Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR) a transmis, marţi, 20 aprilie 2021, într-un comunicat de presă, că doi foşti lideri ai Uniunii Salvaţi România (USR), din aripa conservatoare a formaţiunii, s-au înscris în AUR.

„Este vorba despre Raluca Amariei, fost vicepreşedinte la nivel naţional şi fostul lider al filialei judeţene Sibiu a USR, şi Dan Rădulescu, fost deputat USR, membru fondator şi preşedinte al filialei judeţene Prahova. După ce Amariei şi Rădulescu au demisionat din USR în 2020, ca urmare a diferenţelor tot mai accentuate de viziune şi de orientare doctrinară, aceştiau decis să se alăture Alianţei pentru Unirea Românilor, singurul partid care îşi fundamentează activitatea pe 4 mari valori: familia, naţiunea, credinţa şi libertatea”, transmite AUR.
 
„Am acceptat invitaţia celor doi copreşedinţi George Simion şi Claudiu Târziu de a participa la această construcţie îndrăzneaţă şi le mulţumesc pentru încrederea pe care mi-au arătat-o. Alianţa pentru Unirea Românilor a ajuns în Parlament anul trecut pe fondul unui vot de protest. Acum are şansa să demonstreze că este o alternativă credibilă şi serioasă în politica românească. Îmi doresc ca în 2024 Alianţa pentru Unirea Românilor să fie opţiunea de vot pentru cei mai mulţi români, singura formaţiune care merită o şansă în momentul de faţă”, a declarat Raluca Amariei.

Iar Dan Rădulescu a afirmat că: „Încă de când mi-am dat demisia din USR, mi-am asigurat alegătorii că voi continua lupta politică pe care am început-o. Voi milita, în continuare, pentru un sistem de învăţământ incluziv şi performant şi pentru dreptul nostru constituţional la un mediu sănătos. Principiile mele conservatoare se regăsesc în cele patru valori definitorii ale AUR, iar pasul meu de astăzi este unul firesc către singura zonă din politica românească ce are ca puncte cardinale familia, naţiunea, credinţa şi libertatea”.

Publicat în Politica

Dacă mai era nevoie de încă o dovadă că economia ţării este ignorată, iată ca acest fapt a fost reliefat chiar şi la programarea cetăţenilor la vaccinare.

O prioritizare a imunizării populaţiei mai haotică ca asta este greu de imaginat. Nu s-au gândit o secundă la economia reală, la salariaţii care în această perioadă neagră au susţinut cu greu economia ţării şi s-au dus la muncă zi de zi, în mijloace de transport în comun aglomerate sau cum a putut fiecare.

S-au dus la muncă şi nu putut să-şi desfăşoare activitatea online muncitorii din fabricile care nu şi-au putut opri producţia, la fel şi cei din servicii şi comerţ, căci supermarket-urile, mall-urile nu s-au închis. Aceşti oameni de ce nu aveau dreptul să fie vaccinaţi cu prioritate?

Bine că s-au vaccinat cu prioritate, ignorând o programare firească dintr-o ţară în care îşi respectă populaţia, rudele tuturor "specialilor". Sute de mii de salariaţi din ţara asta, în legătură cu care autorităţile au considerat că nu lucrează în "domenii-cheie", s-au dus zi de zi la muncă, s-au îmbolnăvit, au stat cu teamă să nu aducă virusul acasă la copii şi bunici.

Ei sunt cei care au susţinut cum au putut firmele private care aduc lună de lună bani la bugetul de stat! Cine se gândeşte la aceşti oameni? Cine se gândeşte la toţi angajaţi din privat, din economia reală? Ei nu merită atenţia statului? Stat care de altfel ştie să-i împovăreze cu taxe şi impozite şi ştie să le impună o mulţime de resctricţii, stat care a ştiut mai uşor să închidă afacerile decât să vaccineze angajaţii!

Publicat în Politica

Europarlamentarul Dan Nica, liderul Delegaţiei PSD din Parlamentul European, a cerut marţi, 09 martie 2021, respectarea de către Guvernul României a obligaţiei privind procesul de consultare pentru Planul de Redresare şi Rezilienţă, aşa cum prevede regulamentul european ce stă la baza alocării şi utilizării acestor fonduri.

„E nevoie urgentă de consultări privind Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, cu Parlamentul Naţional, autorităţile locale, sindicatele, patronatele şi societatea civilă, în vederea stabilirii obiectivelor de investiţii. România riscă respingerea Planului pe care Guvernul intenţionează să-l depună în ultimul moment, fără consultări şi pârghiile necesare de control“, a avertizat Dan Nica.

