Cercetătorii israelieni de la Universitatea din Tel Aviv au identificat un mecanism împărtăşit de mutaţii prezente în genele ADNP şi SHANK3 care cauzează autism, schizofrenie şi alte afecţiuni. În plus, ei au descoperit că un medicament experimental s-a dovedit eficient în experimente de laborator în cazul acestor mutaţii şi poate fi potrivit pentru tratarea unei game de sindroame rare ce afectează funcţiile cerebrale, informează agenţia TPS.
Potrivit cercetătorilor, rezultatele încurajatoare pot avea drept rezultat tratamente eficiente pentru o serie de sindroame rare ce afectează funcţiile creierului şi provoacă autism, schizofrenie şi boli neurodegenerative precum Alzheimer.
Conducătoarea studiului, prof. Illana Gozes, de la Departamentul de Genetică Moleculară Umană şi Biochimie de la Facultatea de Medicină Sackler şi Şcoala de Neuroştiinţe Sagol din cadrul Universităţii din Tel Aviv, a explicat că "unele cazuri de autism sunt cauzate de mutaţii în diferite gene".
"Astăzi ştim despre mai bine de 100 de sindroame genetice asociate cu autismul, dintre care zece sunt considerate relativ comune. În laboratorul nostru ne concentrăm în principal pe unul dintre acestea, sindromul ADNP, cauzat de mutaţii ale genei ADNP, care perturbă funcţia proteinei ADNP, ducând la defecte structurale în scheletul neuronilor din creier", a detaliat cercetătoarea.
"În studiul actual, am identificat un mecanism specific ce provoacă această deteriorare în mutaţii din două gene diferite: ADNP şi SHANK3 - o genă asociată cu autismul şi schizofrenia. Potrivit estimărilor, aceste două mutaţii sunt responsabile pentru mii de cazuri de autism din întreaga lume", a declarat Gozes.

Neuroni cu defecte structurale care afectează funcţiile cerebrale

Cercetătorii, care au prelevat celule de la pacienţi cu sindrom ADNP, au descoperit că în cazul în care proteina ADNP este afectată se formează neuroni cu defecte structurale, care afectează funcţiile cerebrale.
"Am descoperit că, în unele mutaţii, o secţiune adăugată la proteină o protejează şi reduce daunele prin conectarea într-o zonă de control neuronal. Ştim că aceeaşi zonă de control se găseşte şi pe SHANK3 - o proteină intens studiată, cu mutaţii care sunt asociate cu autismul şi schizofrenia. Am concluzionat că această capacitate de legare de SHANK3 şi de alte proteine similare oferă o anumită protecţie împotriva efectelor dăunătoare ale mutaţiei", a precizat Gozes.
În următoarea etapă a studiului, cercetătorii au identificat şi alte locuri de pe proteina ADNP care se pot conecta cu SHANK3 şi cu proteine similare. Unul dintre acestea se află pe NAP, o secţiune din ADNP care a fost dezvoltată într-un medicament experimental, numit Davunetide, de către laboratorul condus de prof. Illana Gozes.
Cercetătorii au demonstrat cu succes că tratamentul prelungit cu Davunetide a îmbunătăţit semnificativ comportamentul animalelor-model cu autism cauzat de SHANK3.
"În studii anterioare am demonstrat că Davunetide este eficient pentru tratarea modelelor cu sindrom ADNP. Noul studiu ne-a determinat să credem că poate fi eficient şi în cazul sindromului Phelan McDermid, cauzat de o mutaţie la nivelul SHANK3, precum şi a altor sindroame ce provoacă autism prin acelaşi mecanism", a notat cercetătoarea.
Medicamentul experimental Davunetide a fost recunoscut de Administraţia americană pentru alimente şi medicamente (FDA) drept un medicament pediatric pentru tratamente viitoare ale sindromului de dezvoltare ADNP şi este protejat de brevete prin Ramot, compania de transfer de tehnologie de la Universitatea Tel Aviv, sub licenţa exclusivă a ATED Therapeutics Ltd., notează TPS. (sursa Agerpres)

