Astăzi, 10 iunie 2021, creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Domnului, o sărbătoare importantă, notată cu cruce roşie în calendarul ortodox.
Înălţarea Domnului se celebrează la 40 de zile de la Învierea Sa. Anul acesta, Înălţarea Domnului este sărbătorită pe 10 iunie la ortodocşi, în timp ce la la catolici a fost sărbătorită pe 13 mai.
Începând din secolul al IV-lea, Înălţarea este celebrată atât în Răsărit, cât şi în Apus la 40 de zile după Paşte, întotdeauna într-o zi de joi. Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era prăznuit de Rusalii.
Oamenii se salută în această zi cu formulele “Hristos s-a Înălţat!” şi “Adevărat s-a Înălţat!”.
Timp de patruzeci de zile de la Înviere, Iisus Hristos s-a arătat ucenicilor săi şi prin multe semne doveditoare i-a încredinţat că el este Mântuitorul înviat.
La sfârşitul celor 40 de zile, Mântuitorul s-a arătat pentru ultima dată ucenicilor săi, le-a făgăduit trimiterea Duhului Sfânt şi, mergând în afara Ierusalimului, s-a înălţat la cer sub privirile lor.
Potrivit tradiţiei, locul de pe care Mântuitorul Hristos s-a înălţat la cer este situat la Ierusalim, pe Muntele Măslinilor.
Micuţa capelă rotundă de acolo păstrează încă o piatră imprimată cu urma piciorului lui Hristos.
Capela Înălţării Domnului este un loc de închinăciune, atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani.
De sărbătoarea Înălţării Domnului este şi Ziua Eroilor, în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, la troiţele şi monumentele închinate acestora fiind făcute praznice de pomenire.
Pomenirea eroilor la sărbătoarea Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1920. Această decizie a fost consfinţită prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 şi 2001 prin care această zi a fost proclamată ca sărbătoare naţională bisericească.
Din 2003, ziua Înălţării Domnului a fost stabilită prin lege şi sărbătoare naţională a poporului român.

Tradiţii şi obiceiuri

În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte şi Ispas, după numele ciobanului care a stat ascuns după pietre, a urmărit uimit şi apoi a povestit înălţarea domnului.
De Ispas, în unele zone, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc, pentru că se crede că şi Iisus a avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean, ca să fie feriţi de rele şi de boli.
În această zi se sfinţesc plantele de leac, leuşteanul, paltinul şi alunul. Tot în tradiţia populară se spune că cine moare de Ispas nu mai trece prin Judecata de Apoi, ci ajunge direct în Rai.
La Înălţarea Domnului sunt, în unele zone, Moşii de Ispas, când se fac pomeniri pentru morţi, mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar oamenii îşi pun la ferestre frunze de leuştean. Se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu.

Publicat în Comunitate

Credincioşii catolici sărbătoresc, pe data de 28 martie 2021, Duminica Floriilor, zi care aminteşte de intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, unde a fost întâmpinat de mulţimi de oameni cu ramuri de finic.

"În mod tradiţional, în Duminica Floriilor, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti organiza o procesiune pe străzile Bucureştiului, care anul acesta, pentru a doua oară, nu poate avea loc, din cauza pandemiei. Cu toate acestea, la îndemnul Papei Francisc, care a spus, referitor la pandemie, că 'suntem cu toţii în aceeaşi barcă', înţelegem că suferinţele şi modul negativ în care viaţa ne-a fost afectată în această perioadă capătă un sens nou prin sărbătorile pascale: jertfa de sine a lui Isus dă o nouă perspectivă modului nostru de a trăi. Ne pregătim să celebrăm Paştele în condiţii de siguranţă sanitară, în colaborare cu autorităţile statului", a declarat, pentru AGERPRES, preotul Tarciziu Şerban, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.

El a subliniat că sărbătorile pascale care se apropie "cheamă la o înnoire a minţii şi a modului de a trăi".

