Luni, 25 Iulie 2022 12:18

Porumbul este din nou rege în SUA

Porumbul este, din nou, cea mai importantă cultură agricolă din SUA, după ce creșterea prețurilor la cereale i-a făcut pe fermieri să ignore problemele meteo și scumpirea îngrășămintelor pentru a cultiva mai mult porumb și a reduce suprafețele cultivate cu soia, transmite Bloomberg. Potrivit celor mai recente date ale Departamentului american al Agriculturii, suprafețele cultivate cu porumb sunt estimate la 89,9 milioane acri, aproximativ 36 milioane de hectare, în creștere față de 89,5 milioane de acri față de cât estima USDA în luna martie. În schimb, suprafețele cultivate cu soia au scăzut până la 88,3 milioane de acri, de la 91 milioane de acri cât se estima anterior. Cotațiile futures la porumb au crescut cu aproximativ 9% de la începutul anului, apropiindu-se de maximumul istoric, după ce invadarea Ucrainei de către Rusia a dat peste cap livrările de cereale din regiunea Mării Negre. "Semnalele care vin de pe piață sunt foarte clare: plantați porumb", spune Kevin McNew, economist șef la firma Farmers Business Network. În plus, Departamentul american al Agriculturii a semnalat că este posibil să vină cu noi estimări revizuite la finele sezonului. USDA colectează date suplimentare cu privire la culturile agricole, inclusiv porumb, soia boabe, grâu și canola, care urmează a fi date publicității în luna august. La grâu, Departamentul american al Agriculturii estimează că suprafețele cultivate au crescut cu 1% comparativ cu datele din luna martie, până la 47,1 milioane acri. Dacă aceste estimări se vor confirma, suprafețele cultivate cu porumb în acest an ar fi unele din cele mai mici înregistrate de la debutul colectării datelor statistice în 1919. La bursa de cereale de la Chicago, cotațiile futures la grâu cu livrare în luna septembrie au scăzut cu 4,9% până la 8,84 dolari per bushel, cel mai scăzut nivel înregistrat de la finele lunii februarie. Odată cu publicarea celor mai recente date ale USDA privind suprafețele cultivate și stocurile de cereale, atenția analiștilor se va îndrepta acum spre cea de-a doua jumătate a sezonului. Evoluțiile meteo precum și starea culturilor vor fi urmărite cu atenție, precum și cererea pentru exporturi și perspectivele unei recesiuni globale care riscă să afecteze cererea pentru materii prime. (sursa Agerpres)

Publicat în Economie

Cotaţia grâului a coborât marţi la cel mai redus nivel din ultimele patru săptămâni iar porumbul şi-a continuat declinul, după ce Rusia a semnalat că îşi va reduce atacurile asupra unor importante oraşe din Ucraina, transmite Bloomberg.
Ministrul adjunct al Apărării de la Moscova, Alexendar Fomin, a declarat că Rusia a decis să îşi reducă activităţile militare în zona Kiev şi Chernihiv. Dacă se va confirma, o inversare a invaziei ar ajuta la diminuarea perturbărilor provocate de război asupra comerţului mondial cu cereale.
În replică la aceste declaraţii, la Bursa de la Chicago, cotaţiile futures la porumb au scăzut cu 2,5%, până la cel mai redus nivel de după data de 17 martie. În cazul grâului, cotaţiile au scăzut cu până la 6,7%, revenind sub pragul de 10 dolari per bushel.
Rusia şi Ucraina sunt responsabile pentru aproape 30% din exporturile mondiale de grâu şi sunt de asemenea importanţi furnizori de uleiuri alimentare.
"Negocierile care se derulează în prezent între Rusia şi Ucraina oferă speranţe pentru o destindere. În Rusia, exporturile continuă în pofida situaţiei din bazinul Mării Negre, în timp ce în Ucraina au fost complet oprite de blocarea transportului maritim", susţin analiştii firmei de consultanţă Agritel.
Traderii aşteaptă şi o serie de importante rapoarte ce urmează să fi publicate joi de autorităţile americane, care vor oferi detalii cu privire la suprafeţele însămânţate şi stocurile de cereale. Aceste date vor oferi un indiciu cu privire la modul în care fermierii răspund la creşterea costurilor cu imputurile precum şi la creşterea cererii pentru culturi provenite din alte zone pe fondul războiului din Ucraina. (sursa Agerpres)

