Whittier, Alaska este un oraş în Statele Unite care a primit curiosul nume de "oraşul cu o singură casă". Aflat la circa 60 de mile de Anchorage, Whittier are o populaţie de 217 oameni, dar aceştia locuiesc toţi într-un singur imobil. Begich Towers este o fostă cazarmă construită la scurt timp după Al Doilea Război Mondial, şi care a fost transformată în clădire de locuit civilă în 1974; clădirea adăposteşte atât apartamente, cât şi secţia de poliţie, o clinică, biserica, un spaţiu comercial şi o şcoală.
Begich Towers funcţionează şi ca hotel, astfel încât oaspeţii (puţini, ce-i drept) să se poată bucura de priveliştile oferite de micul oraş de lângă apă.

Publicat în Mozaic

Odată cu venirea toamnei, care la români e sinonimă cu gospodărirea pentru intrarea în iarnă, problema asigurării utilităţilor a devenit una acută. Sunt asociaţii care nu beneficiază de apă potabilă, apă de spălat sau pentru toaletă, iar pentru la iarnă tot Galaţiul stă în aşteptarea unei veşti care să le dea locuitorilor siguranţa că va fi căldură la calorifere. Pentru că nu mai e mult până la alegerile locale, politicienii - atât cei angrenaţi acum în conducerea administrativă cât şi cei care doar aspiră la acest lucru - caută soluţii. Totuşi, din toată armata de politicieni gălăţeni, puţini sunt cei care chiar fac planuri serioase. Liberalii par cei mai activi în această perioadă, poate şi pentru faptul că există acea competiţie internă privind desemnarea candidatului la Primărie din partea PNL. Dintre ei, pe problema utilităţilor, consilierul judeţean Ion Ştefan pare a fi cel mai vehement.

„Nu cred că un oraş din Uniunea Europeană trebuie să îşi pună problema asigurării utilităţilor: apă rece, canalizare, apă caldă, încălzire, electricitate, gaze... Eu vă propun soluţii viabile de asigurare a utilităţilor în Galaţi”, spunea Ion Ştefan săptămâna trecută, de la microfon, pe scena Teatrului Dramatic, la dezbaterea PNL. Despre acelaşi lucru a vorbit, cu ceva vreme în urmă, şi în cadrul unei conferinţe de presă, la sediul partidului, când şi-a expus viziunea proprie asupra căilor de dezvoltare a oraşului. 

„Galaţiul trebuie să asigure utilităţi pentru toţi. Ne trebuie o priză de apă proprie, ne trebuie apă rece şi caldă, căldură, gaze, salubritate şi canalizare pentru fiecare dintre locuitorii urbei, nu doar pentru unii, iar contractele cu operatorii trebuie să fie corecte şi negociabile”, spune Ion Ştefan. Acesta a mai vorbit despre necesitatea dotării punctelor termice de cartier cu tehnologie modernă (biogaz, cogenerare sau biomasă), un proiect vital pentru municipalitate în condiţiile în care Apaterm a sucombat iar Calorgal s-a născut anemică şi pare o societate neviabilă.

Revenind la problema apei, Ion Ştefan a vorbit şi despre cişmelele publice, al căror număr trebuie mărit, dar şi despre un lucru despre care nu prea vorbeşte lumea: udarea spaţiului verde, care ar trebui să se facă folosind apă nepotabilă, provenită dintr-o reţea separată, pentru că nu e nomal ca unii să-şi ude grădina cu apă tratată iar alţii să nu aibă cu ce să facă mâncare. 

Publicat în Politica

Mai mult de jumătate dintre gospodăriile din România aveau acces, în 2014, la reţeaua de Internet direct de acasă, aproape 71% dintre acestea fiind concentrate în mediul urban, arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS), consultate de AGERPRES.

"Interesul manifestat pentru conectarea la Internet este influenţat, însă, de posibilităţile oferite în plan teritorial de furnizorii acestui serviciu şi de disponibilitatea financiară pe care fiecare gospodărie o are. Transpunerea acestora în decizia de conectare la reţeaua de Internet poate explica decalajele mari întâlnite între mediul urban şi cel rural', se notează în documentul citat.

Conform INS, din totalul gospodăriilor din România, mai mult de jumătate (54,4%) erau conectate, în 2014, la reţeaua de Internet de acasă, iar majoritatea (70,9%) dintre acestea se găseau la oraş.

În profil teritorial, la nivelul anului trecut, conectarea la Internet a fost mai răspândită în gospodăriile din regiunea Bucureşti-Ilfov (peste trei gospodării din patru aveau acces la Internet de acasă), urmată, la mare distanţă, de regiunile Vest, Nord-Vest (circa trei din cinci gospodării), Sud-Est şi Centru (două gospodării din patru).

Pe de altă parte, cele mai mici ponderi ale gospodăriilor cu conectare la Internet se află în regiunile Sud Muntenia (46,1%) şi Sud Vest Oltenia (47,1%).

De asemenea, gruparea după tipul de gospodărie relevă faptul că gospodăriile cu copii dependenţi de Internet prezintă o frecvenţă mult mai mare în ceea ce priveşte conectarea la Internet. Dintre aceste gospodării, 77,6% accesează Internetul de acasă, faţă de numai 40,2% din totalul gospodăriilor fără copii.

La capitolul de interes al copiilor pentru Internet, acesta este determinat atât de factori obiectivi, cum ar fi rezolvarea unor sarcini de natură şcolară, dar reprezintă şi o formă extrem de populară de petrecere a timpului liber (jocuri, filme, reţele de socializare), precizează statistica INS.

Totodată, o preponderenţă crescută a accesului la Internet în rândul gospodăriilor cu copii se păstrează şi atunci când este analizată distribuţia după tipul gospodăriei şi statutul ocupaţional al capului gospodăriei. Astfel, ponderea cea mai ridicată a gospodăriilor cu copii dependenţi cu acces la Internet se găseşte în rândul gospodăriilor de patroni, urmate de cele de salariaţi. Proporţia gospodăriilor de lucrători pe cont propriu şi de persoane inactive, care au în componenţă copii şi care sunt conectate la Internet, este de 49,4% şi respectiv 54,4%.

Pe de altă parte, dintre gospodăriile conduse de bărbaţi, aproape de 60% aveau, în 2014, acces la Internet, pe când în cele conduse de femei Internetul există în două din cinci gospodării.

După statutul ocupaţional al capului gospodăriei, cele mai mari ponderi ale celor care se conectează la Internet se întâlnesc în rândul gospodăriilor de studenţi (97,4%), patroni (93,4%) şi de salariaţi (84,1%), iar cea mai mică proporţie se întâlneşte în rândul gospodăriilor conduse de pensionari (32,4%).

Datele Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii /ANCOM/ arată că, la sfârşitul anului 2014, în România, conexiunile la internet în bandă largă (broadband) au ajuns la 16 milioane, dintre care cele mai multe (12 milioane) reprezentau conexiuni broadband la puncte mobile pe bază de abonament.

În acelaşi timp, rata de penetrare a internetului fix în bandă largă la 100 de locuitori a atins 20,1%. 

Publicat în National