De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinţa spune că acest ritual îi apără de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute. Ramurile de salcie care se împart în biserică în ziua de Florii simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Isus.

Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Isus Cristos.

Publicat în Comunitate

Luni, 15 martie 2021, este prima zi din Postul Mare (Postul Paştelui), astfel, începând de luni, credincioşii ortodocşi nu mai consumă alimente de origine animală şi încep o perioadă de renunţare şi sobrietate care va culmina cu frumuseţea sărbătorii Învierii Domnului.

Principalele caracteristici ale Postului Mare şi semnificaţia lor, potrivit basilica.ro sunt:

Vechiul nume al Postului Mare provenea de la numărul 40

Denumirea mai veche de „Păresimi” vine de la latinescul Quadragesima („Patruzecime”). Postul Mare este o imitare a postului aspru pe care Mântuitorul l-a ţinut în Pustia Carantaniei înainte de a-şi începe propovăduirea. Postul de 40 de zile este simbolul unei călătorii spirituale spre înnoire: potopul a durat 40 de zile şi 40 de nopţi; Moise a stat 40 de zile în Muntele Sinai înainte de a primi Legea; evreii au călătorit 40 de ani prin pustiu din robia egipteană şi până în Ţara Sfântă.

Postul Mare durează totuşi mai mult de 40 de zile

În principiu, Postul Mare se încheie în vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr. Urmează două sărbători speciale, Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor. Acestea sunt urmate de Săptămâna Patimilor, în care postul este mai aspru. Astfel, Postul Mare are aproape 50 de zile, care sunt precedate de Săptămâna Albă, în care se renunţă la carne şi se mănâncă doar lactate, ouă şi peşte.

Practicarea înfrânării ca terapie pentru căderea din rai

Prima zi a Postului Mare este pusă imediat după Duminica izgonirii lui Adam din rai. Omul a căzut din comuniunea cu Dumnezeu prin consumarea fructului interzis, al cunoştinţei rupte de Dumnezeu. Astfel, călcarea poruncii divine, care a adus despărţirea omului de Făcătorul lui, s-a făcut prin mâncare. De aceea, practica postirii este menită a reface această comuniune şi starea de rai - dar nu doar prin abstinenţa de la mâncare. Ci postul este mai degrabă doar un instrument care permite schimbarea atitudinii omului. Părinţii Bisericii subliniază că de postit postesc şi demonii. Deşi aceştia nu mănâncă niciodată, atitudinea de negare şi separare de Dumnezeu nu şi-o schimbă. De aceea, postul de mâncare trebuie însoţit cu tăierea voii proprii, care este tot un exerciţiu de înfrânare şi examenul pe care Adam nu l-a trecut.

În Miercurea din Săptămâna Albă se cântă la Utrenie:

„De bucate postind, suflete al meu, şi de pofte necurăţindu-te, în deşert te lauzi cu nemâncarea; că de nu ţi se va face ţie pricină de îndreptare, ca un mincinos vei fi neplăcut Domnului, şi demonilor celor răi te vei asemăna, care niciodată nu mănâncă. Deci caută să nu faci netrebnic postul păcătuind; ci nemişcat să rămâi faţă de pornirile cele fără de cale, părându-ţi că stai înaintea Mântuitorului Celui ce S-a răstingnit. Ci mai ales să te răstigneşti împreună cu Cel ce S-a răstignit pentru tine, strigând către El: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta”.

Prima săptămână este Marcată de Canonul cel Mare

Scris de Sf. Andrei Criteanul, canonul se cântă în primele patru zile ale săptămânii. El conţine o istorie a Mântuirii, cu numeroase citiri din Vechiul Testament, explicate din perspectivă duhovnicească, prin clarificările aduse în Noul Testament: Legea Nouă şi cea Veche se luminează reciproc şi dezvăluie sensurile spirituale ale istoriei lumii. Din acest punct de vedere, întreaga istorie a Mântuirii este un drum al omenirii prin pustie spre Lumina Învierii şi Împărăţia lui Dumnezeu, unde se reface comuniunea din rai a omului cu Dumnezeu. De altfel, în această perioadă se citeşte zilnic din Vechiul Testament, mai ales din Facere, Cartea Pildelor lui Solomon şi Cartea lui Isaia.

