Luni, 20 decembie 2021, Departamentul de Stat al SUA a ridicat nivelul de avertizare pentru călătoriile în Ucraina la nivelul 4 din cauza rapoartelor că Rusia plănuieşte o acţiune militară semnificativă împotriva Ucrainei.

„Departamentul de Stat continuă să sfătuiască cetăţenii americani să nu călătorească în Ucraina din cauza COVID-19 şi să reconsidere călătoria din cauza ameninţărilor crescute din partea Rusiei. Fiţi cu prudenţă sporită din cauza criminalităţii şi a tulburărilor civile. Unele zone au riscuri crescute.

Cetăţenii americani ar trebui să fie la curent cu rapoartele conform cărora Rusia plănuieşte o acţiune militară semnificativă împotriva Ucrainei. De asemenea, cetăţenilor americani li se reaminteşte că condiţiile de securitate, în special de-a lungul graniţelor Ucrainei, în Crimeea ocupată de Rusia şi în estul Ucrainei controlate de Rusia, sunt imprevizibile şi se pot deteriora fără preaviz.

Cetăţenii americani care aleg să călătorească în Ucraina ar trebui să fie conştienţi de faptul că acţiunile militare ruseşti oriunde în Ucraina ar avea un impact grav asupra capacităţii Ambasadei SUA de a furniza servicii consulare, inclusiv asistenţă cetăţenilor americani la plecarea din Ucraina.

Crimeea – Nu călătoriţi!

Rusia ocupă şi a încercat să anexeze peninsula Crimeea a Ucrainei şi există o prezenţă militară extinsă a Federaţiei Ruse în Crimeea. Autorităţile de ocupaţie continuă să abuzeze şi să închidă în mod arbitrar străinii şi populaţia locală, în special persoane care sunt considerate ca fiind opuse ocupării peninsulei de către Rusia. Guvernul SUA interzice angajaţilor săi să călătorească în Crimeea şi nu poate oferi servicii de urgenţă cetăţenilor americani din Crimeea.

Doneţk şi Luhansk – Nu călătoriţi!

Forţele conduse de Rusia controlează zonele din Doneţk şi Lugansk, unde conflictul armat în curs s-a soldat cu peste 13.000 de morţi. Indivizi, inclusiv cetăţeni americani, au fost ameninţaţi, reţinuţi sau răpiţi ore sau zile în şir după ce au fost opriţi la punctele de control de forţele conduse de Rusia. Guvernul SUA restricţionează angajaţii Guvernului SUA să călătorească în părţile de est ale regiunilor Doneţk şi Luhansk şi regiunile adiacente, ceea ce limitează capacitatea de a furniza servicii de urgenţă cetăţenilor americani din aceste regiuni.

Crimele care vizează străinii şi proprietatea sunt frecvente. Demonstraţiile, care au devenit uneori violente, au loc în mod regulat în toată Ucraina, inclusiv la Kiev. Au mai avut loc asasinate şi atentate cu ţintite politice. Există rapoarte despre atacuri violente asupra grupurilor minoritare şi a poliţiei de către grupuri radicale”, avertizează Departamentul de Stat al SUA.

Publicat în Mapamond

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, miercuri, legea prin care veteranii de război şi pensionarii vor primi, până la sfârşitul anului 2024, legitimaţiile de transport tip card.
Este vorba de legea privind aprobarea OUG nr. 77/2019 pentru prorogarea unor termene privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea facilităţilor la transport pentru anumite categorii de persoane, precum şi pentru modificarea unor acte normative.
Potrivit actului normativ, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale vor întreprinde măsurile necesare pentru ca, până la data de 31 decembrie 2024, veteranii de război şi văduvele de război, pensionarii din sistemul public de pensii, precum şi pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale să intre în posesia legitimaţiei de transport tip card, personalizată cu numele şi codul numeric personal ale fiecărui beneficiar.
Legea stipulează că până la data de 1 ianuarie 2025, data de la care, conform legii, se utilizează legitimaţiile de călătorie de tip card, persoanele prevăzute de Legea nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a beneficia de facilităţile acordate pe baza tichetelor de călătorie gratuite sau taloane speciale de călătorie conform metodologiei în vigoare. (sursa Agerpres)