Publicat în Economie
Miercuri, 19 Ianuarie 2022 09:00

Astăzi este Ziua pop-cornului

Delicios şi hrănitor, pop-cornul face parte din numeroase tradiţii: bile din popcorn de Halloween, ghirlande din floricele de porumb pentru Crăciun şi popcorn delicios tot timpul anului la cinematograf.
Porumbul joacă un rol important în alimentaţia multor culturi şi a devenit popular la nivel global după ce a fost importat din Lumea Nouă. Porumbul este derivat dintr-o plantă scundă cu boabe, nu foarte diferită de grâu. În urma selecţiei atente şi a cultivării timp de mai multe generaţii, a rezultat planta de porumb aşa cum o cunoaştem astăzi. Când coloniştii au venit în Lumea Nouă de pe Vechiul Continent au descoperit această plantă uimitoare care se cultiva de ceva vreme.
La un moment dat, (posibil chiar cu mii de ani în urmă), oamenii şi-au dat seama că boabele de porumb, atunci când sunt încălzite, pocnesc şi scot la iveală un strat de ţesut endosperm moale şi pufos, care le înveleşte coaja asemenea unui nor. Nu a fost nevoie de mult timp ca să se descopere că este o gustare uşoară şi delicioasă, iar cultivarea a dus la porumbul de floricele aşa cum îl ştim astăzi.
Deşi nu este clar cât de veche este istoria pop-cornului, potrivit dovezilor descoperite într-o peşteră din New Mexico, boabele de porumb expandate erau folosite în urmă cu peste 5.000 de ani. În 1885, a fost inventată prima maşină comercială pentru prepararea floricelelor de porumb. Charles Cretors din Chicago a construit o maşinărie dotată cu un arzător cu gaz cu care care colinda străzile şi oferea floricele de porumb trecătorilor şi celor care mergeau la cinema. În 1981 a fost patentată punga de pop-corn pentru cuptorul cu microunde
Ziua pop-cornului (#PopcornDay) poate fi celebrată alături de o pungă de pop-corn garnisită cu topping-urile preferate: unt şi sare, ierburi aromatice precum rozmarin şi cimbru, ardei iute roşu sau caramel şi bacon. Floricelele de porumb sunt delicioase, ieftine, sănătoase şi pot fi consumate în orice ocazie. (sursa Agerpres)

Publicat în Mozaic
Miercuri, 15 Septembrie 2021 16:58

Fugărit de poliţie prin lanul de porumb

Poliţişti din cadrul Secţiei 6 Poliţie Rurală Tecuci, împreună cu jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Galaţi, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe raza comunei Munteni, din judeţul Galaţi, au efectuat, la data de 15 septembrie 2021, în jurul orei 04.30, semnalul regulamentar de oprire, folosind mijloace luminoase şi acustice de la autospeciala de poliţie, unui autoturism ce se afla în mişcare, însă conducătorul auto a refuzat să oprească.

Poliţiştii au pornit în urmărirea acestui autoturism, iar după circa 500 metri pe DC 77, şoferul a oprit autoturismul şi a fugit într-un lan de porumb situat în partea stângă a şoselei. Pasagerul care se afla pe scaunul din dreapta faţă a fugit la rândul său pe un teren agricol, însă acesta a fost identificat de către poliţişti, fiind vorba despre un minor cu vârsta de 14 ani, din comuna Munteni.