Ritualurile şi decorurile cernite favorizează pocăinţa

Atmosfera din biserică favorizează introspecţia, plângerea, cercetarea de sine şi căutarea lui Dumnezeu, prin îndepărtarea de zgomotul lumii şi plăcerile ei efemere:
- muzica se cântă pe tonuri tânguitoare;
- slujbele sunt mai lungi şi mai dese;
- veşmintele preoţilor şi odoarele sunt de culoare închisă.

Rugăciunile pentru cei plecaţi dincolo

Sâmbetele din Postul Mare sunt dedicate pomenirii morţilor. Şi aceştia sunt însetaţi de Dumnezeu şi îşi doresc refacerea comuniunii cu El, dar nu pot să se roage, să postească sau să facă fapte bune. Toate acestea se pot face cât suntem încă în trup, deci în viaţă, şi voinţa noastră este activă şi se poate manifesta. De aceea, defuncţii au nevoie de ajutorul nostru: să facem noi faptele bune în locul lor - milostenia (pomana), rugăciunea pentru ei şi postul, pe care îl ţinem în această perioadă. În Postul Mare se dau sărindare (pomeniri de 40 de zile) la mănăstiri. Grâul de sărindar este sfinţit în fiecare sâmbătă din post, iar cu el se face coliva din Duminica lui Lazăr, când se face marea promisiune a Învierii dinainte de Sfintele Paşti. Ultima pomenire a morţilor din Postul Mare se face în Joia Pătimirilor, când se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Duminicile din post: repere pe calea spirituală

- Duminica Ortodoxiei ne aminteşte în ce credem, ce adevăr mărturisim. Ea evocă biruinţa Ortodoxiei în frământările din jurul cinstirii icoanelor în Imperiul Bizantin. Icoana are un rol foarte important atât în practica şi viaţa liturgică a Bisericii, de favorizare a comuniunii cu sfinţii şi Dumnezeu printr-o reprezentare care este deopotrivă fidelă realităţii trupeşti, cât şi celei spirituale a persoanei reprezentate.
- Duminica Sfântului Grigorie Palama ne înfăţişează importanţa rugăciunii şi sensul ei profund spiritual, de comuniune cu Dumnezeu.
- Duminica Sfintei Cruci ne aminteşte importanţa sacrificiului de sine şi faptul că refacerea legăturii cu Dumnezeu nu poate evita Calea Crucii, a suferinţei şi morţii, pe care El Însuşi Şi-a asumat-o.
- Duminica Sfântului Ioan Scărarul ne prezintă reţeta despătimirii prin practicarea virtuţilor, trepte către Împărăţia lui Dumnezeu.
- Duminica Sfintei Maria Egipteanca ne învaţă, prin viaţa ei, că pocăinţa autentică este un drum parcurs dinspre Egiptul păcatului şi robiei spre Ierusalimul Învierii călăuziţi de Cruce.

Publicat în Comunitate

Străzile Galaţiului au fost invadate de colindători. Peste 400 de colindători din mai multe judeţe ale ţării, Republica Moldova şi Ucraina au defilat într-o paradă a obiceiurilor de Crăciun. Au fost scoase la lumină tradiţii şi obiceiuri ştiute doar de bătrâni şi păstrate din generaţie în generaţie. Capre, pluguri, mascaţi, mocănaşi, moşoaie şi jieni au deschis sărbătoarea Naşterii Domnului. Totul s-a întâmplat în cadrulş Festivalului de Tradiţii şi Obiceiuri, devenit de acum el însuşi o tradiţie la Galaţi. După ce au primit binecuvântarea arhiepiscopului Casian Crăciun, colindătorii au început un adevărat regal de datini şi obiceiuri. Aşa au fost scoase la lumină, din negura timpului, datini ca ţiganul, mascaţii, căiuţii, ciorile, plugul cu babele, colindiţa, ursul, jienii, moşoaiele... 