Publicat în National

Despre Spania, cu climatul său mediteranean, nu se poate spune că a avut vreodată un renume pentru sporturi de iarnă. Atunci care să fi fost motivul pentru care un rege spaniol din 1572 le-a poruncit meşteşugarilor din tot ţinutul să lase orice altceva deoparte şi să confecţioneze 7.000 de perechi de patine?
De altfel, la vremea respectivă nici nu existau patinoare, nu se juca hochei şi nu existau concursuri de patinaj artistic. Probabil nici nu existau 7.000 de spanioli care să fi auzit de patine, cu atât mai mult să fie nerăbdători să le încalţe.
În acea perioadă, Spania stăpânea mare parte din teritorii, nu doar în Lumea Nouă sau Africa, ci şi în Europa. Printre regiunile europene aflate sub control spaniol se aflau şi cele „17 provincii” care erau formate din teritoriul actual al Olandei, Belgiei, Luxemburgului şi parţial al Franţei şi Germaniei. Regiunea a revenit Spaniei prin căsătoria Ducesei de Burgundia cu un membru al familiei regale spaniole în 1482. Olandezii au fost afectaţi cel mai mult de această anexare, aflându-se cel mai departe de centrul decizional. Obţinerea unei aprobări birocratice minore prespunea o aşteptare de câteva săptămâni sau chiar luni până când călăreţii sau navele care duceau mesajele călătoreau de la Amsterdam la Sevilla.
Regele Spaniei era la acea vreme şi Împărat al Sfântului Imperiu Roman al Naţiunii Germane. Familia regală şi Inchiziţia spaniolă dădeau dovadă de brutalitate în încercarea de a propovădui credinţa catolică în toate teritoriile aflate sub stăpânire. Evreii şi musulmanii erau forţaţi să se convertească, în caz contrar fiind expulzaţi, aşa cum s-a întâmplat în 1492. Inchiziţia practica tortura, obţinea cu forţa mărturii şi ardea pe rug orice persoană de altă credinţă.
În 1566, regele spaniol Filip al II-lea a început să primească veşti îngrijorătoare din provinciile nordice, unde Martin Luther sau John Calvin plantaseră deja seminţele protestantismului, iar mişcarea lua amploare. După o serie de eforturi diplomatice, Filip al II-lea a decis să trimită armata în aceste regiuni pentru a intimida populaţia olandeză prin orice mijloace era necesar. Totul a fost în zadar, pentru că au început revoltele. O parte din olandezi şi-au păstrat însă credinţa catolică şi au ajutat chiar armata să înainteze, pentru a dovedi că sunt nişte supuşi loiali regelui.
În noiembrie 1572, populaţia din Naarden a încercat să negocieze cu trupele spaniole termenii predării şi a invitat soldaţii la un festin. După ce s-au ţinut toasturi, s-a mâncat şi s-au exprimat sentimente de prietenie, armata spaniolă i-a adunat în biserică pe cei 3.000 de locuitori şi i-a ucis cu săbiile. Supravieţuitorii atacului nu au avut prea mult noroc, pentru că au fost arşi de vii. Multe alte oraşe şi localităţi au avut o soartă similară. Se estimează că în jur de 18.000 de bărbaţi, femei şi copii au fost ucişi. Vestea s-a răspândit rapid pe tot teritoriul Olandei, iar locuitorii au decis să nu se predea şi să ţină piept invadatorilor. Dar nu avea să fie uşor.
În august 1573, spaniolii mărşăluiau spre Amsterdam iar micile orăşele de pe traseu nu aveau efective armate care să le poată rezista. Mai apoi, odată cu apropierea iernii şi a frigului, nici măcar fuga în pădure nu mai era o opţiune. Olanda nu are un relief înalt care să poată fi utilizat strategic, este în mare parte acoperită de mlaştini şi de lunci. Un sfert din teritoriu se află sub nivelul mării.

Aşadar, cum putea fi apărat?