Publicat în Sanatate

Riscul de schizofrenie al unei persoane este crescut în cazul în care moşteneşte variante specifice ale unei gene având legătură cu "tăierile sinaptice", adică eliminarea conexiunilor dintre neuroni, relevă un studiu bazat pe analiză genetică efectuat de cercetătorii de la Stanley Center for Psychiatric Research din cadrul Broad Institute, Harvard Medical School, Boston Children's Hospital, Michael Carroll, profesor la Harvard Medical School, şi principalul autor Aswin Sekar, de la Harvard Medical School, ale cărui rezultate au fost publicate în revista "Nature", informează site-ul broadinstitute.org.
Aceste constatări indică pentru prima oară că originea acestei boli psihice devastatoare este cauzal legată de variante ale unei gene specifice şi de un proces biologic. De asemenea, ele ajută la explicarea unor observaţii vechi de decenii: tăierea sinaptică este deosebit de activă în timpul adolescenţei, care este perioada tipică de debut pentru simptomele schizofreniei, creierul pacienţilor cu schizofrenie tinzând să indice mai puţine conexiuni între neuroni.
Gena numită "componenta complement 4" (C4), joacă un rol bine-cunoscut în sistemul imunitar, însă acum s-a dovedit că joacă şi un rol-cheie în dezvoltarea creierului şi în riscul de schizofrenie. Perspectiva poate permite viitoarelor strategii terapeutice să fie îndreptate mai degrabă spre rădăcinile tulburărilor, decât spre simptome.
Studiul are potenţialul de a revigora cercetarea translaţională a unei boli debilitante. Schizofrenia este o tulburare psihiatrică devastatoare care afectează un procent din populaţie şi se caracterizează prin halucinaţii, retractilitate emoţională şi un declin al funcţiei cognitive. Aceste simptome apar cel mai frecvent la pacienţi atunci când aceştia sunt adolescenţi sau adulţi tineri. Descrisă pentru prima oară acum mai bine de 130 de ani, schizofrenia nu beneficiază de tratamente foarte eficiente şi a cunoscut puţine progrese biologice sau medicale în ultima jumătate de secol. În vara anului 2014, un consorţiu internaţional, condus de cercetătorii de la Stanley Center din cadrul Broad Institute, a identificat peste 100 de zone din genomul uman care reprezintă factori de risc pentru schizofrenie.
Studiul recent publicat a raportat descoperirea genei specifice care stă la baza celor mai puternici factori de risc şi legăturile sale cu un proces biologic specific de la nivelul creierului.
"De când schizofrenia fost descrisă pentru prima dată, în urmă cu un secol, biologia care stă la baza sa este o cutie neagră, în parte pentru că a fost practic imposibilă modelarea tulburării la celule sau animale", a spus McCarroll. "Genomul uman oferă o nouă cale puternică pentru studierea acestei boli. Înţelegerea acestor efecte genetice asupra riscului este o modalitate de a deschide indiscret acea cutie neagră, cercetând din interior şi începând să vedem mecanismele biologice reale", a adăugat acesta.
"Acest studiu marchează un punct de cotitură important în lupta împotriva bolilor mintale", a declarat Bruce Cuthbert, directorul interimar al National Institute of Mental Health din Statele Unite. "Pentru că originile moleculare ale bolilor psihice sunt puţin înţelese, eforturile companiilor farmaceutice de a urmări noi tratamente sunt puţine şi rare. Acest studiu schimbă jocul. Datorită acestei descoperiri genetice, putem vedea în cele din urmă potenţialul testelor clinice, depistarea precoce, tratamente noi şi chiar prevenţia", a adăugat acesta.
Povestea remarcabilă a acestei descoperiri a implicat colectarea de ADN de la peste 100.000 de oameni, o analiză detaliată a variaţiei genetice complexe a peste 65.000 de genomuri umane, dezvoltarea unei strategii de analiză inovatoare, examinarea probelor de creier postmortem prelevate de la sute de oameni şi utilizarea de modele animale pentru a arăta că o proteină din sistemul imunitar joacă un rol nebănuit anterior în creier.
În ultimii cinci ani, geneticienii conduşi de Stanley Center for Psychiatric Research din cadrul Broad Institute şi colaboratorii săi din întreaga lume au colectat peste 100.000 de mostre de ADN uman din 30 de ţări diferite pentru a localiza regiuni ale genomului uman purtătoare ale unor variante genetice care cresc riscul de schizofrenie. De departe, cel mai puternic semnal a fost cromozomul 6, într-o regiune a ADN-ului asociată cu boli infecţioase, provocând pe unii observatori să sugereze că schizofrenia poate fi declanşată de un agent infecţios. Dar cercetătorii nu aveau nici o idee despre care dintre sutele de gene din regiune este, de fapt, responsabilă de această maladie sau despre modul în care aceasta a acţionat.
Pe baza analizelor genetice, McCarroll şi Sekar au descoperit că structura genei C4 (ADN) ar putea prezice activitatea genei C4 (ARN) din creierul fiecărei persoane şi au utilizat aceste informaţii pentru a deduce activitatea genei C4 din datele genomului la 65.000 de persoane cu şi fără schizofrenie. Aceste date au relevat o corelaţie izbitoare: pacienţii care au avut forme particulare structurale ale genei C4 au prezentat o mai înaltă expresie a acestei gene şi au avut un risc mai mare de a dezvolta schizofrenie.
De asemenea, ei au descoperit că C4 a jucat un rol-cheie în tăierea sinapselor în timpul maturării creierului. În special, au descoperit că C4 a fost necesară pentru o altă proteină (o componentă complementară numită C3) care se depune pe sinapse, ca un semnal că sinapsele trebuie tăiate. Datele sugerează, de asemenea, că o activitate a C4 mai mare, duce la eliminarea mai multor sinapse din creier, la un moment-cheie din dezvoltarea sa.
Concluziile pot ajuta la explicarea îndelungatului mister de ce creierul persoanelor cu schizofrenie tinde să aibă un cortex cerebral mai subţire, cu mai puţine sinapse decât au indivizi neafectaţi. Cercetarea poate ajuta, de asemenea, la explicarea de ce debutul simptomelor de schizofrenie tinde să apară în adolescenţa târzie: creierul uman este supus în mod normal, pe scară largă, tăierilor de sinapse în timpul adolescenţei, mai ales în cortexul cerebral (stratul exterior al creierului, responsabil pentru multe aspecte ale procesului cognitiv). Tăierea sinaptică excesivă în timpul adolescenţei şi maturităţii timpurii, ca urmare a creşterii activităţii C4, ar putea duce la simptomele cognitive observate la bolnavii de schizofrenie.
Această descoperire îmbogăţeşte înţelegerea asupra acestei maladii iar acest salt nu s-ar fi putut face fără genetică, a spus Stevens. "Suntem departe de a avea un tratament bazat pe aceste descoperiri, dar este interesant să ne gândim că într-o zi am putea fi în măsură să intervenim în procesul de tăiere a sinapselor la unele persoane şi să reducem riscul".
Aceasta este o abordare diferită faţă de terapiile medicale curente care se ocupă numai de un simptom specific al schizofreniei (psihozele), mai degrabă decât de cauzele tulburării şi nu pot opri declinul cognitiv sau alte simptome ale bolii. Cercetătorii americani subliniază faptul că terapiile bazate pe aceste constatări mai au încă nevoie de ani de studii. Totuşi, faptul că este deja cunoscut rolul proteinelor complementare în sistemul imunitar înseamnă că cercetătorii pot naviga prin bogăţia de cunoştinţe existente pentru a identifica posibile abordări terapeutice. De exemplu, medicamente anti-complement sunt deja în curs de elaborare pentru tratarea altor boli.
"Pentru prima data, originea schizofreniei nu mai este o cutie complet neagră", a declarat Eric Lander, director al Broad Institute care este convins că înţelegerea schizofreniei va accelera progresul împotriva acestei boli devastatoare care îi afectează pe mulţi tineri, mai notează broadinstitute.org.