„Este o tradiţie la noi, la Luncaviţa, în Tulcea. Moşoaiele se numesc. Sunt flăcăi mascaţi şi cu tălăngi care vin la gospodari să anunţe urătorii. Chiar dacă gospodarul doarme, tălăngile îl trezesc”, a spus Gheorghe Trandafir de la Tulcea. 

Vecinii din Vaslui au venit şi ei la Galaţi cu tot felul de datini, dar mai ales cu un colind de ceată bărbătească. Colindele sunt partea cea mai frumnoasă a tradiţiilor noastre din zonă. De la Pogoanele, din Vaslui, am venit şi mai ales special este colindul de ceată bărbătească, care este cuprins în patrimoniul cultural UNESCO”, a spus Dumitru Andrei din Vaslui. 

Au fost topt felul de urşi şi capre, dar copiii colindători din Agăş, Bacău, îmbrăcaţi în costumele lor de urşi, au luat ochii spectatorilor adunaţi în piaţa din faţa Catedralei. 

„Noi ţinem tradiţia asta, de a juca ursul, din bătrâni. Costumele sunt din pădure, de la vânătorii care ne dau pieile urşilor vânaţi”, a spus unul dintre copiii colindători, care nu păreau deloc deranjaţi de blănile grele de urs care le alcătuiau costumele. 

Tocmai de la Reni, din Ucraina, a sosit şi un grup de colindători condus de profesorul Ion Stroia. „Deşi noi ţinem pe rit vechi sărbătorile, am venit aici, la Galaţi, acum, să arătăm care sunt datinile noastre. Avem nişte colinde speciale pentru zona de sud a Basarabiei, pe care o şi reprezentăm“, a spus Ion Stroia. Apoi a urmat marşul prin oraş. Colindele, caprele, steaua şi sorcova au atras atenţia trecătorilor şi au scos la balcoane şi la porţi localnicii atraşi de vacarmul de pe stradă, iar pentru turişti a fost o surpriză de neuitat. Pentru gălăţeni, care s-au declarat încântaţi, a fost o zi de sărbătoare. S-au auzit buhaiuri şi pocnete din bici în atmosfera unui Crăciun poposit cu câteva zile mai devreme. Alaiul de colindători s-a oprit apoi în faţa Dramaticului Gălăţean, unde au încins horă mare.