În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit faptul că persoana care a condus autoturismul este un tânăr cu vârsta de 23 ani, tot din comuna Munteni, judeţul Galaţi, care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. În cauza de faţă s-a întocmit un dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de Conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

Publicat în Eveniment
Miercuri, 10 Februarie 2016 00:00

Mămăliga, un medicament străvechi

Mămăliga este un aliment consumat frecvent de români, dar puţini sunt cei care ştiu ce se întâmplă în corp după ce o mănânci. Porumbul este bogat în acizi graşi nesaturaţi, 85 – 90%, contine multe hidrocarburi, amidon, albumine, foarte multe vitamine din grupa B, vitamina E, vitamina K, fier, fosfor, magneziu, zinc, potasiu şi fibre. Acesta are proprietăţi astringente, diuretice, antiinflamatoare şi tonice, fiind utilizat în primul rând ca aliment (cereală) şi apoi ca plantă medicinală. Acesta luptă contra stresului, fiind bogat în vitaminele din grupa B, care acţionează asupra funcţionarii sistemului nervos, a muşchilor, a inimii şi asupra producţiei de globule roşii. Prin conţinutul de vitamina E, ne protejează împotriva artritei, scade nivelul colesterolului reducând astfel riscul de ateroscleroza şi, implicit, de infarct. Ajută şi la procesul de reînnoire al celulelor. Porumbul fiert conţine şi potasiu, necesar pentru buna funcţionare a muşchilor şi a inimii. Gastrita hiperacidă şi ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, căci mălaiul reduce aciditatea şi are o acţiune calmantă.

Publicat în Sanatate
Miercuri, 05 August 2015 00:00

Porumbul – istoria unei plante milenare

Ce alt aliment poate fi în această perioadă un sinonim mai bun al verii decât porumbul auriu, proaspăt cules pe care îl savurăm fiert sau copt? Porumbul fiert ne aduce aminte de copilărie şi ne dă o stare de bine, pentru că îl asociem cu vara şi cu vacanţa. În ciuda miturilor alimentare, el este şi un aliat în lupta cu kilogramele în plus. Iar dincolo de plăceri şi beneficii pentru sănătate, există şi o istorie interesantă, presărată cu legende milenare.

Porumbul (Zea mays) are origini americane şi denumirea sa ştinţifică provine de la termenul spaniol de „maize”, dat de conquistadori. A fost cultivat pentru prima dată în America Centrală acum mai bine de 8.000 de ani şi alimentul era considerat sacru în culturile triburilor respective, fiind preluat mai apoi şi de amerindieni.

La începuturile civilizaţiilor precolumbiene se vorbeşte despre Tepeu şi Gucumatz, omologii lui Adam şi Eva, împreună cu patru animale: Yac (puma), Utiu (coiotul), Quer (papagalul), şi Hoh (corbul). Cei doi umanoizi erau în căutarea hranei, iar animalele le-au arătat drumul către Paxil, loc în care creşteau “ştiuleţi albi şi ştiuleţi galbeni”. Tepeu şi Gucumatz au sfărâmat porumbul şi acesta “a intrat în carnea omului, şi acesta a fost sângele său; din acesta a fost făcut sângele omului”. Aşa descrie Popol Vuh, biblia Mayaşilor, porumbul.

Originile porumbului sunt sud-americane şi la prima vedere, “patria” sa pare a fi Valea Sacră din Peru, unde de secole există aproximativ 200 de varietăţi. Dar Popol Vuh, biblia mayaşă, a fost scrisă în Guatemala şi seminţele cele mai vechi de porumb cultivat au fost descoperite lângă Tehuacan (Mexic). Sigur este faptul că, porumbul, plantă sacră, a stat la baza alimentaţiei primelor civilizaţii pre-columbiene: Maya, Moche şi Chimu, urmate de azteci şi incaşi. Sigur este şi faptul că primii conquistadori spanioli, la întoarcerea în Lumea Nouă, aveau cu ei saci plini de aur, seminţe şi plante ciudate: roşii, ardei, cartofi şi porumb.

Primul care a adus porumbul în Europa se consideră că a fost Cristofor Columb după a doua sa călătorie (1493-1496). Numeroase scrieri atestă însă existenţa porumbului în Africa orientală cu mult înainte de sfârşitului secolului al XV-lea. Dar nu se cunosc originile sale, pentru că porumbul a fost cultivat cu mult timp înainte de sosirea europenilor în Africa. În vestul continentului african, locuitorii cunoşteau porumbul de foarte multă vreme iar când au fost întrebaţi de provenienţa sa aceştia arătau cu mâna spre deşertul Sahara. Şi mai uimitoare sunt dovezile că porumbul a fost cultivat şi în Asia cu mult timp înainte de sosirea lui Columb în America. Numeroase sculpturi din templele din India, ce datează de prin secolul al XI-lea, înfăţişează ştiuleţii de porumb ce erau aduşi ofranda zeităţilor.  Nici până în prezent nu s-a stabilit originea porumbului, cu toate că cei mai mulţi oameni de ştiinţă cred că se trage din Lumea Nouă.