Inspiraţi poate de poveştile biblice în care israeliţii i-au atras pe egipteni într-o zonă mlăştinoasă de lângă mare, liderii oraşului olandez Alkmaar au luat în considerare o strategie care nu avea prea multe şanse de reuşită: să inunde ţinuturile pentru a salva oraşele. Au săpat şanţuri şi canale până la râurile din apropiere şi au creat un lac imens în jurul cetăţii. Aceasta a rămas în mijlocul apelor, pe o insulă.
Pentru că le era imposibil să înainteze prin această zonă, spaniolii au decis să ocolească oraşul şi locuitorii au scăpat astfel nevătămaţi ...pentru moment.
Alte oraşe au urmat şi ele acest exemplu şi, în curând, toată zona din jurul Amsterdamului a devenit o mare mlaştină pe care locuitorii se deplasau folosind bărcile. Spaniolii nu s-a lăsat deloc descurajaţi şi s-au retras spre navele lor pentru a adopta o altă tactică: urmau să atace Amsterdamul prin port. Au decis însă să mai aştepte până când gerul avea să transforme canalele din jurul cetăţii în căi de acces îngheţate. Flota olandeză de coastă a rămas în cele din urmă blocată, iar spaniolii au lansat un atac terestru traversând pe gheaţă. În timp ce înaintau cu precauţie, au avut parte de o imagine înspăimntătoare: o masă de oameni se îndrepta spre ei cu o viteză uluitoare şi se răspândea apoi brusc în toate direcţiile, după ce-i ataca cu focuri de muschetă.
Patinele nu erau cunoscute în Spania la acea vreme, iar imaginea soldaţilor olandezi care se deplasau pe gheaţă în mare viteză, apoi se retrăgeau la fel de rapid, a constituit un şoc pentru armata spaniolă. Iniţial, olandezii au fost chiar bănuiţi de practici necurate, un fel de voodoo luteran, care le permitea să se mişte astfel.
Ducele de Alva, conducătorul trupelor spaniole a ordonat retragerea rapidă, atât de rapidă cât putea fi, pentru că soldaţii săi aveau încălţări cu talpă alunecoasă şi sufereau deja de degerături. Olandezii care îi hăituiau din spate au reuşit să doboare câteva sute de inamici. Pentru moment, câştigaseră.
Generalul Alva a făcut rost cumva de o pereche de patine, probabil de la un soldat mort. Le-a trimis în Spania cu mesajul: „Dacă nu vrem să pierdem aceste provincii îndepărtate, trebuie să confecţionăm urgent cât mai multe asemenea obiecte”. Din acest motiv, regele a ordonat meşteşugarilor săi să facă 7.000 de perechi de patine. Soldaţii spanioli au fost obligaţi să înveţe să meargă cu ele şi s-au antrenat pentru următoarea bătalie pe lacurile îngheţate din munţi.
A venit şi ziua luptei. Olandezii, desigur, ştiau să patineze din copilărie şi deţineau un avantaj, dar nici spaniolii nu s-au lăsat intimidaţi şi până la urmă au învăţaseră destul de bine. Problemele au apărut însă când olandezii au început să creeze fisuri în gheaţă, iar inamicii sfârşeau de cele mai multe ori în apele reci.
Acest război a durat aproape opt decenii, cu perioade mai calme şi altele marcate de brutalitate. În cele din urmă, în 1648, provinciile Olandei şi Belgiei au scăpat de invadatorii spanioli, care erau deja secaţi de datorii şi aveau o armată tot mai puţin numeroasă în zonă, din cauza războaielor de apărare a imperiului purtate în toată lumea.
Olandezii au continuat să folosească şi să perfecţioneze strategia lor de apărare prin inundarea unor zone întinse, adăugând din loc în loc mici forturi de apărare a drumurilor importante sau a podurilor. Această tactică a funcţionat bine timp de aproape patru secole, când au apărut bombardierele şi trupele de paraşutişti din timpul celui De-Al Doilea Război Mondial.

Publicat în Mozaic
Marți, 01 Septembrie 2015 00:00

De ce nu poate fi linişte în lume?