Publicat în Eveniment
Federaţia Română de handbal a iniţiat un proiect de dezvoltare a minihandbalului şi în acest sens a organizat la sfârşitul săptămânii trecute Festivalul de Minihandbal „Hai la Joacă”, în două locaţii, la Vaslui şi Medgidia. La această acţiune s-au strâns circa 800 de copii, care pur şi simplu s-au bucurat, s-au jucat şi au primit vizita lui Moş Crăciun. Galaţiul a fost prezent cu patru echipe: CSS, Handbal Art, United 1 şi United 2. „Federaţia doreşte promovarea minihandbalului prin organizarea unor astfel de Festivaluri. Am organizat la Tg. Mureş, acum la Vaslui şi Medgidia, până la finalul anului vor mai fi două acţiuni la Plopeni şi Craiova. Vom încerca să schimbăm optica şi în România după ce am observat în ultimii doi ani că cei mici sunt foarte stresaţi şi au presiunea rezultatelor. Copiii trebuie să se distreze, să se bucure şi să joace handbal de plăcere. Performanţa este bună nu putem nega acest lucru dar mai târziu. Vom continua şi în 2016 cu alte Festivaluri, trebuie să acoperim toate regiunile şi preconizăm să participe peste 2000 de copii”, ne-a declarat gălăţeanca Nicoleta Ivan - De Santis, antrenor federal şi cea care coordonează acest proiect. Loturile echipelor gălăţene: David Alexia, Basso Carla, Dediu Beatrice, Comănescu Alexandra, Dragomir Bianca, Aron Marina, Păun Medeea, Maravela Ana Maria, Pavel Raluca, Vasiliu Adriela, Mocăniţă Alexia, Breaz Ana Maria, Daju Roxana, Dănilă Amalia (CSS Galaţi, antrenor: Adina Oprea); Angheluţă Ana-Maria, Aftene Carmen Daniela, Belt Monica Nicoleta, Bujor Andreea Claudia, Darie Maya Jessica, Leagăn Andra-Daniela, Lungu Maria Teodora, Matei Ramona Florentina, Paţilea Diana Cristina, Pavel Andra Geanina, Streşină Raluca Mariana, Vespan Alexia Cristiana (Handbal Art, antrenor: Gabriela Talabă); Ancerenco Adnana, Bodea Raluca, Crăciun Daria, Holban Giulia, Istrate Maria, Mazilu Laura, Mihalache Maria, Popescu Rafaela, Preda Ema, Sandu Delia, Secuianu Crina, Tătaru Maria, Trifan Ioan, Ursu Andreea, Vrabie Ioana, Zugrăvel Andreea, Tudorache Larisa (United 2, grupa 2007-2008, antrenor: Dana Goldic); Iorga Denisa, Trincă Bianca, Dabija Daria, Codreanu Miruna, Barbu Bianca, Iessensky Ana Maria, Luchian Simona, Gheorghe Delia, Dobrea Oana, Soare Anais (United 1, antrenor: Valeriu Costea).
Publicat în Sport

Pe 15 octombrie, ziua praznicului Cuvioasei Sfânta Paraschiva, este mare sărbătoare la Şcoala Gimnazială nr. 10 Galaţi. Hramul şcolii este sărbătorit cu mare bucurie, căci e ziua în care părinţii, bunicii şi cadrele didactice se bucură de cântecele pline de veselia ale copiilor, de jocuri şi dansuri, dar şi de momente artisitice pline de sensibilitate. Este un regal al talentelor copiilor din toate generaţiile, de la grupa mică până la clasa a VIII-a.  

Şcoala Gimnazială nr.10 este o instituţie de învâţământ cu tradiţie şi rezultate excelente, situându-se în elita educaţiei gălăţene. Fondată în 1934, având iniţial denumirea de Scoala nr.13 Mixtă, a funcţionat pe teritoriul actual al Colegiului Naţional „Traian Vuia”. Prima semnătură în Cartea Şcolii apare în anul 1959 şi a fost cea a directorului, profesor Diamant Ionel. După 1950 s-au renumerotat şcolile din oraş şi a devenit Şcoala Mixtă nr. 10 Galaţi. Clădirea în care funcţionează în prezent a fost construită în anul 1967 - corpul A, respectiv 1972 - corpul B. Dupa 1995, şcoala a fost botezată cu numele filozofului Petre Ţuţea. Performanţele în educaţie ale şcolii sunt evidenţiate chiar de ministerul de resort. Conform ultimelor informaţii date publicităţii pe site-ul Ministerului Educaţiei, Şcoala Gimnazială nr.10, ocupă un merituos loc 8 pe judeţ, iar dacă scoatem din acest clasament colegiile naţionale, şcoala se poate lăuda cu locul 3 în rândul şcolilor gimnaziale din tot judeţul. Acest clasament a fost întocmit ca urmare a analizei efectuate de Ministerul Educaţiei Naţionale cu privire la rezultatele elevilor la sfârşitul clasei a VIII-a, a fost comparată media de absolvire a ciclului gimnazial (clasele V-VIII) cu media notelor obţinute la Evaluarea Naţională la sfârşitul clasei a VIII-a. Această diferenţă a fost calculată pentru fiecare elev, apoi centralizată pe şcoală, pe judeţ şi pe ţară. Această analiză a relevat că există şcoli la care, în medie, rezultatele la Evaluarea Naţională sunt mai bune decât cele obţinute pe parcursul anului şcolar, ceea ce indică exigenţă pe parcursul anului şcolar şi corelarea notelor cu nivelul real al elevilor. 