Liderul europarlamentarilor PSD a subliniat că: „Planul Naţional trebuie să respecte obiectivele minime impuse de Comisia Europeană în planul climatic şi al digitalizării. Trebuie pregătite din timp grilele aferente proiectelor precum şi criteriile de evaluare, conform Regulamentului Financiar al Uniunii Europene, pentru a nu risca respingerea sa de către Comisie pentru lipsă de transparenţă, predictibilitate şi control“.

În cadrul conferinţei online organizate de Institutul Aspen România pe tema „Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă şi oportunităţile pentru sectorul privat în Noua Economie“, Dan Nica a pledat pentru ca banii europeni „să genereze un echilibru durabil între investiţii şi reforme structurale, prin stimularea creşterii economice şi armonizarea decalajelor regionale existente“.

La dezbaterea moderată de Clara Volintiru, directorul programului Aspen pentru Noua economie şi societate, au mai participat Elisa Roller, şefa unităţii responsabile pentru Planul de Redresare şi Rezilienţă din cadrul Comisiei Europene, ministrul Cristian Ghinea, eurodeputatul Dragoş Pâslaru, copreşedintele Institutului Aspen România - Florin Pogonaru, precum şi reprezentanţi ai companiilor Vodafone, UniCredit şi Raiffeisen Bank.

Publicat în Politica
Marți, 22 Septembrie 2015 00:00

Aşa-i când se împute peştele

Zicala ne învaţă că peştele se împute de la cap dar se curăţă de la coadă, ceea ce zilele astea nu prea se mai potriveşte, nu de alta dar cei de la DNA s-au apucat să cureţe bibanii ăştia din politică exact invers, adică de la cap. Să numim numai primarii din Bucureşti, că-i cheamă Oprescu, Vanghelie şi Chiliman, sau de aiurea, de prin toate colţurile ţării. Prejudiciile aduse de ăştia nici nu ne-au fost aduse la cunoştinţă în totalitate, ni s-au spus doar nişte sume de la mita luată de Oprescu de 25.000 euro, ceea ce nici acum nu cred că este întregul adevăr, până la cel produs de Andrei Chiliman, prejudiciu care iniţial ni s-a spus că a fost de 670 milioane de euro, ca apoi să ni se spună că în urma cercetărilor nu furase săracul decât 3 milioane de euro. Care-i adevărul? Apoi, sunt tot felul de ”dive” săltate de multe ori cu cătuşe la mâini şi ascunse la mititica pentru cercetări pentru ca în scurt timp să li se dea drumul, să fie judecate sub supraveghere judiciară, să stea arestate la domiciliu, ca nu cumva prin puşcării să li se strice machiajul. Cert este că pe oricare l-ai lua la scuturat, nu ar putea să dovedească cum au făcut averile fabuloase deja pentru un om de rând care trăieşte dintr-un salariu amărât de 9-10 milioane de lei vechi pe lună. În unele cazuri li se mai pune sechestru pe averi, dar asta doar până ce un avocat bine plătit îi scoate basma curată. N-am auzit încă să li se fi confiscat vreodată vreo vilă sau vreo maşină sau banii de prin vreo bancă. Dar ce spuneţi, oameni buni, de figura lui Victor Ponta, a cărui punere sub acuzare face ca ţărişoara asta a noastră să devină cea mai cu moţ din Europa, dacă nu chiar din întreaga lume? Ba chiar din cauza asta uite că le-a venit iar apa la moară vecinilor noştri, ungurii, ministrul lor de Externe convocându-l pe ambasadorul României în Ungaria şi admonestându-l, spunându-i că se aştepta la ceva mai multă modestie din partea ministrului de Externe român, având în vedere că suntem o ţară a cărui premier este chemat în judecată pentru falsuri şi spălare de bani. Primarul Capitalei, premierul României, oameni care ar fi trebuit să fie fără nici o pată, dar care acum nici măcar nu vor să-şi recunoască vinovăţia, susţinând sus şi tare că totul este doar o făcătură şi că nu se urmăreşte decât îndepărtarea lor din funcţiile deţinute. Între timp, Ministerul Afacerilor Externe nu comentează spusele ministrului de Externe ungur, ceea ce nu prea e în regulă; cică îl va lămuri ambasadorul român la Budapesta, noi am fi vrut o poziţie ceva mai dură. Ungaria critică Croaţia, critică Serbia, critică România, în schimb pe ei nu-i critică nimeni că ridică garduri la frontiere, uitând că facem parte cu toţii dintr-o uniune, Uniunea Europeană, unde toţi cetăţenii ar trebui să circule liberi.