Dacă ar fi să ne luăm după calendar am putea spune că începând de astăzi am scăpat de vară. Numai că de vreo câţiva ani încoace s-ar părea că nu ne mai putem baza pe cele patru anotimpuri cu care eram obişnuiţi. Mai nou avem doar vară şi iarnă. Oricum, copiii mai au doar două săptămâni de vacanţă şi va trebui să meargă la şcoală sau la grădiniţă, unii pentru prima dată. Şi, ca în fiecare toamnă, a început deja şi alergătura părinţilor sau a bunicilor după rechizite, uniforme şi tot ce mai trebuie cu ocazia începerii noului an şcolar. Copiii noştri pot fi fericiţi, totuşi, spre deosebire de copiii imigranţilor, care, după cum am văzut cu toţii pe la ştiri, nu ştiu nici măcar unde vor dormi noaptea următoare, ce vor mânca, dacă vor putea porni către tărâmul făgăduinţei, către eterna atracţie a unei vieţi mai bune promisă de ţările occidentului european, care, mai nou, au început să se sperie de numărul mare de imigranţi care năvălesc peste ei. Nu că nu ar avea nevoie de forţă de muncă sau că nu ar putea asigura spaţii de cazare pentru imigranţi. Problema e că mai toţi vest-europenii se sperie de problemele pe care aceştia le pot crea datorită sărăciei în care se zbat. Pentru că nu toţi cei care fug din ţările lor de baştină fug doar de teama războiului, de foamete sau de sărăcie, mai sunt şi unii care sunt certaţi cu munca şi nu caută decât câştiguri uşoare, obţinute de cele mai multe ori din cerşit, furt sau escrocherii. Aşa că nu e de mirare că liderii europeni vor să se adune şi să discute problema imigranţilor. Nici nu m-a mirat să aud că în traficul ăsta cu oameni sunt implicaţi şi români. La cât plătesc refugiaţii ca să ajungă în Germania sau Franţa, nici nu se putea să nu apară reţele de trafic de oameni. Unii dau chiar şi până la 6.000 de euro de persoană pentru a sta ore în şir înghesuiţi prin portbagaje sau prin cine ştie ce dube insalubre. Dacă autorităţile ungare au prins deja vreo 30 de români care se ocupau cu astfel de cărăuşie, cine ştie câţi or fi neprinşi, de când au început afacerea asta nemaipomenit de profitabilă şi, de ce să nu o spunem, câte alte naţii nu or fi implicate în mizeria asta de trafic, profitând de disperarea unor oameni care şi-au vândut tot pe unde au trăit până acum, sperând într-o viaţă mai bună prin ţări străine. Câţi dintre ei vor ajunge la destinaţie... nu poate spune nimeni. Câţi dintre ei, dacă vor ajunge, vor mai avea bani să se întreţină pe ei şi pe ai lor până când îşi găsesc ceva de muncă... iar, nimeni nu poate şti. Şi asta doar pentru că unii nu se mai satură să se războiască, doar pentru că unii nu pot trăi în linişte, inventând tot felul de motive doar pentru a sparge liniştea traiului oamenilor de pretutindeni.

 

Publicat în Editorial

Strămoşii pisicilor au determinat extincţia strămoşilor câinilor, în urmă cu 20 de milioane de ani, potrivit unui studiu ştiinţific publicat recent în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), informează francetvinfo.fr.

Rivalitatea dintre câini şi pisici datează de foarte mult timp, potrivit acestui studiu, care a evidenţiat lupta pentru resursele de hrană care s-a dat în urmă cu 20 de milioane de ani între strămoşii pisicilor şi cei ai câinilor, în America de Nord. Acea "bătălie" a provocat dispariţia strămoşilor câinilor.

După ce strămoşii pisicilor au ajuns în America de Nord, speciile canine au cunoscut un declin pronunţat, afirmă Daniele Silvestro, profesor la Universitatea Göteborg din Suedia, unul dintre autorii studiului. În schimb, strămoşii pisicilor au prosperat. Această diferenţă a fost explicată prin faptul că felinele au acaparat resursele de hrană ale speciilor canine. "Chiar şi dacă alte carnivore au făcut concurenţă câinilor, felinele reprezintă grupul de animale pentru care noi am descoperit, de departe, cel mai mare număr de dovezi care au arătat existenţa unei competiţii", a explicat Daniele Silvestro.

Studiul a fost realizat pe un eşantion alcătuit din peste 2.000 de fosile ale unor specii de animale, dintre care unele au o vechime de 40 de milioane de ani.

Publicat în Pet Mania