Publicat în Eveniment
Marți, 25 August 2015 00:00

O zi ca oricare alta

Cam aşa s-ar putea spune că au petrecut românii ziua de 23 August, zi care altădată era prilej de mare sărbătoare. Îmbrăcaţi cu hainele cele mai bune, ieşeam cu mic-cu mare la defilare. Flori, baloane şi uralele ieşite din mii de piepturi creau o atmosferă plină de voie bună, deşi aşteptarea în coloană până la trecerea prin faţa tribunei unde stăteau conducătorii urbei era de cele mai multe ori destul de obositoare. După ce treceau prin faţa tribunei oamenii se duceau grupuri-grupuri la un mic şi o halbă cu bere şi sărbătoarea se prelungea până târziu pe înserat. Acum, nu mai sărbătoreşte nimeni nimic, singura atmosferă de sărbătoare am întâlnit-o prin Grădina Publică, unde vreo şase mirese erau chinuite de fotografii care le puneau ba să ia vreun copac în braţe, ba să se cocoaţe pe balustrada foişorului, oricum faptul că şi-au unit destinele într-o zi de 23 August poate fi considerat ceva mai deosebit. Aşa că n-am mai sărbătorit nimic, şi aşa avem o grămadă de sărbători de-a lungul anului, trebuia să mai tăiem din ele. Oamenii au cu totul alte griji, alte preocupări zilele acestea, aşa că numai chef de defilare nu mai au. În cel mai rău caz se mai adună la vreun miting de protest, tot ca un fel de defilare, pentru a cere majorarea salariilor, de cele mai multe ori. 

Săptămâna asta a început şi sesiunea a doua a bacalaureatului, după prima sesiune constatându-se că au trecut de examenul ăsta 67 la sută dintre elevi, adică ceva mai mult decât anul trecut, ceea ce nu-i rău deloc, dar nici foarte bine. Oricum, asta e o săptămână de foc atât pentru elevi cât şi pentru părinţii acestora, de cele mai multe ori aceştia fiind mai îngrijoraţi decât progeniturile lor, nu de alta dar să ţii un copilul patru ani pe băncile liceului şi să vezi că n-a învăţat mai nimic, nu e un lucru prea uşor de îngurgitat. Asta în timp ce educatorii lor stau cu sufletul la gură aşteptând deciziile guvernanţilor privind majorarea salariilor lor. Oricum, încă nu vor putea ieşi în stradă pentru a protesta, nu de alta, dar sindicaliştii abia de la 1 septembrie se întorc de prin vacanţe. Păi, ce, numai domnul preşedinte Klaus Iohannis să se plimbe prin ţări străine? Chestia asta cu 20 de vizite în 12 ţări în primele opt luni de mandat îi cam afectează imaginea de preşedinte al tuturor românilor, cum s-a lăudat că va fi, cel puţin institutele de sondaj al opiniei publice asta arată, că încrederea românilor în preşedintele lor a cam început să scârţâie. Oricum, tot în frunte se află, urmat fiind de Victor Ponta, Sorin Oprescu şi Călin Popescu Tăriceanu. Nu înţeleg cum de încă mai au încredere românii în el, ţinând cont de faptul că mare minuni n-a prea făcut de când s-a înscăunat. Mai aşteptăm!

 

Publicat în Editorial
Duminică, 16 August 2015 00:00

Ziua Marinei, la Galaţi

Voie bună, atmosferă de sărbătoare, lume multă şi cu chef de distracţie, jocuri marinăreşti, concerte şi multă veselie. Cam aşa au sărbătorit gălăţenii Adormirea Maicii Domnului şi, totodată, Ziua Marinei, pe Faleză. 

Publicat în Eveniment