Civilizaţiile olmece sau mayaşe foloseau planta atât în alimentaţia de bază, dar şi în ritualurile religioase sau în artizanat. Aceste practici au fost mult timp ignorate de coloniştii din secolele XV-XVI, care au căzut victime unei boli numite pelagră, cauzată de lipsa vitaminei B3 asociată consumului excesiv de porumb pe fondul unei diete din care lipseau alte surse de nutrienţi de origine animală. Populaţiile indigene practicau un ritual menit să potenţeze absorbţia acestei vitamine, înglobând cenuşă în porumbul pe care-l preparau. Combinaţia de minerale din această cenuşă diminua riscul de a face pelagră. În zilele noastre, adaosul de hidroxid de calciu în făina de porumb are acelaşi rol, mai ales în ţări precum Mexicul, unde consumul acestei cereale este predominant.

Descoperiri mai recente indică faptul că mayaşii consumau atât porumb pentru mălai, cât şi porumb pentru floricele. Acestea din urmă nu ocupau un loc esenţial în dieta lor, fiind consumate mai mult ca o gustare ocazională.

 

Drumul de la plantă ornamentală la aliment de bază

 

Aşa cum s-a întâmplat cu multe plante noi de cultură, şi porumbul a produs modificări profunde în viaţa oamenilor din ţările unde a fost introdus. Ibericii l-au primit cu neîncredere şi l-au considerat o plantă ornament. Ca şi cartoful, la început a fost etichetat ca un aliment greţos, indigest, fiind desconsiderat. Succesul porumbului în cultură a fost asigurat de marea masă de săraci care l-au adoptat, de nevoie, ca aliment de bază. Alături de celelalte plante alimentare, el a avut o contribuţie esenţială la satisfacerea nevoilor populaţiei sărace aflată în continuă explozie demografică.

Porumbul este descris în marile ierbare europene încă din secolul al XVI-lea. La 1536, medicul şi botanistul francez Jean Ruel, în lucrarea sa „Da natura stirpium”, îi atestă prezenţa ca plantă exotică, iar peste şase ani, botanistul Leonard Fuchs îi face o descriere amănunţită. Cu toate acestea, succesul său în Europa este deplin de-abia la începutul secolului al XVIII-lea. Pentru a deveni o cultură de bază, a fost necesar ca mai întâi ţăranii să se obişnuiască cu noua plantă, să înveţe cum să o cultive şi cum să se hrănească cu ea.

În Europa, porumbul a fost botezat, nu se ştie de ce – „grâu turcesc”, poate pentru că în epoca respectivă, toate produsele de import (mirodenii, mătăsuri etc.) erau considerate turceşti.

La noi în ţară, el s-a răspândit foarte repede deoarece asigura producţii mai mari decât meiul iar mămăliga sa era mai bună la gust, având o valoare nutritivă ridicată faţă de mămăliga de mei, folosită de mii de ani de către strămoşii noştri. Aşa se explică de ce numele vechi românesc al meiului, „mălaiul”, a fost dat făinii de porumb, făcând să dispară aproape, din limbă, înţelesul iniţial. Denumirea de „porumb” i-a fost atribuită datorită asemănării fructului cu pasărea numită „porumb” sau „porumbel”, din latinescul „palumbes”.

Valea Dunării a fost una dintre regiunile Europei ideale pentru cultivarea porumbului, deoarece planta necesita căldură si umiditate. În Timişoara, Banat , porumbul apare datat în 1692, sub regionalismul de „cucuruz” (probabil adus de către comercianţii sârbi, kukuruz fiind un cuvânt slav); în Moldova se utiliza termenul de păpuşoi, mămăliga de mei, fiind înlocuită treptat cu mămăliga din porumb. Existenţa mămăligii pe bază de porumb este atestată în 1873 în ediţia Larousse: Mămăliga s.f . Fiertura din făină de porumb.

