Perioada de lockdown cauzată de pandemia COVID-19 a influenţat achiziţionarea sau adoptarea unui animal de companie, astfel că 17% dintre posesorii de câini şi 16% dintre posesorii de pisici au declarat că şi-au luat un animal de companie în perioada stării de urgenţă, potrivit unui studiu realizat de Asociaţia Română a Producătorilor de Hrană pentru Animale de Companie (ARPAC).

Rezultatele studiului arată că principalul factor care îi determină pe românii din mediul urban să îşi ia un animal de companie este de natură emoţională, astfel că 57% dintre respondenţi spun că alegerea lor este determinată de dragostea pe care o simt pentru animale, în vreme ce 14% dintre aceştia au adus un animal de companie în gospodărie la dorinţa unui alt membru al familiei, în special a copiilor.

Totodată, sentimentele de apropiere care influenţează achiziţionarea unui animal se reflectă şi în plasarea animalului în contextul familiei şi a altor cunoştinţe. Întrebaţi cât de apropiaţi se simt de animalele de companie proprii, respondenţii au poziţionat animalul de companie pe locul patru în lista apropiaţilor, după soţ/soţie/partener, copii, părinţi, considerându-se mai apropiaţi de animalul lor de companie decât de fraţi/surori, prieteni sau nepoţi.

Potrivit studiului, câinele nu este doar cel mai bun prieten al omului, ci şi cel mai comun animal de companie deţinut la nivelul gospodăriilor din mediul urban, datele arătând că 66% dintre posesorii de animale de companie au câine, în vreme ce 58% au pisici, 12% papagali sau alte păsări, 11% au peşti, lista fiind urmată de cei care deţin iepuri (8%), broaşte ţestoase (4%), hamsteri (3%) şi porcuşori de Guinea (2%).

Românii din mediul urban deţin în mare parte câini de talie medie, cu vârste între 1 şi 3 ani, astfel că rasa cea mai răspândită este bichonul, urmată de câinii maidanezi şi rase încrucişate (metis). În ceea ce priveşte caracteristicile pisicilor, cele de talie medie sunt cele mai populare în rândul deţinătorilor de pisici din mediul urban. În mod particular, bărbaţii din segmentul de vârstă 36-45 deţin semnificativ mai multe pisici de talie medie faţă de totalul deţinătorilor de pisici din mediul urban.

Potrivit aceluiaşi studiu, cele mai răspândite pisici sunt cele europene (maidaneze), urmate de rase încrucişate şi birmaneză.

Profilul deţinătorului de animale de companie este de asemenea caracterizat de faptul că segmentul de vârstă 46-55 se remarcă prin deţinerea de câini şi pisici cu vârste mai mari de 11 ani, iar familiile cu 5 sau mai mulţi membri deţin semnificativ mai mulţi câini decât totalul deţinătorilor de câini.

În ceea ce priveşte comportamentul românilor din mediul urban asupra sănătăţii şi aspectului animalelor de companie, aproape 70% dintre deţinătorii de animale de companie consideră că vizitele la medicul veterinar sunt foarte importante sau importante. În ciuda faptului că 9 din 10 deţinători de câini şi 8 din 10 deţinători de pisici au declarat că au efectuat o vizită la medicul veterinar în ultimele 12 luni, cel mai frecvent motiv pentru aceste vizite este vaccinul, urmat de deparazitare, adică proceduri care sunt vitale în primii ani din viaţa unui animal de companie, datele arătând că 57% dintre câini şi 67% dintre pisici au vârste între 6 luni (sau mai puţin) şi 3 ani.

Pe de altă parte, jumătate dintre posesorii de câini chestionaţi au declarat că au mers la un salon de înfrumuseţare pentru animale în ultimele 12 luni, în vreme ce în cazul deţinătorilor de pisici datele arată că 3 din 10 deţinători au ajuns cu felinele la salon în ultimul an. Totodată, majoritatea deţinătorilor de câini şi pisici petrec între 30 de minute şi 2 ore pe zi pentru a-şi îngriji animalele de companie.

Studiul realizat la iniţiativa ARPAC arată că românii din mediul urban conştientizează importanţa hranei special pregătită pentru animalele de companie, considerând că este mai sănătoasă, contribuie la buna funcţionare a sistemului digestiv, este benefică pentru piele sau blană, cât şi pentru întreg sistemul imunitar.

Potrivit rezultatelor obţinute, 43% dintre deţinătorii de câini şi 57% dintre deţinătorii de pisici din mediul urban îşi hrănesc animalele exclusiv cu hrană preambalată, şi achiziţionată din magazine, cele mai frecvente surse de procurare fiind supermarketurile/hypermarketurile, lanţurile de magazine pentru animale de companie sau magazinele pentru animale din vecinătate.