Publicat în Sanatate

Fumatul poate fi unul dintre factorii care contribuie la dezvoltarea psihozelor, potrivit unui nou studiu, realizat de cercetătorii britanici, care aduce noi probe în sprijinul legăturii dintre acest obicei şi apariţia schizofreniei. Pentru acest studiu, a cărui concluzie a fost că fumatul creşte riscul de paranoia, cercetătorii au analizat 15.000 de fumători şi 273.000 de nefumători, printre care şi persoane care sufereau de halucinaţii auditive şi vizuale, precum şi paranoia. "Deşi este dificil de determinat direcţia cauzalităţii, descoperirile noastre arată că fumatul trebuie considerat în mod serios un posibil factor de risc în dezvoltarea psihozelor", a declarat James McCabe, de la Institutul de Psihiatrie din cadrul Colegiului Regal din Londra (King's College London), specialist în psihoze şi coautor al acestui studiu. Acesta a adăugat, totuşi, că fumatul este doar unul dintr-o serie de factori de risc, alături de anumite variaţii genetice, dieta alimentară, stilul de viaţă.

Schizofrenia, o maladie psihiatrică severă care afectează, în medie, o persoană din 100, debutează la sfârşitul adolescenţei, iar cele mai comune simptome sunt tulburările de gândire şi percepţie şi episoadele psihotice frecvente.

Deşi legătura dintre schizofrenie şi fumat a mai fost evidenţiată de alte studii, este pentru prima dată când medicii au urmărit o ipoteză a automedicaţiei, respectiv cea în care pacienţii ar contracara prin acest obicei simptomele stresante ale schizofreniei şi efectele adverse ale medicamentelor antipsihotice. Pentru noul studiu, echipa lui McCabe a analizat procentul de fumători din rândul persoanelor care au experimentat deja un episod psihotic. Cercetătorii au descoperit că 57% dintre acei pacienţi care trecuseră printr-un astfel de episod erau fumători. De asemenea, persoanele care avuseseră un prim episod psihotic prezentau de trei ori mai multe probabilităţi de a fi fumătoare, comparativ cu cele din grupul de control.

Robin Murray, un alt membru al echipei de cercetători, spune că o posibilă explicaţie a legăturii cauzale dintre fumat şi psihoză este excesul de dopamină - un neurotransmiţător implicat într-o varietate largă de activităţi diferite, precum controlul motilităţii, al mişcărilor musculare - din creier. "Este posibil ca expunerea la nicotină, care determină creşterea nivelului de dopamină, să provoace dezvoltarea psihozelor", a explicat acesta.

Studii anterioare au sugerat o legătură între psihoze şi consumul de canabis, însă părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte o eventuală legătură de cauzalitate sau anumite gene care predispun atât la consumul de marijuana, cât şi la dezvoltarea schizofreniei. McCabe spune că noul studiu sugerează că "este posibil ca adevăratul personaj negativ să fie tutunul, nu canabisul", mai ales că utilizatorii de marijuana o combină cu ţigarete.

Publicat în Sanatate