 

România, în primele zece ţări cultivatoare de porumb la nivel mondial

 

Alături de liderul mondial în producţia de porumb, SUA, marile ţări cultivatoare sunt China, Brazilia, Mexic, Rusia, Ucraina, România şi Africa de Sud. 

România a fost al doilea producător de porumb din Uniunea Europeană în 2014 şi s-a situat pe a douăsprezecea poziţie în topul mondial. Cu o producţie de aproape 11 milioane de tone recoltate, ţara noastră a produs peste 8% din cantitatea totală recoltată în UE. În ceea ce priveşte randamentul, ţara noastră nu stă însă foarte bine. Deşi avem cea mai mare suprafaţă cultivată de porumb din UE, randamentul la hectar este de două ori mai mic comparativ cu Franţa sau Belgia.

 

Beneficiile multiple pentru sănătate

 

Toate soiurile de porumb provin din planta originară Zea mays, dar în timp au fost obţinute peste 100 de subspecii şi varietăţi: porumb cu bob alb, galben, roz, roşu, mov sau negru. Planta are tulpina înaltă şi groasă, neramificată, care se numeşte popular „cocean”, cu frunze lungi şi ascuţite la vârf, aspre. Pe aceeaşi plantă se găsesc flori feminine şi flori masculine. Florile masculine se găsesc în vârful tulpinii. Inflorescenţa este sub forma unui spic sau panicul. Florile feminine se găsesc la subsoara frunzelor.

Fiecare specie de porumb conţine o combinaţie unică de fitonutrienţi şi antioxidanţi extrem de benefici pentru sănătate. Porumbul galben are cea mai mare concentraţie de carotenoizi, în special luteină şi zeaxantină, importante în sănătatea ochilor şi a ţesuturilor. Porumbul mov conţine acid hidroxibenzoic şi protocatehic, cu puternic rol antioxidant.

Consumul de porumb protejează inima, rinichii, ficatul, sistemul nervos şi conferă vitalitate pe termen lung. Pe termen scurt, poate contribui la pierderea în greutate.

Deşi noţiunea de carbohidraţi într-o dietă este controversată, aceştia sunt esenţiali pentru buna funcţionare a organismului. Un adult are nevoie zilnic de circa 130 gr de carbohidraţi pentru ca organismul său să funcţioneze normal. Un ştiulete de porumb fiert conţine cam 30 gr de carbohidraţi, ceea ce înseamnă că dacă vrei să slăbeşti, poţi înlocui masa de seară cu porumb fiert, plin de fibre săţioase.

Porumbul conţine proteine, care acţionează ca un combustibil pentru metabolism, dar, în acelaşi timp, are un conţinut scăzut de grăsimi, ceea ce îl face mai eficient şi hrănitor decât o friptură grasă.

Porumbul fiert conţine fibre vegetale, care menţin senzaţia de saţietate şi te fac să mănânci mai puţin. În plus, fibrele te ajută să menţii glicemia în limite normale şi menţine colesterolul la un nivel acceptabil.

Porumbul fiert conţine şi potasiu, necesar pentru buna funcţionare a muşchilor, inimii şi a echilibra cantitatea de apă reţinută de corp.

Vitamina A, prezentă din abundenţă, este un antioxidant natural foarte important pentru sănătatea ta şi funcţionarea corectă a organismului, pentru un metabolism rapid, care te ajută să slăbeşti uşor.

Consumul de porumb pe o durată mai mare de 25 de zile poate determina o creştere cu până la 7-8% a lungimii totale a reţelei de vase de sânge capilare. Aceasta are ca efect scăderea acumulării de toxine în organism, reducerea vitezei de îmbătrânire, dar şi de îmbolnăvire a tuturor organelor.

Cea mai sănătoasă metodă de preparare a porumbului fiert este cea cu aburi, care păstrează atât gustul delicios cât şi nutrienţii. Iar un truc esenţial pentru ca porumbul să rămână fraged este ca sarea să fie adaugată doar la final.

Publicat în Mozaic