţe din ţară.

Cu toate acestea, studiul Barclays avertizează că lipsa locuinţelor cu preţuri accesibile poate fi un posibil obstacol pentru dezvoltarea viitoare a Londrei.

Pe ansamblu, creşterea averilor din ultimii cinci ani este peste estimările Barlcays referitoare la avansul pe termen lung a numărului de milionari, studiul anticipând o încetinire a acestuia în următorii 10 ani la un ritm de 9% până în 2025.

Publicat în Mapamond

Regina Elizabeth a II-a va doborî, pe 9 septembrie, un record istoric, stabilit de regina Victoria, urmând să devină monarhul cu cea mai îndelungată domnie din istoria regatului britanic.

Deşi nu se aştepta să urce pe tronul Marii Britanii - a făcut-o în cele din urmă numai pentru că unchiul său, Edward al VIII-lea, a abdicat, iar tatăl ei, George al VI-lea, a devenit rege -, regina Elizabeth a II-a, în vârstă de 89 de ani, va stabili un nou record istoric, luna viitoare. Stră-străbunica sa, regina Victoria, petrecuse pe tronul britanic 63 de ani, 7 luni şi 2 zile, înainte de a muri, pe 22 ianuarie 1901.

"Este o slujbă pe viaţă", declara, la un moment dat, regina Elizabeth a II-a, despre care specialiştii spun că nu este de aşteptat să abdice, aşa cum au făcut-o recent unii monarhi europeni şi chiar un papă, informează bbc.com.

Lumea şi societatea britanică s-au schimbat dramatic în timpul domniei sale, însă regina a rămas o constantă în viaţa supuşilor săi. În ciuda crizelor care au avut loc în anii 1990, precum moartea tragică a prinţesei Diana, care a părut la acel moment să ameninţe însăşi existenţa monarhiei, regina a fost capabilă să conducă o instituţie veche de un mileniu într-o nouă eră a popularităţii. "Cheia schimbării este să anticipezi ce va veni", spune Simon Lewis, fostul său secretar de presă. "Lecţia învăţată în ultimii 20-30 de ani a fost aceea că instituţia (monarhiei, n.r.) trebuie să fie cu un mic pas înaintea poporului britanic", a mai spus acesta.

Marea Britanie a devenit şi ea o societate egalitară, diferenţele între vechile clase sociale au început să dispară, iar acest lucru s-a reflectat şi asupra monarhiei. "A devenit mai puţin elitistă", spune biograful regal Robert Lacey. "Monarhia continuă procesul de distanţare de piramida socială condusă de aristocraţie şi încearcă să devină una în care clasele sociale nu mai există", a mai spus acesta.

Când a devenit regină, la moartea tatălui ei, pe 6 februarie 1952, Elizabeth a II-a era o figură strălucitoare, care simboliza renaşterea postbelică britanică, însă, până la împlinirea a patru decenii de domnie, imaginea sa pălise uşor. În timp ce mariajul său cu Philip, un prinţ grec, a rămas unul solid, regina descria 1992 drept un "an teribil": trei dintre căsniciile celor patru copii ai săi erau distruse, iar detalii scandaloase despre acestea erau prezentate în presă.

Accidentul de maşină în care şi-a pierdut viaţa prinţesa Diana, la Paris, în 1997, a fost, fără îndoială, cel mai întunecat moment al domniei sale, regina fiind nevoită să se întoarcă din Scoţia pentru a se adresa naţiunii marcate de durere şi descurajare. "Timp de patru săptămâni, părea că instituţia a fost dărâmată până la temelie", a spus Lewis. Însă, prin intermediul unei operaţiuni media sofisticate, reputaţia familiei regale a fost recâştigată şi chiar dusă pe noi culmi.

Specialiştii spun că acest lucru arată modul în care regina Elizabeth a II-a a oferit stabilitate în momente de mari frământări sociale şi nemulţumire în rândul aleşilor, dând în acelaşi timp britanicilor un sentiment al identităţii.

Philip Murphy, istoric şi autor al volumului "Monarchy and the End of Empire", este de părere că regina "a devenit o parte semnificativă a modului în care britanicii se văd ca naţie".

Elizabeth a II-a avea doar 25 de ani când a devenit regină, pe 6 februarie 1952, iar la acel moment era în turneu în Kenya, împreună cu soţul său, prinţul Philip, care i-a fost alături de-a lungul domniei. "Într-un fel, nu am avut parte de o ucenicie. Tatăl meu a murit prea tânăr şi astfel că totul a fost foarte brusc, să preiei funcţia şi să o faci cât de bine poţi", spunea regina 40 de ani mai târziu. A fost încoronată pe 2 iunie 1953, într-o ceremonie televizată care a avut loc la catedrala Westminster din Londra. A devenit astfel al 40-lea monarh dintr-o linie care începe cu William Cuceritorul, care a urcat pe tron în 1066, după ce a câştigat bătălia de la Hastings. În timpul domniei sale, a cunoscut 12 premieri, începând cu Winston Churchill.

Publicat în Mapamond
Pagina 3 din 3