 

Publicat în Editorial
Vineri, 14 August 2015 00:00

Tinerii nu mai cred în politică

Tinerii au cu totul alte preocupări decât politica. Sondajele de opinie arată că cei mai mulţi dintre tineri nu au încredere în politicieni, în partidele politice, în guvern, în parlament. La fel, ei nu au încredere în instituţiile statului. Sub 10% dintre adolescenţi declară că sunt interesaţi de politică. Cei de 25-30 de ani sunt mai preocupaţi decât adolescenţii – 20%.

Procentele acestea de scepticism, de apatie sunt însă considerabil mai mari atunci când tinerii susţin că vor să participe la proteste împotriva unor măsuri economice şi sociale, chiar şi atunci când acestea nu îi afectează direct.

Aproape 50% dintre tineri au încredere în Uniunea Europeană, fapt explicabil prin dorinţa multora dintre ei de a-şi găsi un loc de muncă în afara ţării.

Conflictul dintre generaţii îi motivează pe unii să aibă opţiuni politice, să se despartă de “tradiţia” părinţilor sau a celor de vârsta a treia.

O realitate aparent paradoxală e că un procentaj mult mai mare îi cuprinde pe tinerii care se prezintă la vot, la toate campaniile electorale. Se poate să fie aici dorinţa lor de a participa la schimbarea puterii politice, să creadă că sunt actorii acelor schimbări care însă de fiecare dată îi dezamăgesc.

O incertitudine funciară stăpâneşte vârsta tânără, care este şi dezorientată de deosebirile tot mai puţin relevante dintre dreapta şi stânga, dintre guvernările ce s-au succedat de-a lungul a 25 de ani; cu toate acestea, statisticile arată că cei mai mulţi se declară a fi de dreapta, mai mult ca proiecţie ideologică decât ca realitatea pe care o relevă scena politică.

Nu există platforme de dezbatere ale tinerilor, aceştia nu sunt chemaţi de televiziuni alături de “directorii de opinie” şi de politicienii clienţi permanenţi care îşi fac jocurile la televizor. Partidele nu încearcă în niciun fel să le trezească interesul pentru discutarea problemelor vitale ale societăţii. Aceasta e o realitate care decurge din incapacitatea de reformare a partidelor politice şi din teama acestora de a nu suferi fisuri generate de tinerii care ar vrea să se implice în viaţa politică, cu idei şi proiecte incomode pentru partidele în cauză.

Adolescenţii de azi aveau câţiva ani sau nu se născuseră când regimul comunist a fost înlăturat. Au păşit direct în tranziţia guvernată de Iliescu şi partidul său, fără ca, peste ani, părinţii, profesorii să le deschidă ochii asupra politicii clientelare din acei ani şi din următorii. Ce au aflat, cei interesaţi, au aflat pe cont propriu. Şi odată aflînd, peste ani, poate că au fost primii care au respins minciunile politicienilor.

Tinerii din urmă cu 25 de ani sunt acum adulţi în toată firea. Atunci au fost minţiţi şi prigoniţi la modul cel mai brutal. “Revoluţia confiscată” a fost prima strategie politică a lui Iliescu şi a locotenenţilor săi de a-i marginaliza pe tinerii care nu şi-au pierdut viaţa în timpul acelor evenimente sîngeroase. Actorii politici nu au dat nici acum socoteală pentru morţii de atunci.

A urmat fenomenul Piaţa Universităţii, la care au participat şi s-au implicat în special tinerii, revoltaţi de minciuna lui Iliescu şi a FSN că nu vor participa la primele alegeri după ’89, organizate pentru 20 mai, în Duminica Orbului. După cum ştim, revolta de atunci a tinerilor a fost înăbuşită în sînge de minerii din Valea Jiului, chemaţi de Iliescu pentru a “restabili ordinea” în Bucureşti. Mai mult, pe lîngă bîtele minerilor, unii fiind securişti mascaţi, o parte a populaţiei bucureştene i-a huiduit şi înjurat pe tinerii care ieşeau din tiparul clasic: unii purtau ochelari de soare sau aveau părul lung, alţii erau îmbrăcaţi excentric etc.

Am făcut acest recurs la memoria acelor evenimente pentru că mulţi tineri de azi sunt marcaţi de ceea ce au aflat din ziare, din cărţile care s-au scris, parţial din relatările părinţilor. Un fapt dezamăgitor este că şcoala nu oferă informaţii, studii, bibliografie privitoare la acele evenimente sîngeroase trăite de tineri acum un sfert de veac. Chiar şi în afara programei şcolare, dascălii ar putea să prezinte acele evenimente. Poate că, în felul acesta, unii tineri ar fi scoşi din apatia aproape generalizată. Şi poate că unii ar fi determinaţi să se implice în politică. Oricum ar sta lucrurile, speranţa noastră rămâne, totuşi, în tinerii de azi.