Studiul a fost efectuat pe un eşantion de 1.000 de persoane din mediul urban, cu vârste cuprinse între 18 şi 55 de ani, care deţin cel puţin un animal de companie în gospodărie, în perioada 5-10 august 2020. Colectarea datelor a fost realizată folosind metoda CAWI - Computer Assisted Web Interviews.

Fondată în 2003 ARPAC este o organizaţie non-guvernamentală, non-profit, creată pentru a reprezenta, sprijini şi susţine interesele comune ale membrilor săi, importatori şi producători de hrană pentru animale de companie. (Sursa Agerpres)

Publicat în Pet Mania

Originar de pe continentul african şi făcând parte din genul Agapornis, papagalul cu faţa roşie este foarte îndrăgit de iubitorii de animale de companie datorită coloritului spectaculos, isteţimii şi afectivităţii pe care o manifestă faţă de partenera sa.

Papagalul amorez cu faţa roşie (Agapornis pullarius) face parte dintr-o grupă de nouă specii. Denumirea de Agapornis provine din limba greacă şi înseamnă "pasărea dragostei", aceasta fiind considerată cea mai fidelă pasăre.

Opt dintre cele nouă specii provin din Africa: Agapornis roseicollis (amorezul cu faţa de culoarea piersicii), Agapornis personata (amorezul mascat), Agapornis fischeri (amorezul Fischer), Agapornis lilianae (amorezul Nyasa), Agapornis nigrigenis (amorezul cu faţa neagră), Agapornis swinderniana (amorezul cu guler negru), Agapornis taranta (amorezul abisianian), Agapornis pullarius (amorezul cu faţa roşie) şi Agapornis canus, care provine din Madagascar.

Papagalul agapornis, papagalul iubirii, a fost o specie necunoscută în afara teritoriului african, până când europenii au scris în cărţile şi în jurnalele lor despre aceste păsări viu colorate, pe care le-au văzut în Africa. Primii papagali agapornis au fost descrişi la începutul anilor 1600 ca având faţa roşie şi au fost aduşi în Europa începând cu secolul al XIX-lea, potrivit www.animalutul.ro.

Aceste păsări au corpul mic şi îndesat, coada scurtă, ciocul roşu şi ochii maro. Ajung la o lungime de 13-17 cm şi ating o greutate de 10-60 grame.

Agapornis pullarius are un penaj special: corpul verde, pieptul galben, capul roşu şi picioarele gri. Femelele au un colorit mai pal decât masculii.

Deşi este redus ca mărime, are inteligenţa şi abilitatea unei păsări de dimensiuni mari. Astfel, ne poate surprinde cu abilitatea lui de a scăpa din colivie. Uneori, poate deveni şeful în casă.

Pentru a avea cele mai bune condiţii, dar şi pentru ca stăpânii să se poată bucura de compania acestor papagali, este preferabilă achiziţionarea unei perechi. Cei doi devin după un timp de nedespărţit. Sunt numiţi papagali inseparabili pentru că, atunci când îşi găsesc perechea, cei doi nu se mai despart niciodată.

O caracteristică ciudată a acestor păsări este că se pot atârna de crengile copacilor cu capul în jos, asemenea liliecilor. În această poziţie, obişnuiesc să se ciugulească reciproc.

Sunt activi, aparent într-o continuă mişcare şi agitaţie, nu se tem de apropierea oamenilor sau de gesturile acestora. Stăpânii trebuie să le asigure atenţia necesară pentru ca aceştia să devină foarte afectuoşi.

Papagalului Agapornis îi place să se ghemuiască şi să se alinte. Iubeşte să se vadă în oglindă când zboară. Iar, dacă sunt doi papagali agapornis, vor face cu rândul. Obiecte foarte preţuite de această specie de papagal sunt jucăriile pe care le poate transporta. O maşinuţă de jucărie îl va face foarte fericit.

Aceste păsări se hrănesc cu seminţe şi fructe, în principal. Hrana lor trebuie să fie bogată în proteine şi au nevoie de mult spaţiu în colivie, aşa încât să poată da din aripi fără să se lovească, dar să încapă şi trei vase (unul cu apă curată, unul cu seminţe şi unul cu mâncare proaspătă). În fiecare zi, trebuie să li se asigure apă proaspătă. Frunzele verzi de spanac proaspăt tăiate constituie o hrană importantă pentru papagalul Agapornis, mai ales că sunt uşor de găsit. Ovăzul este folosit ca supliment, fiind administrat umed în timpul perioadei de împerechere.

Majoritatea afecţiunilor la papagalul Agapornis sunt rănile din lupte, dar şi alte infecţii, paraziţi interni, păduchi, probleme respiratorii, diaree. Un papagal bolnav necesită o vizită la medicul veterinar. Pot să trăiască 17-20 de ani în medie, deci a achiziţiona unul înseamnă un angajament pe termen lung.

Publicat în Pet Mania