Publicat în National
Joi, 04 Iunie 2015 00:00

Joc de glezne până în 2016

Mai e un an până când se va schimba garda în administraţia publică locală şi mai puţin de un an şi jumătate până când vom avea un nou Parlament. Drept să spun, nu ştiu când au trecut trei ani... Parcă mai ieri eram cu sufletul la gură să văd cine iese primar şi cine preia frâiele judeţului... S-a schimbat ceva în aceşti trei ani? Aşa şi aşa... Pe unde în bine, pe unde în rău, pe unde mai deloc... Cert e că deja se fac pregătiri pentru următoarele alegeri şi pe mine mă cam înspăimântă ce văd că se întâmplă. 

Au început să scoată capul din cotloane tot felul de relicve demult uitate, semn că nimic nu se va schimba nici în 2016. Oportunişti şi nişte neica nimeni care nu se pricep la nimic în mod special dar cărora le place să fie ca păduchele, în frunte, se pregătesc să-şi facă loc în „politica mare”. Migratori de meserie, mulţi dintre ei au scuipat sau au lins, după caz, în funcţie de promisiuni şi interese, iar la un moment dat s-au scârbit sau s-au convins că au ales greşit şi au luat o mică pauză. Acum chipurile se reinventează, sub alte sigle, cu alţi colegi şi, cred ei, curaţi ca lacrima. Nu sunt curaţi. Au în spate un trecut politic ruşinos, dar mizează pe faptul că gălăţeanul posesor de drept de vot are memoria scurtă. 

Pe lângă „veteranii” (sună mai elegant!) din politica actuală şi „vechiturile reinventate”, pentru 2016 ni se mai pregătesc nişte specimene. E vorba de aşa-zişii patrioţi, oameni „altfel”, preocupaţi până la lacrimi de binele urbei şi al neamului, oameni cu idei, mulţi prieteni şi mult timp liber, cărora le place să se audă vorbind şi să fie lăudaţi. Ar fi încurajator dacă n-ar fi înspăimântător! Dincolo de spoiala afişată de „binefăcătorii” răsăriţi de te miri unde se află interese oculte sau, mai rău, boli psihice ascunse. Toţi se visează primari, consilieri, conducători de societăţi care numai şi numai de ei pot fi salvate... Nu ştiu, însă, nici cu ce se mănâncă administraţia, nici care sunt atribuţiile posturilor pe care le vânează... în general nu ştiu nimic altceva decât că ei în 2016 vor prelua puterea (nici nu concep un eşec!) şi vor fi pentru noi, plebea, nişte adevăraţi Mesia, fără de care Galaţiul şi ţara se vor duce de râpă. Până în 2016, însă, se antrenează de pe margine pentru asaltul asupra caşcavalului, pozează în atotştiutori şi - musai! - critici aprigi a tot ceea ce există acum. Nimic nu le place, totul le pute... dar lasă, că vin ei la putere şi va mirosi a micşunele şi totul în jur va fi ca în grădinile Edenului. Totul va fi posibil, desigur, fără specialişti, fară legi, fără bani şi fără muncă. Doar pentru că EI vor fi la putere! Să ne ferească Cel de Sus! 

Cum ziceam, ar fi trist dacă n-ar fi tragic... Unul dintre oamenii „altfel”, pe care sigur îl vor vota mulţi ignoranţi în 2016, posta zilele trecute, pe o reţea de socializare, nişte invective imposibil de reprodus. Desigur, în politică totul e permis! Dacă nu ai argumente, pentru că eşti un incult libidinos, bagă nişte înjurături... şi bifează că ai mai făcut niţică politică, ai înjurat pe cine trebuie şi ţi-ai mai atras nişte votanţi din pătura de joasă speţă. Încă vreo două din astea şi ai un post asigurat! La anul pe vremea asta vei lua loc la „masa bogaţilor” şi vei decide pentru noi toţi... 

În acest moment am tras şi eu o înjurătură în gând... nu se face s-o scriu în ziar, pentru că sunt o doamnă (una la mână) şi pentru că-mi respect meseria (doi la mână). Ei, uite... de aia n-am să intru eu niciodată în politică şi de aia n-o să ajung mare şi tare în administraţie. Las pe alţii, care au „pregătirea” necesară. Succesuri, stimabililor!

Publicat în Editorial